Dorința eternă a inimii- Capitolul 24 – Partea 1

Dragostea și ura sunt de nedespărțit

PARTEA 1

Jing termină de rezolvat problemele urgente ale lui Zhuan Xu și Feng Long și se pregăti să se întoarcă în grabă la Qing Qiu, pentru a petrece ceva timp alături de bunica sa.

La început, Xiao Yao nu voia să se implice în situația Marii Doamne. Dacă în jurul ei exista cineva capabil să-i planteze un vierme voodoo, atunci acea persoană era cu siguranță un adevărat maestru al voodoo-ului. Xiao Yao nu credea că totuși cunoștințele ei incomplete ar putea ajuta prea mult.

Dar totuși… era bunica lui Jing, iar lui Xiao Yao nu putea pur și simplu să nu-i pese.

– Vreau să vin cu tine să o văd pe Marea Doamnă.

Jing știa că abilitatea lui Xiao Yao în folosirea otrăvurilor era aproape fără egal în lume. Chiar dacă folosise voodoo doar o dată, acea încercare fusese suficient de puternică încât Zhuan Xu să nu poată găsi niciun antidot.

Jing îi luă mâna.

– Mulțumesc.

– S-ar putea să nu o pot ajuta deloc. E prea devreme pentru mulțumiri.

Jing zâmbi.

– Nu îți mulțumesc pentru ceea ce ai făcut. Îți mulțumesc pentru că îți pasă.

Xiao Yao își smulse mâna din a lui și mormăi:

– Ce grijă să am eu pentru tine? Nu mai presupune lucruri.

Jing nu spuse nimic, doar zâmbi, iar obrajii lui Xiao Yao se înroșiră ușor.

*****

Jing o conduse pe Xiao Yao la Qing Qiu și ajunseră exact când Marea Doamnă avea o nouă criză.

Jing intră imediat să o vadă, iar Xiao Yao rămase afară.

Din cameră se auziră țipete sfâșietoare. Oricine le-ar fi ascultat ar fi tremurat de groază.

Miao Pu spuse încet:

– Nu e de mirare că toată lumea din marele ținut sălbatic se teme de voodoo. Reacția unui vierme voodoo este cu adevărat înspăimântătoare.

– Marea Doamnă Tu Shan a rămas văduvă încă din tinerețe și este cunoscută ca o femeie de fier. Să o auzi țipând de durere… viermele voodoo este cu adevărat teribil.

După o vreme, Jing, Hou, Yi Yang și Lan Mu ieșiră din cameră.

Durerea de pe chipul lui Hou și al lui Jing era aproape identică, era clar că erau frați.

Xiao Yao se apropie.

– Pot să o văd pe Marea Doamnă? Aș vrea să o examinez.

Hou și Yi Yang rămaseră uluiți.

Își amintiră imediat că Jing voise să rupă logodna… iar acum făceau legătura, dar tot li se părea greu de crezut.

Hou întrebă șocat:

– De ce este Prințesa aici?

Jing răspunse calm:

– Eu am invitat-o.

Doar Jing și Marea Doamnă știau adevăratul motiv pentru care Jing fusese inconștient atât de mult timp.

Yi Yang crezuse întotdeauna că fusese rănit grav. Nu își imaginase niciodată că Jing și Xiao Yao ar putea fi împreună.

Yi Yang îl privi pe Jing.

– Ea este?

Jing nu spuse nimic și Yi Yang rămase fără cuvinte.

– Cum este posibil? Cum ar putea ea să te placă?

Disprețul din vocea ei îi surprinse pe toți.

Hou tuși ușor.

– Îmi pare rău, Prințesă. Bunica mea nu poate primi oaspeți acum. Vă rog să plecați.

Xiao Yao răspunse calmă:

– Vreau să o văd pentru că știu voodoo. Nu pot fi sigură până nu o examinez personal, dar dacă aș putea ajuta măcar puțin și nu aș face-o… m-aș simți foarte vinovată.

