Având în vedere că plecase în grabă în acea zi, Li Shuo consideră că fusese prea nepoliticos și, după câteva zile, luă inițiativa de a-l invita pe Han Fen Ye să meargă la o petrecere de degustare de vinuri. Îl chemă și pe Cheng Sheng. Cei trei fuseseră colegi de facultate, doar Cheng Sheng avea o relație personală mai lungă și mai profundă cu el, iar după ce el și Han Fen Ye se despărțiseră, Cheng Sheng se distanțase în mod natural și de Han Fen Ye.
Li Shuo și Cheng Sheng sosiră primii. Cheng Sheng se încruntă și spuse.
– Știam eu că nu te poți abține.
Li Shuo rămase uimit pentru o clipă, apoi reacționă.
– Oh, ai înțeles greșit. Nu l-am contactat eu, ne-am întâlnit din întâmplare la spital.
Cheng Sheng care, evident, nu era convins, pufni și-i dădu o palmă pe spate.
– Este adevărat, spuse Li Shuo râzând.
– Dacă aș fi vrut să-l contactez, nu aș fi așteptat până acum.
Cheng Sheng dădu din cap.
– Are sens. Deci, cum te simți? Vechi iubiți reuniți după mult timp, tsk tsk.
– Sunt foarte fericit să văd că se descurcă bine, spuse Li Shuo din adâncul inimii sale.
– Într-adevăr, sunt mai fericit decât că eu însumi o duc bine.
Cheng Sheng își făcu o cruce pe piept cu o expresie pioasă.
– Li Shuo, chiar emani uneori lumina Sfântului Părinte.
Li Shuo îi dădu un pumn.
– Vorbești prostii.
Cheng Sheng râse cu poftă.
– Așadar, mai ai încă sentimente pentru el? Ei bine, când era tânăr, era atât de spiritual, acum, deși este puțin mai în vârstă, acea energie este încă acolo. Ca să fiu sincer, este destul de atrăgător. În ziua licitației, un prieten de-al meu s-a îndrăgostit de el, dar din păcate a fost respins.
Li Shuo suspină.
– La urma urmei, a trecut prea mult timp. Încă îl admir, dar acum nu pot regăsi ceea ce am simțit atunci.
– Ei bine, trebuie să-ți placă cei mai tandri acum, cum ar fi, cum îl cheamă pe acela, băiatul cu florile?
Expresia lui Li Shuo se întristă.
– Acest gen de lucru nu are legătură cu vârsta, depinde tot de soartă.
Apoi adăugă.
– Apropo, sunteți cu toții în același cerc. Dacă știi pe cineva nedemn de încredere care se apropie de Feiye, să îi spui.
– Au trecut atâția ani de când v-ați despărțit, ce-ți pasă ție?
– Nu spun asta doar așa, spuse Li Shuo cu o față serioasă.
– Feiye este o persoană foarte serioasă și ar trebui să fie luat și el în serios.
Cheng Sheng își frecă fruntea.
– Am muncit din greu pe Wall Street atâția ani, iar acum sunt aproape acționar al unei companii cotate la bursă, dar în ochii tăi, sunt tot același băiat sărac care nu a văzut niciodată lumea?
Li Shuo se gândi la asta și nu se putu abține să nu râdă de el însuși.
– Ai dreptate.
Pe atunci, Han Fen Ye, deși era inteligent și matur, în același timp avea și complexul de inferioritate și sensibilitatea unui student umil, ceea ce îl făcea să fie foarte compătimitor. Pe orice persoană cu care se întâlnea, făcea tot posibilul să o protejeze. Nu era aceasta obligația unui bărbat îndrăgostit, ca să nu mai spunem că această persoană este Han Fen Ye? Dar Cheng Sheng avea dreptate, Han Feiye nu mai era un băiat, ci un bărbat adevărat, și s-ar putea să nu aibă nevoie de protecția lui.
– Dar îți promit că, dacă aflu că un nemernic se apropie de el, nu voi sta cu mâinile în sân, spuse el încrucișându-și brațele.
