Cine iubește pe cine – Capitolul 75

Zhao Rong Tian fusese întotdeauna cumpătat în ceea ce privește băutura, dar astăzi, în ziua de Anul Nou, mai băuse câteva pahare în plus, iar Li Shuo îi permise tatălui său să bea și el un pahar de bere.

Fără imaginea obișnuită de mare președinte, cei doi șefi de familie erau ca frații și spuneau glume. Televizorul difuza un program festiv, iar din când în când, dincolo de fereastră se zăreau artificii superbe care se ridicau pe cer și dădeau o atmosferă puternică de sărbătoare.

Li Shuo bău câteva pahare cu ei și, din moment ce erau prea preocupați pentru a se înveseli și a socializa, se prefăcu că este beat și se ascunse în secret.

Nu după mult timp, Zhao Jin Xin îl urmă și-i întinse un pahar de sifon rece.

– Uite, bea puțin.

Li Shuo luă o înghițitură și simți că i se limpezește puțin creierul.

Zhao Jin Xin îi șopti:

– O să mă enervez dacă cineva te va supăra de Anul Nou.

Li Shuo se gândi în sinea lui: Tu ești cel care mă face nefericit.

Zhao Jin Xin se prefăcu și el că este beat și se aplecă asupra lui Li Shuo, spunându-i cu dulceață:

– Este primul An Nou pe care îl sărbătorim împreună.

Li Shuo se grăbi să se ridice și spuse în mod deliberat cu voce tare.

– Jin Xin, ești bine? Lasă-mă să te ajut să te duci să te odihnești.

Zhao Rong Tian dădu din mână și spuse cu voce tare:

– Hei, a băut doar câteva înghițituri, nu-l băgați în seamă.

Doamna Li zâmbi și se apropie.

– Jin Xin nu ține la băutură. Du-te și odihnește-te mai întâi, iar eu te chem să mănânci găluște.

– E în regulă, o să o iau mai încet pentru o vreme.

Spunând asta, căzu cu capul sprijinit pe piciorul lui Li Shuo. Li Shuo nu se ridică nici el, așteptând doar ca mama lui să plece ca să-l ridice pe Zhao Jin Xin de jos.

Dar doamna Li nu numai că nu plecă, dar îi privi cu blândețe timp de câteva secunde, înainte de a scoate un plic roșu din geantă.

– Jin Xin, vino să-ți prezinți omagiile.

Zhao Jin Xin deschise ochii și zâmbi în timp ce se așeză.

– Ayi, la mulți ani, mult noroc.

După aceea luă plicul roșu și spuse zâmbind.

– Uau, este atât de gros!

Îl scutură spre Li Shuo, zâmbind ca un copil care a profitat de el.

Li Shuo nu se putu abține să nu pufnească.

– Am pregătit și pentru tine.

Doamna Zhao se apropie, ținând și ea un plic mare și roșu în mână pentru  Li Shuo.

Li Shuo zâmbi și refuză.

– Ayi, nu este potrivit. Nu am niciun motiv să primesc un plic roșu la o astfel de vârstă.

– Principiul meu este că, atâta timp cât nu ești căsătorit, trebuie să primești plicuri roșii.

Doamna Zhao îi luă mâna lui Li Shuo și-i puse plicul roșu în palmă fără să-l lase să refuze.

– Ia-l, Li Shuo. Îți mulțumesc că ai avut grijă de Jin Xin în această perioadă. Eu și tatăl său îți suntem deosebit de recunoscători.

– Cu plăcere, Ayi, ești atât de politicoasă.

Doamna Zhao râse.

– Ești atât de matur și stabil. Pur și simplu ești mai mult mai mult ca un frate pentru Jin Xin. El are un văr, care este și el în capitală și când aveți timp liber …

Zhao Jin Xin se grăbi să o întrerupă.

– Mamă, unde este plicul meu roșu?

Doamna Zhao îl mângâie pe cap.

– Vom vorbi mai târziu.

Li Shuo nu mai spuse nimic.

Zhao Jin Xin se temea că mama lui va spune altceva, așa că îl trase pe Li Shuo.

– Hai să deschidem plicurile roșii.

Li Shuo îl urmă afară.

Stând pe terasă, Zhao Jin Xin arătă cu degetul spre focurile de artificii de pe cer și spuse fericit.

– Este frumos.

În timp ce Li Shuo privea cerul nopții, Zhao Jin Xin îl îmbrățișă dintr-o parte, buzele sale calde sărutându-i ușor obrazul.

–  Sunt atât de frumoase focurile de artificii? Sunt mai frumoase decât mine?

Li Shuo își înclină capul ca să-l privească și buzele îi fură prinse într-un sărut pasional.

