După masă, Yan Ming Xiu continuă să se uite la televizor, în timp ce Zhou Xiang merse să spele vasele.
Apoi Zhou Xiang scoase desertul și făcu un ceai. Rareori aducea oameni aici. Și chiar dacă ar fi adus, ar fi făcut imediat sex. Cu siguranță nu și-ar fi făcut timp să se așeze să bea un ceai și să discute.
Deși era păcat că el și Yan Ming Xiu nu reușiseră să-și atingă scopul , să stea și să vorbească liniștit cu el într-o noapte atât de ploioasă era atât de romantic încât Zhou Xiang era într-o dispoziție bună.
Zhou Xiang vorbea cu Yan Ming Xiu, întrebându-l cu ce se ocupa. Yan Ming Xiu începuse școala mai devreme decât de obicei, așa că absolvise facultatea la doar 20 de ani. Acum, se întorsese acasă. El nu dezvăluia prea multe informații, dar Zhou Xiang era foarte interesat. Cei doi stătură de vorbă îndelung. Zhou Xiang era o persoană foarte plină de umor, era interesant și foarte grijuliu. Așadar, mai târziu, Yan Ming Xiu deveni evident mai puțin rezervat și uneori dezvăluia un zâmbet care făcea ca inima lui Zhou Xiang să tresară.
Nu se putea abține să nu se simtă entuziasmat când îl privea. Nu mai experimentase acest sentiment de mult timp.
Timpul trecuse repede. Era deja ora 22.00. Yan Ming Xiu căscă de câteva ori și Zhou Xiang se simțit și el obosit. Cei doi erau epuizați.
Zhou Xiang zâmbi.
– Am vorbit cu tine atât de mult timp, trebuie să fii obosit. Du-te să faci un duș și apoi culcă-te.
Yan Ming Xiu deschise valiza pentru a scoate un set de haine, apoi se duse la baie la duș. Când ieși, Zhou Xiang își uda florile. Zhou Xiang se întoarse și îl văzu pe Yan Ming Xiu purtând pantaloni scurți și o bluză de pijama largă. Arăta revigorat și mai ales foarte atractiv.
Cei doi se priviră și se simțiră atrași unul de altul, dar gândindu-se la jena de acum câteva ore, niciunul nu mai făcu nicio mișcare. Zhou Xiang arătă spre dormitor:
– Am găsit o pilotă curată. Îmi pare rău, dar în seara asta va trebui să mă suporți puțin și să dormi lângă mine. Camera mea de oaspeți nu a fost curățată de mult timp, așa că nu poate fi folosită.
Yan Ming Xiu dădu din cap, apoi se întoarse și intră în dormitor.
Când Zhou Xiang ieși de la duș, Yan Ming Xiu părea să fi adormit. Întră în liniște și auzi respirația lui uniformă. Privind atent, Yan Ming Xiu era într-adevăr atât de epuizat încât adormise. Genele lui lungi aruncau o umbră în formă de evantai în jurul ochilor, iar nasul și linia buzelor sale proeminente făceau ca profilul său să arate atât de perfect. Doar privindu-l, inima lui Zhou Xiang o lua razna.
Zhou Xiang nu era o persoană care judecă oamenii după aspectul lor. Cu toate acestea, nu se putu abține să nu admită că majoritatea homosexualilor din cercul masculin gay erau destul de superficiali. Bărbații acordau mai multă atenție ispitei sexuale decât femeile. Ei se uită la cine este chipeș și cine este cine. Cine are timp să studieze frumusețea interioară a altora atunci când au o siluetă bună și un serviciu bănos? Își pot da repede pantalonii Jos și pot face sex imediat cum se văd. Odată cu apariția lui Yan Ming Xiu, lui Zhou Xiang i-a fost greu să nu fie tentat.
Nimic nu se întâmplase astăzi și Zhou Xiang simțea un imens regret. Se aplecă și sărută în secret obrazul lui Yan Ming Xiu. Apoi se urcă în pat și adormi lângă el.
Yan Ming Xiu deschise ușor ochii după ce Zhou Xiang se întinse. În privirea lui strălucea cu o lumină ciudată.
Din cauza zborului pe distanțe lungi, Yan Ming Xiu era foarte epuizat. Dormi până la ora 14 a doua zi. Era năucit când se trezi. Pentru o clipă, nu știu unde se află. Scutură din cap și-și aminti că se află în casa unui bărbat pe care tocmai îl cunoscuse de o zi și cu care aproape că făcuse sex.
