Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 15

Wichitmawan

– Ți-e foame?

Thup se întoarse să-l privească pe bărbatul mai în vârstă ai cărui ochi erau încă fixați pe drumul din față și se gândi că, în mod normal, el era cel care ar fi trebuit să pună acea întrebare.

– Nu încă.

– Dar mie mi-e foame, concluzionă Singha și se îndreptă imediat către restaurantul de tăiței de pe marginea drumului. Imediat ce mașina fu parcată, coborâră amândoi și intrară în restaurant.

– Ce ai de gând să comanzi?

– Kuai-tiao mu nam tok [1].

Singha comandă primul, fără să se uite la meniu.

– Tom Yum cu tăiței uscați .[2]

Thup se uită la meniu și comandă înainte de a se ridica să aducă gheață pentru el și Singha.

– Apă?

Thup dădu din cap înainte să ia apă de la dozator și să se așeze din nou vizavi de bărbatul mai în vârstă. Reuși să toarne apă într-un pahar, să-l scoată și să-l curețe, să ia bețișoarele și să le pregătească cu pricepere.

– Faci asta des?

– Ah… da… obișnuiam să o fac pentru Luang Phor, așa că a devenit un obicei.

– Hmm.

– Ce ai de gând să faci acum?

– Va trebui să așteptăm să vedem ce găsesc cei care s-au dus să percheziționeze casele victimelor.

– Le-ai spus să nu dea mâna? Și… că ar trebui să poarte cu ei o amuletă de Buddha?

După ce termină de vorbit, telefonul lui Singha sună brusc.

– Spune.

[Unde ești?]

– Fac cercetări. Singha luă castronul cu tăiței și-și ținu nepăsător telefonul cu umărul.

[Vehiculul echipei de criminaliști s-a răsturnat.]

Mâna care punea ardei iute măcinat într-un bol se opri brusc înainte de a se întoarce să țină strâns telefonul.

– Unde și când?

– În drum spre casa următoarei victime. Acum toată lumea a fost dusă în siguranță la spital.

– De ce s-a răsturnat brusc mașina?

– Nu știu, nu i-am însoțit. Am plecat după ce am verificat casa primei victime. Mi-au spus că s-a întâmplat după aceea.

– Ce ați găsit în acea casă?

–Nu erau urme, dar am găsit păpușa pe care trebuia să o găsesc.

– Cum arată păpușa?

– O păpușă de lut, cu cap de leu.

Sprâncenele lui Singha se încruntară puternic.

– Și unde este această păpușă?

– Say a luat-o și a lăsat-o în vehiculul criminaliștilor.

O pereche de ochi pătrunzători, arzători, îl priviră pe Thup, ducând imediat tăițeii la gură.

– Mă întorc.

Singha închise telefonul înainte de a chema imediat un angajat al restaurantului să vină să ia banii.

– Te grăbești? spuse Thup ridicându-și capul cu o expresie îngrijorată.

– Haide, termină de mâncat.

Tânărul inspector termină de plătit și imediat se ridică îndreptându-se spre mașină. Thup dădu din cap și mâncă în grabă pentru că nu știa ce voia să facă bărbatul mai în vârstă, dar după apelul telefonic de adineauri, probabil că era ceva foarte urgent. Singha se întoarse la masă și îi înmână lui Thup un dosar. Cu cealaltă mână, sună la un prieten apropiat din departamentul de criminalistică. Tânărul luă dosarul și-l ținu cu o expresie confuză. Când îl văzu pe bărbatul mai în vârstă făcându-i semn să îl deschidă, plecă imediat capul.

– În ce zi este capul de leu?

– Ce? întrebă Thup.

– În ce zi a cumpărat mama capul de leu? Salut Say, unde ești?

Prima propoziție îi fusese adresată băiatului din fața lui, iar următoarea fusese adresată persoanei de la celălalt capăt al firului pe care tocmai îl sunase.

– Duminică. Duminică, mama a cumpărat ceva cu cap de leu, cu numele Wichitmawan.

– Află cine s-a născut duminică, când a murit și când a dispărut.

