Când Phraphai pierde
Cine ar fi crezut că doar câteva cuvinte l-ar face pe un bărbat care a auzit tot felul de rugăminți să vină înapoi în pat. Mâna lui mare se mișcă să atingă obrajii păliți cu blândețe, în timp ce a ascultat mormăiturile persoanei bolnave cu ochii roșii.
Sky: – Nu pleca!
Phai: – Nu plec nicăieri. Sunt aici.
Băiatul bolnav clătină din cap, fără să creadă cuvintele rostite. Mâna care strângea spatele cămășii a început să îl strângă și mai tare. Phai apoi își mișcă mâna ca să îi atingă fruntea, i-a masat ușor tâmpla, apoi i-a mângâiat ușor părul transpirat.
— Am de gând să te curăț, ca să poți dormi mai confortabil.
Pacientul, care și-a deschis din nou ochii, s-a agățat și mai strâns de cămașă, lăsând să se audă un suspin fără lacrimi, care exprima că nu voia să îl lase pe Phai să se dea jos din pat pentru a căuta un prosop. Praphai nu credea că Sky îl va împiedica să plece pentru că nu pare să știe cine e în fața lui acum. Nu este că îi este frică să fie molestat și văzut gol. Sky pur și simplu nu voia să-i dea drumul să plece.
Oricât de bolnav ar fi copilul ăsta, nu are cum să-și apuce cămașa așa și să facă ciuful așa. El i-ar fi spus că totul e în regulă.
Deodată, bărbatul mai în vârstă este enervat.
Cine este cel din mintea lui Sky acum?
Cine este persoana pe care a încercat să o țină aproape?
Phai și-a suprimat frustrarea pentru că nu era genul care să se plângă de nimeni, în special de băiatul bolnav care transpira profund. S-a uitat la persoana care, deși a închis din nou ochii, încă se încrunta în timp ce mâinile lui mari îl țineau delicat în brațe. Mai devreme, a tot ținut cămașa lui Phai cu o mână, dar acum o ține cu ambele mâini. Era ca și cum subconștientul lui îi spunea că nu voia să-l lase să plece.
Acest lucru îl face pe bărbatul care rareori se simte frustrat să fie și mai nemulțumit.
Ei bine, dacă persoana la care se gândește Sky ar fi el, Phra Phai ar fi foarte fericit. Dar se pare că nu.
Phai: – Dă-mi puțin drumul mai întâi, altfel cum te pot curăța?
Sky: – Huh.
Sky plângea, de parcă ar fi vrut să protesteze, apoi s-a apropiat de Phai până când bărbia lui a atins șoldurile lui Phai. Bărbatul mai în vârstă a trebuit să se mute la tăblie, apoi și-a alunecat brațul în spatele capului lui Sky și a lăsat să acționeze ca o pernă, astfel încât să poată dormi mai confortabil. Ochii lui fioroși se uitau la persoana care era atât de slabită încât nu a mai rămas nimic din băiatul rece.
Când Phra Phai părea că nu se va ridica, pacientul a devenit calm.
Silueta înaltă nu știa cât de mult i-a luat să-l mângâie și să-l consoleze pentru a adormi. Poate câteva minute, sau câteva zeci de minute, pentru că ochii lui ascuțiți nu pot vedea decât chipul palid care se ghemuia lângă el. Creierul lui a încercat să îndepărteze frustrarea din inima lui, spunându-și că Sky este bolnav.
Toți pacienții sunt așa. A înțeles că nu era vina lui că l-a confundat cu altcineva.
Phai : Hmmm, ești un băiat obraznic, Sky. Sunt atât de îngrijorat pentru tine.
Phra Phai era atât de îngrijorat încât și-a abandonat munca pentru prima dată în viața lui.
Stătea în pat nemișcat, privind expresia palidă de pe fața persoanei care avea febră. I-a dat timp să stea și să se gândească la nebunia pe care a simțit-o de îndată ce a auzit ce s-a întâmplat de la Rain.
