Enigma lui Omega- Capitolul 53( +18)

Enigma lui Omega – Capitolul 53 (+18)

Nu exista o altă cale. El nu crezuse că sentimentele l-ar putea tortura, până în acel moment…momentul în care Shen Tai apăruse în viața lui. Nu știa cum să măsoare gradele iubirii, știa doar că nu își putea permite să-l mai piardă vreodată pe Tai.

Singura modalitate de a se salva era să și-l ia pe Omega lui înapoi. El voia să-l marcheze pe Shen Tai, cu adevărat, permanent și pentru totdeauna în această viață…să-l marcheze pe Shen Tai.

Huo Moyu se întinse pe o parte lângă Shen Tai, îl trase în brațe, ținu penisul erect al lui Shen Tai cu o mână și începu să-l mângâie. Îi exploră direct fesele. Cu cealaltă mână tatonă canalul secret care se deschidea și se închidea în mod constant, secretând lichidul lubrifiant  trimițând o adevărată „invitație”.

– Huo Moyu! Pleacă și nu mă atinge!

Shen Tai fu dezbrăcat, iar corpul său era alb și acoperit de o pudră strălucitoare[1].

Huo Moyu își introduse degetele în orificiul cărnii moale,  scoase o cantitate mare de lubrifiant și își unse fața [2], apoi sărută urechile și obrajii lui Shen Tai și spuse brusc:

– Vrei să plec. Cât de mult vrei să ți-o trag? Corpul tău este mult mai cinstit.

Shen Tai spuse răgușit:

 – Nu, nu…

Brațul lung al lui Huo Moyu trecu printr-unul dintre picioarele lui Shen Tai și îl ridică în sus. Dorința se lupta din nou la nesfârșit și fiecare celulă din corpul lui era dornică să fie pătrunsă, introdusă și violată cu violență, iar acest Enigma maiestuos, aspru și extrem de puternic să intre în locul cel mai secret al corpului, fie că era vorba de organele genitale sau de feromoni.  El ar fi vrut să facă sex non-stop și ar fi vrut să-l îmbrățișeze pe Huo Moyu, să-i spună cât îl iubea și să nu-l mai lase niciodată.

Dar nu putea, nu! Nu mai poate avea nicio încurcătură cu Huo Moyu!

Shen Tai se agăță de urma conștiinței clare și se luptă slab:

– Nu… nu vreau… ah ah…

În timp ce Shen Tai  gemu, Huo Moyu își introduse penisul. Carnea caldă și umedă era deja pregătită pentru această fuziune mult așteptată. Huo Moyu atinsese, de asemenea, limita răbdării sale și lovi cavitatea moale de reproducere.

Durere, amorțeală și emoție, toată plăcerea i se repezi în creier într-o clipă, iar membrele și oasele îi tremurară ușor ca și cum ar fi fost electrocutate. Shen Tai simți doar o lumină albă fulgerând în fața ochilor și el doar ejaculă.

Huo Moyu era, de asemenea, extrem de confortabil prin învelișul strâns al peretelui de carne. Trupul se deschise pentru el, apoi începu să împingă sălbatic.

Mișcările violente făceau ca patul de sub ei doi să tremure. Huo Moyu simți că poziția întins pe o parte nu era suficient de adâncă și suficient de puternică. Își scoase penisul umed, îl întoarse pe Shen Tai și se apăsă pe el apucându-l de fese. Puse picioarele drepte și subțiri ale lui Shen Tai pe umerii săi, îi ridică talia cu perne și împinse din față. Voia să-i vadă chipul atât de drag lui, voia să-l posede complet până la ultimul atom din corp. Se simți în acel moment cel mai fericit om de pe pământ. Un AN de așteptare și de dor , un AN de neliniști, de căutări, de singurătate, un AN cu nopți nedormite repetând ca un nebun numele lui Shen Tai. Conectarea de acum însemna pentru el cel mai mare cadou pe care viața i-l dădea. Ținea corpul lui Shen Tai ca pe ceva unic, prețios, nemaiîntâlnit…Omega era al lui și el, Enigma, era al lui Omega.