Hou rămase uimit.

– Știi voodoo? Este o artă secretă a tribului Jiu Li. Cum ai putea să o cunoști?

Xiao Yao zâmbi ușor.

– Pur și simplu… o știu.

Jing spuse calm:

– Hai să plecăm. Când bunica se va simți mai bine, îi voi spune.

Jing plecă împreună cu Xiao Yao iar Hou și Yi Yang îi urmăriră cu priviri nedumerite.

Dacă ar fi fost altă femeie, ar fi putut să-l placă pe Jing pentru averea și poziția lui, dar Xiao Yao nu avea nevoie de nimic.
Chiar și nobilul Feng Long o curta.

Era greu de imaginat că, dintre toți bărbații pe care îi putea alege… îl alesese pe Jing.

*****

În cele din urmă, după ce Jing insistă mult, Marea Doamnă acceptă să o vadă pe Xiao Yao.

Pentru a evita zvonurile care i-ar fi putut crea probleme lui Jing, noul lider al clanului, Xiao Yao ceru ca Hou și Yi Yang să fie de față în timpul tratamentului.

Când intră în cameră, Xiao Yao o văzu pe Marea Doamnă alături de Jing, Hou și o bătrână doctoriță numită Se Mai Er.

Marea Doamnă zâmbi.

– Jing spune că Prințesa cunoaște voodoo.

– Puțin.

Marea Doamnă arătă spre bătrână.

– Aceasta este Se Mai Er. Este din tribul Jiu Li. A învățat voodoo acolo și mai târziu a devenit sclavă. Eu am salvat-o și am adus-o în clanul Tu Shan. Am găsit un medic care să o învețe medicina. Poate că nu este cunoscută în ținutul sălbatic, dar abilitățile ei medicale sunt la nivelul doctorilor din curțile Gao Xing și Xuan Yuan.

Xiao Yao observă broderia de pe mâneca lui Se Mai Er: mici molii colorate care păreau fluturi și își aminti imediat desenele din manualul Regelui Voodoo.

Făcu un gest cu mâna și recită câteva rânduri din manual iar fața lui Se Mai Er se schimbă brusc.

Ea căzu în genunchi în fața lui Xiao Yao, vorbind cu emoție în limba voodoo, dar Xiao Yao înțelegea doar parțial.

– Nu sunt următoarea regină voodoo… eu doar…

Se opri o clipă.

– Regele Voodoo mi-a salvat viața și m-a învățat voodoo. Nu ai făcut rău  nimănui. El nu te va pedepsi.

Se Mai Er se plecă din nou.

– Ești discipolul lui.

Xiao Yao nu știa dacă era adevărat.

– Nu spune nimănui despre legătura mea cu Regele Voodoo.

Se Mai Er acceptă imediat.

După examinare, Xiao Yao diagnostică rapid problema.

– Este un vierme voodoo de tip molie proastă.

Se Mai Er confirmă, ceea ce o făcu pe Xiao Yao să capete încredere.

– Marea Doamnă ar trebui să crească câțiva canari. Sunt dușmanii naturali ai moliilor. Găsiți canari foarte bătrâni, cu puteri spirituale, și țineți-i mereu lângă dumneavoastră. Nu vor reduce durerea, dar vor rări crizele. În plus, voi prepara niște pastile pentru durere. Nu pot garanta efectul până nu le încercați, dar dacă funcționează… s-ar putea să mai trăiți încă un an.

Hou spuse imediat:

– Voi trimite oameni să găsească acei canari.

Marea Doamnă se uită la Xiao Yao cu recunoștință.

– Nu mă tem de moarte, dar nu pot suporta gândul să-i las pe Jing și Hou singuri.

– Mulțumesc, Prințesă.

– Nu este nevoie de mulțumiri. Sunt pe jumătate medic, așa că a trata pacienți este datoria mea.

