Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 18

 Încredere

– Vezi, ți-am spus, Say. Tu ai spus că mi-e frică. Ei bine! O meriți.

Darin tocmai sosise în pijamaua ei verde cu un imprimeu cu broaște cu ochi mari.

– Și, este credibilă o poveste ca asta? Te rog, gândește-te.

Say aruncă cu o pernă în Darin cu o expresie obosită.

– Ce spun eu este că, dacă nu le vezi, nu înseamnă că nu există! Deci, ce vom face cu fantomele care ne urmăresc? Chiar vrei să continuăm cu cazul?

Darin se întoarse pentru a întreba persoana care stătea pe canapeaua din fața lui.

Sala de așteptare a departamentului de criminalistică era acum plină de oameni cu diverse sarcini în anchetă, inclusiv Singha, King, Darin, Say și Thup, care era implicat pentru că trebuia să fie.

– Dacă nu o fac eu, cine o va face?

– Dar este periculos. Ai văzut cât a suferit fiecare persoană și asta fără să luăm în calcul cazul răsturnării mașinii echipei de criminaliști.

– Am venit doar să vă explic. Dacă nu sunteți de acord după aceea, nu vă voi opri.

După ce toată lumea se adunase, Singh începu să spună întreaga poveste ajutat de fotografii. Cel puțin oamenii care vor lucra cu el trebuiau să știe câteva informații despre ce se întâmplase și cu ce se vor confrunta.

– Totuși, trebuie să-l prind pe acest criminal în serie, altfel vom avea alte victime.

– Uau, Singha, chiar vreau te ajut și eu, dar din ceea ce a văzut Phu, încă nu pot să rezist la situațiile periculoase, spuse Darin aruncând o privire la păpușile de pe masă.

Doar să le vadă cu coada ochiului îi dădea fiori. Dacă ar fi trebuit să se așeze și să se uite mai de aproape, ar fi avut un atac de cord și ar fi murit prima. Putea face orice altceva care nu avea legătură cu păpușile alea.

– Și acum voi pleca. Dacă afli ceva, sună-mă.

Darin se ridică în picioare și ieși repede din cameră. Imaginea pe care o văzuse o bântuia și astăzi, atât de mult încât nu îndrăznea să închidă ochii.

– Și acum ce facem? spuse King în mijlocul acelei tăceri.

– Crezi?

– Dacă tu ești cel care o spune, atunci eu cred.

King ridică privirea și făcu contact vizual cu persoana care stătea nu departe de el.

– Deci cum putem prinde persoana care a făcut asta? Nu putem aduce o fantomă la tribunal.

– Omule, ce zici de asta? Cineva trebuie să o facă, nu?

– Da, acestea sunt obiecte de ritual. Cu toate astea trebuie să existe o persoană vie care le face.

– Atunci, cum putem găsi persoana? Ne nimic rău în a o căta acum. Ce putem face? spuse King, rezemându-se de spătarul canapelei.

Cu ochi pătrunzători se uită la băiatul care stătea foarte aproape de fostul lui iubit, pe care îl iubea încă.

– Sunt o grămadă de camere CCTV la magazinul de vizavi de templu. Ele au surprins imagini cu fiecare victimă care intra. Tocmai am terminat de investigat două victime. Aceștia sunt copiii Chom și Khun Min. Ei nu au mai ieșit de când au intrat în templu. Nu am imagini de la camerele mașinilor de afară. Nu sunt sigur ce s-a întâmplat cu ei, trebuie să verific și acele camere.

– Vrei să spui că oamenii din templu sunt suspecți?

– E posibil, deoarece din autopsiile efectuate rezultă că au mâncat aceleași alimente. Excepție fac cei care digeraseră deja mâncarea.

Say termină de vorbit și se ridică pentru a pune pe masă dosarul raportului autopsiilor. Rezultatele acestora fură prezentate mai întâi de King. Se referi mai întâi la evenimente. Acestea șocară pe cei ce îl ascultau.      Pentru cei care credeau în principii științifice nu era ușor să audă vorbindu-se despre magie neagră.

– Carne de pui, pastă de curry, făină de grâu folosită pentru a face tăiței. Aceste alimente au fost găsite în stomacurile decedaților. Când m-am dus la templu, am observat că acolo se făceau pomene. Este posibil ca mâncarea să fi provenit de acolo, spuse Singha.