Shen Tai luă cearșafurile șifonate cu ambele mâini și nu avu unde să se ascundă. Era ca  „bătut în cuie” de penisul lui Huo Moyu, se zbătea de durere și de plăcere, clătina din cap  pierdut într-o mare de iubire și de plăcere. Penisul îi dansa în ritmul mișcărilor lui  Moyu, iar simțurile lui se ridicau spre un paradis luminos apoi se  scufundau într-un abis infinit. Voia și nu voia să fie posedat de acel Enigma care îi aparținuse acum un an pentru o săptămână și care îl abandonase făcându-l să plângă cu lacrimi de sânge. Se scufunda când într-o mare de plăcere extremă, când într-o mare de durere teribilă. Era și nu era Omega lui Enigma.

Corpurile Enigma  și Omega se amestecau unul cu celălalt, iar feromonii erau suspendați și încolăciți în mod invizibil.

Huo Moyu își legăna sălbatic talia puternică, împingând și ieșind sălbatic din orificiul de extaz, din ce în ce mai tare, din ce în ce mai repede și mai adânc. Continua să exploreze profund, să jefuiască și să umple toate golurile pe care le putea ajunge.

De fiecare dată când lovea cavitatea reproductivă a lui Shen Tai, Shen Tai țipa de frică și de emoție, iar canalul secret i se micșora la limită. Plăcerea adusă de acel moment era ca un tsunami care se ridica de la pământ și era atât de bine încât sufletul lui era pe cale să-și părăsească trupul. Se simțea cu adevărat Enigma lui Omega. El  împingea înainte cu înverșunare, dorind ca toate veziculele de spermă să poată fi îndesate în el. Împinse capul lui Shen Tai aproape atingând  capul patului, apoi îl trase înapoi de talie pentru a suporta o nouă rundă de împingeri sacadate.

Se apropie de fața lui Shen Tai și-i aspiră nesățios buzele, le supse, le mușcă dulce, tandru, apoi supse pielea lui, o mângâie. Frecă fiecare centimetru din corpul lui Shen Tai cu mâinile lui înfierbântate. Își dorea să-l înghită pe Omega și să-l ascundă în stomac, își dorea să guste încet toată frumusețea acestei persoane pe care o considera adevărata lui soție.

Zgomotul de pocnire și de umezire în timp ce gaura din spate era futută era indecent , iar lichidul ieșea în bule minuscule, făcând coapsele lui Shen Tai umede.

Shen Tai fu futut până când corpul lui deveni moale. Părea că nu mai avea autonomie sub talie. Devenise un recipient pentru adulter și plăcere, era în mod clar prins în capcană. Sexul îi erodase sănătatea mintală, iar cuvintele lui erau într-o ordine haotică, cerșind milă într-o clipă și gemând iar și iar în alta. Șoptea numele lui Huo Moyu cerșind mai mult sex, iar în minutul următor voia să-l respingă.

Această cucerire părea să fie nesfârșită și Shen Tai intră o vreme în comă, dar fu readus în acest câmp erotic în care visele și realitatea alternau cu stimulare extremă.

Huo Moyu întoarse corpul lui Shen Tai și îl făcu să îngenuncheze pe pat. Ochii lui căzură mai întâi pe miezul roșu și umflat al lui Shen Tai, care scuipa un lichid tulbure și nu putea fi închis. Ochii lui se mutară apoi în sus și se fixară pe ceafa lui Shen Tai. Inima îi bătea nebunește. În toată viața lui nu-și dorise niciodată să marcheze pe cineva când era în stare normală. Fusese mereu undeva sus, în sfera cea mai înaltă a societății și de acolo privea cu dispreț pe toți Omega pe care îi considera nesemnificativi și buni doar pentru reproducere. Iar acum , ținea în brațe acest corp fin, slab, zguduit de fierbințeala estrului și își dorea din toată inima să-l marcheze și să devină una cu el scufundându-se într-un infinit al timpului.

El împinse încet penisul său mare, înspăimântător de gros, care era umflat de sânge până la roșu violet, în gaura de carne a lui Shen Tai și îl posedă de mai mult de o sută de ori. Când Shen Tai rămase inconștient, Huo Moyu atinse, intrarea cavității reproductive începu să se împingă spre interior și penisul era pregătit să formeze un nod. Spermatozoizii lui așteptau de mai bine de o oră explozia și relaxarea corpului care devenise extrem de dureros. În același timp, se aplecă emoționat, ca și cum s-ar fi rugat în fața unui sfânt, expunându-și dinții canini ascuțiți și țintind glanda lui Shen Tai.

