Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 16

Wannanongkran

Mașina lui King se opri în fața unei case mici și șubrede. Acoperișul era acoperit cu zinc și pereții laterali erau întăriți pentru a susține casa, dar pentru proprietar era locuința în care trăia.

– Bună ziua.

– Bună ziua.

Un bărbat în vârstă de optzeci de ani deschise ușa. Părea obosit.

– Sunt de la poliție.

– Ați venit să vorbiți despre Chao Chom Kanree? spuse pur și simplu numele singurului său nepot care murise de curând.

Vocea îi tremură brusc.

– Da, am venit să verific ceva.

– Aaaa, nu-mi vine să cred, tinere. Se poate întâmpla, dar sunt un pic confuz.

Ieși și se așeză pe scaunul de lemn din fața lui, înainte de a se uita la cer. Viața lui și a nepotului său fusese deja dificilă și nu credea că cerul putea fi atât de înfricoșător.

– Criminaliștii trebuie să lucreze.

– Lucrați cu prudență, purtați mănuși și nu faceți nimic la întâmplare.

– Am înțeles.

După ce își lăsă subordonații să intre, King se apropie și se ghemui pe scaunul de lângă bătrânul care părea extrem de slăbit în acel moment.

– Bunicule, pot să te mai întreb ceva? Înainte de ziua în care Chom a dispărut, a spus ceva ciudat sau a spus vreo cântare sau vreo rugăciune pe care ai auzit-o?

– În mod normal băiatul nu spunea prea multe, dar acționa. Acel copil a fost un copil bun. Deși părinții săi l-au abandonat și el a spus că va rămâne și va avea grijă de bunicul său până când într-o zi vor muri împreună, de data aceasta…

Bătrânul își ridică mâinile ridate pentru a-și acoperi fața și a-și ascunde lacrimile. Avusese un singur nepot care era ancora vieții sale, dar acum nu mai era.

– El nu va mai vedea frumusețea acestei lumi, spuse el cu tristețe.

– Chom se ducea să vândă ghirlandele și apoi se întorcea. Chiar dacă era bolnav, băiatul acela muncea neobosit. Nu trăia ca ceilalți copii, pentru că trebuia să câștige bani pentru a studia. Eu aveam niște bani și speram să i-i dau la următoarea lui aniversare.

Băgă mâna în buzunarul cămășii sale decolorate și scoase o pungă de plastic transparentă. Înăuntru erau niște bani.

– Alocația pentru bătrâni o primesc în fiecare lună. Am economisit pentru a plăti taxele de școlarizare ale lui Chao Chom. Restul banilor i-a câștigat băiatul din munca pe care o făcea. Aveam de gând să i-i dau pe toți. Bietul meu nepot!

King trebui să îl consoleze pentru a-i alina durerea. Între timp, subordonații care erau încă în casă continuau să caute lucruri ciudate.

– Miroase ca o casă veche.

– Oh, eu am spus asta.

– Nu sunt decât sticle, cutii și conserve.

– Șefule, ce vreți să găsesc?

– O păpușă de lut cu un cap de tigru.

– Nu e nimic aici.

– Nici aici.

– Vreți să plecați?

!!!Zdrang!!!

Sunetul a ceva lovind acoperișul de zinc de afară îi făcu pe cei trei să se întoarcă să se uite. Îl trimiseră pe unul dintre polițiști să inspecteze, înainte de a se întoarce să se uite în jur și să găsească din nou ceva neobișnuit. Un polițist tânăr ieși din spatele casei, unde era un teren curățat de iarbă. Bunicul plantase legume în grădină, iar alături era un iaz abandonat. Ieși să se uite în zona în care se auzise impactul, dar nu găsi decât teren gol.

– Nu văd nimic aici.

Tocmai când se pregătea să se întoarcă, auzi niște zgomote venind din apă. Făcea atât de mult zgomot încât fu nevoit să se întoarcă și să se uite. Pe apa iazului erau unde, chiar dacă nu era vânt sau obiecte plutitoare. Se apropie încet și se uită mai atent. Când se aplecă să se uite, își văzu doar propria umbră, dar apoi zări niște obiecte care pluteau, făcând ca apa să se unduiască în cercuri.

– Ce-i asta?

Ceea ce plutea era o păpușă de lut răsturnată, iar tânărul polițist  încercă să întindă mâna și să o prindă cât de bine putu. De fiecare dată când nu reușea să o prindă, mâna îl trăgea mai departe. Apa rece a iazului îl făcea să simtă fiori pe șira spinării. În momentul în care era pe punctul de a o apuca, o mână foarte palidă și înghețată, cu unghii întunecate și deformate, îl apucă. Păpușa se rupse iar ochii îi zvâcniră când privi păpușa cu susul în jos. Iazul era acum umplut doar de apă neagră plină cu noroi. Apăru un chip de fată cu ochii goliți. Erau atât de adânci încât el putea vedea interiorul zâmbindu-i. E veni de sub apă și folosi forța pentru a-l trage în jos.