Prapai pare genul de persoană căreia îi place să umble cu multe persoane, dar nu este lipsit de inimă. Când aude vestea că un prieten este bolnav sau o rudă, sau un coleg nu se simt bine, el de asemenea este amabil și îl vizitează. Dar cum se comporta acum este total diferit de ce făcea în trecut.
Când Fire, fratele său, s-a îmbolnăvit de gripă cu ani în urmă, doar l-a sunat din Anglia și i-a spus să se facă bine cât mai curând. Și asta e doar un pic de dragoste frățească, dar acest…
Phai: Este în regulă.
Relația lui cu Sky nu este diferită de cea cu străinii.
Chiar dacă au fost împreună o noapte, asta nu face ca statutul lor de străini să fie mai special. Dar el era încă îngrijorat. Atât de mult încât încerca să-și caute scuze, pentru că îl vrea și încă nu îl poate avea. Poate pentru că acest băiat era diferit față de ceilalți cu care a fost până acum.
În afară de a fi complet dezinteresat de avansurile pe care i le tot făcea, Sky chiar a vrut să renunțe la el. Poate pentru că este o noutate pe care o vede doar ocazional, asta l-a făcut să încerce si mai tare creând un fel de dependență pentru el.*
(N/T:*Phai nu își poate explica de ce Sky nu este impresionat mai mult de el. Cum se face că nu a reușit să îl cucerească până acum? Phai nu este obișnuit să fie refuzat.)
Cauți scuze pentru a-ți justifica acțiunile, Phai? A fi îngrijorat înseamnă a fi îngrijorat.
În cele din urmă, a ridicat din umeri, încetând să se mai gândească la asta.
Sunt îngrijorat pentru Sky din orice motiv. De asemenea, vreau să știu mai multe despre cine este în capul lui Sky chiar acum.
Aceasta a fost ideea persoanei care și-a înfipt ușor mâna prin smocul de păr negru care era acum ud de sudoare, dar tânărului nu i-a păsat de asta câtuși de puțin. A continuat să atingă ușor capul celeilalte persoane în timp ce încerca să se elibereze de mâna lui Sky, care era încă acolo, trăgându-l de spatele cămășii. Phai voia să îl întindă pe pat și să se ridice să-si pună în aplicare planul inițial, cel pentru care a venit aici….să îl curețe.
Dar…
Sky: Hah
Pacientul bolnav l-a prins atât de tare de mână, încât i s-a înmuiat inima.
Phai: Cum să te curăț, micul meu Sky? Dă-mi drumul la mână mai întâi.
Văzând obrajii roșii ai băiatului, nu s-a putut abține să nu-și aplece capul înainte dorind să ia un sărut… și să ia în considerare o răsplată anticipată pentru că a avut grijă de el.
Sky: Tată…
Dar înainte ca vârful nasului să-i lovească obrazul, un cuvânt ieși din gură și îl făcu să tacă.
Sky: Da, tată!
Phra Phai s-a ridicat imediat uitându-se la băiatul bolnav, care a continuat să rostească numele tatălui său de câteva ori, neliniștit, până când a înțeles totul. Expresia sumbră de pe chipul lui a zâmbit ușor și apoi s-a transformat în râs.
Se gândește la tatăl lui. M-am supărat pentru că Sky a crezut că sunt tatăl lui.
Ei bine, într-adevăr, ar trebui să fie supărat că este numit bătrân. Dar când a înțeles că Sky a plâns pentru tatăl său, s-a simțit ușurat.
Atât de drăguț, la naiba!
Cine ar fi crezut că un copil care se uită la el cu ochi atât de reci simțea o afecțiune atât de profundă față de tatăl său? Și asta l-a făcut pe Praphai să-și alunece brațele pe umerii lui Sky, ținându-l și îmbrățișându-l, trăgând pătura pentru a acoperi persoana bolnavă. A simțit temperatura neobișnuit de ridicată, dar nu l-a deranjat.
