– Ziua Plății
Perspectiva lui Jay-Jay
Plictisitor!!!!!!!!! Plictisitor! E atât de plictisitor! Nu avem profesor. Și-au pierdut cu toții cheful de a preda la secțiunea noastră.
Șerpii ăștia sunt de neînțeles.
Serios!
Doar o glumă, desigur. Dar sunt trei profesori care nu au mai apărut la orele noastre.
— E vreo ședință? l-am întrebat pe David, care se juca pe telefon.
— A zis că e… a răspuns el plictisit.
N-ai și tu altceva mai bun de făcut?
Parcă era mai bine când ne confruntam cu o problemă. Pentru că eram ocupați și agitați, căutând soluții.
Glumesc!!!
Vreau o pauză de la toate problemele astea. N-am apucat să învăț pentru al doilea examen din cauza tuturor lucrurilor cu care ne-am confruntat.
Trebuie să-mi limpezesc și eu mintea. Mai am și problema de acasă. Înainte să plece Lola, mi-a lămurit ce spuneau Gemenii.
Se pare că fostul iubit s-a trezit. Dar încă nu și-a revenit complet. A zis că nu poate vorbi cum trebuie.
Gemenii ăia-s doar proști și au vrut să mă sperie. Animalele!
Kkkrrrriiiiiiiiiinnnnnngggggg!!!!
E ora prânzului. Ar trebui să fiu entuziasmată pentru că pot în sfârșit să mănânc, dar tot plictisită sunt.
Eram pe punctul de a merge spre locul nostru de întâlnire, dar Keifer mi-a blocat calea.
Am ridicat o sprânceană. Ce vrea?
— De ce?
— Aș fi venit să-mi recuperez datoria, a spus el și și-a întins mâna.
La naiba! Cei 25.000 pe care i-am împrumutat.
Am forțat un zâmbet. Trebuie să fiu amabilă cu cel care-și cere datoria.
— Încă nu am…
— Când ai de gând să mă plătești? a întrebat el calm.
Dintre toți oamenii care ar putea să-și ceară datoria, el măcar nu e nervos. E bine să împrumuți bani de la o astfel de persoană.
M-am scărpinat în cap.
— Încă nu știu.
— Tss.
Iar „Tss”-ul ăla enervant. Încă nu plecase din fața mea. Și colegii noștri se uitau țintă la noi.
Keifer a zâmbit brusc. Zâmbetul acela tâmp care îți spune că ceva stupid se coace în creierul lui.
— Dacă nu ai bani să plătești, mă poți plăti cu altceva, a spus el și s-a uitat la pieptul meu.
Ochii mi s-au mărit. Mi-am acoperit imediat pieptul cu brațele și m-am ferit puțin de el.
Idiotule!
— Nu vrei? a întrebat el cu o voce seducătoare.
Fir-ar să fie!!
— În visele tale!
A izbucnit în râs. Chiar și șerpii care ne-au auzit au râs și ei.
— Prostuțo. Doar glumeam cu tine, a spus șarpele.
Keifer e nebun! Dar trebuie să recunosc, inima a început să-mi bată mai tare. Are impact, doar e Regele șerpilor.
— Ești un nesuferit! Știi asta, nu? am spus cu greutate.
— Tss. Doar cumpără-mi de mâncare, a spus el brusc.
— Mâncare?
— Cumpără-mi prânzul, așa cum faci pentru Ci-N și David.
Asta sună bine. Măcar nu va trebui să-mi mai fac griji pentru banii cu care să-l plătesc. Perfect! Perfect!
— Până când? am întrebat.
— Până la absolvire.
Foarte intens!
— Ai noroc chior!
— Îmi datorezi 25.000. Dacă m-ai fi ascultat, banii nu ar fi ajuns la Mykel, m-a certat el.
— Convertește cearta în mâncarea cu care o să te plătesc!
— 25 de lei pe pachetul de prânz, a spus el și și-a încrucișat brațele.
— Ce?! Unde ai găsit tu orez cu garnitură la 25 de lei?!
— Am văzut într-o reclamă! Meniu de student.
Animalul… Chiar trebuie să bage și o promoție la mijloc?
— 150 de lei pe pachetul de prânz! am spus eu.
— 50, a replicat el.
— 150.
— 60, a încercat din nou.
Zgârcit mai e! Are o grămadă de bani. Îi e așa de greu să scoată bani din buzunar.
— 150! Asta e final! Nu mai comenta!
— Tss. O să mă tragi în piept!
— Nu! Merită, e rândul tău.
A oftat și a tras adânc aer în piept.
— Începând de azi. Prânzul tău e al meu! a spus și a încercat să-mi smulgă geanta.
— Hei! Nu mi-o lua!
Nu am fost de acord și am încercat să-mi iau geanta înapoi. Are o forță incredibilă, tâmpitul! M-a lovit peste mână, așa că i-am dat drumul.
— Au!
— Tss.
Mi-a deschis geanta și a încercat să scoată caserola cu mâncare. S-a uitat la ce era înăuntru înainte de a-mi înapoia geanta.
M-am uitat urât la el. Înainte să mai poată face o altă poznă, am plecat și m-am dus direct la locul nostru de întâlnire.
Dar m-am oprit când l-am văzut pe Yuri stând lângă scări. Avea o pungă de hârtie în mână.
— Yuri. Ce faci acolo? am întrebat.
S-a uitat în altă parte și am observat că obrajii lui erau roșii. Își freca și ceafa.
— P-păi… a-aș vrea să mănânc cu voi, a răspuns el.
Doamne! Doar atât.
— Hai… Cei doi ne așteaptă.
