CORSARUL- Capitolul 16

Capitolul 16

– Xian…Ești sigur ? întrebă răgușit privind în ochii lui frumoși.

– Până în clipa asta…nu. Dar, acum vreau să îmi arăți măcar o parte din aceste trăiri.
      După ce termină de rostit cuvintele întoarse doar un pic capul și își atinse buzele de ale lui.
Îi plăceau sărutările lor, dar mai ales felul în care îl făcea să se simtă. Zăpăcit și înfierbântat, iar acum și încurajat.

Blak îi prinse chipul între palme, poziționându-l pentru o interacțiune mai bună și mai intimă. Nu îi cotropi gura așa cum ar fi vrut, ci îl lăsă pe el să inițieze un sărut umed. Până la urmă el venise asupra lui, iar acest lucru îl încânta peste măsură, fiind prima oară când se întâmpla acest lucru.

Xian îi încercui buzele cu limba cu gândul să nu se grăbească, vrând să savureze cât mai mult gustul perfect ce îi făcu simțurile să i-o ia razna. Așa că se lăsă ghidat de ele și îi cotropi gura gustându-l cu nesaț.

– Sigur vrei să…

– Taci și învață-mă, îl admonestă prinzându-i buza de jos între dinți. Strânse dar nu atât de tare pentru a simți gustul metalic al sângelui, după care linse și supse.

Blak simți că se întărește și mai tare la auzul cuvintelor rostite pe buzele lui umede, așa că își lăsă imaginația să zburde spre cele mai fanteziste dintre apropieri. Nu trebuiau neapărat să facă sex pentru a simți trăiri intense. Era nevoie doar de un profesor bun, iar Xian îl alesese pe cel mai bun.

– Dezbracă-te și urcă-te peste mine, îl instrui rupând sărutul.

Pentru o clipă acesta îl privit nedumerit, parcă abia acum realizând ce tocmai ceruse, semn că dorința era la cote maxime iar aceasta  preluase controlul asupra întregului trup.
Se depărtă un pas de pat și își trase cămașa peste cap după care lăsă și pantalonii să îi cadă la picioare. Păși peste ei și ocolind patul se urcă pe partea în care să nu îi atingă rana. Rămase în genunchi lângă el, cu o oarecare jenă văzând privirea celuilalt scanându-i trupul până se opri pe mijlocul lui, de unde penisul întărit se ițea din acel zmoc cârlionțat. Simți instinctiv dorința de a se acoperi, dar o anulă.

– Așează-ți genunchii de o parte și de alta a coapselor mele, și sprijină-te cu fundul pe picioare, îi spuse cu voce răgușită.

– Nu vreau să te ating la rană, îi atrase atenția privind spre partea unde era bandajul.

– Crezi că îmi pasă de ea acum ? rosti abia abținându-se să nu îl ia el pe sus să îl așeze în brațele lui. Pe de o parte și din frica de a nu se răzgândi.

– Mie da…

– Xian…îi rosti numele aproape ca un mârâit.

Acesta nu mai comentă și se conformă cererii având totuși grijă.
Black îi apucă părul ce îi căzuse pe un umăr, și înfășurându-l pe degete îl trase să se aplece spre el.

– Dacă ai știi câte fantezii am eu cu părul ăsta superb al tău, spuse după care îl trase mai aproape până îi captură buzele.

Iniție un sărut dur, știind că acea poziție le aducea penisunile mai aproape unul de altul, până în punctul în care acestea se atinseră.
Xian ridică mâinile și se prinse cu degetele de umerii lui, simțind că dorința îl învinse complet. La un moment dat își simți penisul prins într-o strânsoare dureros de excitantă, mai ales că cele două durități erau frecate împreună de acele degete pricepute. Gemu fără să vrea și începu să se frece singur de celălalt, lăsând la o parte și ultima fărâmă de jenă. Acum conta doar această plăcere interzisă, dar de care se bucura din adâncul ființei până la pielea ce o simțea înfierbântată.

– Nu cred că…bolborosi în gura lui Blak.

– Nu te abține.

– Nici nu pot.

– Împreună…îl rugă împletindu-și limba cu a lui.

Dacă la început mișcarea mâinii era pentru acomodare, acum aceasta era doar pentru simțurile înfierbântate.
Acele simțuri ce îi aduseră în starea de a nu mai ține cont de rana recentă, de stânjeneala lui Xian, sau de această pasiune care nu se încadra în dogme.
Aici, în cabana din lemn de pe o insulă fără legi, erau doar ei doi și propria plăcere.

– Ahhh…nu…nici el nu știa sigur ce vroia să spună.

