Cascadorul – Capitolul 50

În dimineața următoare, Zhou Xiang pregăti micul dejun pentru Chen Ying și i-l duse. El stătu cu ea în spital timp de o jumătate de oră, apoi merse la companie.

După-amiaza, trebuia să-l ajute pe Cai Wei să pregătească o întâlnire de licitație pentru materialele de decorare ale studioului. Deoarece contractul implica peste 7 milioane de yen, Cai Wei fiind prea ocupat să o facă, se simți ușurat să-l trimită pe Zhou Xiang.

Zhou Xiang fu în mod natural obligat și petrecu o după-amiază pentru a cunoaște mai multe companii de licitație.

Apoi discută despre condițiile câștigătoare cu alte câteva.

Seara, Cai Wei se întors de la alte lucruri și vru să-l trateze cu cina. Zhou Xiang îl sună pe Yan Ming Xiu să-i spună că nu se va întoarce să mănânce .

În mod neașteptat, Yan Ming Xiu nu răspunse la telefon.

Zhou Xiang nu se îngrijoră și merse fericit să ia cina cu Cai Wei…

După ce terminară, Cai Wei îi propuse să-l ducă înapoi cu mașina. Aceasta însemna că trebuia să-i spună lui Cai Wei că se mutase înapoi la casa lui.

Zhou Xiang nu refuză și după ce urcă în mașină, menționă adresa casei.

Mașina lui Cai Wei tocmai ieșise din parcare și deși călcase deja pe accelerație, frână atât de brusc încât Zhou Xiang fu proiectat în față și aproape că lovi geamul.

Cai Wei se uită la el surprins.

-Tu… te-ai mutat înapoi? Atunci… ce e cu Yan Ming Xiu?

Zhou Xiang oftă scurt și spuse cu un zâmbet:

– De asemenea, locuiește cu mine.

– Ce vrei să spui? Chiar v-ați împăcat?

Zhou Xiang își atinse nasul și șopti:

– Wei Ge, nu știu dacă poți înțelege. Mă lupt de multă vreme, dar soarta mea pare să fi fost deja aranjată.

– Nu pot să înțeleg, la naiba! Cai Wei lovi cu  putere volanul, părând destul de nemulțumit.

– Ai uitat ce ți-a făcut înainte?! Poți să faci pace cu el?!

Zhou Xiang zâmbi amar și spuse:

– Nu pot uita ceea ce a făcut, dar nici el nu poate uita. Cred că mă simt rău, dar el nu este cu mult mai bine. Gândindu-mă la asta, nu este așa. În plus, văd că este sincer cu mine acum. În ceea ce privește familia lui… Wei Ge, chiar nu știu ce să fac cu asta, dar, fiecare lucru la rândul lui.

– Zhou Xiang, cred că va veni o zi când vei regreta.

Zhou Xiang își frecă sprâncenele și nu putu decât să zâmbească amar.

– Wei Ge, te rog încetează să mă cerți. Nici măcar nu știu ce e în neregulă cu mine. Nu cred că mi-am pierdut inteligența. Dar el e ca un idiot. Știi, uneori mă gândesc la acele lucruri din trecut și vreau să-l plesnesc, dar când îl văd plângând,  mă simt inconfortabil și pierdut.

Cai Wei se uită înverșunat la el, se întoarse și porni mașina.

– Dacă vei suferi din nou, de data asta nu o să-mi mai pese niciodată.

Ochii lui Zhou Xiang se uitară pe stradă și spuse cu o voce profundă:

– Orice suferință în plus mă va costa viața.

Ajunseră acasă. Când Zhou Xiang  ținu ușa mașinii și era pe cale să iasă din mașină, se întoarse brusc și îl întrebă:

– Wei Ge, vrei să urci la noi? Ai așteptat mult timp. Nu ai venit încă la mine acasă.

Cai Wei vru să-i spună: „Vin”, dar nu putu. Doar spuse furios:

-Hai să o facem în altă zi.

Zhou Xiang dădu din cap și se pregăti să coboare din mașină.

Cai Wei îl luă de mână.

Zhou Xiang întrebă surprins:

– Cai Wei?

Cai Wei oftă:

-Intră, am ceva de spus.

Zhou Xiang nu avu de ales decât să stea din nou.

Cai Wei se gândi o vreme.

– Deoarece ești dispus să începi o nouă viață cu el, lasă-mă să spun câteva cuvinte. Tipul ăsta Yan Ming Xiu nu este un lucru bun, dar te tratează cu adevărat… ar trebui să fie cu adevărat…

Nu-și termină fraza. Scoase țigara, și o aprinse.