În schimb, zâmbea atât de larg până la urechi când persoana bolnavă și-a mișcat mâinile pentru a-i îmbrățișa strâns talia, ghemuindu-se în îmbrățișarea sa. După ce a părut ca o expresie agitată dintr-un coșmar, există doar liniște acum.
Phai: Nu i-am făcut nimic prietenului tău, Rain. Pur și simplu m-am prefăcut că sunt tatăl lui Sky. Expresia „a nu face nimic” nu include ținerea în brațe și îmbrățișarea unei persoane bolnave, nu?
Praphai a crezut că s-a ținut ferm de corpul zvelt al lui Sky, el este fericit că pacientul s-a mișcat și și-a pus obrajii pe pieptul lui, de parcă ar fi căutat să se întindă într-un unghi confortabil și s-a simțit cu adevărat satisfăcător. Băiatul și-a îngropat fața pe umăr și a rămas nemișcat, căzând într-un somn adânc.
Phai: Vrei sa te îmbrățișez mai tare?
Sky: …
Cum ar putea răspunde un pacient? Dar Phra Phai s-a gândit că și tăcerea a fost cel mai bun răspuns, așa că îmbrățișarea lui se strânge în jurul trupului zvelt.
Phai: Vrei sa te mângâi din nou pe cap?
Din nou, bineînțeles, nici un răspuns. Persoana în cauză l-a mângâiat până la mulțumirea inimii și și-a apropiat picioarele până când trupurile lor arătau ca unul.
Phai: Deci…..sărută-mă.
Sky: Da
La naiba, dacă l-aș aduce vreodată acasă, aș arunca toate pernele dintre noi.
Știa că acel bolnav gemu de enervare la șoaptele repetate în ureche. Dar cuvântul pe care l-a auzit suna ca un răspuns pozitiv pentru el.
Deci este greșit să-i sărut lobul urechii și apoi să-mi strecor vârful nasului pe gâtul alb și neprotejat și să-i inhalez aroma corpului umplându-mi plămânii cu satisfacție? gura lui mormăi.
Phai: Nu i-am făcut nimic prietenului tău, Rain.
Din moment ce a primit permisiunea, nu însemna că îi făcea ceva.
Dacă Rain ar auzi asta, l-ar putea acuza și ar putea spune că a făcut-o intenționat.. Sau, după cum a spus el, având intenții impure.
Dar lui Phra Phai nu-i pasă pentru că știe că este nevinovat, din moment ce l-a păcălit pe Rain să-i dea numărul lui Sky. Și chiar dacă nu a făcut-o, lui nu-i mai pasa de ceea ce cred alții pentru că…
Sky: Huh
Persoana bolnavă este încă ghemuită să-l îmbrățișeze așa.
Dacă-i dau drumul, atunci sunt un idiot.
*****
Chiar dacă Praphai a vrut să rămână întins în pat, îmbrățișând persoana bolnavă, apoi a continuat să doarmă, când a văzut fața roșie și transpirația umedă pe trup, nu putea avea nicio intenție rea. În schimb, o persoană sănătoasă ca el, care nu s-a îmbolnăvit niciodată, s-a simțit rău pentru băiatul care a continuat să se încrunte de durere, până când s-a ridicat cu greu de pe trupul său cald.
Mai întâi trebuie să-l curețe, să-i schimbe hainele și să schimbe cearșafurile umede.
Bineînțeles că nu a mai făcut-o niciodată, dar asta nu înseamnă că nu poate învăța.
La scurt timp după aceea, figura înaltă a intrat în cameră cu un prosop ud, apoi a tras pătura în jos. A înghețat în fața bolnavului tremurând.
Da, cel mai greu este să ai grijă de cineva bolnav pentru că nu a făcut în viața lui așa ceva. Mai mult, nu putea să-i facă nimic bolnavului care era gol. Asta e altceva!
La naiba!
Aceasta este o idee foarte proastă, ia-l și dezbracă-l fără să pierzi timpul.
Phai: La naiba, e atât de sexy.
Cum îndrăznești să crezi că ai putea găsi pe cineva mai drăguț?
