Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 19

Nu răspunde

Thup împingea un cărucior de cumpărături și alegea produse, urmându-l pe Singha. În ceea ce-l privește pe Singha însuși, el doar alegea articolele de pe rafturi fără să fie atent la nimic. Atâta timp cât erau comestibile, nu-i păsa de tip sau de marcă.

– Acesta va expira în două zile.

– P’Sing, asta nu e pentru marinat carnea… Phi, ăsta e diferit de ce am văzut acasă.

Era rău că Thup trebuia să ridice lucrurile pe care persoana în vârstă le arunca în cărucior și să se uite să le verifice. Unele trebuiau înlocuite, iar altele puse înapoi pe raft.

– Este important, Thup? Oricum poate fi mâncat.

– Este comestibil, dar este mai bine să nu-l mănânci, nu este sănătos.

– Atunci alege tu.

Singha se dădu deoparte și merse în spate, încrucișându-și brațele și uitându-se la el. Băiatul din fața lui selectă cu grijă articolele și le puse în cărucior.

– Ia bere. Un bax.

– Două.

Thup luă ezitant aceeași marcă de bere pe care o văzuse în frigider și o puse în cărucior.

– De unde știi ce marcă beau eu?

– Păi, e în frigider.

Thup se întoarse și se uită la bărbatul mai în vârstă înainte de a întinde mâna pentru a-i înconjura talia, Singha se apropie.

– Erai cât pe ce să mă dai jos.

– Îmi pare rău! Îmi pare rău, nu te-am văzut.

O femeie tânără își ceru scuze față de amândoi înainte de a apuca căruciorul care se mișcase până aproape că-l dăduse jos pe Singha.

– Nu-i nimic.

Thup îi zâmbi înainte de a continua să meargă fără să dea drumul taliei persoanei.

– Poți să-mi dai drumul acum? spuse Singha înainte de a-i da lui Thup o lovitură ușoară în tibie.

– Au, mă doare.

– Nici măcar nu m-am forțat, nu te gândești să faci niște exerciții?

– Nu.

– Doar fă-o.

– Ei bine, nu știu cum să încep…

– Nu avem o sală de sport sau există o fantomă în sală?

– Nu e niciuna, dar sunt o mulțime de oameni.

– Dacă sunt fantome, ți-e frică, dacă sunt oameni, ți-e frică. Cum ai de gând să-ți trăiești viața, Thup? Nu te gândești să ai un iubit sau ceva de genul ăsta? întrebă Singha înainte de a pune în cărucior marca de pastă de dinți pe care obișnuia să o folosească.

– Cum să am un iubit? Nu pot ieși cu el, nu pot mânca în oraș. Dacă ar sta cu mine s-ar speria.

Cei doi continuară să meargă spre zona de fructe înainte ca Thup să decidă să pună fiecare măr într-o pungă.

– Vrei să mai mănânci ceva? Plătesc eu.

– Ah, Phi, dintre cei patru oameni care au fost aduși de la locul crimei, tipul numit Bom m-a rugat să-ți spun să te grăbești și să închizi cazul. A spus că poliția nu a luat încă nicio măsură.

– YouTuberul numărul patru?

– Da.

– Oh!

Singha luă imediat telefonul și formă numărul persoanei care trebuia să fie de serviciu astăzi.

– Da, inspectore.

– Cine este responsabil de investigarea celor patru persoane care au pătruns în zona în care a avut loc infracțiunea?

– Oh, probabil că este în mâinile lui King.

– Nu v-am spus să vă terminați munca dimineața devreme?

– Așa este, inspectore, dar astăzi s-au întâmplat mai multe lucruri la secția de poliție. S-a întrerupt curentul ore în șir și semnalul telefonic a fost instabil, a fost haos.

– Și unde sunt acești patru oameni acum?

– Doar o clipă.

Singha ținu telefonul și așteptă în tăcere, dar când se întoarse și văzu că Thup stătea de vorbă cu o femeie, își îndreptă imediat atenția spre ei. O fată se oprise să salute. Părea timidă. Cu cât se uita mai mult la el înainte de a-și lua rămas bun, cu atât părea mai suspectă.

– În acest moment, există o singură persoană în celulă. Celelalte două sunt în sala de așteptare, iar cealaltă a plecat la toaletă.