– Când s-a întâmplat prima dată accidentul tău, echipa de căutare și salvare trebuia să caute timp de o săptămână, cel mult două săptămâni. Yan Ming Xiu a mers în Guangxi, a găsit legături și a forțat echipa de salvare să caute timp de mai mult de o lună. Sună nerezonabil să spun asta despre el, dar Yan Ming Xiu era atât de agitat încât era ca un nebun. Dacă l-ai fi văzut, nu ai fi crezut că era aceeași persoană. Apoi, după ce căutările au fost terminate, el era ca și mort. Fratele lui a făcut tot ce a putut pentru a-l salva de la moarte.

Zhou Xiang își coborî ochii, inima îi tremură ușor. Auzise aceste lucruri cu intermitență, de la alții. Deși nu avusese nicio șansă să-l vadă cu propriii ochi, părea să simtă disperarea lui Yan Ming Xiu din aceste fragmente de povestire. Prin urmare, chiar nu putea continua să-l urască pentru că Yan Ming Xiu fusese deja pedepsit.

– În acel moment, Xi Rong și cu mine am îndrăznit să credem că ți-a fost sincer, altfel un accident nu putea distruge în așa hal o persoană ca el.

Cai Wei scoase țigara prin crăpătura ferestrei și o aruncă.

– Atât am avut de spus. Din moment ce vrei să fii bun cu el, voi doi puteți să o luați de la capăt. Nu cred deloc în această relație, nu știu dacă iubiții se pot căsători cu adevărat. Oricum, eu cred…chiar dacă mori, nu vei renunța la el și ești fără speranță.

Zhou Xiang oftă:

– Nu.

– Bine, iubiți-vă.

Cai Wei îl bătu pe cap.

– Bărbate, vei fi cu câțiva ani mai tânăr când vei muri. Va fi un avantaj pentru tine.

Zhou Xiang râse, se întoarse și urcă la etaj.

Yan Ming Xiu nu se întorsese încă și nu știa cu ce era ocupat.

Se așeză pe canapeaua din sufragerie și privi cu atenție fiecare colț și fiecare mobilier din casă. Peste tot erau urme ale lui Yan Ming Xiu. Stătea aici, gândindu-se la el, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, dar adevărul era că tot ce se întâmplase era ireversibil.

Clătină din cap și nu vru să se mai gândească la asta. Se ridică și făcu un duș, apoi se culcă devreme.

În timp ce dormea ​​pe la miezul nopții, ușa camerei se deschise.

– Ming Xiu? mormăi Zhou Xiang.

– Eu sunt.

Yan Ming Xiu își scoase hainele și intră direct în pat. Zhou Xiang dormea ​​pe burtă, iar Yan Ming Xiu îl apăsă direct pe spate, făcându-i respirația oarecum leneșă.

Mirosea a alcool.

– Ce? Ai băut?  Nu te-ai spălat… Ai băut?

— Hm.

— Cu cine ?

-…tatăl meu.

Zhou Xiang se întoarse și încercă din răsputeri să distingă fața lui Yan Ming Xiu în întuneric, dar nu putu vedea nimic clar.

– Eşti în regulă?

– Xiang Ge, indiferent ce s-ar întâmpla, vei rămâne lângă mine?

– Ce e în neregulă cu tine?

– Promite-mi.

— Ce să promit?

— Promite-mi că nu mă vei părăsi, indiferent ce s-ar întâmpla.

– Ce e în neregulă cu tine?

Zhou Xiang nu era obișnuit ca Yan Ming Xiu să fie beat. Cauza probleme de fiecare dată când se îmbăta. Fusese beat, întins pe pat și strigase numele lui Wang Yudong. Acea perioadă îi făcea greață, așa că se simțea întotdeauna puțin inconfortabil când Yan Ming Xiu bea.

– Xiang Ge, nu pot trăi fără tine, chiar nu pot trăi fără tine. Nu pot.

Yan Ming Xiu îi îmbrățișă strâns talia.

– De ce ești atât de drăguț cu mine?

Începe să spună prostii…

Zhou Xiang era extrem de neajutorat. Voia să-l împingă pe Yan Ming Xiu, dar acesta se înfășurase în jurul lui ca un șarpe și nu-l mai lăsa.

Yan Ming Xiu începu să plângă brusc în hohote. Frazele ieșeau din gură, una după alta, amestecate cu lacrimi.

– Xiang Ge, nu trebuie să mă părăsești niciodată. Dacă mă părăsești, eu voi muri. Te rog să nu mă părăsești. Da? Îmi promiți? Nu mă părăsi, Xiang Ge. Tu ești toată viața mea.

Zhou Xiang oftă:

– Bine, nu te voi părăsi, poți să mă lași? Nu mai pot să respir.

Auzind asta, Yan Ming Xiu se îndepărtă de Zhou Xiang, dar tot nu-i dădu drumul. Ca un copil nesigur, își puse capul în brațele lui Zhou Xiang. Se mișcă până când găsi o poziție în care se simți în largul lui, apoi adormi.

