Cine iubește pe cine – Capitolul 74

Asistentul fu destul de eficient și-i dădu lui Li Shuo un răspuns două zile mai târziu că Xu Da Rui într-adevăr împrumutase de la cămătari și că acum se ascundea prin preajmă.

Li Shuo primi neîncetat tot felul de mesaje de implorare din partea lui Xu Da Rui dar nu-i răspunse. Plănuia să lase problema în seama asistentului său, dar cu siguranță nu acum, ci după Anul Nou Chinezesc. Dacă nu-l lăsa pe Xu Da Rui să sufere puțin de data aceasta, data viitoare ar putea avea încă curaj să joace, iar el nu era bancomat.

În aceste zile fusese, de asemenea, foarte ocupat cu tot felul de activități sociale care erau foarte frecvente înainte de sfârșitul anului. Trebui, de asemenea, să încerce să găsească timp pentru a se ocupa de informații și câteva nopți dormi doar trei sau patru ore, ceea ce îi aduse o stare de spirit proastă. Din fericire, Zhao Jin Xin nu venise la el în aceste zile, când era acasă,  doar că tatăl său nu prea vorbise cu el de câteva zile.

În ajunul Anului Nou, o familie de trei persoane se îmbrăcă elegant pentru a participa la Gala Festivalului de primăvară a Camerei de Comerț Chineze. În ultimii ani, Camera de Comerț Chineză devenise din ce în ce mai prosperă și reușise să invite o mulțime de vedete din țară și din străinătate, iar nivelul programului era destul de ridicat. Însă Li Shuo nu acorda prea multă atenție industriei de divertisment și nu îi cunoștea pe cei care veniseră.

În calitate de Președinte al Camerei de Comerț, familia lui Zhao Rong Tian atrăgea în mod natural cea mai mare atenție. Amintindu-și că atunci când nu-l întâlnise pe Zhao Jin Xin în trecut, Li Shuo auzise despre cât de chipeș era fiul lui Zhao Rong Tian, și era ciudat că în atâția ani, cei doi se întâmplase să nu se fi întâlnit niciodată.

Când apăru familia Zhao, provocă o mică agitație. Zhao Rong Tian se așeză la masa principală formată din politicieni din New York, precum și din președintele și vicepreședintele Camerei de Comerț, iar Li Shuo cu tatăl său și mama sa, se așezară și ei acolo. Familiile acestora oameni stăteau una lângă alta.

Li Shuo privi cum Zhao Jin Xin o conduse pe doamna Zhao și se așeză lângă ei cu un zâmbet pe față.

– Li Shuo, de ce ai slăbit după ce nu te-am văzut de câteva luni? spuse doamna Zhao zâmbind și făcând schimb de amabilități.

Li Shuo râse.

– Prea multe lucruri de făcut înainte de sfârșitul anului. Mă simt mai obosit decât dacă mă duc la muncă. Ayi este mai radiantă decât ultima dată când am văzut-o.

Cei doi vorbiră câteva minute înainte ca doamna Zhao să se ducă să discute cu mama lui Li Shuo.

Zhao Jin Xin se aplecă ușor și-i șopti la ureche lui Li Shuo.

– Nu te-ai odihnit zilele acestea. Cu ce ai fost ocupat?

– Cu socializarea.

– Să te văd cu cearcăne sub ochi îmi face inima să mă doară.

Zhao Jin Xin ținu în liniște mâna lui Li Shuo.

Li Shuo tresări dar nu se desprinse și mâna-i fu trasă pe sub fața de masă de Zhao Jin Xin, care îl mângâia ușor cu degetul mare.

Li Shuo îi aruncă o privire, cu ochii plini de avertisment.

Zhao Jin Xin zâmbi blând, clipind ușor din ochi și spuse.

– Mi-e dor de tine.

Li Shuo nu avu de ales decât să îl lase în pace. Știa că Zhao Jin Xin se pricepea foarte bine să tachineze oamenii cu detalii mici, iar acest comportament pe care îl făcea și mai deliberat nu îi făcea pe oameni să se simtă nelalocul lor. El, pe de altă parte, trebuia să tragă alarma de douăsprezece minute pentru a rezista valului din inima sa.