– Cu cine vorbești?

– Unde te afli?

– În mașină, merg la spital.

– Unde este păpușa pe care ai dat-o experților criminaliști?

– Probabil în spital. Mă duc să văd. ( Nenorocitule, am fost urmărit de o fantomă!!!)

Vocea lui Darin se auzi în telefon.

– Ce s-a întâmplat?

– Ei bine, când a fost la casa victimei, a spus că a văzut o fantomă ținând o păpușă sub pat. A plâns până când a trebuit să o duc să se închine la templu. Când eram pe punctul de a merge la casa următoarei victime, spitalul a sunat primul pentru a raporta accidentul cu mașina.

– Tu verifică mai întâi situația și eu voi veni imediat.

– Bine, unde ești?

– Mă întorc.

– Te-ai dus să vezi subiectul în închisoare, ce ai aflat?

– Că acum cincisprezece ani, erau mulți polițiști care acceptau capre în schimbul slujbelor. Ne vom ocupa de asta imediat ce cazul va fi închis.

– OK, asta e tot.

– Stai, spune-mi…

Singha se uită la fața lui Thup.

– Dacă găsești o păpușă, nu o lua și nu pleca nicăieri cu ea, o voi lua eu.

– De ce?

– Îți voi spune mai târziu.

După alte câteva fraze, cei doi închiseră și se întoarseră la munca lor.

– Păpușa aia…

Thup nu îndrăzni să spună mai mult, pentru că se uita la expresia serioasă a lui Singha și probabil că nu ar fi ajutat prea mult.

– Ai găsit informația pe care o căutai?

– Da.

Thup îi înmână bărbatului mai în vârstă dosarul pe care îl lăsase deschis.

– Khun James, s-a născut într-o duminică. El a fost primul care a dispărut și… și asta a fost într-o duminică. Cred că persoana care a făcut asta ar fi trebuit să aleagă pe cineva în funcție de data nașterii.

Singha citi informația și ascultă și el, apoi se încruntă.

– Oricum, mai întâi trebuie să inspectez casele tuturor. Dacă data reală de naștere a victimei și a păpușii sunt aceleași, vom ști cum a ales criminalul fiecare dintre victime. Există vreo modalitate de a obține această informație?

Singha luă un pahar cu apă și îl bău pe tot înainte de a se așeza cu bărbia sprijinită pe mână și o expresie plictisită pe față.

– Nu ai de gând să mănânci un pic? Sarcina te va solicita foarte mult.

– Nu-mi mai este foame, grăbește-te și mănâncă.

– Să mergem, pierdem timpul.

– Hai să mâncăm, ești doar un băiețel, trebuie să mănânci ca să crești.

– Glumești. Nu sunt chiar atât de mic.

Singha scutură paiul până când apa stropi capul băiatului din fața lui.

E adevărat ce spune băiatul ăsta, nu era chiar atât de mic. Băiatul ăsta e puțin mai înalt decât mine, dar corpul lui e mai subțire pentru că nu face mișcare. Dacă ar face puțină mișcare, și-ar putea sculpta ușor o siluetă frumoasă, se gândi el.

– De fapt, în legătură cu păpușa aia… Cred că ar trebui să arunci o privire. Nu?

– Te-am auzit vorbind cu Khun King la telefon despre accidentul de mașină după ce s-a dus să ia păpușa, nu?

– Da.

– Cred că persoana care poate ține acea păpușă fără să fie rănită… ai fi tu.

– De ce?

-Îi… aduci un omagiu lui Thao Wessuwan?

– Nu.

Thup își înclină ușor capul.

– Dar mama mea îi aduce respectele ei.

– Știam eu, murmură încet Thup, asigurat că nu se înșelase.

– De ce vezi fantome?

– Nu știu. Luang Phor nu mi-a spus. A spus doar că în viitor voi ști. Deci trebuia să-m țin amuleta la gât până atunci.

– Nu știi când a dispărut amuleta? Chiar așa? Vei vedea fantome până vei muri? De ce nu încerci să găsești o amuletă în altă parte?