Marea Doamnă zâmbi.

– Dacă Prințesa nu se supără… mă poți numi bunică, așa cum face Jing.

Xiao Yao îl privi pe Jing, iar el o privea în tăcere.

Xiao Yao zâmbi.

– Bunico.

Marea Doamnă încuviință.

*****

Xiao Yao ceru toate ingredientele pentru medicament.

Clanul Tu Shan era probabil cel mai bogat din lume, iar proviziile lor depășeau chiar și pe cele din palat.

Xiao Yao începu să prepare medicamentul, de vreme ce era obișnuită să facă otrăvuri.

Diferența era mică: una ucidea… cealaltă salva.

Jing îi ștergea sudoarea de pe frunte.

– Ești obosită?

– Nu-ți face griji. Este mult mai ușor decât să fac otrăvuri pentru Xiang Liu.

Jing tăcu.

– Încă faci otrăvuri pentru Xiang Liu?

– Da.

După o clipă, Jing spuse încet:

– În acea noapte… am avut impresia că Fang Feng Bei era Xiang Liu.

Xiao Yao tresări. Nu voia să-l mintă pe Jing… dar nici să dezvăluie secretul lui Xiang Liu.

– Nu vreau să vorbesc despre cei doi.

Jing spuse blând:

– Atunci voi avea grijă de foc. Tu odihnește-te.

Xiao Yao se sprijini de umărul lui.

– Nu știi încă să faci asta. O să te învăț încet… mai târziu.

Cuvintele „mai târziu” relaxară inima lui Jing și zâmbi, privind umbrele lor dansând în lumina focului.

*****

După șapte zile și șapte nopți, pastilele erau gata.

Erau mici, roșii, de mărimea unui fruct longan și Xiao Yao le dădu Marii Doamne.

– Luați câte una pe zi, la prânz, cu vin. Am făcut o sută nouă pastile. Dacă funcționează, voi face altele.

Hou privi ceasul cu apă.

– Este aproape prânz.

Xiao Yu aduse vinul iar Jing și Hou o ajutară pe Marea Doamnă să ia prima pastilă.

Marea Doamnă spuse liniștit:

– Vom afla mâine dacă funcționează.

– Xiao Yu și Se Mai Er vor rămâne aici. Toți ceilalți pot pleca.

A doua zi dimineață, Xiao Yao abia se trezise când servitoarea Marii Doamne îi bătu la ușă. Xiao Yao crezu imediat că se întâmplase ceva cu pastilele. Se spălă în grabă și se duse să o vadă pe Marea Doamnă.

În cameră erau deja Jing, Hou, Lan Mu și Yi Yang. Atmosfera era complet diferită față de zilele trecute: încăperea era plină de râsete și lumină.

Când o văzu, Marea Doamnă îi făcu semn.

– Vino, stai lângă bunica.

Mâna lui Yi Yang se strânse într-un pumn, dar pe chipul ei rămase același zâmbet cald și luminos, ca și cum singurul lucru care conta pentru ea era sănătatea Marii Doamne.

Xiao Yao se așeză și îi luă pulsul iar Marea Doamnă zâmbi.

– Aseară viermele a avut din nou o criză. A durut, dar în comparație cu zilele trecute a fost ca o zgârietură de pisică, nu ca gheara unui leu.

Ea îi bătu ușor mâna lui Xiao Yao.

– Chiar dacă nu voi trăi decât câteva zile în plus, faptul că durerea s-a redus deja înseamnă că mi-ai salvat viața.

Xiao Yao răsuflă ușurată.

– Atunci funcționează.

Se ridică.

– Am venit în grabă pentru că mă temeam că s-a întâmplat ceva rău. Nici nu am apucat să mănânc. Mă duc acum.

Marea Doamnă o privi plecând.

Xiao Yao fusese mereu naturală, fără să încerce să se apropie prea mult de ea. În ultimele zile, Marea Doamnă o observase pe ascuns și ajunsese la concluzia că Jing avea gusturi bune.