Farmecul lui Zhao Jin Xin nu se diminuase niciodată, doar că pur și simplu nu voia să continue să fie dependent.

După ce gazda își spuse cuvântul de deschidere, viceprimarul din New York urcă pe scenă, urmat de Zhao Rong Tian.

Zhao Jin Xin zâmbi și-i spuse lui Li Shuo:

– Tatăl meu este foarte elegant, nu-i așa?

 – Ei bine, da.

– Dacă vrei, va fi și tatăl tău de acum încolo.

– Fii cinstit.

Li Shuo încercă din nou să-și tragă mâna înapoi, tot fără succes. Strânsoarea lui Zhao Jin Xin îi făcea mâna să transpire și tot refuza să-i dea drumul.

– Vorbesc serios, șopti Zhao Jin Xin.

– Un singur cuvânt din partea ta și pot ieși să fac totul public.

Lai Shuo se încruntă și-l ignoră.

– Nu mă crezi? spuse  Zhao Jin Xin dându-i brusc drumul la mână și ridicându-se poznaș.

Inima lui Li Shuo bătu puternic de frică și apucă brațul lui Zhao Jin Xin, șoptind:

– Ce faci?

Oamenii de lângă ei se speriară și se uitară la ei.

Zhao Jin Xin îi făcu cu ochiul.

– Mă duc la baie.

Li Shuo suspină în secret ușurat, chiar nu îndrăznea să facă presupuneri conservatoare despre oameni ca Zhao Jin Xin.

Doamna Zhao îl trase brusc de mânecă pe Zhao Jin Xin.

– Lumina din baia de pe hol este stricată, mama va merge cu tine.

Li Shuo încremeni, și-și aminti brusc că Zhao Jin Xin folosise motivul că îi era frică de întuneric pentru a întrerupe întâlnirea cu Han Fei Ye. Întotdeauna simțise că Zhao Jin Xin era un răsfățat dar oare chiar ar putea …… fi adevărat?

Zhao Jin Xin părea puțin stânjenit.

– Mamă, de ce mă însoțești, nu e nevoie, mă duc la alt etaj.

Doamna Zhao se uită spre Li Shuo, se apropie de acesta și-i șopti:

– Li Shuo, vrei să-l însoțești puțin pe Jin Xin la toaletă? Lumina aceea este stricată și mă tem că … va cădea.

Li Shuo îl bătu ușor pe mână și-i spuse încet:

– Bine.

Cei doi se ridicară și ieșiră din sala de bal.

De îndată ce ieși pe ușă, Li Shuo spuse.

– Chiar vrei să te duci la baie, nu-i așa?

Zhao Jin Xin ridică din umeri.

– Nu, încălzirea dinăuntru este dată prea tare, este cald.

Li Shuo făcu o pauză înainte de a spune:

– Chiar ți-e …… frică de întuneric?

– Este adevărat. Dar după ce am crescut, am depășit destul de bine această problemă.

Zhao Jin Xin se ținu de brațul lui Li Shuo și zâmbi jucăuș.

– În plus, Li Shu mă va proteja, nu-i așa?

Li Shuo făcu o pauză, încă neputându-și stăpâni curiozitatea.

– De ce?

– Când am fost la surf în copilărie, am fost lovit în cap de o placă de surf și am orbit pentru câteva zile. De atunci mi-e frică de întuneric, dar atâta timp cât am pe cineva care să mă însoțească, nu mă tem.

Zhao Jin Xin clipit.

– Mă va însoți Li Shu?

Li Shuo tuși ușor.

– Ești un astfel de adult, ar trebui să înveți să-ți depășești temerile interioare.

– Uneori …

Sunetul mesajelor de pe telefonul mobil al lui Li Shuo îl întrerupse. Li Shuo se uită în jos. Era din nou de la Xu Da Rui, dar de data aceasta nu era un mesaj, ci un fișier. Deschise curios mesajul. Aruncă o privire către Zhao Jin Xin și se duse spre colț.

Zhao Jin Xin se uită la el din locul în care se afla.

Mergând spre un loc retras, Li Shuo apăsă butonul de redare. Inițial crezuse că era un video, dar nu se aștepta să fie audio. Imediat auzi sunetul strigătelor unui om, și fu atât de speriat încât îi tremură mâna și apăsă în grabă pe pauză. Zhao Jin Xin auzi vag ceva de la câțiva metri distanță și spuse:

– Ce s-a întâmplat?