Zhou Xiang se culcase prea devreme și nu mai putu adormi din cauza necazurilor sale.

Zhou Xiang își puse brațul în jurul taliei lui și îl strâns inconștient.

…………………………………………………………………………………………….

Când Zhou Xiang se trezi a doua zi, Yan Ming Xiu încă dormea ​​adânc.

Astăzi urma să se întâlnească cu cei de la studioul TV care  fost prezentat de Yan Ming Xiu. Trebuia să facă o serie de   pregătiri înainte de filmare Se spune că trebuia să practice călăria și să slăbească câteva kilograme pentru imaginea protagonistului. Așa că se trezi devreme și se pregăti.

După ce ieși de la duș, Yan Ming Xiu părea să se trezească. Se întorsese și întindea mâna să caute ceva.

Zhou Xiang era deosebit de amuzat de acțiunile sale.

În secunda următoare, Yan Ming Xiu deschise ochii, se uită în jurul patului și răsuflă uşurat când îl văzu pe Zhou Xiang stând la uşă cu un prosop în jurul lui.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Ești destul de agitat când dormi.

Yan Ming Xiu se întoarse:

– Mă simt inconfortabil…

– Cine ți-a cerut să bei?

Zhou Xiang îi turnă un pahar cu apă și apoi îl ajută să se ridice.

Yan Ming Xiu nu  întinse mâna să-l ia, dar  mușcă marginea cupei. Zhou Xiang nu a avut de ales decât să-i dea să bea.

După ce bău, Yan Ming Xiu își puse brațele în jurul taliei lui. Corpul lui Zhou Xiang era acoperit cu parfumul de gel de duș, care mirosea foarte bine. Yan Ming Xiu nu putu să nu se apropie și să-l miroase.

– Ei bine, hai să mergem după ce mâncăm. Poți să-l încălzești si să-l mănânci.

– Unde mergem?

-Oamenii de la studio m-au rugat să vin și să fac niște pregătiri pentru film. Mi-au cerut să învăț călărie și să slăbesc. Cred că sunt deja destul de slab, dar vor și mai slab. Zhou Xiang zâmbi neputincios.

– Dă-mi drumul, eu plec.

Yan Ming Xiu își frecă bărbia mică de mușchii calzi și goi ai pieptului ai lui Zhou Xiang, înainte de a-i da drumul fără tragere de inimă.

Zhou Xiang voia cu adevărat să râdă. Simțise că nu era așa când avea 2o de ani. De ce se comporta ca un copil?

– Nu uita să mănânci. De drumul la căldură, dacă este frig.

După ce se întâlni cu oamenii de la companie, fu dus la o fermă de cai, unde un antrenor profesionist îl învăță să călărească. Auzi că mai târziu va trebui să facă niște mișcări periculoase pe cal. Se spune că scena imediată ocupa doar trei sau patru minute din întregul film, dar era extrem de importantă, iar studioul îi cere să o exerseze bine.

Obișnuia să creadă că stând pe cal îl obosește și nu simți prea mult. În mod neașteptat, după ce stătu o jumătate de oră pe el, nu mai putea sta în picioare.

Din fericire, antrenorul nu-l făcu de rușine și îi aranjă un program de antrenament pentru a-i lăsa suficient timp să se adapteze.

Zhou Xiang petrecu toată după-amiaza la hipodrom. În jurul orei cinci, un angajat de la studio îl lăsă acasă.

După ce Zhou Xiang coborî din mașină, găsi un jeep mare, de marcă militară, parcat la parter. Era deosebit de atrăgător.

Geamul Jeep-ului se coborî brusc și un cap cu o șapcă militară ieși de pe partea șoferului. Îi aruncă o privire și apoi se retrase. Apoi, bărbatul coborî din mașină și îi făcu un salut militar.

–  Xiang?

– Da.

Zhou Xiang își aminti că văzuse această mașină când mersese la casa lui Yan Ming Xiu, deși nu-și putea aminti numărul de înmatriculare.

— Șeful vrea să te vadă.

Inima lui Zhou Xiang se strânse. Se uită în mașină și nu        văzut nimic.

– Care?

Ofițerul alergă înapoi pe partea din spate a mașinii, deschise ușa și spuse ceva înăuntru.

După un timp, persoana din mașină coborî. Era tatăl lui Yan Ming Xiu. Zhou Xiang nu știa la ce să se gândească în acea zi, așa că  verificase știrile despre tatăl său pe internet. Găsise numele printre o grămadă de realizări militare uimitoare, era Yan Fei.

Mâinile lui Zhou Xiang în buzunare transpirau. El voia să-l sune pe Yan Ming Xiu și să-l roage să se întoarcă repede. Dar cealaltă parte cu siguranță nu i-ar oferi această șansă, altfel nu ar veni să-l caute în timp ce Yan Ming Xiu era plecat.

Asta e pentru el.

