Comoara Secțiunii E -Capitolul 13

Bătaie

Perspectiva lui Jay-jay

Aries chiar are o problemă. Nu mi-a spus că fratele Angelo era acasă. De aceea m-a luat din clasă. E un lucru bun că fratele meu n-a pus întrebări. Eram pe punctul de a intra la școală și Aries m-a luat din nou cu mașina lui. Ca de obicei, nu mai vorbea. Mă uitam pe geam când l-am văzut pe Ci-N mergând. Încă purta ghiozdanul și căștile.

Nici n-am apucat să termin cuvintele, că a frânat brusc.

— Oprește m… AU!

Nici nu purtam centura de siguranță, așa că am căzut.

Era așa de furios pe mine.

— Ce naiba?! Chiar trebuie să țipi?!

Din fericire, nu era nicio mașină în spatele nostru.

— Rămân aici, am spus și am coborât din mașină.

Nu am așteptat să spună nimic. Am alergat imediat spre Ci-N.

— Hei, Ci-N! am spus, lovindu-l ușor peste braț.

S-a uitat urât la mine, dar a zâmbit imediat când m-a recunoscut. Și-a scos căștile. M-a salutat zâmbind.

— Bună dimineața!

Zâmbește din nou?! Eram pe punctul de a țipa și a-i ține o predică despre de ce nu a venit la ore, dar atenția mi-a fost imediat atrasă de fața lui. Am întrebat.

— Doamne, Ci! De ce ai fața plină de vânătăi?

Buza îi era vânătă și încă puțin umflată. Avea o mică vânătaie în colțul gurii, pe partea dreaptă, și lângă ochiul stâng. Avea și o zgârietură pe obrazul stâng. Mi-a răspuns frecându-și ceafa.

— Ce… Hehe… Am căzut de pe bicicletă.

-Ai căzut?!

Vorbește serios? Era evident că se bătuse.

— Doar atât...a fost tot ce am răspuns și am continuat să merg.

A făcut la fel.

— Cum a fost în clasă?m-a întrebat el.

A fost bine… Doar că s-au supărat și mai tare.

— La fel… Cu excepția faptului că m-au ignorat timp de o săptămână.

— Poftim?!

— O să-ți explic… Fernandez e și numele meu de familie, am spus și am tușit ca să-mi pregătesc vocea.

Asta a fost tot ce am spus și am așteptat să se prindă. De aceea era greu de cap. Poți explica cum trebuie, Jay?

— Okay?

Parcă nu știe că și Aries e Fernandez. Ce e asta? I-am răspuns rapid.

— Aries e vărul meu!

S-a oprit brusc și s-a gândit.

— Ahh…

Parcă știam ce avea să se întâmple.

— Ce? O să mă eviți și tu? O să mă ignori și tu?

A zâmbit brusc.

— Bineînțeles că nu voi face asta. Nu sunt la curent cu problema asta.

Zâmbetul lui Ci-N era molipsitor. Am zâmbit și eu în scurt timp. Am continuat să mergem până am ajuns la școală. L-am văzut pe Aries sprijinindu-se de mașina lui. Avea brațele încrucișate și îmi arunca o privire rea. Mi-am ferit privirea. Nu-l pot învinovăți pentru că am coborât din mașină mai devreme. Eram aproape de clădirea noastră când Ci-N s-a oprit brusc. Se uita la un bărbat care stătea pe o creangă de copac. Am întrebat:

— Cine e ăla?

— Calix… e colegul nostru, ce e cu tine? mi-a răspuns el.

Nici măcar nu puteam să-i văd fața bărbatului și nici nu-i știam numele. Poate era cu spatele la noi. Dar încă mă uitam la el. A, da… E colegul nostru.

— N-a adus nimic… Se pare că n-a rămas șchiop data trecută din cauza statului acolo sus.

— De ce? Ce s-a întâmplat? am întrebat.

– Îmi pare rău… Bunica ta era intrigată.

— A spus că se grăbea să coboare… Apoi a căzut direct și piciorul i s-a lovit de o rădăcină mare de copac.

— Ahh… ce face acolo?

— Nu știu… Hai să mergem,spuse Ci-N.

Am început să mergem din nou. Acest Calix îmi pare familiar. Doar că nu sunt sigură. Nu mersesem suficient de departe când am auzit un nume. Motiv suficient pentru a răspunde la ce aveam în minte, de ce acest Calix părea familiar.

— Mica! Stai puțin!

Scrisoarea! Scrisoarea de dragoste pe care o primisem la etajul doi al clădirii noastre. Ar putea fi ei? Ce ar putea fi… Stai! Te gândești prea mult la Secțiunea E. Nici măcar nu te gândi la viața lor amoroasă! Oh, creierul meu e plin de viermi! N-ar trebui să mă amestec în treburile lor. E viața lor… Vezi-ți de treaba ta, dacă ai o treabă.

— Hei, Jay-jay! mă strigă Ci-N, făcându-mă să revin la realitate.

— D-da? am întrebat.

— Ești împrăștiată… ce-i cu tine?mă întrebă el.

— N-nimic… Doar mi-am amintit ceva.

Ci-N doar a ridicat din umeri. Eram aproape de sală când i-am văzut pe colegii noștri făcând zarvă vizavi de clasă. Părea că cineva se bătea. Ci-N și cu mine ne-am apropiat ca să vedem mai bine. Keifer și un alt tip. Keifer îl ținea pe tip de guler. Îi puteam vedea enervarea, dar nu-i puteam vedea bine adversarul. Ci-N a întrebat pe unul dintre colegii noștri.