– Hei!!

Ultimul strigăt fu urmat de sunetul stropilor de apă.

Brațele lui se chinuiau să ajungă la mal, dar cu cât se zbătea mai mult, cu atât se scufunda mai adânc în iaz. Treptat, corpul său deveni atât de rece încât fiecare parte a picioarelor și gleznelor sale simțea durere. Era ca și cum ceva ascuțit îl înjunghia din toate părțile. Apa era atât de neagră încât nu știa ce se afla pe fund în acel moment. Pe măsură ce respirația începea să îi dispară încet și, în același timp, corpul i se comprima, oricât s-ar fi gândit tânărul să se elibereze, nu avea scăpare. Sunetul stropilor de apă fu ultimul sunet pe care îl auzi, împreună cu o lumină intermitentă, înainte să-și piardă cunoștința încet.

– Phi Sing.

– Singha!!!

Toată lumea de pe mal fu șocată de acțiunile tânărului inspector. Singha sări în apă fără ezitare pentru a-și ajuta subalternul. Înotă și întinse mâna pentru a găsi corpul persoanei care căzuse mai devreme. Oamenii de pe mal nu puteau decât să stea în picioare, așteptând cu îngrijorare. Thup încercă să se uite la bărbatul mai în vârstă, îngrijorat înainte să vadă că ceea ce ieșea din apă era o femeie tânără cu ochi scobiți, înfundați. Buzele erau palide și sfâșiate și îi zâmbi lui Thup. Corpul tânărului încremeni și nu îndrăznea să se miște. Transpirația îi picura de pe frunte și inima îi bătea cu putere. Cu cât ea se apropia mai mult, cu atât corpul lui Thup înțepenea mai mult. El devenea din ce în ce mai incapabil să se miște. Chiar când era pe punctul de a ajunge la el, zâmbetul dispăru brusc și se transformă în schimb într-o față furioasă.

Fantomele ca tine nu ar trebui să fie neglijente!!!

Thup simți un fior pe șira spinării și trebui să se întoarcă să se uite. Ceea ce văzu în spatele lui era fantoma feminină pe care o văzuse în copilărie. Ochii și buzele ei erau încă cusute cu ață roșie. Nu era nicio distorsiune, dar când se uită cu atenție, descoperi că firul începuse deja să se rupă. Ea privea drept înainte cu o expresie blândă, dar plină de nemulțumire și cu ochii întunecați. El nu-i acordă mai multă atenție. În schimb, își întoarse privirea spre fantoma mai tânără din fața lui. Nimeni nu se mișcă să facă ceva mai întâi, inclusiv Thup însuși, până când se auzi un sunet de stropi. Tânărul se întoarse să se uite la ceea ce ieșise din apă, dar cele două fantome dispăruseră.

– P’Sing!

– Singha!

Thup și Singha strigară numele în același timp.

– Cum te simți? Lasă-mă să văd. Unde te doare?

Își frecă fața și ochii în semn de îngrijorare pentru persoana care tocmai ieșise din apă, dar în schimb fu respins cu o mână căreia nu-i păsa.

– Nu trebuie să te uiți la nimic, spuse Singha înainte de a ridica cu mâna o păpușă de lut pentru ca toți oamenii care așteptau pe mal să o vadă.

– Ajunge pentru astăzi. Ne vom întâlni la secția de poliție.

Thup alergă și îmbrăcă jacheta pe care bărbatul mai în vârstă i-o aruncase înainte de a sări în apă peste umerii săi largi. O pereche de ochi frumoși se uitară la lucrul din mâna lui Singha și văzură că era o păpușă cu cap de cal.

– O voi trimite imediat la analiză.

King îl apucă de braț.

– Nu e nevoie, am ceva de făcut.

– Unde te mai duci în halul ăsta?

– Tocmai am intrat în apă, nu am de gând să mor.

Singha își flutură brațele enervat înainte de a se îndrepta spre mașină, cu cineva care îl urma nu departe în spate. Când ajunse la mașină, luă o cârpă din spate și își uscă energic părul până când apa care îi curgea pe față fu ștearsă.

– Phi, poți să conduci cu rana asta nouă?

– Dacă eu nu pot conduce, o vei face tu?

– Nu știu să conduc.

– Sunt bine, nu trebuie să-ți faci griji.

Singha lăsă din nou păpușa în poala lui Thup. Tânărul, care nu era obișnuit cu asta, tresări înainte de a ridica mâinile în semn de rugăciune. În timp ce o punea în punga de colectare a probelor, continuă să se roage fără oprire.