Cea mai importantă persoană cu care Zhou Xiang a avut contact direct în viața sa era președintele Wang. El nu avusese niciodată de-a face cu nimeni din departamentul militar, era oarecum speriat de atitudinea lui.

Se calmă și se înclină politicos către Yan Fei.

– Yan…

Cum să-i spun?

Zhou Xiang știa că acesta era tatăl lui Yan Ming Xiu.

Părea nepotrivit să-l numească prea formal, dar să-l numească prea aproape ar fi însemnat o auto-înfrângere.

Yan Fei  flutură mâna, fără a-i lăsa timp să se gândească la asta:

– Du-mă sus să arunc o privire.

– Să vă duc sus?

— Da, unde locuiești tu și el.

Zhou Xiang  rămase fără cuvinte și îngheță pe loc pentru câteva secunde, înainte să-și strângă cheile din buzunar și să urce.

După ce Yan Fei intră în casă, stătu la intrare și se uită în jurul lui.

– Locuiți aici?

Lui Zhou Xiang nu-i păsa dacă era mulțumit sau nu că locuiau acolo, așa că dădu din cap sincer.

– Bine, este mai bine să fii simplu.

Yan Fei a făcu un pas în sufragerie. Deodată își aminti că purta pantofi, așa că făcu un pas înapoi, își puse papucii și apoi intră în casă.

– Aşezaţi-vă.

Zhou Xiang turnă două căni de apă fierbinte din termos și le puse pe masă, apoi se așeză lângă Yan Fei.

Yan Fei îi aruncă o privire:

– Câți ani ai anul acesta?

– Douăzeci și șapte.

— Ești cu patru ani mai mare decât Ming Xiu?

Zhou Xiang își  spuse că nu erau doar patru ani, ci, pe baza vârstei sale originale, erau nouă ani.

Yan Fei clătină din cap.

– Chiar nu știu la ce vă gândiți tinerii. Urmați moda?

Căutați entuziasm?

Zhou Xiang spuse calm:

– Suntem la fel ca oamenii obișnuiți, căutăm un partener și ne îndrăgostim.

– Prostii, pot fi considerați doi bărbați parteneri? Se pot îndrăgosti? Dacă ar fi putut, atunci omenirea ar fi murit cu mult timp în urmă.

Vocea lui Yan Fei nu era puternică, dar era deosebit de pătrunzătoare, ca și cum conținea o forță de intimidare invizibilă. După câteva cuvinte, scalpul lui Zhou Xiang amorți.

El  zâmbi amar și spuse :

-Yan… Yan Shu, oricât de rebelă ar fi această chestiune în ochii tăi, este totuși o alegere pe care am făcut-o sub nenumărate presiuni. Chiar credeți că urmăm tendința si căutăm ce este mai bun? Ming Xiu este serios, la fel și eu…

Yan Fei pufni rece.

– Știi că este jenant pentru doi bărbați să fie împreună? Cum veți face copii?

Zhou Xiang își frecă mâinile neliniştit.

-Dacă aveți această idee în viitor, putem adopta unul…

-Adopți unul? Vechea noastră familie Yan nu poate da naștere unui fiu, de ce ar trebui să adoptăm unul? Te va recunoaște copilul adoptat când va crește? Te va îngriji la bătrânețe?

Zhou Xiang trase aer în piept și spuse:

– Dacă aveți ceva de spus, spuneți-mi.

– Privind-o așa, probabil Ming Xiu încă nu ți-a spus.

Buzele lui Zhou Xiang tremurară puțin.

– Ce să-mi spună?

– Mi-a promis că se va căsători și îmi va da un nepot.

Luminile de deasupra capului lui erau foarte strălucitoare, dar Zhou Xiang simți că ochii i se întunecă.

Se pare că motivul pentru care Yan Ming Xiu reușise să câștige libertatea era pentru că a fost de acord cu tatăl său.

Yan Ming Xiu, chiar vrei să omori două păsări dintr-o singură lovitură și să profiți , nu-i așa?

Zhou Xiang spuse tremurând:

– Chiar nu știam despre asta.

– Bănuiesc că nu îndrăznește să-ți spună, nu este atât de timid și nu ca un bărbat.

Yan Fei spuse cu voce tare:

– Aceasta este cea mai mare concesie a mea pentru tine. Atâta timp cât se va căsători, puteți fi împreună. Nu-mi pasă. Este responsabilitatea lui ca descendent al familiei Yan să continue moștenirea. Dacă ești conștient de asta, ar trebui   să știi ce să faci.

Zhou Xiang zâmbi palid.

– Știu.

– Da .

Yan Fei dădu din cap cu satisfacție și întrebă:

– Ești și tu actor de televiziune?

– Da.