— Hei, tu… Ce se întâmplă?

— David s-a întors… Încă vrea să fie el șeful clasei, dar bineînțeles că Keifer nu-l lasă, răspunse colegul nostru, părând entuziasmat de bătaie.

Încă mai era o luptă entuziasmantă. Super! L-am tras pe Ci-N de capătul mânecii.

— Ăla e David? răspunse Ci-N scurt.

— Da..

Nu puteam să-i văd fața din cauza colegilor noștri gălăgioși.

— Eu sunt cu Keifer…

— Ăsta e David cel Tare!

— Pariez 500 pe Keifer.

— Eu pariez 1000!

Wow! În loc să-i oprească, chiar puneau pariu. Ce tare! L-am tras din nou pe Ci-N de mânecă și i-am făcut semn să intrăm în sală. Nu plănuiam să intru în belele. Așa e! Dă-te la o parte! M-am așezat pe scaunul meu. Cum toți erau afară, aveam sala doar pentru mine. Am observat că puseseră la loc barierele din carton, tablă ondulată și placaj din spate. Acoperiseră din nou lucrurile din spate. Tss. Figuri! Am simțit că intră cineva, așa că mi-am întors privirea spre față. Pff! Era doar Yuri. A mers direct la scaunul lui din spate. Trebuie să fi stat câteva minute când, dintr-un motiv necunoscut, cei care se băteau au ajuns înăuntrul sălii. Chiar și colegii noștri anormali au ajuns înăuntru. Un pumn aici, un pumn acolo. Cădea și se ridica încontinuu. Până când Keifer m-a lovit, așa că am căzut direct pe podea.

— Au!

Keifer se ridică și se întoarse la bătaie. În timp ce mă chinuiam să mă ridic, cineva m-a călcat pe mână. Acțiunea a fost rapidă! Am țipat.

— Au! Ce e?!

M-am forțat să mă ridic imediat pentru că simțeam că voi fi călcată în picioare. Mi-am frecat mâna pe care o călcase cineva. Celelalte mese și bănci fuseseră deja răsturnate. Nu știu… M-am simțit enervată. Mizeria lor, durerea mea de cap. Și am fost și mai enervată când mi-am văzut geanta care arăta ca o cârpă. Eram așa de furioasă! Am strigat, dar nimeni nu mi-a dat atenție.

— OPRIȚI-VĂ ACUM!

Ce e?! Voi tremurați!

Parcă mâna mea avea minte proprie, a ridicat o bancă și a aruncat-o spre cei care se băteau. O, stai! Ce am făcut?! Bătaia se oprise și toți se uitau la mine. Oprește-te! Ești furioasă!

Keifer și David se uitau la mine cu priviri furioase. La naiba! Chiar și colegii noștri care păreau prinși în bătaie se uitau la mine cu priviri furioase. Am auzit pe cineva râzând încet. Părea a fi Yuri, după felul în care i se mișcau umerii în sus și în jos și felul în care încerca să-și acopere gura și să-și ferească privirea. Am forțat un zâmbet în timp ce făceam semnul păcii cu degetele. David era foarte furios. Avea ochii mari.

— La naiba! Ce caută o fată aici?!

Era mai înalt decât Keifer, dar puțin mai slab. Avea o cicatrice pe maxilar și era puțin palid. Părea obișnuit.

— Tu ai aruncat banca?!  întrebă Keifer furios.

Eram pe punctul de a deschide gura să vorbesc când Ci-N m-a întrerupt.

— Da, ea a fost…

Ochii mei s-au îngustat la el. Copilul ăsta e așa de bun! Sper să-l ia Domnul. Keifer a venit imediat la mine și m-a apucat strâns. Ochii lui străluceau spre mine.

— Au…

— Te rog, taci! strigă el la mine.

Gura lui era așa de aproape de fața mea. Respirația lui mirosea a mentă. Oh! De ce am dat atenție la asta? Am încercat să-i îndepărtez mâna. Dar el doar m-a strâns mai tare. Chiar și ceilalți colegi ai noștri începeau să se îngrijoreze.

— Hei Keifer, e o fată…

— Nu-mi pasă! strigă Keifer.

— Ce?! Saliva ta îmi stropește fața! m-am plâns eu.

— Mă enervezi așa tare...

Yuri:

— Keifer! Las-o jos!

Felix:

— E totuși o fată, hei!

Eu:

— Dă-mi drumul! Ce?!

David:

— Deci eu sunt dușmanul tău!

Ci-N:

— Lovește-mă… hahaha.

Restul clasei:

— Dă-i drumul… Întoarce-te la David.

Aproape toți vorbeau despre a-mi da drumul. Keifer nu făcu nimic pentru că toată clasa vorbea. Chiar dacă a fost împotriva voinței lui, mi-a dat drumul. S-a uitat tăios la mine și s-a întors din nou spre David. Era pe punctul de a arunca un pumn când Yuri vorbi brusc.

— Hai să facem o realegere luni ca să se termine asta!

Toată clasa a murmurat și Keifer păru să se gândească o clipă. Se uită la David.

—Sunt de acord… răspunse David lui Yuri.

— Okay… După ore,adăugă Keifer.

Unii regretau și alții fură de acord, unii erau și de vină și s-ar putea să fiu și eu ucisă devreme. Cred că o să-mi închei socotelile singură, de distracție.