Singura problemă era… faptul că era o prințesă.

După ce Xiao Yao plecă, Marea Doamnă îi trimise pe toți afară, păstrându-l doar pe Jing. Când rămaseră singuri, îl întrebă:

– Vrei să te căsătorești cu Prințesa din Gao Xing?

Jing răspunse fără ezitare.

– Da.

Marea Doamnă oftă.

– Din păcate, ea este Prințesa Gao Xing și nepoata Împăratului Galben. Știi că prima regulă a clanului nostru este să nu ne implicăm în politica familiilor imperiale. Cele Patru Mari Clanuri au rămas puternice tocmai pentru că nu se amestecă în luptele pentru putere.

— Xiao Yao nu trăiește pe Muntele celor Cinci Zei, ci stă lângă prințul Xuan Yuan, Zhuan Xu. A ales deja o tabără în lupta pentru tronul Xuan Yuan. Nu este o femeie care poate fi subestimată și nu vreau ca clanul Tu Shan să fie atras în această furtună. Acum lumea pare în pace, dar sunt convinsă că Împăratul Galben din Xuan Yuan și Marele Împărat din Gao Xing vor ajunge inevitabil la conflict. Xiao Yao ar aduce pericol asupra clanului nostru.

Se opri o clipă.

–  Nu spun că nu îmi place de ea. Dar pentru binele clanului Tu Shan, chiar dacă îți anulezi logodna cu Yi Yang, nu îți voi permite să o iei de soție.

Jing crezuse că bunica lui își va schimba părerea după ce o va cunoaște pe Xiao Yao, dar acum înțelegea că hotărârea ei era și mai puternică.

El căzu în genunchi.

– Regulile clanurilor au fost stabilite acum mii de ani. Lumea s-a schimbat. Nu toate regulile sunt încă potrivite. Uneori trebuie să ne adaptăm vremurilor.

Bunăvoința Marii Doamne față de Xiao Yao dispăru instantaneu.

– Tu Shan Jing! Ești liderul clanului și spui asemenea lucruri? Ai fost mereu un copil disciplinat. De când ai devenit atât de nesăbuit ca Feng Long? Te-a învățat Prințesa Gao Xing aceste idei?

– Nu. Xiao Yao nu mi-a spus niciodată asta. Este concluzia mea după ce am observat situația actuală.

Marea Doamnă nu îl crezu. Era convinsă că Xiao Yao îl influențase pentru a folosi clanul Tu Shan în sprijinul lui Zhuan Xu.

– Tu Shan Jing! Ca lider al clanului nu poți încălca regulile strămoșilor pentru o femeie! Cum ai putea…

Nu își mai termină fraza. Își strânse pieptul, încercând să respire.

Jing se grăbi să-i transmită energie.

– Bunico! Te rog, ai grijă de tine!

Marea Doamnă spuse cu greu:

– Promite-i bunicii tale că vei renunța la Prințesa Gao Xing.

Jing rămase în genunchi, cu capul plecat dar nu spuse nimic.

Marea Doamnă văzu disperarea din ochii lui și suspină.

– Copil nenorocit…

Îi mângâie capul și izbucni în lacrimi.

– Jing… nu o urî pe bunica ta. Așa trebuie să fie.

*****

Mai târziu, Xiao Yao exersa tirul cu arcul timp de o oră.
Obosise puțin și îi dădu arcul lui Shan Hu, apoi plecă să-l caute pe Jing.

În drum, se plimbă încet pe aleea din pădure. Aerul rece de toamnă și frunzele roșii îi plăceau. Urcă pe un drum mai lung până la un pavilion de pe munte pentru a se odihni și a privi peisajul.

Miao Pu îi trase ușor mâneca.

– Prințesă, privește!

Xiao Yao privi în direcția indicată.

