Verjovenski: răul care nu se vede
În Abis, „Verjovenski” nu este un personaj concret care apare direct în acțiune, ci un nume-simbol folosit pentru a descrie un anumit tip de rău. Este un rău care nu acționează cu mâna proprie, nu strigă și nu se murdărește de sânge, dar care face posibil ca violența să apară și să fie acceptată ca ceva normal.
Numele provine din romanul ,,Demonii” de Dostoievski, unde Verjovenski reprezintă figura intelectualului care răspândește idei distructive, justifică haosul și pregătește terenul pentru crimele altora. El nu este neapărat cel care ucide, ci cel care creează cadrul mental și social în care uciderea devine inevitabilă. Priest preia acest sens și îl adaptează lumii moderne din ,,Abis”.
În ,,Abis”, Verjovenski desemnează un mecanism, nu un om. Este un mod de a gândi și un sistem de relații și tăceri care transformă cruzimea într-o regulă nescrisă. Este forța invizibilă care spune „așa stau lucrurile”, care împarte oamenii în categorii și decide cine contează și cine poate fi sacrificat. Nu este nevoie de ordine explicite; este suficient ca toți să accepte jocul.
De aceea, în arcul Verjovenski, bullying-ul nu mai apare ca un act izolat, ci ca un ritual colectiv. Există puternici și slabi, protejați și ținte. Cei care privesc și nu intervin, cei care știu dar aleg să tacă, cei care spun că nu e treaba lor devin parte din acest mecanism. Răul nu mai are un singur autor; este distribuit și diluat, astfel încât nimeni nu se mai simte direct vinovat.
Diferența esențială dintre un criminal obișnuit și Verjovenski este că primul este ușor de identificat și de pedepsit, în timp ce al doilea rămâne adesea neatins. Criminalul este monstrul vizibil; Verjovenski este omul respectabil, regula, instituția, ideea „rațională” care explică de ce cineva ar fi meritat ceea ce i s-a întâmplat. Tocmai de aceea este mult mai periculos.
Priest alege acest nume pentru a arăta că răul modern nu mai este primitiv sau impulsiv, ci organizat, educat și justificat. El poartă costum, vorbește calm și se ascunde în regulamente, tradiții sau glume aparent inofensive. În ,,Abis”, Verjovenski este avertismentul că violența extremă nu apare din senin, ci crește încet într-un sol fertil de indiferență și frică.
În final, Verjovenski nu este cineva, ci ceva ce se poate repeta oriunde. Atunci când nimeni nu se opune, când toți se conformează și când răul este considerat acceptabil sau inevitabil, Verjovenski câștigă. Iar ,,Abis” obligă cititorul să privească direct acest adevăr incomod.


Este înspăimântător! Dacă te poți lupta cu unul, cu un sistem nu poți, chiar nu-i faci față. Dacă te adaptezi, pe nesimțite, regulilor acestui tip de sistem criminal accepți tacit tot ce faci. Doamne, suna îngrozitor.
Mulțumesc Ana pentru clarificări ❤️❤️❤️
Nu știu dacă ai citit ultimele capitole, este infiorător , cruzimea la nivelul inocenței copilăriei….un adevărat Abis. Scriu comentariul și am pielea de găină
Un rau fara nume si fata Multumesc
Exact, aici chiar e ceva monstruos.