– Ba da…rosti Blak lingând pielea fină a gâtului, după care se întoarse pentru a-i captură gura.
Mâna stângă o avea în continuare înfășurată pe părul lui, iar cu dreapta masa cu fermitatea penisurile pulsânde, până ce propriul șuvoi lăptos se amestecă cu cel alui Xian.
*******

– Ades…Ades…

Xian se foi somnoros, auzind ca prin vis o voce ce venea de la parter. O ignoră și se cuibări mai bine în brațele lui Blak.
Doar că vocea se auzi mai aproape și mai insistentă.

Se ridică buimac în șezut și ascultă.

– Blak…Blak…este cineva jos, șopti apropiindu-se de urechea lui, încercând să îl trezească.

– Cred că a greșit casa, mai adăugă ascultând pașii ce se auzeau de jos.

Acesta se foi încercând să îl tragă din nou spre el.

– Blak…

– Julien, cobor acum, strigă spre persoana de jos.

Oftă și se ridică la marginea patului.

– Nu te ridica, îi spuse privindu-l peste umăr.

– Nu o să întârzii mult.
     Își trase pe el pantalonii pe care celălalt îi dezbrăcase cu o seară în urmă, realizând că nu sunt ai lui.  Îi mai strigă încă o dată celui de jos să aștepte, și după ce îi găsi pe ai lui, se îndreptă spre scări.  Înainte să pună piciorul pe prima treaptă, se întoarse urmărindu-l pe Xian, care îl privea întrebător, îi zâmbi și coborâ încet scările.
Acesta sări imediat din pat și își trase pantalonii pe el, după care merse spre marginea scărilor ascultând ce vorbeau cei doi. Sprâncenele i se adunară în mijlocul frunții din ce în ce mai nedumerit.

– M-a trimis mama să vă aduc niște terci și budincă, îl informă băiatul care îl privea cercetător pe Blak. Nu fiindcă acesta coborâse cu pantalonii atârnându-i pe șolduri și bustul gol. Privirea îi rămase ațintită pe o bucățica de bandaj ce se vedea din betelia pantalonilor.

– Ești rănit?

– Aaa…Nu îți face griji. Este doar o zgârietură, îl lămuri urmărindu-i privirea.

– Spunei mamei tale că îi mulțumesc.

– Tata a spus că ai un musafir.

Nu termină de vorbit că privirea îi fu atrasă de bărbatul care cobora scările. Acesta era îmbrăcat în pantaloni și cămașă, dar se vedea clar că doar ce se trezise. Dar nu acest fapt îl frapă, ci părul acestuia care îi cădea pe spate, câteva șuvițe atârnându-i pe un umăr. Aproape rămase cu gura căscată de uimire.

– El este oaspetele meu, îl prezentă Blak.

– De ce nu ți-ai prins părul? întrebă încruntat.

– Eu sunt Xian, rosti  întinzând mâna spre băiat, ignorând remarca celuilalt.

– De fapt îl cheamă Philip, rectifică Blak.

– Mă cheamă Philip Xian, dar îmi poți spune cum vrei, îl încurajă pe băiat.

– Julien, cel mai bine ar fi să îi spui Philip, nu se lăsă Blak, atentionând băiatul.

Acesta aprobă dând din cap privind de la unul la altul.

– El este Julien, băiatul cel mare a lui Colen, îl prezentă.

– Eu…adică m-a trimis mama să vă aduc ceva de mâncare, spuse rămânând cu privirea ațintită asupra lui Xian.
– Dacă vreți să vă fac niște ouă, am să mă apuc numaidecât.

– Nu este nevoie. Terciul este suficient pentru acum, îl liniști Blak.

– Mama a mai spus că vine împreună cu tata după amiază, îi anunță dându-se un pas în spate spre ușă.

– Eu am să plec, mai adăugă după care se făcu nevăzut.

– De ce te-a strigat Ades! întrebă Xian, privindu-l scotocind prin desaga de pe masă, pe care o adusese băiatul.

– Așa mă cheamă, răspunse adulmecând aromele.

– Te cheamă Ades Blak!

– Nu. Mă cheamă Ades Khilian, spuse întorcând privirea asupra lui.

– Blak este doar o poreclă.

Xian îl privi în continuare încruntat. Nu îi venea să creadă că abia acum îi aflase numele real.

– Xian...îi rosti numele apropiindu-se de el.

– Când aveai de gând să îmi spui ? Sau nu aveai de gând ? rosti supărat.

– Pur și simplu nu am găsit momentul potrivit.

– Mă întreb ce altceva îmi mai ascunzi? întrebă privindu-l în continuare întrebător.

– Rămâi lângă mine, și mă vei descoperi, spuse privindu-l întrucâtva întrebător.

– Chiar mă vei lăsa să descopăr totul ? Ades! îl mai privi o clipă după care porni spre ușă și ieși îndreptându-se spre cărarea din pădure ce ducea spre mare.