-Trebuie să joci doar câțiva ani când ești tânăr. În industria ta, trebuie să mănânci doar hrana tineretului. Pe viitor, trebuie să te stabilești și să-l ajuți pe Ming Xiu să se ocupe de unele treburi acasă și afară. Nu fi prea ostentativ cu privire la statutul tău când vei ieși  în societate.

Zhou Xiang era atât de amorțit încât nu mai simțea nimic și doar dădu din cap mecanic. Oricum, ceea ce spusese Yan Fei nu avea sens pentru el. Nu putea să-l satisfacă pe acest bătrân,  pur și simplu nu voia să-l mulțumească.

Îi fusese dificil să fie cu Yan Ming Xiu, îi fusese dificil să-și depășească propriile obstacole psihologice și, de asemenea, îi fusese dificil să depășească obstacolele externe.

Trăia fericit într-o iluzie lipsită de griji doar de trei zile când iată că i se dădea un avertisment. Iată că i se amintea că realitatea nu se schimbase niciodată și că renașterea nu avusese niciun efect.

La urma urmei, el trebuia să se confrunte cu multe lucruri care îl supărau, îngrijorau și chiar îl puteau face să se retragă.

Așa cum se întâmpla în acest moment.

Dacă Yan Ming Xiu ar fi spus clar în acel moment că prețul libertății sale era să fie de acord cu o  căsătorie , cu siguranță s-ar fi întors și ar fi plecat.

Dar Yan Ming Xiu nu îi spusese și nici nu menționase asta .

Dacă nu ar fi venit la el personal, când ar fi știut despre asta? În ziua nunții lui Yan Ming Xiu? Avea impresia că joacă într-o comedie grozavă, iar el era cel mai amuzant bufon din serial.

Văzând că a terminat de vorbit, Yan Fei se ridică și spuse:

– Atât aveam de spus. Deoarece voi doi aveți o astfel de relație, să discutăm cu atenție această chestiune. Trebuie să fii sincer cu Ming, iar familia noastră va câștiga. Nu te vom trata rău.

După ce spuse asta, se întoarse și se îndreptă spre uşă.

Zhou Xiang se ridică și își luă rămas bun de la el.

După ce Yan Fei plecă, Zhou Xiang se prăbuși pe canapea și simți brusc că toată puterea din corpul lui se epuizase.

…………………………………………………………..

Seara, Zhou Xiang  primi un mesaj de la Yan Ming Xiu, care spunea că trebuie să plece temporar într-o călătorie de afaceri și că avionul va decola în curând .

Zhou Xiang se uită lung la ecran, apoi alunecă mecanic degetul și răspunse cu cuvântul „ok”. Apoi își opri telefonul mobil.

După ce Zhou Xiang făcu un duș, era deja ora unsprezece. Stătea întins pe pat, era extrem de liniștit, dar nu putea dormi deloc.

Trecuseră mai bine de opt luni de când se trezise în acest corp. Se gândea batjocoritor pentru sine că, deși câștigase câțiva ani după renaștere, își va pierde viața dacă va continua să-și facă atâtea griji.

Își dorea foarte mult să arunce toate prostiile astea deoparte, să nu se mai gândească la ele, să nu-l mai deranjeze niciodată.

Dar știa că acest nor întunecat încă plutea deasupra capului său și nu putea scăpa de el, indiferent ce ar fi făcut. Mai devreme sau mai târziu ar trebui să facă față.

Zhou Xiang mai putu să rămână întins în pat. Se ridică din pat, se așeză singur în sufragerie, fără lumini aprinse și fumă o țigară după alta. La urmă se întinse pe canapea și adormi.

A doua zi dimineață, fu trezit de sunetul telefonului. La început nu reacționă, dar apoi se trezi brusc și constată că sunetul venea de la telefonul fix. Acest telefon nu sunase niciodată de când se mutase înapoi.

Se deplasă la celălalt capăt al canapelei și răspunse la telefon:

– Alo?

– Zhou Xiang?

Vocea lui Cai Wei venea de la celălalt capăt al telefonului și simți un indiciu de emoție în vocea lui.

– Wei Ge? De ce nu m-ai sunat pe telefonul mobil?

-Telefonul tău este oprit.

– Oh.

Zhou Xiang tocmai își aminti.

– Nu am mai făcut acest număr de mult timp și ghici ce, încă mi-l amintesc.

Zhou Xiang fu puțin mișcat:

– Obișnuiai să mă suni tot timpul.

– Nu, hei, acum nu este momentul să vorbim despre asta. Am de gând să bârfesc cu tine. Îți garantez că vei fi fericit de moarte.

— Ce bârfă?

– L-am însoțit pe domnul Wang să invite oaspeții la cină aseară. Am auzit de la ei că ceva părea să se fi întâmplat cu Wang Yudong și tatăl său. Unii oameni au spus că au strâns fonduri ilegal, iar cineva care a fost înșelat din banii lor a dezvăluit problema.  Acum se spune că se adună probe.