– Nimic.

Inima lui Li Shuo bătu cu putere. Putea recunoaște vag că era sunetul strigătelor lui Xu Da Rui. Se putea oare ca Xu Da Rui să fi fost folosit de cămătari? …… Îi era puțin teamă să se gândească la asta, voia să-i dea o lecție lui Xu Da Rui, dar dacă într-adevăr ar fi avut răni grave în urma acestui lucru, ar fi fost supărător. Se calmă repede, dacă era adevărat că Xu Da Rui era bătut  într-un mod violent, de ce ar fi trimis audio la el? Dacă voiau să îl trimită, ar trebui să îl trimită și familiei sale. Oare cămătarii i-au citit mesajele?

Li Shuo respiră adânc, puse telefonul la ureche și apăsă din nou pe play. Se auzea sunetul plânsului și al rugăminților vagi ale lui Xu Da Rui, dar cu cât îl asculta mai mult, cu atât mai mult simțea că ceva nu era în regulă, până când, își auzi propria voce ……

Li Shuo rămase șocat.

Acest audio părea să fie… conversația când îl confruntase pe Xu Da Rui despre punctele îndoielnice din conturi! Xu Da Rui plânsese și-l implorase să nu dezvăluie asta și-i promisese cu viața sa că atâta timp cât capitalul de lucru va fi la loc, frauda de împrumut putea fi acoperită perfect. Ei vorbiseră despre asta în miezul nopții și erau epuizați mental și fizic. Se simțise slab pentru un moment și făcuse ceea cea mai regretabilă greșeală …

Fața lui Li Shuo era albastră. El nu credea că Xu Da Rui înregistrase audio în acel moment, credea că doar ei doi știau despre acea noapte, și nu se aștepta ca Xu Da Rui să păstreze acest secret!

Cu cât asculta mai mult, cu atât corpul îi devenea mai rece. Nu atât sunetul îl înspăimânta, cât faptul că îl putea amenința, și natura sinistră a inimii umane.

– Li Shuo, spuse Zhao Jin Xin smucindu-l brusc de umăr pe Li Shuo.

Li Shuo îl privi pe Zhao Jin Xin cu ochii mari, plini de nedumerire.

Zhao Jin Xin înșfăcă telefonul și-l puse la ureche, dar sunetul tocmai se terminase.

Li Shuo reacționă rapid luându-și telefonul și spunând calm.

– Ce s-a întâmplat?  Ce e în neregulă cu tine?

Zhao Jin Xin îi atinse fața.

– Ce ai auzit? Cineva ți-a trimis ceva?

– Un tip care mi-a cerut să împrumut bani.

Li Shuo ridică din umeri.

– Îl voi pune pe asistentul meu să se ocupe de asta.

Zhao Jin Xin își încruntă sprâncenele și încercă să ajungă la telefon când Li Shuo și-l strecură în buzunar.

– Această chestiune nu are nimic de-a face cu tine.

– Cum se face că ceea ce ți se întâmplă ție nu are nimic de-a face cu mine? spuse serios  Zhao Jin Xin.

– Li Shuo, sunt bărbatul tău. Orice ți se întâmplă are legătură cu mine, mai ales dacă este supărător.

Li Shuo îl împinse la distanță.

– Mă ocup eu de treburile mele. Te uiți de sus la mine când te amesteci?

Zhao Jin Xin suspină.

– Ceea ce primesc cel mai mult de la tine acum este respingerea.

– Atunci probabil că nu ai primit suficient.

Li Shuo era într-o dispoziție foarte proastă și, în mod natural, cuvintele care-i ieșiră pe gură nu rostiră nimic bun.

În ochii lui Zhao Jin Xin sclipi o privire rănită, iar pleoapele îi căzură.

Inima lui Li Shuo era, de asemenea, foarte tristă. În ajunul Anului Nou, el nu voia să aibă nici un ghinion,  și nu avea inima să se ocupe de Zhao Jin Xin. Apucă strâns telefonul mobil din buzunarul pantalonilor și se îndreaptă cu pași mari spre sala de banchet.

Zhao Jin Xin bătu cu pumnul în perete, cu fața plină de resentimente.

