– Adevărul
Perspectiva lui Jay-Jay
Ce ghinion! Nu-mi pot folosi bicicleta. Credeam că n-are nimic după ce am căzut cu ea, dar unchiul Julz a văzut că ceva nu era în regulă.
Asta e! O să fie dezmembrată când o să aibă el timp. Acum merg pe jos. Aries încă doarme și sunt sigură că unchiul sau fratele m-ar fi forțat să merg cu el.
Nu vreau!
Nu vreau să merg cu el și, sincer, nici la școală nu-mi vine să intru. M-am săturat de șoaptele elevilor, pe care le aud, evident, intenționat. Ca acum.
— Bravo! Ce tupeu!
— Uite-i pe hoți!
— Hoațo!
I-am ignorat. Nu sunt în cea mai bună dispoziție. N-am putut să dorm deloc din cauza a ce mi-au spus gemenii.
Când am ajuns în clasă… Nimeni?! Unde sunt șerpii? Ghiozdanele celorlalți sunt aici, dar ei lipsesc.
Mi-am lăsat ghiozdanul și am ieșit. Am avut o presimțire, auzeam niște voci de băieți nu departe de acolo.
Nu eram sigură, dar simțeam că sunt ei, așa că m-am dus în cealaltă parte a clădirii. Partea prin care nu trecem de obicei.
Nu m-am înșelat. Erau în spatele unui copac și făceau tărăboi. Am auzit și vocea unei fete. M-am apropiat, curioasă.
— Ce se întâmplă? l-am întrebat pe unul dintre ei.
Cel din fața mea a părut surprins să mă vadă și a încercat să ascundă ce se petrecea în mijlocul grupului.
— Tu ești, Jay… Neața, mi-a răspuns el la întrebare.
Hm?
Îl cheamă Denzel. O să-mi fac o listă cu numele lor data viitoare.
— Ce se petrece acolo? am încercat să trag cu ochiul pe după el.
Dar continua să blocheze priveliștea.
— O să te lovesc. l-am amenințat.
Tot nu s-a clintit.
— VĂ ROG, AJUNGE! a țipat o femeie.
Am simțit brusc un fior de neliniște. Am avut senzația că o fată era rănită în mijlocul lor. L-am împins imediat pe cel din fața mea și m-am strecurat ca să ajung la sursa vocii.
Dar am dat peste o fată care nu era deloc rănită.
Ci-N lovea cu furie un bărbat. Fața îi era atât de acoperită de sânge și umflături, încât nu l-am putut recunoaște. Femeia care striga „te rog, ajunge!” nu era alta decât Imelda Maldita. Un anume Kit o cuprinsese și încerca să o oprească.
— Ci! Ce faci?! am țipat, făcându-i pe Ci-N și pe ceilalți să se oprească.
Ci-N n-a răspuns, ci doar s-a uitat la tovarășii lui, de parcă le-ar fi cerut permisiunea.
— Să mărturisească, a răspuns Keifer plictisit, încrucișându-și brațele și sprijinindu-se de un copac.
Poftim?
M-am uitat mai atent la bărbatul care zăcea la pământ sub loviturile lui Ci-N. Era iubitul Imeldei Maldita.
— Să mărturisesc ce?
— Pentru ce i-au făcut lui Ci-N. Keifer răspunse din nou.
—Nu vom admite nimic! Nu-l mai bate pe iubi! spuse Imelda plângând.
Chiar dacă eram enervată pe ea și voiam să o plesnesc, tot îmi era milă.
Ci-N l-a lovit din nou pe bărbat. Sângele îi stropește peste tot. Nici măcar nu poate deschide ochii din cauza umflăturii.
—Ci-N! Oprește asta! Am strigt.
Ci-N s-a oprit și s-a uitat la mine. M-am apropiat de Imelda și am încercat să-i dau la o parte mâna lui Kit, care o ținea strâns. Imelda a profitat imediat de ocazie și s-a repezit la iubitul ei, Panis.
— Nu! Mă auzi? a șoptit ea.
Keifer s-a apropiat de mine.
— Ce faci?