Am urcat scările, iar Yuri m-a urmat. Ci-N și David erau deja acolo, părând că iar se tachinează.
— Ți-a luat atât de mult… uau! De ce e Yuri aici? întrebarea lui Ci-N a fost puțin exagerată.
— A spus că vrea să mănânce cu noi.
M-am așezat pe trepte, chiar lângă locul unde stătea David.
Am bătut pe treapta de lângă mine.
— Stai aici.
Yuri nu s-a mișcat.
— Chiar aici vă întâlniți?
— Ar fi trebuit să fie în a doua cameră de la capăt, dar Calix ne-a făcut să plecăm. Mica a spus că e doar pentru ei, a explicat Ci-N.
Ar fi trebuit să ne mutăm în acea cameră. Dar Calix a spus că este doar pentru ei. Mica ar fi fost de acord, dar e doar una singură împotriva lor.
— Ce enervant! a strigat Ci-N.
— Hei! Te aud! a răspuns Calix.
Noi doar am râs. Pentru că sunt certați. Tot se vor lupta pentru locul de întâlnire.
Le-am întins lui David și Ci-N caserolele lor. Eram pe punctul de a împărți cu ei, pentru că Keifer mi-a luat-o pe a mea și s-ar putea să le fie foame. Încă mai au niște animale de hrănit în stomac. Animalul meu se descurcă, poate să-mi mănânce organele.
Yuri s-a așezat lângă mine și mi-a întins punga de hârtie pe care o ținea.
— Ce e? am întrebat.
— O bombă, a răspuns el.
M-am uitat urât la el. Vorbește frumos. Chiar e nebun!
— Uită-te mai întâi, a fost ordinul lui.
Așa am făcut. Două caserole de sushi!!! Inima îmi sălta de bucurie! Nu mai gustasem de mult.
Părea luat de la un restaurant de sushi. Oamenii bogați!
— E pentru mine? am întrebat cu mare bucurie.
— Nu. Doar voiam să-l deschid în fața ta.
Zâmbetul mi-a pierit. Și starea de spirit mi s-a prăbușit. Impact! E groaznic cu mine! Groaznic! M-a enervat la culme.
— Hahahaha… Glumesc. Una e chiar a ta.
Dar trebuia să fiu sigură. Are și ăsta niște ieșiri ciudate. Anormal!
— Serios? E adevărat?
Nu a răspuns. A luat o caserolă și a deschis-o. A luat o bucată de sushi și m-a forțat să o mănânc.
— Acum crezi? a întrebat el.
Pentru că aveam gura plină, am dat doar din cap.
A început să mănânce. La un moment dat, Ci-N i-a cerut, dar Yuri nu a vrut să-i dea.
Zgârcit, pe deasupra!
Sushi-ul ăsta e delicios! Sosul e puțin acrișor, dar e foarte bun.
— Ce ți-a venit să vii cu noi? l-am întrebat pe Yuri înainte de a lua o altă înghițitură.
— N-nimic. Nu voiam să mănânc în cameră.
— Ai făcut bine! Sunt sigură că n-ai mai fi prins nimic dacă mâncai acolo!
— Da… Așa cred și eu.
— De ce le-ați interzis colegilor noștri să meargă la cantină? am întrebat, făcându-i pe Yuri și Ci-N să se oprească.
Oh!
Mi-a luat-o gura pe dinainte. Gura mea și-a pierdut filtrul și scoate tot felul de lucruri pe neașteptate.
Dar Yuri nu părea deranjat.
— Asta am convenit eu și Keifer. E mai bine să nu se implice în cearta noastră cu Aries, a explicat el.
— Vrei să spui că doar voi ați interzis Secțiunii E să meargă la cantină?
— La început… da, noi am fost. Apoi ce am făcut noi a ajuns la urechile lui Aries și el a interzis complet accesul celor din E la cantină.
Wow! Deci se pare că Aries e de vină pentru tot. Am mai realizat ceva… Chiar e o harababură, iar Ci-N mi-a mai explicat asta o dată.
— Jay… m-a strigat Ci-N. …de partea cui ești dacă se vor certa din nou, a lui Keifer sau a lui Aries?
Am tăcut. De a cui?
Aries e ruda mea de sânge, mă urăște și pare să nu aibă nicio intenție de împăcare. Bănuiesc că tot ar fi greșit să nu fiu de partea lui.
Dar dacă el e cel care greșește?
Cred că e mai rău să tolerezi ce e greșit.
Dintr-o dată am devenit confuză. Nu eram sigură cine are dreptate dintre ei. Dar chiar și așa, tot ar fi greșit din partea mea să fiu de partea celui care greșește.
Aoleu… Mă doare capul!!
— Nu știu… Sunt confuză! i-am răspuns lui Ci-N.
— Nu e nevoie să te gândești. Ești prinsă în mizeria noastră de mult timp. Indiferent de ce parte alegi, finalul e același. Tot tu vei fi rănită, a explicat Yuri.
Mi se pare mie sau ce a spus el are o semnificație aparte pentru mine? De parcă ar avea un alt înțeles. Vrea să transmită ceva?
Ci-N s-a uitat în altă parte. David era tăcut. Ochii lui Yuri mă fixau.
— C-cum adică?
— Ești în Secțiunea E, unde suntem și noi. Ești rudă cu Aries. Nu crezi că ești deja prinsă în mizeria noastră?
Nu am putut răspunde. Parcă nu era ăsta răspunsul pe care voiam să-l aud. Dar poate că asta a vrut Yuri să spună cu adevărat.
E posibil, dar e la fel de posibil să nu fie.
Sau poate doar mi se pare mie.