Băiatul dinaintea lui poate că nu era atât de drăguț ca Rain sau la fel de frumos ca Plueng, dar acest corp nud care se întinde pe pat este la fel de atractiv. Atat de mult încât Phai a trebuit să înghită în sec de câteva ori.
Ochii săi ascuțiți i-au privit gâtul lung și subțire, apoi frumoasa lui claviculă, apoi au mers pe pieptul plat, și-a mângâiat partea plinuță cu mana lui. Forma și șoldurile atrăgătoare, picioarele lungi care sunt plăcute ochilor, pielea netedă care se usucă din cauza aerului condiționat. Întregul lui corp devine roșu de la febră. Oricât ar fi vrut să-și spună în inima lui…
Stai puţin… La naiba, Phai!
Praphai știe că e rău ceea ce face. Dar persoana goală din fața lui părea atât de captivantă.
Fii băiat bun, Phai.
Dacă există ceva care îl face să se calmeze, nu este un lucru bun. Pentru că Sky tremura de frig când se ghemuia pe saltea moale.
Numai asta l-a făcut pe Phai să-i curețe în grabă fața și gâtul, să se întoarcă la baie pentru a schimba apa, apoi să-i șteargă spatele, corpul și brațele ca să fie mai confortabil.
Desigur, un tip ca Praphai nu l-ar părăsi niciodată pe micuțul Sky până când nu este perfect curat.
Nu am făcut nimic, Rain. Doar l-am curățat, a spus el cu un ton de scuze prietenului lui Sky.
Da, l-am curățat foarte bine peste tot.
Apoi a luat haine cu care să îl îmbrace pe bolnav. La început a fost înclinat să nu-l lase să poarte pijamale. Dar când s-a gândit că o a fi ca o sticlă de apă fierbinte toată noaptea, gândul de a-i lăsa corpul gol i-a părăsit rapid mintea.
Dacă va continua să se ghemuiască și să se frece de el până când se va excita, nu există nicio garanție că s-ar putea abține.
După ce a terminat cu Sky, l-a înfășurat cu o pătură groasă, apoi l-a pus momentan pe podea, astfel încât să poată schimba cearșafurile și să pună persoana bolnavă pe pat curat. Apoi privi rezultatul muncii lui grele cu o expresie mândră.
Phai: Hahaha, dacă cineva va afla despre asta, va muri de râs. Phai are grijă de cineva în această stare, fără să ceară nimic în schimb.
Acum că Sky nu mai transpira peste tot, Phai s-a udat de sudoare și de apa de la spălat prosopul. Figura înaltă se îndreptă spre dulap, a luat câteva haine cu pantaloni cu talie elastică pe care îi poate purta și a dispărut în baie.
Când a ieșit din baie, era deja 22:00.
Când a sosit pentru prima dată în zonă, a observat că agitația din jurul căminului nu se mai calmase, dimpotrivă, chiar erau mai mulți studenți.
Nu era pregătit să rămână peste noapte, dar este o bătaie de cap să plece doar pentru a-și lua lucrurile și să vină înapoi. Dar să stai în jurul unei persoane bolnave, fără să mănânci pare a fi o tortură.
Îi este atât de foame încât stomacul îi bubuie, dar s-a îndreptat spre Sky pentru a-l verifica din nou.
Sky are o expresie mai bună noaptea.
[Sărut]
Tipul care a jurat că nu va face nimic, s-a aplecat să-i dea un sărut tare pe fruntea băiatului adormit. Apoi și-a mișcat buzele pentru a șopti în urechea lui.
Phai: Băiat bun, stai întins aici și așteaptă-mă, mă voi întoarce.
Deși nu a primit niciun răspuns, Phai a luat expresia calmă a băiatului adormit ca o asigurare. Așa că chipul lui frumos arăta un zâmbet larg cu mai multă afecțiune în inimă, a mângâiat obrajii păliți înainte de a se hotărî să-și ia portofelul, telefonul, cheile și, în curând, a părăsit camera.
Trebuie să mă grăbesc înapoi.
