Războiul de Crăciun
Pov din perspectiva lui Jay-jay
Crăciunul se apropie.
Vântul rece… exact ca viața mea amoroasă.
Nu sunt amar sau ceva de genul. Pur și simplu chiar m-am gândit să compar frigul din aer cu situația mea.
Dar sincer, nici măcar nu simțeam frigul.
Poate din cauza transpirației și a felului în care îmi bătea inima.
Păi normal că transpiri dacă ești urmărit.
— Ce?! De când ai impresia că poți să ne înfrunți pe toți?! strigă arogant liderul lor.
Cine sunt ăștia?
Bărbații aceștia mă blocaseră brusc la colțul străzii. La început am crezut că doar vor să întrebe ceva, însă imediat au încercat să mă apuce.
M-am speriat instant.
Am crezut că se repetă ce se întâmplase cu Ram.
Am fost obligat să mă lupt și, de îndată ce am găsit o ocazie, am fugit.
Doar ca să mă încolțească într-o alee.
Și tot am continuat să lupt.
Cât puteam.
Sunt trei!
Am reușit deja să dobor trei, însă pumnii mă dureau îngrozitor. Asta doar îmi demonstra că nu mă mai bătusem de mult.
Mă dureau mâinile imediat după fiecare lovitură.
Nu știam dacă mai rezist.
Corpul îmi era obosit și ei erau prea mulți.
La naiba!
— Hai doar cu noi… Nu o să-ți facem rău.
— Vrem doar să te întrebăm ceva despre Keifer, spuse altul nervos.
Iar asta?!
Exact ca în cazul lui Ram.
Fir-ar! Nu voiam să retrăiesc incidentul acela. Rămăsesem cu o traumă serioasă după tot ce se întâmplase.
— Nu vreau! am țipat.
— Ești încăpățânată! Hă?! urlă altul și ridică o țeavă metalică.
La naiba!
Nu mă mai luptasem niciodată cu cineva înarmat cu o țeavă.
Ce trebuia să fac împotriva așa ceva?!
Perfect… aici îmi găsesc sfârșitul.
— Domnișoară… Haideți cu noi, spuse calm unul dintre ei.
Am coborât încet pumnii pe care îi țineam ridicați în gardă.
Ultimul care vorbise se apropie puțin, crezând că renunțasem.
Dar imediat l-am lovit direct în față.
Nasul i se rupse și începu să-i curgă sânge.
Sunt patru!
— Nenorocito! urlă unul dintre ei.
Deodată, tipul cu țeava se repezi spre mine și încercă să mă lovească.
M-am ferit imediat și, când am prins ocazia, am atacat.
Se prăbuși la pământ și începu să tușească violent.
Cinci!
Nu știam dacă mai pot continua.
Da, mă mai bătusem înainte cu băieți, însă niciodată cu atât de mulți.
Până acum nu trecusem niciodată de trei.
Ei se uitau șocați la prietenii lor căzuți la pământ, unii în genunchi, alții incapabili să se mai ridice.
Am auzit telefonul vibrând în geantă.
Probabil Ci-N mă căuta.
Astăzi era petrecerea noastră de Crăciun la restaurantul lui Eman.
De aceea eram la colțul străzii, așteptând o mașină.
— Ești doar o fată și totuși i-ai pus la pământ! spuse liderul iritat.
— Atacăm împreună! strigă altul și se repezi spre mine.
Am aruncat un pumn, dar îl evită.
La naiba!
Își reveni imediat și mă atacă.
Fir-ar!
Am căzut în genunchi de durere.
Tocmai voiam să-l lovesc cu piciorul când am observat țeava pe care o scăpase unul dintre ei.
Am apucat-o și l-am lovit cu ea.
Atât.
Căzu imediat și începu să se zvârcolească.
Șase!
Dar ce naiba?!
Nu păreau să se împuțineze deloc.
Din contră, aveam impresia că apar tot mai mulți.
Telefonul continua să sune.
Primeam apel după apel.
La naiba!
Dacă aș fi putut răspunde mai devreme, poate aș fi cerut ajutor.
— Del… Care mai e planul nostru de răzbunare împotriva lui Keifer? Nici măcar nu putem trece de fata asta! auzii pe unul spunând.
Ce?
Mai spune odată.
Răzbunare?!
Și de ce mă foloseau pe mine?!
— Vreți să vă răzbunați pe Keifer?! Și de ce mă folosiți pe mine?! am întrebat furios.
— Ce întrebare stupidă e asta?! Probabil ești iubita lui, așa că te folosim!
Iubita?!
— Ce idiot v-a spus că sunt iubita lui?!
Toți se întoarseră spre unul dintre băieții din spate.
Se apropie timid și își scărpină capul.
— E-eu i-am văzut sărutându-se la petrecerea de Halloween…
Mi-am tras palma peste frunte.
Serios?!
— Ești inutil! Doar pentru că doi oameni se sărută înseamnă automat că sunt împreună?! am țipat la el.
Ceilalți îl loviră imediat peste cap.
— Chiar dacă nu sunteți împreună, stați mereu unul lângă altul! Și v-ați și sărutat! Ești importantă pentru el! strigă altul.
Am făcut imediat o grimasă.
