Comoara Secțiunii E – Capitolul 1

Transferul

POV Jay-Jay

Haaaaaaaa!!!! E nebunie! Sunt nervoasă și în același timp simt că o să fac pe mine. Hehe.

Începând de astăzi, voi studia aici la Școala Internațională Higher Value. Numele e super!

Aproape am ajuns la sala pe care mi-a arătat-o biroul secretariatului. Conform foilor mele de înscriere, ultima secțiune este E din clasa a IV-a. Am venit aici pentru că notele mele nu erau prea bune. Nu pot să-i învinovățesc, am fost și eu obraznică la școala anterioară.

Am continuat să merg spre clasă. Școala este de fapt drăguță, terenul școlii este mare și proaspăt pentru că sunt mulți copaci în jur. Cred că o să-mi placă aici. Sper.

Când am ajuns la clasă, am văzut câțiva băieți care stăteau în fața ușii. Erau cinci și toți purtau uniforme care nu erau ajustate corect. Păreau puțin înfricoșători, dar se spune să nu judeci cartea după copertă.

M-am apropiat de ei. Toți au încetat să vorbească și s-au întors spre mine. Toți se uitau la mine cu o privire rea. Bine, e puțin înfricoșător!

 – Hm… băieți, aici e secțiunea E? 

 De ce mă bâlbâi? Ce e așa de jenant în asta?

S-au privit unul la altul înainte de a se uita înapoi la mine. Era ca și cum mă scanau din cap până în picioare.

 E ceva în neregulă cu aspectul meu?

 – Nu aici… În cealaltă clădire, răspunse băiatul cu părul castaniu.

 – Ce? S-secretariatul a spus, aici…

 – S-a mutat! Deci dispari de aici! strigat băiatul care ținea acadeaua.

M-am speriat puțin de strigătele lor, așa că am fugit repede. A fost groaznic! De ce au trebuit să țipe la mine? Doar că sunt nouă aici… ca și voi.

A sunat clopoțelul, indicând că ora era pe cale să înceapă, în timp ce încă mergeam spre sala mea de clasă. Eram enervată! Mi-am grăbit pașii, cealaltă clădire era încă destul de departe.

Clădirea de unde venisem era puțin ciudată, era la capăt și nu părea că elevii merg acolo. Clădirea era încă în stare bună, dar vopseaua era foarte decolorată, multe acte de vandalism și scaune vechi sau lucruri stricate împrăștiate în jur. Avea două etaje și patru sau șase clase în total. Nu sunt sigură dacă toate sunt folosite.

Nu e ca și clădirea din fața căreia mă aflu acum. Vopseaua este nouă și frumoasă. Are patru etaje și sunt multe clase. Există și aer condiționat în unele. Ce păcat!!

Am intrat imediat în clădire ca să găsesc clasa. E ciudat, merg de un minut, dar nu par să văd nimic. Nu sunt oarbă, doar că nu găsesc clasa secției E. Până când am văzut o sală de clasă cu un nume lângă ușă. Era scris doar Secțiunea și o urmă care era evident litera E.

Poate asta e!!

Am intrat imediat. Elevii au tăcut când m-au văzut. Erau vreo 20 și ceva de elevi. M-am uitat după profesoară, dar nu era acolo. De aceea m-am dus direct la locul gol din spate.

Ochii lor încă mă urmăreau.

 – Este vreun elev transferat?

– Puicuțe, vă rog!

– Suntem noi?

Ei șopteau. Sincer, eram timidă sau mai bine zis iritată. Nu voiam să se vorbească despre mine, dar era evident că voi fi subiectul conversației. Doar m-am aplecat în timp ce-mi strângeam geanta.

– Salut!

Cineva veni să mă salute.

M-am uitat la ea. Era o fată care mă privea. Creatură frumoasă… hehehe…

Ești un înger?

Era frumoasă. Are părul lung și e pielea albă. Era și înaltă, părând mai înaltă decât mine.

– B-bună ziua… am salutat. 

Eram timidă.

– Nu mă întreba pe mine, probabil avem aceeași vârstă.

– Ahh… B-Bine.

–  Ești nouă?  întrebă ea în timp ce trăgea o bancă.

Se așeză vizavi de mine.

– D-Da… Da, sunt. Sunt nouă.

– Cum te cheamă? m-a întrebat  blând.

– Jasper Jean Mariano, Jay-Jay pe scurt,  am răspuns cu un zâmbet.

Asta e! M-am simțit puțin mai confortabil.

– Jay, ești sigură de secțiunea în care ai intrat? întrebă brusc.

M-am uitat surprinsă, dar am dat doar din cap.

– Tot ce știu este că sunt elevi transferați, dar în secțiunea E, nu aici.

Nu aici.

La naiba… părea că intrasem în secțiunea greșită. La naiba!

– Hm… C-care secțiune este asta? l-am întrebat pe Rakki în șoaptă.

Toată clasa se uita la mine. E jenant când aud că am intrat în secțiunea greșită.

E atât de jenant!!

Rakki s-a apropiat de mine și șopti.

– Secțiunea C.

La naiba!! E greșit!! La naiba!!

M-am ridicat încet și am mers spre ușă. Doar mă înclinam.

Nu te uita la mine… te rog…

Eram aproape de ușă când Rakki m-a oprit brusc.

– Unde mergi? Doamna profesoară vine imediat.

