Cascadorul-Capitolul 8

Imediat ce intrară în apartament, Zhou Xiang îl apăsă imediat pe Yan Ming Xiu de perete. Degetele lui subțiri mângâiară fața netedă a băiatului, în timp ce acesta zâmbea încet.

– Xiao Yan, arăți atât de bine.

Yan Ming Xiu întinse mâna și apucă penisul deja întărit al lui Zhou Xiang, murmurând:

– Ei bine, văd că îți place foarte mult.

Zhou Xiang îi linse ușor colțul gurii și murmură din nou:

– Ah… desigur…îmi place.

Cu mâna înfășurată în spatele capului lui Yan Ming Xiu, el îl trase înainte și îi sărut intens buzele, sugându-le cu grijă. Limba lui se adânci în gura lui deschisă, strângându-i limba, tachinând-o și trăgând-o cu pricepere.

De când Zhou Xiang își dăduse seama că este gay, în adolescență, avusese doar două relații pe termen lung de-a lungul anilor. Dar în inima lui nu mai exista nici o urmă a acestora. Fuseseră, de asemenea, câțiva prietenii pe termen scurt, dar nu aventuri de o noapte. Nu era o persoană care iubea promiscuitatea. Era doar o persoană normală, cu o dorință sexuală sănătoasă. Pentru el, o relație stabilă și autentică era un lux care se putea întâmpla doar dacă aveai noroc. În cerc, exista doar o mână de cupluri care rezistau. Zhou Xiang dorea, de asemenea, să cunoască o persoană sinceră. Dar înainte de a se întâmpla asta, era evident mai practic să se culce cu cineva pe care îl găsea plăcut ochilor lui.

Yan Ming Xiu împlinise 20 de ani anul acesta, era destul de tânăr. Deși nu mai era un tânăr nevinovat, experiența lui sexuală nu era prea mare. El era nu prea era capabil să reziste abilităților feroce de flirt ale lui Zhou Xiang. Respirația amândurora devenise grea, iar sărutările aveau un gust erotic.

Yan Ming Xiu puse mâna în hainele lui Zhou Xiang, mângâindu-i spatele neted și puternic. Mâna lui Zhou Xiang ajunse și ea în hainele lui Yan Ming Xiu. Cei doi bărbați se atingeau și se mângâiau, creând o atmosferă încinsă.

Yan Ming Xiu își ridică gâtul pentru a-i permite lui Zhou Xiang să-i sărute gâtul și mărul lui Adam. Mâinile lui se tot mișcau în jos. În cele din urmă, cuprinse talia lui Zhou Xiang și-l lipi cu spatele de perete. Băgă mâna în pantalonii lui Zhou Xiang și îi frecă fesele acelea pline de viață.

Mișcările lui Yan Ming Xiu deveniră din ce în ce mai intense, în timp ce Zhou Xiang încă se deda la flirt. Îi luă mult timp până să simtă că ceva nu era în regulă. Își reveni brusc în fire și apucă degetul lui Yan Ming Xiu care era pe cale să-l pătrundă.

Yan Ming Xiu fu surprins.

Ambii bărbați își dăduseră seama că ceva nu era în regulă.

Zhou Xiang întrebă stângaci:

– Ești un 1?[1]

Yan Ming Xiu nu răspunse, dar îl privi încruntat. Ajuns în acest punct… să fie întrerupt atât de brusc cu forța, nimeni nu ar fi fericit, mai ales Yan Ming Xiu care era o persoană egocentrică.

Cei 2 se simțeau de parcă cineva ar fi aruncat cu apă rece pe ei. Pofta lor se stinsese instantaneu. Speraseră să-și poată dezlănțui pofta, dar odată ce puseseră piciorul în prag, descoperiseră că erau amândoi 1, ceea ce fusese cu adevărat dezamăgitor.

Zhou Xiang nu rezistase să fie un ’’zero”[2], pentru că nu fusese niciodată un ‘’zero’’. Nu putea să meargă pe câmpul de luptă doar pentru că i se dăduse o armă. Trebuia să exerseze mereu și mereu. Ca să accepte din punct de vedere psihologic. În plus, văzând chipul mohorât al lui Yan Ming Xiu, știa că nu se va întâmpla nimic astăzi.

Zhou Xiang era enervat și dezamăgit. Un bărbat uimitor de frumos era în fața lui. Se sărutaseră și se atinseseră. Amândouă penisurile se ridicaseră la maximum. Rămăseseră însă blocați la întrebarea cine va fi deasupra și cine dedesubt. În acel moment, chiar dacă ar fi vrut să continue nu putea să i-o tragă.

Yan Ming Xiu ERA destul de dezamăgit. Își luă bagajele.

– Plec.

Zhou Xiang îl reținu.

– Hei, nu. Uită-te la ploaia de afară, unde te duci la ora asta? Terenul de aici e foarte noroios. Mașina s-ar putea să nu mai poată ieși în acest moment. Deși nu putem face nimic, nu te voi da afară. Din moment ce ești deja aici, doar dormi aici în seara asta.