– Nu-ți face griji, TATĂ.
Li Shuo râse și-l lovi din nou.
Nu după mult timp sosi și Han Fen Ye. Purta un smoching negru cu un papion de aceeași culoare, cureaua îi strângea talia subțire, pantalonii bine croiți înfășurau o pereche de picioare lungi și drepte, ceea ce, la fiecare pas era plăcut ochiului.
Văzându-i, Han Fei Ye le făcu cu mâna și se apropie.
– Ați venit devreme.
– Acest loc este aproape de casa mea, spuse Li Shuo uitându-se la el admirativ. Cheng Sheng avea dreptate, actualul Han Feiye, își pierduse tinerețea, dar în schimb acumulase un alt fel de farmec.
Han Feiye se uită la el cu un zâmbet, iar în ochii săi era o scânteie diferită de a celorlalți.
Cheng Sheng strâmbă din nas.
– Voi doi mă tratați ca pe un nimic. Cel puțin complimentați-mă pentru rezultatele mele recente de fitness.
Han Fei Ye zâmbi timid, apoi îi strânse mâna lui Cheng Sheng.
Li Shuo spuse.
– Degustarea privată de vinuri de astăzi este găzduită de prietenul meu. Vor fi șase proprietari de castele din regiunea Bordeaux care își vor aduce propriile vinuri pentru a le prezenta. Toate sunt castele mici și mijlocii cu o producție mică, dar au un gust grozav și dacă vă place, puteți comanda direct de la ei.
– Cu recenta prăbușire a acțiunilor, abia îmi permit să beau, spuse Cheng Sheng descurajat.
Li Shuo îl tachină.
– Atunci poți bea mai mult gratuit mai târziu.
Han Fen Ye spuse.
– Pot doar să comand un lot de vin pentru companie. Xiao Shuo, eu nu știu nimic despre vin, așa că vino tu și recomandă-mi.
– Nicio problemă, făcu Li Shuo un gest de invitație.
Cei doi merseră unul lângă altul spre o cabină.
Cheng Sheng îi privea gânditor din spate.
Li Shuo îl duse pe Han Fen Ye să guste vinul cu atenție, acționând din când în când ca un narator pentru el, iar cei doi vorbeau unul cu celălalt atât de mult încât Cheng Sheng glumea că flirta cu el însuși ca și cum ar fi un bec.
Zhao Jin Xin îl sună în acest răstimp, iar Li Shuo se grăbi să spună că este ocupat, după care încheie apelul. Auzi din tonul vocii lui Zhao Jin Xin că nu era foarte fericit. Din acea zi, atmosfera dintre ei nu mai era armonioasă. Simțiseră amândoi că aveau nevoie de ceva timp pentru a se calma și că era mai bine să nu se vadă deocamdată.
Când cei trei gustară din cea de-a patra cabină, erau deja ușor beți. Cheng Sheng avea o față mulțumită, Li Shuo avea o rezistență bună la alcool și nu reacționă prea mult, iar pielea palidă a lui Han Fei Ye arăta de parcă avea de un strat subțire de pudră, ceea ce o făcea foarte frumoasă.
Han Fei Ye zâmbea cu ochii ușor mijiți.
– Shuo, hai să ne odihnim o vreme.
– Bine, sunt niște gustări acolo. Hai să le încercăm, spuse Li Shuo ținându-l în mod natural de braț.
Cei doi abia se ridicaseră în picioare când fură amândoi împinși de umeri înapoi în scaune.
Li Shuo își ridică privirea surprins și văzu fața zâmbitoare a lui Zhao Jin Xin chiar în fața lui.
– Tu …
Fața lui Han Feiye se schimbă ușor, privindu-l fix pe Zhao Jin Xin, părând să se trezească deodată din beție.
– Li Shu, de ce nu m-ai adus și pe mine la degustarea de vinuri? Nu e chiar distractiv, spuse Zhao Jin Xin, apoi își întoarse din nou capul spre Cheng Sheng și îl salută.