Foarte bine… minunat.
— În plus, nici nu mai contează! E deja aici și o putem folosi! urlă liderul.
Dintr-odată, trei dintre ei se repeziră spre mine.
Am lovit imediat unul cu țeava, însă altul mă pocni direct în față.
La naiba!
În față?!
Serios?!
Eram atât de concentrat pe cel din fața mea încât l-am uitat complet pe celălalt.
Prea târziu.
Când m-am întors, altul mă lovi în spate cu ceva greu.
Corpul mi se înmuiă instant și căzui la podea.
— La naiba! Ne-ai făcut să suferim!
Durerea…
Prea multă.
Încercam să mă ridic, însă unul dintre ei mă lovi cu piciorul.
Îi auzeam râzând.
Fir-ar…
L-am privit pe cel care mă lovise fără pic de rușine.
Liderul lor încă zâmbea.
— Crezi că mai poți rezista?!
Dintr-odată își ridică piciorul și încercă să mă lovească direct în față.
Am închis instinctiv ochii.
O să doară…
Trebuia să doară.
Dar nu am simțit nimic.
Nici măcar vântul.
Am deschis încet ochii.
Pantoful murdar al liderului se oprise chiar în fața mea.
Nu se mai mișca.
Am ridicat privirea.
Un picior îi bloca lovitura.
Dar al cui?
Persoana aceea stătea cu spatele la mine.
Purta un costum de Moș Crăciun.
— Nu încerca să-i atingi fața cu pantofii tăi murdari! Îți tai picioarele dacă îi mai faci rău soției mele!
Vocea aceea…
Keifer?
Soției mele?!
Am ridicat imediat o sprânceană.
Ce naiba face?!
Tipul își coborî piciorul, iar Keifer făcu același lucru.
— V-am spus eu, murmură unul dintre ei.
Keifer se întoarse brusc și îl lovi pe lider direct în față.
Knockout.
Ochii mi se măriră de șoc.
Crezusem că doar îl amenințase.
— Acum sunt aici! Pe mine mă vreți, nu?! îi provocă Keifer.
Telefonul începu iar să sune.
Mi-am luat imediat geanta și am răspuns.
Era Ci-N.
— Aici—
— Te rog spune-mi că ai nevoie de ajutorul nostru! mă întrerupse el instant.
— N-Nu! Eu—
— Jay! Suntem aici pentru tine! Suntem gata să intervenim!
— Ascultă-mă—
— Nu fi așa, Jay! Ce naiba?! Ne sperii pe toți!
Exact despre asta vorbeam!
— Ci-N! Am nevoie de ajutorul vostru! Dar cum să vă spun dacă nu mă lăsați să vorbesc?! am țipat.
Keifer se întoarse imediat spre mine.
— Oh! Hehe… scuze! spuse Ci-N și închise.
M-am uitat urât la telefon.
Ce idiot…
— Suntem aici!
Vocea lui Ci-N răsună brusc din spatele meu.
Apăru literalmente de nicăieri și se opri în fața mea.
Încă purta costumul de elf de Crăciun.
În spatele lui erau David, Felix și Calix. Mai în spate îi vedeam pe Blaster, Josh și… Yuri.
David mă ajută imediat să mă ridic.
— Te-au rănit? întrebă el.
— T-tot corpul… am șoptit.
— De ce trebuia să începi petrecerea fără noi?! se plânse Ci-N uitându-se la băieții pe care îi doborâsem deja.
Petrecerea?!
— Hai să-i distrugem! Este vreo problemă?! strigă Felix entuziasmat, strângând pumnii.
M-am uitat la adversarii noștri.
Erau clar speriați, chiar dacă încercau să ascundă asta.
— Să profităm la maximum de această petrecere de Crăciun! strigă Keifer înainte ca toți să se repeadă împreună.
Am rămas sprijinit de perete, doar privind.
Și sincer… era un Crăciun foarte bun.
Nu mă puteam opri din zâmbit.
Mereu crezusem că nimeni nu va veni să mă salveze într-o situație ca asta.
Iar apoi apăru Keifer.
Încă în costum de Moș Crăciun.
Și se bătea.
Jur că nu înțelegeam de ce era îmbrăcat așa.
La Ci-N era normal. Era exact genul lui de prostie adorabilă.
Dar Regele Șerpilor?!
Asta chiar era ceva nou.
Totuși, nu era singurul în costum de elf.
Și Yuri purta unul.
Ce se întâmpla cu ei?!
Lupta se termină rapid.
Keifer fu primul care veni spre mine.
— De ce nu ne-ai sunat imediat?! mă certă el.
— Cum să sun dacă mă băteam?!
— Tsk.
Tocmai voia să plece când mi-am amintit ceva.
— Mulțumesc, domnule Moș Crăciun!
Se uită imediat la mine, apoi la costumul lui.
— Oh, la naiba…
Își scoase imediat partea de sus a costumului în timp ce se îndepărta.
Unde pleacă?
— Hahahaha! A uitat că era încă în costum înainte să fugă aici! Hahahaha! râse Ci-N fără oprire.
Asta explica reacția lui.
Am început să râd și eu.
Dar încă mă întrebam ceva.
Cum au știut unde eram?