După rănirea ei și după ce corpul îi absorbise o mare parte din sângele spiritual al lui Xiang Liu, vederea ei devenise mult mai ascuțită. La baza potecii muntelui îi văzu pe Jing și Yi Yang mergând împreună.

Nu se auzea ce spuneau, dar pașii lor erau lenți.

Ajunseră la reședința lui Jing și el se opri să își ia rămas bun.

Deodată Yi Yang îl îmbrățișă și începu să plângă. Trupul îi tremura și arăta ca o floare în ploaie — fragilă, tristă, cerând protecție.

Jing încercă să o îndepărteze, dar puterea ei era mare. El o împinse de câteva ori, dar ea nu îl lăsă, în schimb îl strânse și mai tare.

Jing era prea gentleman pentru a mustra o femeie care plângea, așa că nu putea decât să evite situația.

Miao Pu murmură:

– Stăpânul Jing este prea blând. Unele femei sunt ca vița de vie — par fragile, dar se agață din ce în ce mai strâns.

Xiao Yao ieși din pavilion și porni spre reședința lui Jing.

Miao Pu spuse:

– Dacă Prințesa este supărată, spuneți-i Alteței Sale. Va găsi o soluție să o îndepărteze pe Fang Feng Yi Yang.

Xiao Yao răspunse calmă:

– Nici măcar nu suntem împreună, iar eu să îi cer fratelui meu să rezolve problema? Dacă într-o zi vom fi împreună pentru totdeauna și vor apărea alte probleme, ar trebui să îi cer ajutorul de fiecare dată?

Miao Pu scoase limba și râse.

– Alteța Sa ar fi fericit să rezolve problemele Prințesei pentru tot restul vieții.

Xiao Yao mai făcu un ocol prin pădure înainte să se întoarcă.

Shan Hu o văzu revenind și întrebă:

– Stăpânul Jing era ocupat? V-ați întors atât de repede?

Miao Pu îi aruncă o privire, iar Shan Hu schimbă imediat subiectul.

– Prințesă, vă este sete? Domnișoara Xing Yue mi-a dat niște flori veșnic verzi. Vă pregătesc apă cu miere.

Mai târziu, Jing veni să o vadă pe Xiao Yao.

Părea complet epuizat dar Xiao Yao se prefăcu că nu observă.

Stătură în tăcere o vreme, apoi Xiao Yao îi întinse o ceașcă cu miere din flori veșnic verzi.

– Am venit la Qing Qiu cu tine pentru boala Marii Doamne. Acum starea ei s-a stabilizat. Dacă își ia pastilele regulat și îi mai trimit periodic, ar trebui să fie suficient așa că mă întorc acasă.

Jing spuse repede:

– În câteva zile merg la Castelul Zhi Yi. Putem merge împreună.

Xiao Yao zâmbi.

– De fapt, nu sunt obișnuită să stau aici. Mă cunoști — sunt leneșă și nepăsătoare.  Nu pot sta nici pe Muntele celor Cinci Zei și tatăl meu știe asta și de aceea mă lasă să cutreier lumea. Aici trebuie să fiu atentă la tot ce spun și fac din cauza tatălui și bunicului meu. Nu pot fi eu însămi.

Jing spuse imediat:

– Atunci voi trimite pe cineva să te escorteze. Eu voi mai rămâne cu bunica și apoi voi merge la Zhi Yi.

Xiao Yao zâmbi și încuviință și apoi răspunse:

– Am o singură cerință — arcul trebuie să poată ucide un om.

Xing Shen rămase uluită.

– Serios mă întreb dacă ești femeie.

Xiao Yao râse.

– Același lucru mă întreb și eu despre tine.

Xing Shen izbucni în râs.

– Mă întorc să mă gândesc la proiect. Când arma va fi gata, te voi anunța. Dacă merge repede, în zece–douăzeci de ani. Dacă merge încet… poate o sută de ani. Așa că nu te gândi prea mult la asta!