DOCTORUL- Capitolul 28

  -Bună ziua Lady, i se adresă femeii când intră în camera unde îl conduse Darius.

Rămase la câțiva pași de pat așteptând să fie prezentat.

-Mamă el este Mathias. Doctorul din provincia unde avem conacul și de-asemenea un prieten foarte bun, îl prezentă venind în stânga patului.

Femeia era rezemată de două perne iar de când intrară îi urmări cu privirea. Ținea o mână ridicată acoperindu-și cu o batistă nasul și gura.

  -Am înțeles de la sora ta și acum de la tine că este medicul care te-a ajutat să te recuperezi.

Mama lui accentuă cuvântul recuperezi dând formulării o notă mai elegantă, neprecizând direct că îl ajutase să se lase de beție.

– Țin foarte mult să vă mulțumesc din tot sufletul pentru ajutor.

-Vă apreciez mulțumirile și le primesc cu umilință, o informă făcând o plecăciune în fața ei.

      -Am înțeles că sunteți medic acolo de trei ani.

      -Da, Lady. Când am ajuns eu acolo celălalt medic trecuse la cele veșnice.

-Am fost informată de administrator. Tot de la el știu că sunteți foarte respectat și apreciat de toți săteni.

      -Încerc să ajut și să alin càt pot cu cunoștințele mele limitate.

      -Mamă este prea modest pentru priceperea lui, de-aceea l-am rugat să vină pentru a te consulta. Am foarte mare încredere în opinia lui.

      -Nu mă deranjează dar după concluziile trase de ceilalți speranța mea nu este prea ridicată. Speranța și starea mea.

      -La fel i-am spus și eu lordului, dar dânsul…

      -Cu cât mai multe opinii cu atât mai bine, concluzionă celălalt intrerupândul.

Chiar în acel moment femeia încercă să inspire mai lung fapt ce îi declanșă un acces de tuse.

Darius se apropie înaintea cameristei ce stătea tăcută într-un colț al  camerei pentru a-și ajuta  mama.

-Nu te…apropia. Te-am atenționat și ieri asupra acestui aspect. Ridică mama lui o mână pentru a-lopri. Boala mea s-ar putea să fie contagioasă.

Acesta rămase la un pas de pat, după care ridică privirea spre Mathias privindu-l plin de neputință dar cu foarte mare speranță.

   -Lady...rosti apropiindu-se cu un pas.

Nu putea face absolut nimic până nu avea acceptul mamei lui.

  -Apropiați-vă și faceți ce trebuie pentru consult.

  -Dacă nu vă deranjează  domnule, aș dori să rămân singur cu pacienta, i se adresă lui Darius.

Acesta îl privi câteva secunde după care îi făcu semn cameristei  care părăsind împreună camera.

Se apropie  și așeză geanta medicală pe un scaun lângă pat.

-Mai întâi aș vrea să vă pun câteva întrebări.

Primi confirmarea din partea femeii printr-o înclinare a capului.

-Ce a declanșat această problemă a plămânilor?

       -În timp ce mă plimbam în parc m-a prins o ploaie. Am făcut o baie fierbinte și m-am schimbat cât am putut de repede, dar…

        -Tusea a apărut tot atunci?

       -Prima dată am simțit  un junghi care îmi limita mișcările, apoi senzație de oboseală după care a apărut tusea.

       -Când tușiți simțiți că se rupe ceva sau este o tuse seacă.

       -Câteodată se rupe dar de cele mai multe ori este o tuse seacă care mă lasă fără suflare.

     -Acum am să vă ascult la spate.

O informă după care scoase din geantă un fel de goarnă. Se apropie de de ea și o ajută să stea càt mai dreaptă așezând partea mai largă a instrumentului pe spatele ei, după care așeză urechea la celălalt capăt, încercând astfel să îi audă respirația.

Ascultă atent dându-i indicații cum să inspire sau să încerce să își oprească respirația. Îi verifică de-asemenea tot cu aceeași goarnă și bătăile inimi, după care încercă să îi simtă pulsul. Se ajută de ceasul de buzunar numărând în gând.

El nu era specializat pe problemele anumitor organe, dar munca la spital și în sat unde se confrunta cu tot felul de probleme, îl făcuse oarecum să își facă specializarea din mers pe difetite probleme apărute.

     -Cred că mi-am făcut o idee asupra problemei, de-aceea aș dori să îl chem și pe fiul dumneavoastră pentru a auzi și dansul opinia mea.

După ce primi aprobarea, merse spre ușă iar acesta împreună cu camerista intrară. Se opri pe partea cealaltă de pat încercând să distingă ceva în privirea și pe chipul doctorului.

-Părerea mea este că boala dumneavoastră nu este contagioasă, çi este o răceală foarte puternică a plămânilor.

   -Poți să o tratezi? întrebă Darius cu nerăbdare.

-Ce v-au dat să luați ceilalți medici? o întrebă pe mama lui, făcând abstracție de nerăbdarea celuilalt.

-Simina, arată ceaiurile doctorului, spuse aceasta adresându-se cameristei.

Aceasta îi arătă câteva săculețe cu plante ce se găseau pe o masă așezată în dreptul ferestrei. Le luă și le privi cu atenție luând din fiecare pentru a le răsfira în palmă și a le miroși.

   -Una din aceste plante sunt și eu de acord cu ea, dar celelalte două aș recomanda să fie oprite. Am să vă mai dau și eu una, pentru a face ceai pe care trebuie să îl beți în loc de apă, iar din altele o să vă fac un decoct care va trebui să îl beți de trei ori pe zi. Boala dumneavoastră este o răceală foarte puternică a plămânilor, le răspunse tuturor la întrebarea nerostită.

Aș vrea de-asemenea ca în fiecare dimineață și seară să aerisiți foarte bine camera, să puteți respira aier curat.

      -O să facem tot ce spui,  îl asigură lordul.

     -Mă încred în abilitățile dumneavoastră doctore, îl asigură și femeia.

-În cele patru zile cât pot rămâne, am să vă văd în fiecare zi, iar până am să plec sper să se poată vedea o ameliorare a stări dumneavoastră.

       -Vă mulțumesc, rosti femeia privind încrezătoare de la el la fiul ei, ce îi prinse degetele cu ale lui.