– Am mai încercat… dar altele nu funcționează, așa că le văd oricum.

– Dacă păstrez păpușa, înseamnă că vei găsi mai multe fantome. Vrei să faci asta? Serios?

Expresia lui Thup se schimbă.

– Dar dacă o lași altor oameni, ar putea fi din nou periculoasă. În felul ăsta nu le vei pune viața în pericol. Fantomele alea… nu arătau ca niște fantome care vor să renască.

– Gândește-te la asta mai târziu. Acum trebuie să mă grăbesc și să am grijă de treburile de la spital mai întâi. Grăbește-te și mănâncă.

– Mă întorc imediat.

Thup se ridică și merse spre tejghea, lăsându-l pe Singha să ia tăițeii subțiri dintr-un castron până când toată apa dispăru.

– Să mergem.

– Ce e aia?

– Salapao[3]*, le păstrez pentru tine să mănânci. Nu ai mâncat nimic încă, așa că poți mânca în mașină.

– Bine.

Cei doi se urcară din nou în mașină și se îndreptară spre spital. Say, care tocmai sosise, se duse imediat să-și verifice subordonații. Una dintre cele trei persoane care se aflau în dubă în momentul accidentului stătea în fața camerei de urgență cu capul înfășurat într-un bandaj.

– Iko, unde-s ceilalți?

– Răniții sunt înăuntru, răspunse el șefului său ridicându-și capul.

– De ce s-a răsturnat brusc mașina?

– Nu am fost eu șoferul, șefu’. Chok era șoferul.

– Și ce s-a întâmplat înainte?

– Stăteam lângă el. Stăteam de vorbă despre păpușă când, dintr-o dată, a devenit tensionat și a spus că cineva bloca partea din față a mașinii. Așa că a virat, iar mașina a pierdut controlul și s-a răsturnat.

Iko s-a întors să se uite la fața lui Say cu ochii tremurând.

– Dar când a spus că cineva s-a pus în fața mașinii, eu nu am văzut pe nimeni.

– Vezi? Ți-am spus că păpușa aia chiar are o fantomă.

Darin scutură brațul lui Say, până la punctul în care capul îi tremură.

– Păpușa luată din casa victimei?

– Da, unde este acum? Nu ai adus-o cu tine?

Darin se întoarse și dădu din cap. Persoana rănită stătea de cealaltă parte a lui Say.

– Ah, este aici.

Iko luă punga cu probe care conținea păpușa cu cap de leu și o ținu în sus pentru ca amândoi să o vadă. Când Darin o văzu, se ascunse imediat în spatele colegului său.

– Dol o ținea în mână în timp ce era în mașină. Asistenta aproape că nu a putut să o ia de pe el pentru că nu voia să îi dea drumul, deși aproape că își rupsese degetul.

– Ai văzut, Say? Ți-am spus că într-adevăr era ceva în ea.

– Sunt aici.

– Băieți!

Vocea noului venit îi făcu pe cei trei să se întoarcă să se uite.

– Bună ziua, inspectore.

– Ah, te rog stai jos.

Singha îndepărtă ușor mâna lui Iko, care era pe cale să se ridice.

– Ce mai faci?

– Capul meu e pe cale să explodeze. Un biet om și-a dislocat umărul și a suferit o tăietură la gură cauzată de o bucată de sticlă, care a necesitat copci. În ceea ce-l privește pe băiatul care aproape și-a pierdut un deget, probabil că i se coase la loc.

În timp ce Singha vorbea cu oamenii, Thup văzu o păpușă de lut cu cap de leu în poala lui Iko. Încercă să găsească curajul să se uite în jur.

Se uită în stânga și în dreapta, dar nu era nici urmă de fantoma feminină pe care o văzuse înainte. Vedea doar fantome care se plimbau prin spital, erau unele care tocmai muriseră și nu știau încă, iar altele care nu erau îngrijorate.

– Dă-mi-o.

Singha se întinse să ia punga cu probe.

– Dar eu, unde să vin?

– În camera probelor, să o analizezi.