………………………………………………….

O durere ascuțită…ochii lui Shen Tai se măriră brusc, iar partea inferioară a corpului său păru să fie străpunsă.

Toate amintirile dureroase îi inundară mintea. Durerea pe care Shen Tai o simți nu fu doar în cavitatea reproductivă, ci și în glandă, în inimă și în nervi. Va fi marcat, va rămâne însărcinat și va fi abandonat. O spaimă teribilă se declanșă în neuronii amețiți de sărutări și de feromonii Enigma. Trebuia să se scuture și să evadeze din haosul pe care îl simțea acum când era în călduri.

Shen Tai își adună toate puterile și se zbătu cu o forță inumană.

–  Nu! Dă-mi drumul!

– A-Tai, nu-ți fie teamă, lasă-mă să te marchez.

Caninii lui Huo Moyu plutiră deasupra gâtului lui Shen Tai, iar el spuse solemn și afectuos, de parcă și-ar fi predat viața în mâinile lui:

 – Îți ofer marca mea și vei deveni singurul Omega din viața mea.

– Nu!!…țipă îngrozit Shen Tai.

Întoarse capul și se uită în ochii lui Huo Moyu cu privirea plină de spaimă și de hotărâre. Strânse din dinți și spuse:

– Dacă îndrăznești să mă marchezi din nou îmi voi scoate glanda complet ca să nu mai fiu un Omega!

……………………………………………………………….

Huo Moyu încremeni și pentru o clipă nu-i veni să creadă ce auzise.

Mișcarea laborioasă a lui Shen Tai de a-și acoperi ceafa cu mâinile îi adânci înțelegerea. Shen Tai voia să-și îndepărteze glanda…

Shen Tai nu-l iubea…Shen Tai nu voia marca lui…Shen Tai nu-l voia. Lumea întreagă se prăbuși ca un munte zguduit de un seism de mare magnitudine.

Marca lui simboliza cel mai înalt angajament pe care îl putea acorda, ceea ce însemna că dorea să predea controlul și dreptul exclusiv la reproducere în mâinile celeilalte persoane…În mâinile lui Shen Tai…Nu exagera…el dorea să-și predea averea și viața, și era complet pregătit. Decizia o luase într-o stare sobră, știa cu câte presiuni și dificultăți se va confrunta pentru asta și știa ce riscuri uriașe își asuma, dar totuși decisese să-i dea cel mai prețios lucru al lui.

Își oferise viața persoanei care îi plăcuse și care era unică pentru el, dar cealaltă persoană o aruncase ca pe niște pantofi uzați.

Huo Moyu se înmuie instantaneu. El căzu pe pat și privi în gol la Shen Tai, care se retrăsese înghesuit într-un colț și-și ținea mâinile pe ceafă.

În acel moment, începu să creadă ceea ce spusese Shen Tai  mereu.

Nu vreau nimic de la tine, nu te vreau.

 Întotdeauna crezuse cu aroganță că Shen Tai era doar supărat pe el și nemulțumit de situația dintre el și Qiu Qiu. Crezuse că atâta timp cât îi  va trata bine și le va da un  statut, atitudinea lui Shen Tai se va înmuia, mai devreme sau mai târziu. Shen Tai îi plăcea atât de mult, la urma urmei, îi putea oferi  o viață dincolo de imaginație.

Se părea însă că Shen Tai chiar nu-l mai voia. Omega lui preferase să se ascundă în perioada de estru, preferase să fie acoperit de feromonii altui Alfa, decât să fie marcat de el.

Acesta nu mai era Omega lui…Shen Tai refuza să fie Omega lui.

Credea că toate acestea îi vor declanșa furia tunătoare, credea că se va arunca pe Shen Tai să-l posede până la capăt, dar nu mai avea deloc putere, iar creierul îi era complet gol. Avea ochii plini de lacrimi sărate și fierbinți. Un nod sufocant îi strângea gâtul, pieptul, măruntaiele. Drumul spre moarte începuse, și el, Alfa tuturor Alfa, Regele regilor, marele, recele  și maiestuosul Enigma se stingea  încetul cu încetul, ars de flăcările durerii.

De ce se întâmpla asta? Cum de deveniseră el și Shen Tai așa?