Praphai nu se gândește prea mult la de ce îi pasă atât de mult de o persoană bolnavă. Știe doar că este îngrijorat. De ce trebuie să se gândească așa mult doar pentru a găsi motive care să-l încurce?
***
Phai: Spune-i iubitului tău să nu-și facă griji. Sky e cu Praphai.
[Phayu: Exact de asta este îngrijorat iubitul meu.]
Nu durează mult pentru Praphai să cumpere 2 cutii de orez, 2 pungi de fulgi de ovăz, câteva pastile, periuță de dinți și un aparat de ras. Dar când s-a întors la căminul lui Sky, a sunat telefon. Iar apelantul nu este altul decât… Ai Phayu.
Tânărul bronzat a râs în hohote de ceea ce a auzit de la celălalt capăt al liniei.
Nu și-a dezvăluit niciodată motivele, dar Rain a putut să vadă. A presupus că băiatul avea un instinct puternic.
A-l trimite pe Sky la Phai nu este diferit de a da o pradă unui tigru.
Phai: Nu am făcut nimic. Sunt doar o asistentă bună.
L-am îmbrățișat când a i-a fost frig.
I-am șters corpul când transpira.
După ce l-am curățat, am făcut patul.
Nu vezi că ar fi trebuit să iau Premiul de Asistentă de Onoare?
[Phayu: PHAI!!!]
Râsul i s-a redus la tăcere când s-a auzit vocea profundă de la telefon.
[Phayu: Știu ce fel de tip ești. Dacă nu de dragul lui Rain, te rog fă-o pentru mine. Vreau să-ți amintești că băiatul este juniorul meu.]
Phayu i-a spus că, dacă nu-și ia în considerare iubitul, cel puțin ar trebui să-l ia în considerare. Acest lucru l-a făcut pe Praphai să se oprească din mers și zâmbetul jucăuș a dispărut de pe fața lui, lăsând doar o privire meditativă în ochi.
Sky nu este singurul care credea că se joacă. Nici măcar un prieten ca Phayu nu îl vedea altfel. Asta l-a împins să răspundă într-o ton mai serios.
Phai: Dacă vorbesc serios?
[Phayu: … ]
Deși nu îi putea vedea fața, știe că este nedumerit.
Phai: Hei, hai să vorbim mai târziu. Spune-i lui Rain că Sky s-a trezit o dată. Acum doarme profund, nu-ți face griji, nu sunt suficient de rău încât să profit de o persoană bolnavă.
Dar așa puțin din asta nu contează.
Praphai își încrucișă degetele și puse capăt conversației.
Phai: Asta e tot.
Apoi a băgat telefonul în buzunar și s-a dus direct la cămin folosind permisul apoi a intrat direct în camera pacientului fără nici măcar să se gândească să mănânce în restaurant, pentru că nu vrea ca Sky să rămână singur pentru mult timp.
Îi place mai mult să stea cu Sky.
***
Phai: Sunt aici, Sky. Sky este un băiat bun.
Sky: Ține-mă, nu, nu, nu… nu.
Cel care închidea ușa s-a întors să privească zgomotul ciudat și, de îndată ce l-a văzut, și-a aruncat farfuria în fața ușii și a sărit la persoana care era neclintită pe pat cu o privire dureroasă. În doar o jumătate de oră, cel căruia tocmai i-a schimbat hainele s-a udat din nou de la transpirație.
Phai: Ce este, Sky?
Tipul înalt și-a întins mâna să atingă fruntea lui Sky și să-i verifice temperatura. Dar de îndată ce vârfurile degetelor l-au atins, băiatul bolnav i-a îndepărtat mâna de frică, așa că Praphai s-a oprit.
Pacientul a continuat să-și închidă ochii cu sprâncenele încruntate. Transpirația i se prelingea pe față și capul i se scutura pe pernă, ca și cum s-ar lupta cu un coșmar. Gura i-a scăpat un geamăt care a sunat ca un urlet. Chiar dacă nu plânge, trupul îi tremură ca cineva căruia îi era frică. Acest lucru l-a îngrozit pe cel care l-a văzut.