Say se întoarse cu o față serioasă când auzi răspunsul. Trei dintre angajații săi fuseseră duși de urgență la spital. În acest caz, el ar fi trebuit să muncească de trei ori mai mult.

– Nu trebuie să verificați încă, așteptați ordinele mele.

– De ce?

– Vă spun mai târziu.

-Îmi spui mai târziu? Se întâmplă multe aici.

– Ah, deci unde e King?

– E la casa celei de-a doua victime acum.

– Atunci îl voi vedea la secția de poliție.

– Bine.

– P’Darin, spuse Thup brusc.

– Ce se întâmplă? Ce ai văzut… este o femeie?

– Aha! Deci… da… nu-mi spune… nu-mi spune… ai văzut-o și tu!!! M-am dus să torn niște apă binecuvântată. De ce nu a funcționat?!

Darin se agăță repede de brațul colegului său Say, speriată.

– Nu! Poți să-mi spui cum arăta?

– Oh, nici nu vreau să vorbesc despre asta… E atât de înfricoșătoare. E o fantomă femeie, nu avea ochi și… arăta ca un copil. A fost înfricoșător! Gura ei era deschisă și nu avea ochi. Acest caz nu mai este normal, Sing!

În cele din urmă, ea trecu de la a strânge brațul lui Say la a strânge brațul lui Singha.

– Oameni diferiți.

-Ce vrei să spui?

Singha nu-i acordă prea multă atenție colegei sale, dar își îndreptă atenția spre băiatul care pur și simplu vorbea încet.

– E o persoană diferită de cea pe care am văzut-o.

– De ce este acest subiect atât de haotic?

Singha înjură încet:

– Eu mă duc după King, tu ai grijă de el.

– Da.

August se întoarse la mașina sa. Imediat ce urcă în mașină, aruncă păpușa care se afla în geanta din poala lui Thup. Tânărul doar se încordă înainte de a se întoarce pentru a privi cu îndrăzneală în jurul mașinii.

– Să vedem dacă aceasta este păpușa pe care ai văzut-o, spuse tânărul inspector în timp ce coborî din mașină și se îndreptă spre casa următoarei victime.

Thup ridică punga cu probe și se uită la ea. Tânărul se opri pentru a se asigura că păpușa pe care o văzuse și cea ținută de fantoma care vomita în sala de sport erau aceleași. Partea corpului arată ca o păpușă Siekban normală, dar deasupra ei se afla un cap de tigru, fața era întoarsă pe dos, cel care o făcuse trebuie să o fi făcut chiar el.

– În ceea ce privește corpul, da, dar nu și capul.

– Și ce înseamnă când spui că e o altă fantomă?

– Fantoma pe care am văzut-o în timp ce eram la casa lui Khun Min avea ochi, dar erau doar fără pupile. Fantoma pe care P’ Darin a văzut-o nu avea ochi, ceea ce înseamnă că erau oameni diferiți.

– Ai vorbit deja despre magie neagră, nu?

– Da.

– Deci ce vrea nenorocitul care a făcut-o? Pentru ce?

– Nu știu. Nu știu încă, dar sunt sigur că trebuie să fie fantomele care urmăresc aceste păpuși. Cu siguranță e a lor.

– Ai pe cineva care știe despre aceste lucruri?

– …Da, am.

Thup se încruntă ușor cu o expresie îngrijorată, dar dacă va avea curajul să caute acea persoană era altă poveste.

[1] Supă cu tăiței thailandeză. Ea conține pe lângă tăiței: găluște, legume verzi și condimente. Acest tip de supă are un gust intens, bogat și plăcut și este adesea servită de vânzătorii de la tarabe stradale .

[2] Supă de salată thai care conține: salată thai(picantă și acrișoară) și un bulion special. Ingredientele de bază ale bulionului sunt lemongrass , frunze de lime kaffir , usturoi , suc de lămâie , sos de pește și ardei iute zdrobit .

[3] Saopao sau Baozi, o chiflă mică umplută și fiartă în aburi, este un aperitiv foarte popular, preluat din bucătăria chineză.