— Nu ți-e milă de el? Nici nu mai poate deschide ochii din cauza umflăturilor.
— La pachet, nu-i așa?
— Și dacă nu are ce să mărturisească?
— Vom mărturisi! a strigat Imelda.
Atât eu, cât și Keifer ne-am întors și ne-am uitat la ea. Trebuie să recunosc, nu mă așteptam să cedeze.
— Nouă doar ni s-a poruncit să-i facem asta… a spus, arătând spre Ci-N. — Și-a cerut-o, așa că am făcut-o.
— C-cine v-a poruncit? am întrebat.
Imelda a clătinat din cap.
— Nu pot să spun.
Mi-am dus mâna la frunte. Deci era gata să vorbească, dar ce rost avea dacă nu ne spunea cine a dat ordinul? Ce enervant!
— Nu spui, deci? a întrebat Keifer. Imelda nu a răspuns.
— Ci! Ține-o! O să-i bat iubitul!
Ci-N a apucat-o imediat pe Imelda, iar Keifer a făcut un pas spre bărbat.
— Nu! Ai milă de iubitul meu!
— Keifer! am strigat eu și Imelda în același timp.
— Doar o să spună cine e! Nu vreau asta! mi-a răspuns el.
— Nu, stai! Vorbesc eu! a implorat Imelda, plângând în continuare.
Așadar, până și Imelda Maldita cedează.
— Shh, a făcut Keifer, ciufulindu-și părul și întorcându-se pentru o clipă. — E posibil? a întrebat el enervat.
Ha?
Nu știam dacă vorbește cu mine. Se uita într-o altă direcție. Nici măcar nu i-am înțeles întrebarea.
— Faceți loc! a spus cineva.
Rakki a apărut din spatele celorlalți. Avea o cameră în mână, un DSLR.
— Da! E în regulă! a spus Rakki, radioasă.
Nu înțelegeam nimic. Rakki și Keifer m-au lăsat complet confuză. Imelda încă plângea, îngrijindu-și iubitul.
De ce era Rakki aici? Credeam că pentru ea, cei din grupul E erau niște barbari.
— Ce se întâmplă aici? i-am întrebat.
— Îi facem să mărturisească, iar Rakki profită de ocazie ca să posteze totul pe Facebook, mi-a explicat Ci-N, care se apropiase de mine.
Doamne sfinte!
— Acesta este planul de care vorbeai? l-am întrebat pe Keifer.
Keifer a clătinat din cap.
— Nu ăsta era cel original, dar din cauza a ceea ce ai făcut tu, la asta am ajuns.
— Și chiar dacă este împotriva voinței mele să colaborez cu cei din secțiunea E, am venit să vă ajut, a oftat Rakki și mi-a zâmbit.
I-am zâmbit și eu.
— A fost doar pentru Jay-Jay? Nu și pentru mine? a întrebat Ci-N.
Rakki s-a uitat la el. Dar, în sinea mea, știu că era îngrijorată și pentru Ci-N.
Keifer ținea camera și se uita la videoclip iar și iar. Când s-a săturat, i-a întins-o lui Edrix.
— Mă ocup eu de asta, a spus Edrix după ce a luat camera și a plecat.
— Ajutați-l pe ăsta! Duceți-l la clinică! a fost ordinul lui Keifer către ceilalți.
Aceștia s-au conformat și l-au ajutat pe iubitul Imeldei să se ridice.
M-am apropiat de Rakki. Voiam să vorbesc cu ea și să-i mulțumesc.
— Rakki… i-am atras atenția. …mulțumesc pentru asta.
— Cu plăcere… am vrut și eu să-l ajut pe Ci-N. Nu eram aici când s-a întâmplat incidentul, a explicat ea.
Mulțumesc, Doamne! A spus-o!
— Dar ce zici de Aries? Va fi bine? Avem bănuiala că unul dintre ei i-a făcut asta lui Ci-N, am întrebat-o îngrijorată.
Tot ce știam era că ei stăteau împreună. Mâncau împreună la cantină.
— Poate că va fi bine… Sunt cumva forțată să stau cu ei. La un moment dat, mi-am dat seama că începusem să preiau din comportamentul lor. Dar colegii mei sunt de treabă și sinceri, i-am explicat.