Li Shuo se întoarse la locul său și-și scoase telefonul mobil. SMS-urile lui Xu Da Rui îl ajunseră din urmă, unul câte unul. Toate erau foarte scurte, dar puteam spune că starea mentală devenea puțin neobișnuită.

” Dage, nu am vrut să merg atât de departe, tu m-ai forțat. “

“Chiar și tu mă disprețuiești.“

 “Eu, Xu Da Rui, sunt un om corect, nici măcar nu te-am dat în vileag la vremea respectivă, iar acum, când sunt împins la limită, refuzi să mă ajuți“.

 “De ce nu m-ai oprit atunci, nu ești tu cel mai corect?“.

 “De ce nu m-ai oprit.“

  “Lai Shuo, mă urăști? Nu mai am nimic acum și nu mă tem de nimic.“

    “Li Shuo, ajută-mă, nu mă obliga.“

Li Shuo simțea doar că ochii îi erau întunecați, ceva era blocat în piept, nu putea ieși și nu putea coborî și respirația îi devenea grea.

Nu-și dăduse seama că slăbiciunea sa de moment de atunci va duce la o astfel de situație astăzi, când nu avea nicio intenție de a face rău intenționat cuiva, nicio intenție de a obține profituri ilegale, dar ajunsese într-o situație atât de problematică și, chiar și după ce plătise suficient de mult pentru a ieși din ea, tot nu reușise.

Ceea ce făcuse Xu Da Rui îl făcuse să simtă și el că inima îi îngheață până la os. Se calmă și-i răspunse lui Xu Da Rui cu un singur cuvânt: așteaptă.

Decise să-l stabilizeze pe Xu Da Rui înainte de a se gândi la o cale de ieșire. O înregistrare audio nu era o dovadă pentru a-l urmări în justiție, ca să nu mai spunem că acel caz fusese atât de mulți ani în trecut. Dar era suficient pentru a-i cauza o mulțime de probleme, cum ar fi să se confrunte din nou cu o anchetă și să i se distrugă din nou reputația care suferise deja un șoc, toate acestea fiind mult mai importante chiar și decât banii. Cu toate acestea, dacă ar fi cedat în fața amenințărilor lui Xu Da Rui, era probabil că ar fi devenit cu adevărat un bancomat.

Trebuie să recurgem la măsuri extraordinare ……

În mod inconștient, Zhao Jin Xin se așeză din nou lângă el.

Li Shuo îi aruncă o privire și-și strecură telefonul în buzunar, arătând cât se poate de normal în timp ce continua să urmărească programul.

După program, unele persoane rămaseră la cină, majoritatea reprezentanți ai studenților internaționali ale căror familii nu se aflau aici sau persoane care lucrau, în timp ce alții plecară acasă.

Zhao Rong Tian invită familia lui Li Shuo să ia cina împreună. Li Shuo știa că se va întâmpla asta, și nu știa dacă era doar o iluzie a lui sau nu, dar simțea că cele două familii erau din ce în ce mai apropiate. Dar gândindu-se la faptul că tatăl său și Zhao Rong Tian aveau un interes atât de mare încât relația trebuia gestionată bine, totul avea sens.

Așa că cele două familii merseră cu mașina la casa lui Zhao Rong Tian.

Conacul lui Zhao Rong Tian era decorat într-o atmosferă de sărbătoare, fiind un conac în stil chinezesc rar întâlnit în Upper East Side, iar culoarea luminilor și a decorațiunilor era roșul reprezentativ pentru Anul Nou chinezesc din Manhattan.

Cina de Anul Nou fusese deja pregătită și, imediat ce intrară, servitorii începură să împartă mâncarea, iar cele două familii sărbătoriră cu mare fervoare Anul Nou chinezesc.

Privind zâmbetele de sărbătoare de pe fețele bătrânilor și privirile blânde ale lui Zhao Jin Xin care se îndreptau din când în când spre el cu un zâmbet pe față, Li Shuo își dădu seama brusc că această imagine era atât de frumoasă încât nu putea suporta să o întrerupă.

Dar această frumusețe plutea doar la suprafață, amenințările lui Jin Xin, expresia, ochii, cuvintele… toate erau încă în mintea lui cadru cu cadru ……