– Bună, Cheng.
În cele din urmă, privirea lui se opri asupra lui Han Feiye, iar el zâmbi fermecător și spuse ca un gentleman.
– Bună, numele meu de familie este Zhao, Zhao Jin Xin, cum te numești?
Expresia lui Han Feiye înțepeni pentru o clipă, apoi se liniști și spuse calm.
– Han Fen Ye.
– Mă bucur să te cunosc, spuse Zhao Jin Xin bătându-l pe umăr.
Apoi se așeză lângă Li Shuo, luând paharul de vin al lui Li Shuo și luând elegant o înghițitură.
– Hmm, este foarte bun.
Li Shuo se încruntă.
– Ce te aduce aici?
– Mă plictiseam și voiam să te găsesc ca să mă distrez, așa că l-am întrebat pe Guang Shu. Dar nu credeam că Guang Shu știe cu adevărat unde ești.
Li Shuo știa că va bea astăzi, așa că-l adusese pe Guang Shu. Nu se aștepta însă ca Guang Shu să creadă în mod serios că ei doi erau un cuplu, și că o să-i spună lui Zhao Jin Xin despre locul unde se afla. Dar nu putea fi sincer cu unchiul Guang, la urma urmei, cuvinte precum partener de pat erau încă un pic prea stimulative pentru cineva de acea vârstă. Tuși ușor.
– Permite-mi să ți-l prezint în mod oficial, el este Han ….
– Nu e nevoie de o prezentare, spuse Zhao Jin Xin clipind.
– Înțeleg, fost prieten.
Își sprijini bărbia cu un zâmbet surprinzător de direct.
– Atunci cum ai de gând să mă prezinți?
Li Shuo spuse fără să-și schimbe expresia feței.
– Fen Ye, acesta este prietenul meu.
Zhao Jin Xin râse.
– Da, da, da, da, suntem “prieteni“.
Li Shuo își răsuci capul și-i aruncă lui Zhao Jin Xin o privire de avertizare dintr-un unghi pe care Han Fen Ye nu-l putea vedea. Cu caracterul dezinvolt și îndrăzneț al lui Zhao Jin Xin, probabil că era capabil de orice. Nu se temea că Han Fei Ye va afla despre relația dintre cei doi, nu era ca și cum ar fi făcut ceva greșit, era sincer și deschis, doar că nu voia să-și piardă reputația.
Zhao Jin Xin zâmbea într-un mod frumos și drăguț și întinse mâna pentru a trage frivol de papionul lui Li Shuo.
– Este hobby-ul tău să porți papion la o întâlnire? Li Shuo este atât de drăguț.
Li Shuo tuși ușor.
– Este doar o ținută casual.
Zhao Jin Xin își întinse gâtul ca să-l privească pe Han Fen Ye, și el cu același papion negru, și fluieră.
– Nu ai întâlnire, nu-i așa?
Han Fen Ye se încruntă.
Zhao Jin Xin îi cuprinse umărul lui Li Shuo și-l privi pe Han Fen Ye cu un zâmbet.
– De ce se uită Fen Ye Ge la mine atât de serios? Se pare că nu ne cunoaștem.
– Nu știu, spuse Han Feiye cu indiferență.
– Așa este, un bărbat atât de frumos și elegant ca Fen Ye Ge, dacă îl văd, cu siguranță nu-l uit.
De la ochi până la vocea lui, Zhao Jin Xin era plin de nedumerire.
Han Fen Ye își miji ochii, dezvăluind cel mai drăguț zâmbet.
În inima lui Li Shuo sună un semnal. Înfățișarea lui Zhao Jin Xin era aproape la fel ca atunci când se întâlniseră prima dată în avion, și nu se putu abține să nu se gândească la faptul că Zhao Jin Xin avea reputația de a plăcea persoanele din grupa lui de vârstă, așa că nu se putu abține să nu se gândească la asta.