Așa era. Prima oară când ne-am întâlnit a fost ciudat, apoi a părut că vrea să mă facă de râs la cantină. Dar după aceea, parcă și-a revenit și mi-a luat apărarea.
— Nu ți-e frică de ce ți-ar putea face?
— Nu… mă descurc. Încă sunt eu însămi, a răspuns ea și a zâmbit.
— Gata! Puteți să vă deschideți Facebook-ul! a anunțat Edrix.
Am făcut ce a spus. Primul lucru care mi-a apărut în feed a fost o postare de pe contul vrăjitoarei de Freya.
De ce de pe contul Freyei?
Era postat videoclipul cu mărturisirea Imeldei, având descrierea: „Cine este adevăratul hoț? Urmăriți videoclipul pentru a afla adevărul.” și deja avea mii de vizualizări, reacții și distribuiri.
Incredibil! Freya avea atât de mulți prieteni pe Facebook? M-am uitat la comentarii. Majoritatea erau furioși pe Imelda. Unii își cereau scuze. Alții nu credeau. Restul erau și ei supărați și spuneau că acum s-a aflat adevărul.
— Stai… De ce e postat de pe contul Freyei? Chiar e contul ei? am întrebat.
— Da! Contul Freyei, spart de… nimeni altul decât… Edrix Knight! a răspuns Edrix, fluturând telefonul în aer.
Ceilalți au început să aplaude.
Nebunilor!
— Pun pariu… că Freyei îi iese fum pe urechi de furie chiar acum, a spus Rakki.
Perspectiva lui Aries
„…Dacă X este egal cu 8, atunci Y ar trebui să fie…”
— Ce naiba?! a strigat Freya brusc.
Ne-am uitat cu toții la ea. Chiar și profesorul nostru, care rezolva o problemă de matematică, s-a oprit și s-a încruntat.
— Domnișoară Hidalgo! Limbajul! a mustrat-o profesorul.
Freya l-a privit urât.
— Taci!
Chiar dacă era șocat, profesorul a ales să tacă. Ochii Freyei scânteiau în timp ce butona frenetic telefonul.
— NU-MI VINE SĂ CRED! a spus una dintre lingăile Freyei. Și ea ținea un telefon în mână.
—Acesta e contul tău de Facebook?
— La naiba, da!! E al meu! a răspuns Freya furioasă.
Nu prea înțelegeam ce se întâmplă. M-am uitat înapoi la tablă. Nu-mi păsa de drama Freyei.
Am zărit-o însă pe Ella, care se uita și ea la telefonul ei.
— Hei… Ce s-a întâmplat? am întrebat-o.
S-a uitat la mine și mi-a întins telefonul. Am dat drumul la videoclip. Nu eram sigur cine era fata din înregistrare, dar părea cunoscută.
—Vom mărturisi! spunea femeia din videoclip, în timp ce se uita la cineva.
—Nouă doar ni s-a poruncit să-i facem asta… arătând spre cineva de lângă ea
— Și-a cerut-o, așa că am făcut-o.
Cred că mi-am dat seama cine era. Era fata care pretinsese că banii i-au fost furați de puștiul ăla, Ci-N.
Apoi am auzit o voce foarte familiară.
—C-cine v-a poruncit?
Era vocea lui Jay-Jay. Se pare că încercau să o facă pe femeie să recunoască ce a făcut. Nu voiam să mă mai uit, dar trebuia să aflu dacă le-a spus cine se afla în spatele întregii scheme.
Femeia a clătinat din cap.
—Nu pot să spun.
Videoclipul s-a oprit.
M-am simțit ușurat. Am crezut că vor afla adevărul. Am crezut că Ella era terminată.
I-am dat telefonul înapoi Ellei.
— Las-o așa. Ar fi prea evident dacă am reacționa, i-am șoptit.
Ea a forțat un zâmbet și a dat din cap.
Nu-ți face griji, Ella. Nu te voi lăsa să pici din cauza asta. Sunt sigur că își vor ține gura.