Când Yan Ming Xiu făcea sex cu altcineva, nu mergea niciodată la casa lui și nu îl aducea acasă. Nu știa ce se întâmplase ieri. De fapt, plecase acasă la Zhou Xiang fără să ezite. Mintea lui nu putea uita silueta din spate a lui Zhou Xiang când gătea. Aruncă o privire în gol către locul din pat de lângă el. Avea un sentiment ciudat și necunoscut, care îl făcea să viseze cu ochii deschiși.
Zhou Xiang intră în acel moment. Văzând că se trezise, ridică surprins din sprâncene:
– Ai dormit atât de bine, ai dormit 14 ore.
Vocea lui Yan Ming Xiu era puțin răgușită și șopti:
– Ieri sosisem în avion și nu dormisem de mai mult de 20 de ore.
Zhou Xiang zâmbi.
– Ți-am pregătit o periuță de dinți și un prosop nou. Du-te să te speli și apoi vino să mănânci. Voi încălzi mâncarea.
Yan Ming Xiu dormise atât de mult încât era amețit, așa că se duse clătinând spre baie. O periuță de dinți si un prosop nou erau deja puse pe marginea chiuvetei. Parcă locuia de ani de zile aici. Yan Ming Xiu zâmbi.
După ce se spălă, ieși din baie. Aroma mâncării îi pătrundea în nas. Trăise singur în străinătate de atâția ani. Nu era un sentiment rău să-i pregătească cineva micul dejun imediat ce se trezea.
Zhou Xiang trase un scaun.
– Grăbește-te și mănâncă. Cred că îți este foarte foame.
Yan Ming Xiu dădu din cap și se întinse.
– Nu mă așteptam să dorm atât de mult.
Zhou Xiang se așeză lângă el. Îl privi mâncând și îl întrebă:
– Trebuie să mergi acasă astăzi? Te duc eu.
Yan Ming Xiu dădu din cap:
– Nu, ploaia s-a oprit. Voi lua un taxi.
– Te duc cu plăcere. Sunt liber astăzi.
– Nu e nevoie, spuse Yan Ming Xiu pe un ton serios.
Zhou Xiang se resemnă oftând.
– Bine, atunci. De obicei, e ușor de găsit un taxi aici.
După ce Yan Ming Xiu termină de mâncat, porni telefonul mobil și văzu mai multe mesaje text, majoritatea de la sora lui. Se simți puțin enervat așa că o sună.
– Alo. Ming Xiu. Ce se întâmplă? De ce ai oprit telefonul?
– Baterie epuizată, răspunse el laconic.
– Și nu știi cum să o încarci într-un hotel? La ce hotel stai? Ai spus că nu te poți întoarce din cauza ploii, puteam să vin să te iau.
– Nu era nevoie. Ieri ploua foarte tare. Vin acasă acum.
– Unde ești? Vin să te iau.
– E în regulă. Am chemat deja un taxi.
– Care e problema? Vocea ta sună slab, ai răcit?
Yan Ming Xiu nu știa de ce, dar de câte ori auzea vocea surorii sale, se simțea enervat. Voia să închidă telefonul. Spuse răbdător:
– Nu, voi veni singur, nu-ți face griji.
Yan Ming Xiu închise telefonul și oftă.
Zhou Xiang se așeză pe canapea cu un zâmbet slab.
– Deci pleci?
– Da, dădu Yan Ming Xiu din cap.
– Lasă un număr de telefon.
Yan Ming Xiu se apropie, se aplecă și luă telefonul lui Zhou Xiang pentru a-i introduce numărul. După ce termină, îi dădu telefonul înapoi.
Zhou Xiang se agăță de gâtul lui și zâmbi.
– Pot să te văd din nou?
Yan Ming Xiu își miji ochii și suflă spre fața lui Zhou Xiang.
– Dacă ești dispus să mă lași să te încerc.
Zhou Xiang zâmbi.
– Nu e o problemă dificilă, dar ai experiență? Sunt muncitor manual și nu pot fi rănit.
Yan Ming Xiu zâmbi ușor.
– Vei ști când vei încerca.
Zhou Xiang ciuguli ușor buzele lui Yan Ming Xiu.
– De ce nu rămâi astăzi?
Yan Ming Xiu se ridică.
– Trebuie să merg acasă. Să mai așteptăm o zi.
Ochii lui Zhou Xiang dezvăluiră regretul.
– Hai să mergem, o să te conduc la parter.
Nu fusese niciodată atât de atent la vreunul dintre prietenii lui.
După ce Zhou Xiang îl urcă pe Yan Ming Xiu într-un taxi, Plecă spre casă fără tragere de inimă. Se jucă absent cu telefonul mobil, uitându-se la numărul lui Yan Ming Xiu. Începuse deja să-și imagineze mental următoarea întâlnire cu acesta.