– Mâncare de templu… Thup, ai adus-o cu tine?

– E pe biroul tău.

– Du-te și ia-o, aici e cheia.

Thup luă cheia camerei de la Singha înainte de a ieși și de a aduce produsele solicitate.

– Ai atât de multă încredere în el? întrebă King când mai erau doar trei persoane în cameră.

– L-am trimis pur și simplu să aducă niște lucruri.

– Era un suspect, un străin, dar totuși l-ai dus la tine acasă și l-ai condus toată ziua dintr-un loc în altul. La ce te gândești?

– Mă gândesc… că ar trebui să vorbim doar despre muncă.

Singha se uită la el ca și cum l-ar fi avertizat. King oftă.

– Verifică asta pentru mine.

– Ce?

– Argilă pentru olărit.

Singha îi înmână o pungă pentru probe cu o batistă și înăuntru era niște pământ pentru Say.

– Vreau să știu dacă este același tip de lut folosit pentru a face păpușile.

– De unde l-ai luat?

– Din una dintre camerele lui Luang Phor.

– Nu-mi spune că ești suspicios față de călugăr.

– Mm.

– Deci, ce ar trebui să facem de acum încolo? Ai un plan?

– Nu încă, dar cred că mai întâi trebuie să găsesc toate păpușile. Dacă e după cum a spus Thup, asta înseamnă că ar trebui să căutăm în funcție de data nașterii, nu? Acum avem trei, deci mai sunt patru de căutat.

– Ce crezi că vei obține de la aceste păpuși? întrebă King după un lung moment de tăcere.

– Probabil că nu vei găsi amprente.

– Poate, dar nu strică să încercăm mai întâi. Important este să aflăm ce fel de ritual folosește criminalul și în ce scop.

– Probabil este un sacrificiu sau ceva de genul ăsta, spuse Say cu fața încruntată.

Habar nu avea că asemenea credințe mai existau și în lumea de azi.

– Poate că nu, spuse Singha, sprijinindu-se pe spătarul canapelei și jucându-se cu părul lui negru.

– Nu e nevoie să cauți păpușile, mă voi ocupa eu de asta. Say, tu verifici amprentele și tipul de pământ. Este același sol? Este același tip? Dacă găsești ceva, spune-mi. Între timp, Khun King, verifică camerele de supraveghere pentru a vedea cine intră și cine iese din templu și află unde s-a dus mașina victimei.

– Lasă-mă să examinez această păpușă întâi, nicio problemă. Întrebarea este, se va întâmpla din nou așa ceva? spuse Say înainte de a se uita la păpușile Siekkban cu capete de tigru, leu și cal.

– Ar trebui să aducem o amuletă a lui Buddha cu noi.

– Ce amuletă?

– De unde să știu? Hai să găsim una.

– Atunci s-o întrebăm pe Rin.

–  S-o lăsăm în pace azi. Așteaptă să-și revină. Să scăpăm mai întâi de chestia asta nebună cu fantoma.

– O să duc păpușile acasă astăzi și o să le aduc înapoi mâine.

Tânărul inspector se ridică în picioare înainte de a închide ușor ochii și de a se întinde de oboseală.

– Nu e periculos? întrebă King, ridicându-se pentru a-l urma pe Singha.

– Atunci, le iei tu? întrebă Singha pe un ton ironic.

Când văzu că celălalt nu răspunde, râse în sinea lui.

– Eu plec. Când Thup revine cu mâncarea de la pomană, spune-i să mă aștepte aici. Voi reveni.

Singha luă cele trei păpuși din punga cu probe și ieși din camera departamentului de criminalistică.

Thup merse spre biroul lui Singha, întoarse repede cheia și intră să-și ia lucrurile.

În timp ce se întorcea în camera departamentului de criminalistică, picioarele lui Thup se opriră. Culoarul din fața lui care înainte fusese bine luminat înainte, deveni brusc complet întunecat. Băiatul simți cum fiori pe șira spinării. Începu să clipească rapid înainte de a începe să înainteze, dar ajuns la capătul coridorului, se opri. Acolo unde era ușa de legătură cu camera departamentului de criminalistică era și o femeie cu un corp diform care îi stătea în cale. Picioarele lui Thup înțepeniră, de parcă ar fi fost strânse într-un cerc de foc. Mâinile lui începură să se unească într-un gest de Abhaya Mudra[1]  de fiecare dată când fantoma din fața lui încerca să se apropie de el, de fiecare dată când lumina din coridor se stingea și se aprindea. În final, Thup văzu doar ochii ei albi și rânjetul înfricoșător.