Chiar și cineva ca el, care fusese îndrăgostit timp de aproape douăzeci de ani, căzuse pradă micului diavol libidinos, iar caracterul lui Han Fen Ye, ar fi putut fi un adversar pentru Zhao Jin Xin.
Li Shuo își îndreptă corpul și se aplecă ușor în față, blocând în mod deliberat cochetăria din perechea păcătoasă de ochi de culoarea florilor de piersic a lui Zhao Jin Xin în timp ce schimbă subiectul.
– Feiye, hai să mergem să mâncăm ceva ca să ne liniștim, văd că ești puțin beat.
Han Feiye dădu din cap.
– Bine.
Li Shuo se ridică în picioare, se întoarse cu spatele la Han Fen Ye, se uită fix la Zhao Jin Xin și spuse doar din buze, fără să scoată un cuvânt.
– Ce faci?
Zhao Jin Xin se bosumflă inocent, părând confuz.
Li Shuo nu putu face nimic cu el și se întoarse pentru a-l lua pe Han Feiye.
În timp ce cei doi mergeau înainte, Han Fen Ye își coborâ vocea și spuse.
– Shuo, de unde îl cunoști?“.
– Este fiul unui prieten de-al tatălui meu.
– E mai mult decât atât, cred.
În tonul lui Han Fen Ye se citea o dezamăgire nedisimulată.
Pentru Li Shuo momentan era dificil să dea un răspuns. El putea simți că Han Feiye avea față de Zhao Jin Xin un fel de ostilitate inexplicabilă, dar acest lucru nu părea să aibă sens, să fie Han Fen Ye împotriva lui …
Nu-l putea învinovăți pe Li Shuo că era narcisist, erau prea mulți oameni care îl plăceau, ca să nu mai spunem că era prima iubire a lui Han Fen Ye, iar cei doi avuseseră o relație de neuitat.
Gândindu-se la acest lucru, lui Li Shuo îi fu și mai teamă să răspundă prea ușor.
Cei patru găsiră o masă rotundă și se așezară. Li Shuo comandă câteva gustări, o cană de ceai de fructe, iar Zhao Jin Xin ceru încă trei pahare de șampanie.
Zhao Jin Xin își încrucișă picioarele și-l privi pe Han Fen Ye cu o față zâmbitoare.
– Fen Ye Ge nu rezistă la băutură.
– Nu prea.
Han Fei Ye se uită fără să clipească la petalele de trandafir care pluteau în ceașca lui de ceai.
– Atunci de ce mai aduci oameni să bea? Zhao Jin Xin se plânse lui Li Shuo, părând că îi reproșează soțului ei că nu reușește să-și convingă oaspeții să bea.
Sprâncenele lui Han Fen Ye se încruntară ușor, dar își recăpătă rapid normalitatea în timp ce spuse cu un zâmbet.
– Eu sunt cel care vrea să bea.
Li Shuo chiar voia să îl dea afară pe Zhao Jin Xin, pentru că atmosfera de acum era prea ciudată. Cu toate acestea, comportamentul lui Zhao Jin Xin nu putea fi criticat chiar dacă ar fi trebuit să se ia de el, de la început până la sfârșit, fusese zâmbitor și politicos, așa că nu avea niciun motiv să se certe. Se uită la Cheng Sheng, sperând că Cheng Sheng ar putea face ceva pentru a atenua jena.
Cheng Sheng privea distracția, fără să întrerupă deloc.
Li Shuo suspină în sinea lui. Cu educația lui, Zhao Jin Xin nu ar trebui să îl facă de rușine. Ar fi mai bine să găsească un motiv pentru a-l duce mai întâi la plimbare.
Rapid, chelnerul așeză pe masă, una câte una, gustările.
Zhao Jin Xin luă cu furculița o cireașă și o duse cu naturalețe la gura lui Li Shuo.
– Doar asta, pentru tine.
Li Shuo nu putea nici să mănânce, nici să nu mănânce, așa că nu putu decât să se prefacă că ia furculița de la Zhao Jin Xin ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Zhao Jin xin gustă tortul mousse.