Zhou Xiang se trezi imediat.

– Strângere ilegală de fonduri? Tatăl lui Wang Yudong este foarte bogat și are controlul a cel puțin două companii cotate la bursă. El are și acțiunile unor mari companii energetice de peste mări. Chiar și cariera lui Wang Yudong e înfloritoare. Cum se face că trebuie să strângă fonduri ilegale?

– Cu cât ești mai bogat, cu atât riscul este mai mare. Am făcut greșeli la locul de muncă și cel mult am pierdut niște salarii. Au avut probleme în afaceri și au pierdut cu ușurință zeci de milioane și sute de milioane. Situația internațională în ultimii doi ani a fost rea și trebuie să fi fost afectați. Ei bine, cred că Wang va avea probleme de data asta. Acei oameni care au luat cina cu domnul Wang nu ar fi spus prostii dacă nu ar fi sigur.

Zhou Xiang nu știa cum să-și descrie starea de spirit actuală, dar voia doar să urmărească o emisiune bună. Reputația lui Wang Yudong în cerc nu era rea, dar era puțin ostentativ, mai ales după ce devenise ginerele familiei Yan. Statutul său social crescuse imediat, ceea ce stârnise gelozia multor persoane. În acest moment era totuși un pic îngrijorat, pentru că el simțea vag că aceste lucruri erau legate de Yan Ming Xiu. Cu ceva timp în urmă, Wang Yudong ceruse ajutorul lui Yan Ming Xiu. La urma urmei, el întâmpinase dificultăți în afaceri.

Ce rol jucase Yan Ming Xiu aici? Ar putea fi că Yan Ming Xiu refuzase să împrumute bani și Wang Yudong, disperat, mersese să strângă fonduri ilegal? Nu era tocmai corect. Și, potrivit lui Cai Wei, oamenii care fuseseră înșelați parcă au a reacționat de curând, deși probabil că se întâmplase cu mult timp în urmă. Având în vedere prestigiul lui Wang Yudong și al tatălui său în capitală, nimeni nu i-ar asocia cu strângerea ilegală de fonduri.

Zhou Xiang îi ceru lui Cai Wei câteva detalii, dar Cai Wei nu știa prea multe.

După ce închise telefonul, Zhou Xiang își dădu seama că era doar opt seara.

Porni telefonul și descoperi că Yan Ming Xiu îi trimisese   două mesaje text, întrebându-l dacă s-a trezit și a luat micul dejun.

Zhou Xiang răspunse cu un mesaj:

– Când te vei întoarce?

Yan Ming Xiu răspunse rapid:

Mâine seară.

Imediat ce Zhou Xiang primi mesajul text, Yan Ming Xiu sună. După ce Zhou Xiang răspunse la apel, celălalt capăt al telefonului coborî vocea și zâmbi.

-Xiang Ge, ți-e dor de mine?

Zhou Xiang își înăbuși emoțiile care crescuseră în inima în momentul în care îi auzise vocea și șopti:

– Ce faci?

– Am o întâlnire, m-am strecurat pentru o vreme, mîii lipsit.

Yan Ming Xiu părea să fie într-o dispoziție bună.

– Ți-am cumpărat o mulțime de mâncare delicioasă.

Zhou Xiang spuse fără expresie:

– Am ceva să te întreb. Să așteptăm până te întorci.

– Ce s-a întâmplat?

– Ar trebui să-ți faci mai întâi treaba. Nu este convenabil să vorbim la telefon.

Respirația lui Yan Ming Xiu deveni îngrijorată.

– Xiang, ce se întâmplă? Tonul tău nu este normal.

Zhou Xiang tăcu pentru o clipă.

– Voi aștepta până te vei întoarce.

– Frate Xiang…

Zhou Xiang închise telefonul.

Respiră adânc și simți că îi bâzâia capul. Se prăbuși pe canapea și nu mai vru să se miște deloc.

Stătu așa vreo zece minute înainte de a trece peste palpitațiile inimii care îi trimiseseră fiori pe tot corpul. Se ridică, se îmbrăcă și plănui să meargă la spital.

Astăzi voia să o ia înapoi pe Chen Ying. Ea îl sunase în fiecare zi și îi spusese că nu vrea să fie internată și că voia să meargă acasă. Era timpul să o ia înapoi.

În ultimele două zile, el folosise mașina reparată de Yan Ming. Dar acum când luă din obișnuință cheile de la mașină, își aminti ce spusese Yan Fei:

Pe viitor, trebuie să te stabilești și să-l ajuți pe Ming Xiu să se ocupe de unele treburi acasă și afară. Nu fi prea ostentativ cu privire la statutul tău când vei ieși  în societate.

El o spusese ca și cum ar fi fost o femeie.