– He he heeee, gigantul nu este aici. Cine te va ajuta?

Era de la sine înțeles cine era gigantul. Nu e vorba că Thup nu știa cu ce se confruntă. Știa însă ce putea să se întâmple dacă stătea departe de Singha. Dar nu se putea agăța de această persoană pentru totdeauna. Chiar dacă nu acum ci în viitor, Singha sigur nu-l va mai vrea. Viața lui sigur va deveni un haos.

– Eu…nu te cunosc. Ce vrei?

– Dacă am mâncat șapte, voi mânca din nou!

– Ai mâncat șapte? Vorbești despre cei ce au murit? Făcând asta nu vei face decât să creezi mai multă karma. Te rog, oprește-te.

Era prima dată când Thup îndrăznea să facă așa ceva. Fusese curajos pentru că Singha îl ajuta. Dar acum nu-i mai păsa dacă trăiește sau moare.

– Gigantul!

Thup se încruntă ușor când auzi asta și tresări simțind o mână care i se pusese pe umăr.

– Este ceva în neregulă? Te-am văzut stând aici și tremurând de ceva vreme.

– Nu.

Thup se încruntă înainte de a se întoarce să privească din nou de-a lungul coridorului, apoi se lipi de Singha care apăruse brusc.

Când se apropiară de camera de interogatoriu se auzi o voce pe culoar și un fum alb de țigară se înălț ușor spre tavan.

– Vei fi supărat pe mine pentru totdeauna? Nu e drum de întoarcere?

King, sprijinit de perete, expiră fumul și se opri cu privirea pe Singha care era împreună cu Thup.

– Dacă ai venit să vorbești altceva decât despre muncă, poți să te întorci de unde ai venit. Nu mă enerva, spuse tânărul inspector încruntându-se.

Enervat, King pompă nicotină în plămâni.

– Încerc să-ți spun că sunt aici pentru a-mi cere scuze.

– Îți ceri scuze și trebuie să te iert și să revenim la cum am fost, nu? King, ai luat-o razna și gândești superficial. Înșiri cuvinte de parcă e firesc.

– Atunci ce ai de gând să faci? Să fii mereu sarcastic și să stai lipit toată ziua de copilul ăsta? Așa că să o luăm altfel. Deci, ce legătură ai tu cu Thup? Câți ani am fost împreună? Cred că nu-ți mai aduci aminte. Ce e în capul tău Singha?

– Ha! Câți ani am fost împreună? repetă Singha pe un ton batjocoritor .

–  3 ani. Trei ani de când mă trădai. Trei ani în care am fost prost și m-am lăsat păcălit multă vreme. Și eu și Say și Rin.

– Îmi pare rău, îl apucă King de încheietură pe Singha întorcându-l cu fața spre el.

Singha spuse cu o voce joasă:

– Nu e suficient că m-ai îndepărtat de munca mea. Încă vii și îmi aduci aminte de greșelile și durerea pe care le-ai provocat.  Și azi îți este ușor să te întorci și să-ți ceri scuze.

Singha scutură brațul din strânsoarea lui King și-l împinse cu violență în zid. Capul lui King se izbi cu zgomot de perete.

– Înainte de a cere iertare încearcă să te gândești la asta. Poziția pe care o ai astăzi, poziția ta…cum ai obținut-o?

În timp ce Singha se pregătea să se întoarcă să intre în camera de interogatorii, se opri și spuse sarcastic:

– Și chiar dacă eu și acel copil am…ce? Nu ești persoana care are dreptul de a interveni.

Între timp, Thup intrase în cameră și stătea liniștit din cauza poveștii pe care tocmai o auzise și care plutea în capul lui.

– Ăsta este lucrul pe care voiai să-l verifici? întrebă Say, uitându-se la obiectele de pe masă, dar fără să primească un răspuns.

Se uită din nou la băiatul care stătea acolo neînțelegând.

– Hei, puștiule, ai văzut o fantomă? Thup?

– Da?

– Ce e cu tine? Ai auzit ce te-am întrebat?

– Ah, da, așa e.

– Doar atât?

– Khun Say, pot să vă întreb ceva?

– Doar întreabă repede, am treabă.

– P’Sing și Khun King… au fost vreodată într-o relație?