– Hei, e atât de dulce.
Îl văzupe Han Fen Ye mâncând cu capul plecat, așa că spuse.
– Lui Fen Ye Ge îi plac lucrurile dulci?
Han Fen Ye spuse.
– Este în regulă.
– Îți dau bucata asta, partea asta nu a fost mâncată încă, nu o irosi. Zhao Jin Xin zâmbi cu căldură.
– Ești atât de slab, chiar ar trebui să mănânci mai mult.
Li Shuo îl blestemă pe Zhao Jin Xin în inima lui, ce naiba face acest mic libidinos? Nu putea să se îndrăgostească cu adevărat la Han Fei Ye!
Han Fen Ye spuse cu blândețe.
– Mulțumesc, nu e nevoie.
Zhao Jin Xin își mângâie bărbia și își strânse buzele într-un zâmbet.
– De ce am impresia că Feiye Ge nu mă place prea mult? L-am jignit pe Feiye Ge?
– Jin Xin, spuse Li Shuo cu voce joasă.
– Despre ce vorbești, Feiye are doar o personalitate timidă.
Han Fen Ye cedă și lăsă furculița jos, luă șervețelul și își șterse colțurile gurii fără să se sinchisească, apoi se întoarse ușor într-o parte și se uită direct în ochii lui Zhao Jin Xin, cu un ton imperturbabil.
– Domnule Zhao, vă amintiți de Philip Cheung?
Zhao Jin Xin își întinse gâtul ca să se gândească.
– Cine?
– Philip Cheung.
Han Fen Ye rosti numele cât se poate de clar.
– … cineva cu care te-ai întâlnit.
Zhao Jin Xin întinse un deget subțire și-l scutură cu blândețe.
– Fen Ye Ge, cuvintele nu pot fi rostite cu nepăsare. Oh, nu m-am întâlnit niciodată, niciodată, cu nimeni.
Li Shuo privi cu ciudă la Zhao Jin Xin, simțindu-se deprimat.
În mintea lui, Zhao Jin Xin nu le considera niciodată ca fiind întâlniri …… bine, nu așa cum se aștepta el.
Han Fei Ye își miji ochii.
– Oh, deci cum numești asta? Prieteni cu beneficii?
Zhao Jin Xin zâmbi într-o manieră cochetă și strălucitoare.
– Mi se pare că îmi amintesc cine este persoana despre care vorbești. Nu mă interesează cum se numește, oricum, suntem amândoi adulți. Am spus clar de la bun început că tot ce s-a întâmplat a fost între noi doi, iar în ceea ce privește faptul că și-a dezvoltat singur niște fantezii inutile, sunt cam depășit de situație.
Han Feiye zâmbi cu răceală.
– Deci ești destul de inocent, te-am înțeles greșit și am crezut că ești un playboy cu pielea subțire.
Zhao Jin Xin râse.
– Asta a spus? Ups, un om atât de mare, de ce să se deranjeze, nu am început niciodată o luptă împotriva lui, sper că îl sfătuiești să nu fie arogant.
Han Fei Ye își încleștă pumnii.
Li Shuo spuse cu o voce gravă.
– Jin Xin, întoarce-te.
Zhao Jin Xin ridică din umeri ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Bine, vrei să vii cu mine?
Li Shuo se ridică în picioare și-i spuse încet lui Han Fei Ye.
– Feiye, contactează-mă mai târziu.
Han Fei Ye se uită la Li Shuo fără să clipească, cu ochii plini de gânduri complexe.
Li Shuo îl bătu pe umăr și-i spuse lui Zhao Jin Xin.
– Să mergem.
Zhao Jin Xin se ridică în picioare și-și îndreptă elegant reverul.
– La revedere, Cheng Ge, la revedere, Fei Ye Ge.
Han Fei Ye respiră adânc și nu răspunse.
Fața lui Li Shuo era mohorâtă în timp ce făcea pași mari afară.