Inima lui Li Shuo se topi, poate pentru că focurile de artificii care înfloreau sub cerul nopții erau prea potrivite pentru jurăminte, iar el uită pe moment chiar și de faptul că se afla în casa lui Zhao Jin Xin.

Zhao Jin Xin gustă toată gura lui Li Shuo înainte de a-i da drumul cu un oftat de ușurare și oftă.

– Li Shuo Shu, îmi placi atât de mult.

– Serios? spuse Li Shuo calm.

– Îmi placi atât de mult încât nu știu ce să fac cu tine, spuse Zhao Jin Xin zâmbind neputincios.

Lui Li Shuo i se păru ironică această afirmație. La urma urmei, nu numai că Zhao Jin Xin știa ce să facă, dar o făcuse fără ezitare și indiferent de consecințe iar el  totuși, nu-l respinsese. De mult timp se hotărâse deja să nu se mai lupte verbal cu Zhao Jin Xin. Și …… era vânt și puțin frig aici, iar Zhao Jin Xin îl îmbrățișase cu căldură.

Zhao Jin Jin simțea răceala și detașarea neclintită a lui Li Shuo, așa că, își dorea să se agațe și mai tare, ca și cum,dacă ar fi făcut asta, această persoană ar fi fost a lui.

După ce mâncă găluștele, se făcuse deja foarte târziu dar Zhao Rong Tian vru să joace cărți și-i chemă pe tatăl lui Li Shuo și pe cei doi șoferi să-l însoțească. Doamna Zhao aranjase apoi ca mama sa și Li Shuo să stea aici și, oricum, erau atât de multe camere încât ar fi fost nevoiți să comunice prin telefon.

Zhao Jin Xin luă inițiativa de a cere să îl ducă pe Li Shuo în camera de oaspeți, numai că nu-l duse acolo, ci direct în camera lui, iar când Li Shuo reacționă, deja îl presase pe Li Shuo de ușă și îl săruta, apoi încuie ușa.

– Așteaptă … spuse vag Li Shuo între sărutări, când abia mai putea respira.

– Asta e casa ta …

– Știu, acasă e locul unde poți face tot ce vrei, nu?

Îl îmbrățișă pe Li Shuo și făcu doi pași înapoi spre canapea, apăsându-l în jos.

Li Shuo gâfâi ușor în timp ce se uita la Zhao Jin Xin și, după o lungă perioadă de timp, își puse mâna pe pieptul lui Zhao Jin Xin.

– Bine.

A face dragoste era un mod bun de a te descărca, iar el avea nevoie să se descarce acum.

Li Shuo se trezi într-o ceață, iar în momentul în care conștiința îi reveni, simți un curent electric trecându-i pe sub piele și toate amintirile și simțurile îi reveniră.

Era acasă la Zhao Jin Xin! Se ridică brusc din pat, ridică plapuma și văzu că era cu adevărat dezbrăcat …  Îndură durerea din talie și se dădu jos din pat, căutându-și peste tot hainele, dar nu le găsi.

Se uită la ceas și era deja trecut de ora nouă. Părinții lui ar fi trebuit să se trezească cu mult timp în urmă, iar el era încă în camera lui Zhao Jin Xin … Dădu din cap enervat.

În acel moment, o mișcare veni dinspre ușă, iar Li Shuo se ascunse în grabă în pat, ușurat să vadă că persoana care intrase era Zhao Jin Xin.

Zhao Jin Xin zâmbi și-i spuse.

– Te-ai trezit.

Li Shuo se încruntă.

– Unde sunt hainele mele?

– Erau murdare. Le-am pus deoparte ca să fie spălate. Poartă-le pe ale mele.

Zhao Jin Xin scoase un set de haine din dulap.

– Să le port pe ale tale? Cum să explic asta?

– Spune doar că le-ai dat jos, spuse Zhao Jin Xin nepăsător.

Li Shuo își frecă părul.

– Mă duc în camera de oaspeți, e cineva acolo?

– Nu te întoarce, i-am instruit, nu vor îndrăzni să spună nimic.

Zhao Jin Xin își sprijini mâinile pe pat și-l sărută pe frunte pe Li Shuo.

– Trebuie doar să te îmbraci acum și să cobori să iei micul dejun cu un zâmbet mare pe față. Vrei să te ajut să te îmbraci?

Li Shuo se gândi, își luă hainele și se îmbrăcă.

Zhao Jin Xin îl privi cu tandrețe.

– Li Shu, noaptea trecută te-ai simțit bine, nu-i așa?

– Ei bine, n-a fost rău.

Li Shuo își puse hainele și chiar nu i se potriveau bine. Zhao Jin Xin era puțin mai mare decât el și-și suflecă cu grație mânecile în oglindă.