– Ei bine, nu au mers până în acest punct. Nu au avut acest statut. Doar se uitau unul în ochii celuilalt sau ceva de genul ăsta.

– Ceva de genul ăsta…?

– Povestea e că cei doi erau amândoi bărbați și au devenit două linii paralele.

– Care este problema dintre cei doi?

– Cred că probabil ai mai auzit asta. Dacă ar trebui să îți spun o poveste detaliată, ar fi cam lungă. Tot ce știu este că King aproape că l-a scos din serviciul guvernamental și aproape că l-a trimis la închisoare, a fost suficient.

– P’Sing este foarte furios.

– Oh, ticălosul ăla e genul care ar da orice dacă are încredere în tine, dar dacă îi distrugi încrederea, nici el nu o va mai da înapoi.

– Am înțeles.

Thup își strânse buzele, cu hotărâre în ochi. El nu îl va dezamăgi niciodată pe P’Singha.

– De ce întrebi? Ai de gând să flirtezi cu e sau nu?

– Oh…nu! Eu…tocmai i-am văzut mai devreme discutând afară! Nu încerc să flirtez!

– Atunci de ce ești atât de nervos? Eu doar te tachinez.

– Ei bine, mi-e teamă că va înțelege greșit… Eu nu îndrăznesc să flirtez cu el.

Ultima propoziție fusese spusă aproape în șoaptă.

– Ai’Thup!

Vocea care venise împreună cu sunetul ușii care se întredeschidea îl făcu pe Thup să tresară.

– Da!!!

– De ce te încăpățânezi? Îți spun doar că mă întorc acasă.

În spatele ușii, Singha continua să vorbească în același timp cu King care vociferă:

– Oh? El e iar aici? Chiar acum, acest copil…

– Să ne întoarcem acasă, hai să mergem acasă împreună, P’Sing.

 – Khun Say, la revedere…interveni în grabă Thup.

Se auzi un zgomot puternic. Thup, ieșind precipitat din cameră, se împinsese în spatele lui Singha pentru că îi era teamă că Say îi va spune despre ce tocmai vorbiseră.

– Ce a fost asta?

– Phi, ți-e foame? Ne oprim la supermarket? Putem merge și la piață? Nu este nimic proaspăt în frigiderul de acasă.

Thup îl apucă de braț pe bărbatul mai în vârstă înainte de a continua să vorbească agitat.

– Ce ai făcut greșit?

– Ce…nu!

– Thup.

– Chiar nu am făcut nimic.

Thup se întoarse grăbit să-l privească pe bărbatul mai în vârstă cu ochii limpezi, dar când văzu privirea fioroasă a lui Singha, își strânse buzele.

– Te-am auzit vorbind cu Khun King afară.

– Deja?

– Așa că m-am dus să-l întreb pe domnul Say despre ce vă certați.

– Despre ce ne certam?

Thup ridică capul și se uită din nou la Singha, neliniștit. Era o chestiune delicată între doi oameni. Nu voia să fie văzut că se amestecase, dar se pare că intrase în bucluc.

– Ești supărat?

– Prostii, unde să te duc la cumpărături? Nu sta mult, vreau să dorm.

Vorbea într-un mod normal, fără să se enerveze sau să se supere, tânărul lăsă să se vadă un zâmbet înainte de a alerga în brațele lui și de a le strânge ca înainte.

– Este în regulă în cartier…dar Khun…chiar ai de gând să iei păpușile astea acasă? Nu le aduce în casă.

– Vrei să le lași aici ca să provoci alte probleme?

– Atunci lasă-le în mașină.

– Da.

– Am ceva să-ți spun.

– Ce?

– Puțin mai înainte, am văzut din nou fantoma tinerei femei pe care am întâlnit-o la Khun Min acasă și tocmai mi-a vorbit.

Singha se întoarse imediat să se uite la el, pentru că de data asta nu fugise să îl caute.

– Și ce s-a întâmplat?

– P’Sing…am auzit-o vorbind…în limba Khmerilor.[2]

Nota traducătorului

[1] Abhaya Mudra, sau gestul de neînfricare, se realizează prin ridicarea mâinii drepte la înălțimea umărului, cu palma îndreptată spre exterior, cu degetele întinse. Acest gest înseamnă protecție, pace și înlăturarea fricii.

[2] Khmer sau cambodgian este limba națională a Cambodgiei.