– În ce zi se cumpără această păpușă?

– Are un cap de cal. Numele lui este Wan Nongkran, mama o cumpăra lunea.

După ce trecuse prin asta de două ori, Thup știu exact ce trebuie să facă în continuare, așa că întinse mâna să ia dosarul și îl deschise automat pentru a vedea numele victimelor:

– Domnul Chom, și el a dispărut luni.

Singha se uită la păpușa din poala lui Thup înainte de a înjura încet.

Se gândi: nu ucide pentru răzbunare, nu ucide pentru poveștile de răzbunare din trecut, nu ucide pentru că era pe moarte, ci pentru un fel de ritual. Și dacă nu-l prind pe criminal de data asta? Lucruri de genul ăsta se vor întâmpla cu siguranță din nou, mai devreme sau mai târziu.

– Phi, Thup îl strigă pe Singha cu o voce joasă. Încă nu-și luase ochii de la el din momentul în care se urcase în mașină și până când plecase.

– Ce e?

– Brațul tău.

Mâna lui subțire ținu ușor brațul lui Singha pentru că avea o zgârietură care cobora până la cot și, deși nu era adâncă și nu curgea sânge, părea să doară destul de tare.

– Cred că am fost zgâriat de o creangă sub apă.

– Doare? Dacă doare, mai e timp să bandajez rana. Nu te pot lăsa să pleci.

– Nu, o rană ca asta nu mă va ucide. Poți să-ți iei mâna de pe brațul meu?

– Îmi pare rău.

Thup își retrase imediat mâna, dar tot nu se uită în altă parte.

– Apropo, unde mergem?

– Băiatul pe nume Chon nu a dispărut de acasă, ci a dispărut după ce s-a dus să vândă ghirlande într-un magazin de lângă templu. Dacă vreau să știu cum a dispărut, va trebui să încep de acolo.

Thup dădu din cap în semn de înțelegere.

– Deci, spui că există cineva pe care îl cunoști care știe despre chestia asta cu magia neagră și pe care îl poți contacta? Încă nu mi-ai spus cine este.

– Ei bine, el îmi poate spune lucruri pe care în mod normal nu ți le-ar spune.

August, uitându-se la băiatul care stătea lângă el, văzu o față atât de rugătoare, încât fu nevoit să se uite în altă parte și să spună:

– Să mergem.

– El nu este aici. Locuiește în Sisaket.

– Atunci sună-l.

– Nu pot să-l sun.

– De ce?

– Pentru că nu mai e în viață.

– Îți bați joc de mine, puștiule?

– Îl urmăream pe Luang Phor să strâng pomană și am trecut pe lângă o casă. Era o construcție veche din lemn în care nu locuia nimeni, dar Luang se oprea întotdeauna la acea casă înainte de a-și continua drumul. Într-o zi l-am întrebat despre ea. El a spus că… proprietarul acestei case practica magia neagră, până când într-o zi, când a îmbătrânit, a lăsat aceste lucruri în urmă înainte să moară, dar… spiritul nu a renăscut niciodată. Trebuie să fi fost prins în acea casă până când karma s-a terminat.

– Deci spui că ar trebui să întrebăm fantoma?

– Dacă nu pe acea persoană, atunci nu cunosc pe nimeni altcineva care ne-ar putea spune.

– Tu ești…

Singha își folosi limba pentru a-și apăsa obrazul și a-și descărca frustrarea. Niciodată în viața lui nu avusese de-a face atât de mult cu o aventură. Nu era doar o durere de cap cu criminalul, trebuia să se îngrijoreze în continuare de aventurile inutile ale băiatului. Obișnuia să creadă că această iritare era din cauza vârstei sale, nu-i așa? Dacă da, era corect ca o persoană de 35 de ani să treacă prin astfel de lucruri?

Cei doi ajunseră în fața unui magazin de flori și ghirlande, nu departe de intrarea în templu. Singha era puțin jenat de hainele sale încă ude. Din fericire, scaunul mașinii era din piele și probabil că dacă mergeau la spălătoria auto nu ar fi fost o problemă.

– Bună ziua, sunt polițist. Aș vrea să vă întreb despre dispariția lui Chon.

– Bună ziua, domnule ofițer, răspunse o femeie în jur de șaizeci de ani cu un zâmbet pe față.

– Puteți vorbi acum?

– Da, pot vorbi, dar chiar nu știu nimic despre moartea lui Chon.

– Deci, în ziua în care a venit la serviciu, s-a comportat ciudat sau v-a spus ceva?