Oh, la naiba…

El și Yan Ming Xiu erau un cuplu. Dar după ce ascultase cuvintele lui Yan Fei nu mai știa care va fi viitorul lui Yan Ming Xiu.

Aruncă în grabă cheile și decise să cumpere o mașină la mâna a doua. Se potrivea cu statutul său și o putea conduce confortabil.

Luă un taxi la spital și o duse pe Chen Ying acasă. După ce se instală, merse la hipodrom și continuă antrenamentul. De îndată ce antrenamentul se încheie, Yan Ming Xiu sună.

Zhou Xiang se bătu peste mușchii amorțiți și răspunse la telefon:

– Alo?

– Xiang Ge, unde ești?

— Sunt la hipodrom.

– Sunt acasă.

— N-ai spus că… uită, mă întorc acum.

— Să te iau? Văd că nu conduci.

– Nu, așteaptă doar .

Zhou Xiang închise telefonul cu o față severă.

Când ajunse acasă, Yan Ming Xiu pregătise o masă cu multe feluri de mâncare. De îndată ce Zhou Xiang intră pe ușă, îl văzu pe Yan Ming Xiu aplecat din bucătărie purtând un șorț albastru cu pete evidente de ulei.

Zhou Xiang nu avea mult timp să aprecieze frumusețea, pentru că Yan Ming Xiu s-ar putea să nu-i mai aparțină. Când se gândi la asta, mintea i-o luă razna.

Yan Ming Xiu se uită la el zâmbind.

-Trebuie să fii obosit. Am văzut că te-ai antrenat toată după-amiaza. Du-te să faci un duș și vino să mănânci.

– Nu e nevoie, spuse Zhou Xiang pe un ton sec.

El, care de obicei era atât de îngrijit și de ordonat, nu se obosi să atârne haina rece în acel moment, ci o aruncă direct pe spătarul canapelei.

Zâmbetul lui Yan Ming Xiu îi îngheță pe față și observă ceva neobișnuit în aer. Se simți nervos. Nu se putea abține să nu fie nervos pentru că se simțea vinovat.

Zhou Xiang scoase o țigară din buzunarul hainei și o aprinse în timp ce întrebă:

-Vreau doar să te întreb când ai de gând să-mi spui că te căsătorești? Plănuiești să-mi trimiți o invitație în direct?

Expresia lui Yan Ming Xiu se schimbă instantaneu.

– Cine ți-a spus ce?

– Tatăl tău a venit să mă vadă. De ce ești atât de surprins? Chiar credeai că poți ascunde asta? Yan Ming Xiu, nu înțeleg. Indiferent cât de prost aș fi, crezi că aș putea să te privesc cu bucurie cum te căsătorești? Tu crezi că aș putea să mă uit la soția ta din stânga și la copilul tău din dreapta și să devin iubitul tău subteran?

Zhou Xiang trase aer în piept și strigă furios:

– Chiar dacă numele tău este Yan, pe cine naiba tratezi ca pe un prost!!!

–  Xiang Ge, poți să te calmezi și să asculți explicația mea?

Zhou Xiang pufăi lung din țigară, iar senzația de fierbinte îl arse în gât.

-Ce vrei să explici? Ce mai vrei să explici?!Încerci să mă convingi să accept…

– Nu!

Yan Ming Xiu spuse îngrijorat:

– Aceasta este doar o măsură temporară, eu doar…

– Tu doar îl minți pe tatăl tău? Ești superficial cu tatăl tău?  

Sau te căsătorești mai întâi pentru distracție, iar apoi să divorțezi după ce circul s-a terminat?!!

Vocea lui Zhou Xiang era ascuțită:

– Chiar vreau să știu ce fel de soluție vii, ca să împaci și capra și varza!

Fața lui Yan Ming Xiu deveni palidă.

– Xiang Ge, nu vreau să mă căsătoresc cu nimeni.

– Nu i-ai promis tatălui tău?

Zhou Xiang spuse răgușit:

– Chiar crezi că tatăl tău este un prost? Yan Ming Xiu, asta ai imaginat pentru noi?! Asta înseamnă să te întorci în trecut. De fapt, înțelegi, nu s-a schimbat nimic de la început, rămân tot un substitut! Te-ai gândit vreodată să te căsătorești?

Zhou Xiang își ridică cercetător capul și îl privi în liniște.

Acei ochi erau ca două bazine adânci, iar Yan Ming Xiu  simți că nu are nimic de ascuns sub acei ochi.

Se gândise la multe soluții și se gândise și la asta… Yan Ming Xiu își lăsă capul în jos cu conștiința vinovată.

Zhou Xiang așteptase de fapt să aibă un motiv mai bun pentru a o termina cu el. Cu toate acestea, Yan Ming Xiu nu  vorbi.

În acel moment, Zhou Xiang vru cu adevărat să plângă. Se simțea mai obosit ca niciodată.