Emoțiile se transformau în cuvinte și se extindeau până în gât, dar până la urmă acestea fură înghițite de fiara numită „DURERE”. Nu mai scoase niciun cuvânt. Își mobiliză toată puterea și toată voința pentru a-și suprima în totalitate feromonii din corp. Sperma care se pregătise  să iasă fu aspirată lovindu-i măruntaiele ca un bumerang enorm. Baza penisului, care se pregătise să formeze un nodul în cavitatea reproducătoare a lui Shen Tai, scoasă prea repede îi sfâșie cu cruzime abdomenul. Inima lui care se pregătise să se ofere fără condiții și fusese refuzată se rupse violent în două. Moyu se sigilă  într-o tăcere înfiorătoare. Se sigilă el însuși… într-o cușcă invizibilă.

Huo Moyu se ridică din pat, se îmbrăcă în tăcere, își luă telefonul mobil și trimise un mesaj șoferului care era în așteptare, cerându-i să parcheze mașina la ușa blocului. Trimise adresa lui Heng Shu cerându-i să o aducă pe Ayi Lan. Unul dintre ei trebuia să rămână acolo pentru a se ocupa de consecințe, iar celălalt trebuia să-l ia pe Qiu Qiu acasă. Lăsând telefonul jos, îl îmbrăcă cu multă grijă pe Shen Tai.

Acesta își epuizase deja energia fizică. Tremură violent când Huo Moyu îl atinse și apoi încetă să mai miște. Era în stare gravă. Intrase în comă datorită întreruperii bruște a actului sexual.

Huo Moyu îl înfășură pe Shen Tai într-un cearșaf de pat, îl luă în brațe ca pe un nou născut și ieși.

Bai Xiang Wan plecase deja și nu întâlni pe nimeni pe drum. Huo Moyu îl băgă rapid pe Shen Tai în mașină și îi ceru șoferului să-l ducă la spitalul lui privat.

Șoferul văzu că Huo Moyu nu avea de gând să urce în mașină.

– Stăpâne , unde mergi?

Huo Moyu răspunse doar: „ai grijă de el”, închise ușa, se întoarse și urcă în taxi.

Huo Moyu merse într-un club privat deschis de un prieten. Era un club foarte special care accepta doar Alfa, sau Enigma.

Managerul îl cunoștea, dar nu-l recunoscu la început. Probabil că nu-l văzuse niciodată atât de deznădăjduit și de deprimat.

– Huo Xiansheng, e prima dată că veniți aici. Sunt măgulit. De ce nu i-ați cerut șoferului meu să vă aducă? Intră în prețul serviciului.  Sunt gata să…

— Du-mă înăuntru.

 Huo Moyu o spuse cu o voce răgușită, aproape stinsă.

Managerul fu speriat pentru o clipă. El văzuse că starea de spirit a lui Huo Moyu era pe punctul de a se prăbuși. Era foarte îngrijorat  pentru că îl cunoștea ca pe o persoană foarte mândră ce ținea mereu capul sus. În acel moment el apăruse la ușa clubului cu umerii căzuți, cu capul aplecat, cu părul în dezordine, cu fața arzând și cu ochii înfundați în fundul capului.

Huo Moyu îl urmă pe manager prin coridorul lung și întunecat. Managerul deschise o ușă de metal foarte îngustă, dar surprinzător de groasă, iar Huo Moyu intră fără ezitare în camera întunecată.

Când ușa fu închisă și încuiată, Huo Moyu rămase nemișcat pentru o clipă în întuneric și deodată izbucni urletul unei fiare furioase, apoi  fu înlocuit cu vaiete ce ar fi putut rupe orice inimă…

Hou Moyu era pe cale să moară de durere…

Trecerea timpului nu mai putea fi percepută cu acuratețe, iar întunericul părea să înghită totul, inclusiv timpul.
………………………………………………………..

Ușa grea de metal fu deschisă și o siluetă înaltă stătea în dreptul ușii. Cea mai mare parte a luminii deja slabe era blocată.

Bărbatul spuse cu un strop de ridicol:

 – Aprind luminile.

Camera se lumină brusc, Huo Moyu ghemuit,  înclină capul, închise ochii strâns și se adaptă încet la lumină cu o durere înțepătoare.