– Deloc. De obicei, îl angajasem ca vânzător pentru a vinde ghirlande cu aproximativ două zile înainte de ziua sfântă budistă. În acea zi, când a sosit, era calm. Să nu spuneți nimănui, dar a legat ghirlanda invers până când… l-am blestemat din greșeală. Brusc, s-a ridicat, s-a uitat la ghirlandă și a fugit spre templu. După aceea, nu l-am mai văzut niciodată. Ah… dar eu nu sunt implicată, domnule ofițer. Nu am făcut nimic, spuse grăbită, temându-se că și ea va fi acuzată.

– Cam pe la ce oră?

– După ora șase.

– A fugit și a dispărut în templu? L-ai văzut plecând?

– Nu știu. Nu m-am uitat la el tot timpul pentru că a trebuit să leg ghirlanda chiar eu.

– Deci l-a văzut cineva pe Chon părăsind templul? A știut cineva unde a fost înainte să dispară din nou?

– Încearcă să întrebi la supermarketul de acolo. Magazinul acela are camere de supraveghere.

Singha se uită în jur în timp ce îi arăta. Magazinul alimentar era chiar în fața templului.

– Mulțumesc.

Cei doi intrară în magazin și găsiră un bărbat de vreo 50 de ani întins pe un pat, agitând un evantai.

– Bună ziua, sunt polițist. Aș vrea să vă întreb ceva. Pot să văd camerele CCTV?

– Nu am făcut nimic rău, domnule polițist.

– Da, atunci vă rog să cooperați. Există zvonuri că lunea trecută un băiat a intrat în templu în jurul orei 18 sau 19.

– Nu am văzut, eram ocupat să urmăresc meciul de box.

– Deci pot să văd camera?

– Fiica mea nu este aici, nu știu cum să o folosesc.

– Pot să o fac singur.

Proprietarul magazinului se ridică în picioare și îi conduse pe cei doi în casă.

– Acesta este computerul și acolo sunt videoclipurile, le puteți viziona. Singha dădu din cap înainte să se așeze pe scaun.

– Scuzați-mă.

Singh era pe cale să se așeze, dar proprietarul magazinului îl opri.

– Uitați-vă în liniște.

Se apropie și luă o bucată de pânză din dulap înainte de a i-o înmâna lui Thup.

– Pânzele se vând pentru cincizeci de baht bucata. Ieșiți afară și plătiți cash.

– Da… Da, mulțumesc, replică Thup înainte de a pune cârpa portocalie strălucitoare pe umărul lui August.

– Bine, tu pleci primul, eu îți returnez asta.

Când Thup plecă, el căută în fișierul de imagini de la camera de supraveghere. Judecând după cum arăta, ar fi trebuit să fie vizibilă din unghiul spre partea din față a templului. Găsi un fișier care indica ziua și luna dorite. Când îl găsi, îl deschise rapid pentru a arunca imediat o privire. Apoi văzu înregistrarea video a momentului în care un băiat a intra în templu. Era șase și jumătate, dar până la opt seara nu exista niciun semn că ar fi plecat.

Singha mormăi având un fel de presimțire, așa că dădu clic pentru a vedea arhiva clipului duminica, marțea, miercurea, joia, vinerea și sâmbăta, de asemenea, dimineața, la prânz și la ora 17, și-și dădu seama că erau mai mulți oameni care intrau și ieșeau din templu la aceste ore decât la alte ore. Probabil era din cauză că la acea oră căminul distribuia mâncare, dar după aceea nu ar mai fi mulți oameni care să intre și să iasă. Cel mai ciudat lucru era acela că, clipul de sâmbătă, aceeași zi cu dispariția lui Min, nu arăta sincronizarea timpului. El ajunse și plecă la ora șapte. Și unde se dusese după aceea? Apăsă butonul de deschidere și se întoarse din nou la videoclipul lui Chon pentru a se asigura. În același moment, Thup se întoarse și se așeză în spatele lui.

– Phi Sing, nu a intrat singur.

– Ce vrei să spui?

– Acum pot să văd asta.

Singha se opri brusc din vorbit când îl văzu pe Thup holbându-se neclintit la ecran.

– Ce vezi?

– Același lucru pe care l-am văzut astăzi în lac. Ea l-a luat de mână și l-a condus înăuntru.

NT: Actualizare privind stadiul descoperirilor cu privire la legătura dintre victime.

James – Duminică – Născut și mort într-o duminică – „Păpușa cu cap de leu”

Chom – luni – Născut și mort într-o zi de luni – „Păpușă cu cap de cal”

Orn – Marți – Născută și moartă marți.

Min – Miercuri – Născută și moartă miercuri.

Chanin – Joi – Născută și moartă joi.

Tee – Vineri – Născută și moartă vineri.

Kaew – Sâmbătă – Născută și moartă sâmbătă – „Păpușa cu cap de tigru”