Există mulți homosexuali în această lume. Din cauza diverselor presiuni și motive, ei aleg să se căsătorească cu cineva de sex opus, pentru a nu fi observați. Zhou Xiang nu putea suporta aceste lucruri. El nu va accepta niciodată ca Yan Ming Xiu să se căsătorească cu o femeie și să continue să mențină acest tip de relație cu el.

La naiba, în niciun caz!

Zhou Xiang nu se mai simțea tulburat. Dacă daunele ar putea fi concretizate, inima lui e ciuruită ca o sită și îi era frică  să mai adauge o cicatrice.

Arătă spre uşă.

– Ieşi, chiar nu vreau să te mai văd.

Yan Ming Xiu își scoase șorțul și spuse serios:

– Xiang Ge, recunosc că m-am gândit la această metodă. Presiunea asupra mea era prea mare și trebuia să găsesc o modalitate de a o echilibra. Nu ți-am spus nu pentru că voiam să mă ascund. Nu ți-am spus pentru că nu voiam să te simți inconfortabil și pentru că nu voiam să risc să te pierd.

Alegerea mea finală este să nu mă căsătoresc cu cineva,      ci să-l las pe tatăl meu să facă compromisuri.

– Nu cred, pleacă dracului de aici!

Zhou Xiang se așeză pe canapea, prea obosit pentru a-și mișca degetele.

– Sunt prea obosit să mai fiu cu tine.

Fața lui Yan Ming Xiu deveni albă ca hârtia. El spuse cu o voce tremurândă:

– Xiang Ge, nu mă poți alunga. Mi-ai promis. În acest moment, nu poți renunța la mine.

– În ce moment ar trebui să renunț? Yan Ming Xiu, cum naiba să mai stau cu tine? Ar trebui să aștept până în ziua în care primesc invitația ta la nuntă? Ar trebui să-ți găsesc și eu o scuză nenorocită? Zhou Xiang  repetă: sunt prea obosit!! Tu du-te în plata Domnului. Hai să mergem pe drumuri diferite, nu mai suport!

Yan Ming Xiu făcu un pas înapoi și nu se mai mișcă. Era înghețat pe loc ca o piatră, simțind că inima îi sângera cumplit.

Zhou Xiang își ținea capul în jos, iar scrumul de țigară îi căzuse la picioare, arzând covorul pe care îl păstrase mereu curat. El nici nu observase.

Yan Ming Xiu trase aer în piept și spuse:

– Xiang Ge, m-am gândit la o contramăsură, dar nu sunt sigur dacă poate funcționa, așa că nu am spus-o încă. Vrei să o auzi?

Zhou Xiang clătină din cap.

 – Acum… nu vreau, vreau doar să fiu singur o vreme.

– Bine, îți las puțin timp singur. Întoarce-te aici mâine seară. Dacă nu te întorci, vin eu să te iau.

Zhou Xiang îi aruncat o privire în gol  cu ochii roșii.

– Pleacă.

Yan Ming Xiu se întoarse, își luă hainele și ieși.

Zhou Xiang Rămase pe loc ca o statuie congelată.

Era ceva în neregulă cu ei sau este ceva în neregulă cu ei? El și Yan Ming Xiu au încercat cu disperare să readucă lucrurile pe drumul cel bun, dar au deraiat din nou. Era ca și cum o forță lucra împotriva lor și nu puteau scăpa de ea, deși făceau tot posibilul.

Nu ar trebui să fie la fel de greu pentru toată lumea să se îndrăgostească .  Zhou Xiang simți chiar un resentiment de nedescris față de tot ce se întâmplase de la început până la sfârșit. Nu era dispus să accepte că el și Yan Ming Xiu erau manipulați așa, atât de neputincioși, atât de…

Chiar plătise cu viața și tot nu putuse să se desprindă de această relație. A plătit atât de mult, nu doar de dragul de a nu mai avea nimic până la urmă.

Cum ar putea fi dispus să facă asta?

Zhou Xiang se ridică brusc, își luă haina și se repezi pe ușă.

Opri o mașină pe marginea drumului și dădu numele unui cartier.

Era o stradă din districtul ambasadei. Fusese casa multor cadre de conducere care se retrăseseră din guvernul central și care nu era departe de casa.  Avea ocazia de a pune piciorul pe această stradă.  A doua oară, era și mai imposibil să ia inițiativa de a pune piciorul aici.  El își adunase o energie puternică în inimă și tot focul malefic pentru a se repezi în această direcție.

Fă tot ce vrei să faci înainte să regreți.

Oricum, chiar nu putea vedea cum lucrurile ar putea să se înrăutăţească mai rău decât erau acum.

În mai bine de zece minute, ajunse la ușa complexului familiei. Soldatul de la ușă părea foarte tânăr. Își frecă nasul roșu de frig și spuse:

 – Pe cine cauți?

— Îl caut pe şeful Yan Fei.