– Locotenentul Khem mai este acolo?

– Echipa a plecat deja acasă.

– Atunci, sergent, hai să rezolvăm problema.

– EU?!

– Mm, știți ce să faceți cu oamenii care pătrund fără permisiune la locul unei crime?

– Eu… știu, inspectore, dar… Ar trebui să trimitem persoana din celulă la spital? Arată ciudat, inspectore.

– Ce e ciudat la el?

– A vomitat pe toată podeaua celulei și a mormăit ceva necunoscut.

– Du-te și ascultă ce mormăie.

– Adică… e ca o rugăciune, inspectore.

– Rugăciune?

– Da, acum niciun polițist nu vrea să treacă prin celula aia. Eu zic să nu chemați doctorul. Vă rog, chemați călugărul.

Singha suspină înainte de a merge spre Thup, care aștepta.

– Spune-i doctorului Say să vină să arunce o privire și să afle povestea băiatului pentru mine.

– Da, inspectore.

– Khem va veni din nou acolo dimineață. Dacă termini mai întâi cu asta, îi poți lăsa să plece.

– Da.

August închise telefonul cu un oftat. Aceste fantome nu aveau altceva mai bun de făcut decât să-i urmărească pe alții. Ce se întâmplă cu sătenii din districtul Chong, sunt toți urmăriți de fantome?

– Ai terminat de vorbit la telefon?

– Îhî. Cu cine vorbeai mai devreme?

– Cu nimeni.

Thup era confuz.

– A venit să-mi ceară … numărul tău.

– Numărul meu? Pentru ce?

– A spus… Pentru afaceri.

– Unde s-a dus?

– A plecat, i-am spus că ar fi incomod să vorbești despre afaceri și că ești foarte supărat.

– Oh, asta e bine. Ai luat toate lucrurile?

– Am luat totul.

– Atunci o să plătesc.

Singha se îndreptă spre casă fără să vadă micul zâmbet de pe chipul tânărului care era fericit că bărbatul mai în vârstă nu se supărase pe ceea ce spusese. Nu îndrăznise să-i povestească lui Singha chiar întreaga conversație.

**

– Ăăă, scuze, ești cu acea persoană? întrebase fata stânjenită.

– Da.

– Prietenul tău… are o iubită?

Thup se întoarse să se uite la Singha, care vorbea la telefon cu o expresie solemnă.

– Nu pare să aibă încă una.

– Deci… poți să-mi dai numărul lui?

– Acum se ocupă de niște afaceri, s-ar putea să nu fie convenabil în acest moment.

– E foarte drăguț.

– Da, foarte drăguț, bun în meseria lui, amabil, dar și foarte furios.

– Ce? E furios?

– Da, foarte furios.

Amândoi se întoarseră să se uite la Singha în același timp, tânăra se întoarse să se uite la Thup și fața i se înroșise foarte tare. Thup avea multă admirație în ochi, până într-acolo încât și ceilalți o puteau observa. Ochii lui Thup care străluceau la bărbatul mai în vârstă transmiteau mai mult decât admirație.

– Cred că ar fi mai bine să nu mă joc cu tine, îmi pare rău, chiar nu am știut.

– Ce?

– Îmi pare rău, nu voi mai flirta cu iubitul tău.

Tânăra femeie își ceru scuze înainte de a fugi.

…………….

Cei doi ajunseră acasă la ora 20:00. În timp ce Thup ducea în casă obiectele cumpărate, Singha intră și el în casă cu berea lui.

– Ai luat totul?

– Totul… Hm, dar mai sunt încă…

– Păpușile alea din mașină.

– Casa ta are o cameră pentru închinare?

– E una la etaj.

– Pot să mă duc să mă uit?

– E acolo, în camera din dreapta.

Thup dădu din cap înainte să urce scările. Când ajunse acolo, deschise ușa, și  era camera din dreapta, așa cum spusese Singha. Doar deschizând-o, simți frig, ceva care nu era răcoarea aerului condiționat, ci o răcoare care te făcea să te simți ușor și confortabil.