– Doar “n-a fost rău”?

Zhao Jin Xin își înfășură brațele în jurul taliei lui de la spate și-l mușcă ușor de gât.

– Se vede că îți place foarte mult. Li Shu, voi munci din greu pentru a te face să fii mereu mulțumit, mereu …

– Un an, spuse Li Shuo desprinzând mâna lui Zhao Jin Xin și spuse:

–  Nu avem o veșnicie, doar un an.

Și el avea să lase această relație să se termine cât mai repede, se săturase cel mai mult să fie amenințat.

Zâmbetul lui Zhao Jin Xin îngheță.

Li Shuo spuse:

– Haide, să mergem să luăm micul dejun.

Zhao Jin Xin îl apucă de încheietura mâinii iar mușchii feței i se schimonosiră.

– Să negi după ce te-ai simțit bine, asta doare.

– Nu neg, recunosc că sexul cu tine este confortabil, spuse Li Shuo.

– Dar, așa cum am spus, sexul este doar o parte a vieții.  Cel mai mult timp pe care îl petrece cineva în viață este dormitul, mă voi căsători cu salteaua pe care mă simt cel mai bine?

– Ce …să fac? spuse Zhao Jin Xin strângând din dinți.

– … ce anume vrei să fac?

– Fii tu însuți, sunt unele lucruri care nu trebuie forțate.

Li Shuo se uită la el, cu o explozie de duritate în inimă, dar totuși se forță să spună.

– Ești atât de tânăr, și nu ești genul care să se așeze la casa lui. De ce trebuie să te ocupi de mine, e greu să te comporți ca un iubit. E ușor să te stăpânești pentru o clipă, dar prea greu pentru o viață întreagă. S-ar putea să nu reziști nici măcar câțiva ani, e mai bine să-ți urmezi firea și să te distrezi până în ziua în care nu ți se mai scoală.

După ce Li Shuo termină de vorbit, se întoarse și era pe punctul de a pleca.

Zhao Jin Xin îl trase înapoi și spuse cu o voce înfiorătoare.

– Crezi că mă cunoști bine?

– Dar tu crezi că mă cunoști bine?

Zhao Jin Xin făcu o pauză și zâmbi, numai că în ochii lui nu era nici o jumătate de zâmbet:

– Da, credeam că te-am înțeles destul de bine. Credeam că ești o persoană blândă și iertătoare, nu mă așteptam să fii atât de nemilos … De asemenea, nici tu nu mă înțelegi.

Își coborî capul și spuse la urechea lui Li Shuo:

– Cred că un singur lucru nu se va schimba niciodată.

– Vorbești de parcă ai fi trăit o viață întreagă, când de fapt ai trăit doar un sfert din ea.

Li Shuo desprinse cu rigiditate mâna lui Zhao Jin Xin.

– Ești într-adevăr ceva.

Zhao Jin a râs cu poftă.

– De fiecare dată, când cred că văd un pic de speranță,reușești să mă arunci din nou la fundul prăpastiei

Li Shuo își coborî privirea.

– Ție nu … nu îți este milă de mine? spuse Zhao Jin Xin cu greu.

–  Chiar nu mă placi deloc? De ce ești atât de dur cu mine? Sunt chiar atât de impardonabil?

– Jură că nu mă mai ameninți cu astfel de lucruri înainte de a vorbi despre iertare.

Zhao Jin Xin își mușcă buza.

– Nu pot s-o fac. Doar așa vei rămâne alături de mine.

Li Shuo închise ochii.

– Atunci nu mai e nimic de spus.

Apoi se întoarse și plecă.

Când luă micul dejun în acea zi, Li Shuo nu știa dacă era din cauza propriei sale proiecții emoționale, dar simți că bătrânii se uitau cu toții la el puțin diferit, și nu se mai obosi să se gândească la asta. La urma urmei, erau prea multe lucruri la care trebuia să se gândească, iar creierul său era pe punctul de a exploda.

După ce se întoarse acasă, îi ceru asistentului său să rezerve un bilet de avion, intenționând să se întoarcă în China în câteva zile pentru a se ocupa de afacerile lui Xu Da Rui. Spera că acesta nu va face nimic prostesc, și de asemenea, spera că această chestiune, putea fi rezolvată în liniște cu bani.

În zilele care urmară, răscoli cu atenție teancul de informații financiare ale lui EnNan. Xu Da Rui trebuia rezolvat, Zhao Jin Xin … trebuia, de asemenea, rezolvat, și cu cât petrecea mai mult timp cu Zhao Jin Xin, cu atât mai ușor îi era să lase garda jos.

Nu se va mai lăsa niciodată să cadă.