Phai: Sky, sunt eu, P’Phai, P’Rahu.
Tânărul stătea pe marginea patului ca să vorbească pe un ton reconfortant, dar imediat ce l-a atins, băiatul care era blocat în coșmarul lui a tresărit şi încerca să scape de cineva în somn.
Sky: Nu, te rog… nu. Lasă-mă… lasă-mă. Eu… nu… te rog.
Acesta este un alt geamăt reprimat?
Cu cât îl vede mai mult, cu atât devine mai dureros.
Praphai a ezitat puțin.
[Îmbrățișare]
Sky: Hei, nu… lasă-mă, te rog, lasă-mă… lasă-mă, lasă-mă, nu, te rog… lasă-mă.
Tânărul s-a hotărât să-l îmbrățișeze pe băiatul bolnav, dar gestul lui l-a făcut pe Sky să încerce cu toată puterea să-i reziste. Mâinile lui neputincioase încercau să împingă încontinuu, lăsă să scape de un geamăt inconfortabil și chinuitor, gâfâitul lui sună mai tare, apoi Phait îl îmbrățișă și mai tare. Fața lui, care este întotdeauna zâmbea, este acum plină de tristețe.
Phai: Eu sunt Phi al tău, Nong Sky, eu sunt P’Phai, sunt eu, micuțul meu Sky.
Sky: Lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă… lasă-mă, lasă-mă.
Phai: Nu, nu îți voi da drumul niciodată.
Nu știe dacă coșmarul lui Sky are fața lui în el. Dar ambele mâini i s-au strâns si mai tare în jurul corpului. Nu voia să îl vadă pe băiat suferind singur!
Phai: Relaxează-te, ți-am promis că nu-ți voi face nimic. Stai calm, micul meu Sky.
Praphai nu crede că va veni o zi în care să stea în brațe și să consoleze și să încerce să mângâie pe cineva care nu are nicio legătură cu el. Băiatul care-i arunca mereu o privire rece, părea atât de jalnic încât nu l-a putut lăsa în pace.
Tânărul nu știa la ce visează Sky. Dar condițiile lui i-au arătat acum că cel pe care îl credea că este atât de puternic, este de fapt destul de fragilă. Așa că vocea lui profundă îi tot șoptește.
Phai: Sunt aici. Sunt încă lângă tine. Nimeni nu-l poate răni pe Sky.
Cu o mână îmbrățișându-l de talie, iar cu alta mângâindu-i ușor părul umed. Uneori îl săruta pe frunte, apoi între sprâncene, apoi pe obraji, fără să îi dea drumul.
Indiferent cât de mult s-a împotrivit Sky sau a încercat să scape în visele lui, a durat ceva timp pentru ca cel care a avut un coșmar să se calmeze din nou.
Phai: Relaxează-te, micuțul meu Sky.
Deși băiatul lui bun s-a sprijinit pe piept cu o expresie mai bună pe față, Praphai încă nu era convins, așa că a continuat să-l mângâie ușor pe spate, șoptind pentru a-l mângâia cu cuvinte de asigurare pentru destul de mult timp. Până când a auzit o respirație aritmică care îi spune că Sky dormea profund din nou. Apoi brațele lui l-au pus ușor pe Sky să se întindă pe saltea moale.
Dar cel care părea că doarme și-a întins mâna ca să-i apuce din nou cămașa, încruntându-se de parcă nu ar fi vrut să-i dispară căldura și confortul.
Phai: Sunt aici, nu plec nicăieri.
În timp ce îi șopti, strânsoarea începu să se slăbească. Dar Praphai nu se grăbeşte să despachetze ce a cumpărat. Stă nemișcat lângă Sky în timp ce se uită la fața lui înroșită. Ochii lui confuzi s-au transformat în ochi înflăcărați.
Nu știe la ce visa Sky. Dar a vrut să fie cel care îl salvează de tot!
Phai: Ce s-a întâmplat cu tine?