Împotriva voinței mele, am respirat adânc și m-am uitat în ochii ei.

– Rakki… am început.

– A-Am intrat în s-secțiunea greșită.

– Pffftt… Ți-am spus!! răspunse cu un râs puternic.

Chiar și colegii ei au început să râdă.

Jenant!! Deschide gura… și mănâncă-i!!

Am ieșit încet din clasă și, deși eram puțin departe, încă auzeam râsul lor.

E jenant! Prea mult! Enervant!

Am alergat repede înapoi la clădirea Secției E – adevărata Secție E!

Tipii ăia se pregăteau pentru mine! Era vina lor. Dacă m-ar fi îndrumat spre clădirea aia, nu aș fi ajuns în secțiunea greșită. E enervant! Și-o vor aminti pentru tot restul vieții, toată Secția C!

Am ajuns la sală și sprâncenele mi s-au încruntat când am intrat.

Asta e… Mutare greșită!!

Era o profesoară care preda, s-a oprit și s-a uitat la mine. Eram enervată!

– Da? m-a întrebat ea.

M-am îndreptat. Mi-am luat imediat foile de înscriere și… stai! Trebuie să mă asigur!

– A-Aici e secțiunea E?  am întrebat îndrăzneț.

Profesoara a dat din cap și s-a uitat la mine. I-am înmânat imediat foaia de înscriere.

– Ahh… Tu ești elevul transferat, te așteptam.

M-a tras imediat și m-a pus lângă ea în față.

– Sunt doamna Alvin Siongco, apropo.

I-am zâmbit și ea mi-a făcut semn să mă prezint întregii clase.

I-am observat imediat pe băieții cu care vorbisem mai devreme.

Tipii ăștia sunt idioți! Mi-au făcut un lucru groaznic. M-am uitat la ei cu o privire de dezgust, sperând să simtă intensitatea furiei mele. Singurii care râdeau erau cei care chicoteau, cu excepția tipului cu acadeaua de mai devreme.

– Clasă! Liniște, vă rog…  

Și se întoarse din nou spre mine.

– Hai, prezintă-te.

Am respirat adânc.

– Numele meu este Jasper Jean Mariano, puteți să-mi spuneți Jay-Jay. Sunt de la liceul Holy Saints.

Întreaga clasă se uita doar la mine. Majoritatea doar îmi aruncau priviri plictisitoare. Cu excepția tipului cu acadeaua de mai devreme…cel cu acadeaua era impasibil.

– Președinte al clasei… ai ceva de întrebat?  întrebă profesoara.

Nimeni nu răspunse. Președintele clasei părea absent. Era atât de tipic, nu venise?

– Președinte al clasei…  tonul se schimbă puțin.

Se uită la grupul de băieți cu care vorbisem mai devreme cu o privire serioasă.

– Tsk...spuse cel cu acadeaua de mai devreme.

Se ridică și se uită la mine plictisit.

Stai! El e președintele clasei? Nu!

– Întrebare...vocea profesoarei suna ca și cum ar fi ordonat.

Oftă mai întâi.

– Mai ești virgină?

Ochii mi se măriră la ce spusese, în timp ce toată clasa râdea.

– Keifer! strigă profesoara furioasă.

– Ai spus o întrebare… Asta e o întrebare. 

Zâmbi.

Lipsă de respect! I-a răspuns chiar și profesoarei! Arogant!

M-am uitat la el urât și am vorbit în engleză.

– Se referă la o întrebare decentă.

Gata! Am învățat engleză! Sper să-mi ajungă geanta.

Toată clasa făcu imediat „ooohhhhh”.

Sprâncenele președintelui lor de clasă, pe care-l numise Keifer, se încruntară.

– Vrei o întrebare decentă? Bine… Când pleci din secțiunea noastră?

Toată clasa făcut din nou „ooohhhhh”.

Sincer, sunt enervată de ce fac și sunt și mai enervată de acest Keifer!

 Ești atât de arogant! Acum ce?! Pentru că ai o funcție de care ar trebui să fii mândru?

–Și tu? Când vei dispărea din lume? i-am răspuns fără ocolișuri în timp ce-mi încrucișam brațele.

„Oooohhhhh”-ul clasei deveni mai puternic.

– De ce nu dispari tu prima? îmi răspunse el și zâmbi.

– Pentru că eu sunt cea care te va face să dispari din această lume.

– Ca și cum ai putea…

– Da, pot... am spus cu un ton ferm.

– Bine… Bine… Amândoi trebuie să vă opriți. Keifer așează-te și domnișoară Mariano puteți alege orice loc doriți.

Asta e groaznic! Nu am terminat cu el încă. Se uită urât la mine, dar mi-am întors atenția spre găsirea unui loc. Ești după mine!

Asta nu e o problemă, pentru că sunt multe locuri libere. Majoritatea locurilor libere sunt la mijloc.

Băncile și scaunele lor sunt ca cele din Japonia, chiar și cele vechi. Sunt mai mult de 20 de perechi de bănci și scaune aici. Dar majoritatea elevilor sunt în spate și pe laterale.

Arată ca litera U. Doar mijlocul este unde nu stau mulți elevi. Așa că mi-am luat locul. Încă arăt ca o singuratică pe locul meu.

Ceea ce este mai surprinzător la această clasă nu era aranjamentul lor de ședere. Sunt doar aproximativ 15 sau 16 elevi aici și…

Încă nu văzusem nicio fată.