În interiorul camerei se aflau mai multe dulapuri și un raft alb și curat cu un Buddha în centru. Direcția nordică marcată pe perete era o imagine a unui Buddha auriu strălucitor. Pe următorul raft, cu fața spre dreapta, se afla Thao Vessuwan cel verde, care își ținea micul buzdugan într-o postură convenabilă. Ceilalți patru mari protectori erau în jurul lui și se uitau în aceeași direcție.

Thup își ridică mâinile și le așeză în mijlocul pieptului înainte de a se apleca cu degetul mare între sprâncene și de a rosti cuvintele pe care Luang Phor îl învățase.

“Namotassa bhagavato arahato sammasambuddhassa… Itipiso bhagava yamarajano vesuvanno maranam sukhaṃ ahaṃ. Cātumahārājikā yakkha pantabhatphurito vessa pussa buddhaṃ arahan buddho vesuvanno namo buddhāya”

– Mă înclin în fața lui Buddha de drept,  Dharma și  Sangha. Îi aduc omagiu lui Thao Wessuwan. Vă rog să aveți grijă de fiul vostru Thup și de P’Singha, astfel încât să poată trăi în această casă, feriți de toate pericolele care le-ar putea face rău.

Când incantația se încheie, se auzi o bătaie puternică la fereastra din față. Thup se întoarse repede să se uite, cu inima bătându-i repede.

– Ce este zgomotul ăsta, Thup? răsună strigătul lui Singha, trezindu-l pe Thup la realitate.

– Nimic.

Thup se întoarse să se uite din nou la imaginea lui Buddha și a lui Thao Wessuwan, înainte de a-și prezenta din nou omagiile, apoi coborî încet scările cu un sentiment de ușurare.

– Ce făceai acolo? Ești gălăgios.

– Te rog să nu saluți.

– Am auzit un….

– Nu saluta decât dacă persoana îți spune numele. Și dacă te cheamă cineva noaptea, nu saluta. Te rog să nu saluți.

– Și dacă mă strigă cineva, ce ar trebui să fac?

– Dacă nu vezi întâi cine a strigat, nu răspunde.

– Deci, ce făceai?

– M-am dus să mă închin cu Thao Wessuwan. Dacă ai de gând să aduci ceva rău în casă, trebuia să-i spun lui mai întâi.

– Bine, du-te și pune lucrurile în frigider.

– Deci ai lăsat imaginea lui Buddha sus ca să te închini?

– Mama mi-a trimis-o când am cumpărat casa nouă.

– Oh, și mama ta nu a venit să locuiască cu tine?

– Mama mea este la templu.

Auzind asta, Thup se uită la Singha cu ochi triști.

– Nu mai gândi prostii, puștiule, mama mea a fost hirotonită călugăriță la templu.

– Uau, ce ușurare, am crezut că asta te va face să ai gânduri rele.

Thup oftă de ușurare înainte de a merge în fața frigiderului pentru a pune deoparte lucrurile pe care le cumpărase.

– Ce vrei să mănânci?

– Ce vrei tu să faci? Mă duc să beau niște bere.

– Vrei să mergem la etaj, să facem un duș și să ne schimbăm mai întâi? Azi ai făcut o baie în apa lacului și probabil că nu te simți bine.

– Bine, atunci mă duc.

Singha urcă la etaj să facă un duș, lăsându-l pe tânăr să se ocupe singur de următoarele chestiuni. Thup reuși să pună lucrurile în frigider și să le organizeze. Apoi alese să gătească orez, precum și să facă două meniuri simple, dar în timp ce era cu spatele și gătea, o voce îl strigă brusc. Se auzea atât de mult zgomot venind din apropiere încât Thup trebui să se oprească din ceea ce făcea.

– Thup.

De data aceasta era o voce blândă.

Vocea deveni și mai blândă, ceea ce-l făcu pe Thup să se întoarcă și să se uite. Lăsă polonicul înainte de a aprinde focul. În adâncul lui știa că nu trebuia să facă asta. Pe de altă parte, simțea că acea voce îi era foarte familiară. Ieși din bucătărie și urmă vocea până la ușa din față.

– Thup.

O altă voce puternică îl făcu să apuce perdelele și să se pregătească să le deschidă, dar apoi simți o forță care-i întoarse corpul ca să se uite la el.

– Nu ai spus că nu trebuie să răspunzi?

În fața lui Thup stătea Singha cu partea superioară a corpului goală și un prosop alb în jurul gâtului. În partea de jos, purta doar pantaloni de trening negri.