Acum, Praphai se întreabă dacă acest coșmar are vreo legătură cu modul în care Sky l-a tot respins, încercând să construiască un zid în jurul lui.
Ce a făcut Sky? De ce băiatul ăsta pare atât de experimentat la pat? Tânărul se îndoia de tot. A vrut să știe totul până când nodul din piept devenea mai strâns.
Phai: Spune-mi.
Știe că Sky nu i-ar putea spune, dar încă dorește să audă totul din gura lui.
Phai: Oh, ce e în neregulă? Să întrebi despre trecutul cuiva nu este stilul meu.
Nu este treaba lui, dar dacă îl face să știe mai multe despre persoana care doarme pe pieptul lui, atunci este dispus să se schimbe.
Praphai încă stătea pe pat, privind expresia lui Sky. Când Sky s-a încruntat, îi mângâia sprâncenele ușor în timp ce se uita la el, până când era sigur că încruntarea dispărea, iar și iar timp de ore întregi. Deși Phai este reticent să-și părăsească partea, a cedat în fața stomacul lui și și-a amintit să pună terciul de orez în frigider.
Când bărbatul mai în vârstă s-a ridicat din pat, ochii lui ascuțiți erau în continuare concentrați pe fața netedă, cu cât îl vede mai mult, cu atât este mai atras de el.
S-a dus să mănânce niște orez, a curățat totul, apoi s-a spălat pe dinți cu viteza luminii, apoi s-a întors în același loc…să fie perna lui Sky.
Sky: Oh.
Praphai a auzit geamătul slab și s-a obișnuit cu el, fără să-și dea seama că ochii lui strălucitori începuseră să se deschidă încet.
Sky: Cine este?
Întrebă băiatul cu o voce răgușită, împingând cu mâinile până când tânărul se aplecă spre el.
Phai: Sunt P’Phai.
Phai și-a apropiat cu afecțiune vârful nasului, crezând că Sky încă visează ca înainte, dar…
Sky: P’Phai… P’Rahu?
Porecla familiară se auzi de pe buzele crăpate, făcând ochii lui Phai să se lărgească. Rămâne și mai surprins când pacientul, care știa clar cine este în fața lui, s-a mutat să se întindă pe piept și și-a găsit din nou unghiul confortabil, înecându-și fața în colțul gâtului până când a încetat să se miște când mâinile i se strânseră pe cămașă.
Sky: Îmi este frig.
[Îmbrăţişare]
Când băiatul i-a spus că îi este frig, l-a îmbrățișat strâns și i-a pus și pătura peste corp. Nu-l deranjează chiar dacă ar muri din cauza căldurii.
Doar tu întins pe piept mi-a făcut deja un atac de cord, iar acum se încinge!
Praphai credea că acesta era singurul lucru care făcea rău, dar se pare că nu la fel de rău ca următorul mormăi.
Sky: Nu-mi da drumul… Ține-mă strâns.
Așa de drăguț!
Încă o dată, Praphai a țipat în inima lui.
Cine știe că atunci când un băiat rece îl implora așa, chiar și un tip ca el se putea topi ca gheața.
Nu este doar cât de fierbinte era în pat. Nu este doar cât de încântați au fost ochii lui reci. Dar chiar și atunci când este fragil și vulnerabil, rugămintea lui ar putea fi atât de captivantă până când nu-și poate lua ochii de pe cel din îmbrățișarea lui!
De ce a crezut Praphai că băiatul ăsta arată normal? Care tip normal i-ar cere să stea în pat și să-l îmbrățișeze fără să stea pe gânduri? De asemenea, el atât de îngrijorat încât a stat treaz toată noaptea să-i verifice temperatura. Și când s-a trezit, i-a îmbrățișat talia atât de tare încât a trebuit să stea întins în pat ca o pernă. Este prea mult de gestionat.
Phai: Este prea mult.
Da, îi place acest tip de atitudine vicleană și mai mult când l-a auzit mormăind.
Sky: P’Rahu.
În acest moment, chiar dacă l-a numit uriașul întunecat, va fi bucuros de acord cu tot ce spune.