Yan Ming Xiu se uită pe fereastră. Ploaia abundentă nu părea că se va opri.

Să plec acum ar fi într-adevăr o mare problemă.

Zhou Xiang luă bagajele și le așeză lângă dulapul de pantofi.

– Hai. Așază-te. Să mâncăm împreună, să rezolvăm mai întâi cu problemele de trai ale oamenilor.

Abia după ce se așeză, Yan Ming Xiu putu evalua cu adevărat această casă. Apartamentul avea puțin peste 70 de metri, cu două dormitoare și două camere de zi. Dispunerea nu era foarte rezonabilă și nu părea deloc aglomerată. Deși casa era veche și mobilierul din interior avea aroma timpurilor trecute, totul dezvăluia chibzuința proprietarului. Era curată și întreținută.

Casa lui Zhou Xiang era complet diferită de casa unui burlac obișnuit. Era curată, revigorantă și calduroasă. Ea era în concordanță cu sentimentele pe care Zhou Xiang le împrăștia în jurul oamenilor.

Zhou Xiang își revenise rapid din emoție, comportându-se ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și îi înmână lui Yan Ming Xiu o pereche de papuci.

Cei doi se înfierbântaseră în holul de la intrare și nici măcar nu avuseseră timp să se descalțe. Gândindu-se la acea pasiune, era chiar jenat.

Zhou Xiang turnă un pahar cu apă și zâmbi blând.

– Ce vrei să mănânci în seara asta?

– Orice este în regulă.

– Atunci uită-te puțin la televizor. Mă duc să gătesc.

Yan Ming Xiu dădu din cap.

Bucătăria este relativ deschisă, conectată la sufragerie si separată doar de un perete de sticlă transparentă. Yan Ming Xiu întoarse capul și putu să vadă spatele lui Zhou Xiang care era ocupat în bucătărie.

Miji ochii și se uită la silueta care se mișca în fața ochilor, simțind o dorință arzătoare adunându-se în abdomenul inferior. Își imagină că persoana care stătea acolo și îi pregătea cina era Wang Yudong. Spatele acestei persoane se suprapuse complet cu spatele lui Wang Yudong. Într-o fracțiune de secundă, spatele părea să se întoarcă. Chipul frumos și elegant al lui Wang Yudong, cu un zâmbet blând, îl întreba:

– Ce vrei să mănânci în seara asta?

Își imagină că ar putea să-l îmbrățișeze pe acest bărbat din spate, să-i rupă hainele și să-i facă tot felul de lucruri rușinoase… lăsând propriile urme pe acest corp.

Deodată, acel spate întoarse capul. Fața lui Zhou Xiang apăru brusc în fața lui, spulberându-i toate iluziile.

Zhou Xiang zâmbi.

– Mănânci picant?

Yan Ming Xiu simți o fierbințeală necunoscută ridicându-se în pieptul lui și răspunse ferm.

– Nu.

Zhou Xiang părea să-i simtă nemulțumirea. Ridică din umeri, fără să-i acorde atenție. Yan Ming Xiu era foarte probabil cu cel puțin zece ani mai tânăr decât el. Nu va merge atât de departe încât să fie supărat pe un băiețel.

După ce părinții lui muriseră, locuise cu mai multe rude, dar fusese prea greu de suportat. Acestor rude nu le păsa de el. Fusese chiar bătut cu picioarele. În cele din urmă, se întorsese la propria sa casă. Încă din clasa a IV-a făcea de mâncare, își spăla hainele și avea grijă de el. În treburile casnice, era un expert.

În jumătate de oră, masa era gătită. Făcuse trei feluri de mâncare și o ciorbă. Punând pe masă mâncărurile savuroase aburinde, se întoarse spre Yan Ming Xiu.

– Vino să mănânci. E deja trecut de ora opt.

Yan Ming Xiu se duse la masă și se uită la felurile de mâncare. Erau mâncăruri obișnuite, dar era ceva ce nu mai mâncase de mulți ani. Se așeză și nu se putu abține să nu-l laude.

– Ai făcut o treabă bună. Par delicioase.

Zhou Xiang zâmbi și ciupi obrajii delicați ai lui Yan Ming Xiu.

– Sunt și mai delicioase, dacă le vei mânca. Grăbește-te și mănâncă. Apoi, fă-i lui Xiang Ge un surâs, bine?

Zhou Xiang fusese generos și decent așa că Yan Ming Xiu nu se putea supăra. Zâmbi, luă o bucată de cartofi cu bețișoarele și o puse în gură.

Zhou Xiang îi dădu un castron cu supă.

– Cum e? E delicios.

Pentru prima dată, Yan Ming Xiu dezvăluit un zâmbet natural.

– Nu e rău, delicios.

Zhou Xiang era fericit.

– Hai, mănâncă mai mult. În frigider am și pere caramelizate pe care le-am preparat ieri. Păstrează-ți un loc și pentru desert.

Cei doi mâncară într-o atmosferă armonioasă, de parcă scena incomodă de la intrarea în casă nu s-ar fi întâmplat niciodată.

[1] Cel care e top, cel care e deasupra.