– Ai auzit asta?

– Mm, așa că am coborât să văd ce era.

– Vocea îmi părea cunoscută.

– În afară de mine, știe cineva că ești aici? După ce mănânci, fă un duș și du-te sus în pat.

– Sus?

– Sau ai de gând să dormi aici jos? Și dacă te sună altcineva? Thup, nu mai face probleme. Asta e tot.

 Singha își folosi degetul pentru a bate fruntea băiatului din fața lui fără ezitare.

– Du-te, verifică orezul, să nu-mi dai foc la casă.

Thup abia acum își dădu seama că fața lui și a lui Singha nu erau atât de îndepărtate. Erau atât de aproape încât putea vedea clar ochii pătrunzători ai bărbatului mai în vârstă. Tânărul fugi imediat înapoi în fața aragazului. Fața îi era atât de fierbinte încât nu știa dacă era din cauza aburilor din tigaie sau pentru că tocmai văzuse pe cineva atât de aproape.

După ce terminară de mâncat împreună, Thup se scuză ca să facă un duș. Când termină, luă perna, pătura și urcă din nou la etaj.

– Phi.

Ușa din stânga se deschise încet și lui Thup îi veni să fugă la vederea spatelui gol al bărbatului mai în vârstă, care mergea primul spre pat. Thup intră. Nervos, rămase în fața ușii fără să se miște.

– Și cât timp ai de gând să stai acolo? Haide, stinge lumina.

– Ăăă… ei bine, unde vrei să dorm? întrebă Thup înainte de a întinde mâna să stingă lumina.

– Poate în baie, ce zici de asta? Sau îmi ceri în mod ciudat să dorm cu tine?

– Eu… aș prefera să dorm pe podea.

– Nu există saltea pe podea.

– Ah… e în regulă, pot să dorm.

– Cum dorești, poți dormi oriunde, spuse Singha, înainte de a aprinde lampa și de a lua dosarul de pe noptieră pentru a începe să citească.

Ochelarii cu ramă neagră fură puși și Thup nu se putu abține să nu se uite la el. Dacă ar fi putut, i-ar fi plăcut să stea și să se holbeze la acea persoană toată ziua.

– P’Sing.

– Nu mă deranja.

Thup își strânse imediat buzele. Merse până acolo și se așeză cu picioarele încrucișate pe podea. Înainte de a-și sprijini ambele brațe pe pat și de a-și odihni bărbia pe ele. Cu ochii frumoși îl privea pe Singha fără să se îndepărteze. Dacă nu l-ar fi ajutat, nu știa cum ar fi fost acum. Ar fi putut vedea fantome până și-ar fi pierdut mințile sau ar fi putut deveni o capră ca în cazul precedent.

– Atunci de ce stai acolo și te uiți la mine? Dacă vrei să dormi, doar dormi.

– Phi.

– Ce vrei? Vrei o mulțime de lucruri.

– Mulțumesc.

– Pentru ce?

– Pentru că m-ai ajutat.

– Cum te-am ajutat? Nu am făcut încă nimic.

– M-ai ajutat mult, când asculți ce spun, mă ajuți. Mulțumesc.

Singha se uită la chipul tânărului reflectat în lumina blândă. Culorile diferite ale ochilor lui Thup se vedeau și mai clar în acel moment. Un zâmbet luminos și sincer era ceva ce el putea simți cu adevărat, dar era foarte rar să îl vadă pe băiatul din fața lui cu o expresie relaxată, fără teamă sau îngrijorare.

– Du-te la culcare.

– Da?!

– Urcă-te în pat, nu mă mai face să spun asta din nou.

– Dar… Thup își închise grăbit gura când îl văzu pe celălalt încruntându-se la el. Îmbrăcat în pijama, se ridică de pe podea și se îndreptă spre cealaltă parte a patului, înainte de a se întinde până când simți că este chiar pe margine.

– Culcă-te, nu mai pune întrebări, eu am treabă.

– Bine, spuse calm Thup înainte de a se uita la fața bărbatului, privind în detaliu tatuajul cu tigru de pe brațul drept. În seara asta cu siguranță nu avea să doarmă suspicios sau speriat.

– Vise plăcute, P’Sing.