„Camera” în care se afla era de fapt o cutie metalică pătrată, care putea fi descrisă doar ca atare, pentru că nu era nimic în ea în afară de o bandă de lumină flexibilă încorporată, un întrerupător și un buton de urgență.

Pereții groși de metal vopsiți în albastru închis erau acoperiți de gropi în formă de bol de diferite dimensiuni, ca și cum ar fi fost loviți de un gigant.

Bărbatul se uită la Huo Moyu, care era înghesuit în colț cu hainele în zdrențe și spuse de două ori „tsk tsk”

 – Voi percepe mai multe taxe. Această cameră de reducere a presiunii tocmai a sosit ieri și e făcută dintr-un aliaj nou foarte rezistent. Este flexibil și duritatea este mai bună, dar este al naibii de scump.

Huo Moyu își întoarse încet fața.

Persoana care intrase aici purta un tricou negru obișnuit și blugi. Era înalt și puternic. Hainele casual nu erau bine croite, dar nu puteau ascunde liniile musculare ondulate de sub țesătură. Brațele lui ca și cum ar fi fost gata de plecare erau musculoase și pielea de culoarea grâului, iar ochii lui erau la fel de cercetători ca ai unui vultur. Nimeni n-ar fi îndrăznit să se uite direct în ochii lui.

El provenea dintr-o familie de militari, era regele forțelor speciale, un alt Enigma, iar numele lui era Yu Fengcheng.

Doar persoanele cu acest background puteau obține licențe comerciale pentru aliaje speciale.

Yu Fengcheng se uită la Huo Moyu. Mâinile și capul îi erau însângerate.  Aspectul de depresie și de tristețe de pe chipul acestuia îl uimiră o clipă. Chipul lui Huo Moyu era livid și perle de transpirație curgeau de-a lungul obrajilor împletindu-se cu lacrimile care cădeau intr-un șuvoi. Membrele îi tremurau spasmodic  și Yu își dădu seama că starea lui Huo Moyu era mai rea decât își imaginase, așa că își lăsă deoparte atitudinea jucăușă și  întrebă:

– Ce s-a întâmplat de sunteți în starea asta?

Camera de eliberare a presiunii, așa cum sugerează și numele, este un loc folosit de Alfa și de Enigma pentru a elibera presiunea prea mare din corp. E folosită în special de cei ce nu-și pot folosi feromonii în circumstanțe normale, în special cei care posedă feromoni la nivel de arme biologice. Dacă emoțiile lor se acumulează până când ajung la un anumit nivel, trebuie să găsească o modalitate de a le evacua. Astfel apăruseră în oraș camerele de eliberare a presiunii.

De obicei, Alfa care veneau aici era din cauza nervilor, dar Huo Moyu era… trist…deznădăjduit…ceea ce era cu adevărat anormal pentru un Enigma.

Huo Moyu se rezemă tremurând de perete, se uită în gol în față și  murmură cu jale:

 – Nu vrea marca mea.

– Ce??

 Yu Fengcheng nu auzise clar, sau auzise, dar nu-i venea să creadă ce  auzise…Exista cineva atât de nebun încât să refuze marca prețioasă a unui Enigma???

–Nu vrea marca mea… buzele lui Huo Moyu tremurau și deveneau din ce în ce mai vinete, semn de urgență cardiacă.

 – El a spus că dacă îndrăznesc să-l marchez din nou, își va îndepărta glanda.

 În timp ce vorbea, lacrimile îi curgeau în liniște pe obraji. Își ridică mâinile pentru a-și acoperi ochii, iar lacrimile îi curgeau de fapt printre degete.

– Mă doare inima atât de tare .

 Lacrimile lui erau ca o expresie poetică, dar crudă.

Yu Fengcheng tăcea ascultându-l.

Ambii erau Enigma, iar valoarea mărcii în mintea lor era atât de mare încât putea fi comparată cu viața, stima de sine și proprietatea. Deși nu știa despre cine vorbește Huo Moyu, putea fi Prințul Xingzhou, cel care punea întotdeauna interesele pe primul loc, dispus să-și dea marca? Persoana căreia voise să-i dea marca trebuie să fie cineva pe care îl prețuia foarte mult. În acest caz, a fi respins atât de dur  ar însemna că sinceritatea și demnitatea îi fuseseră zdrobite și călcate în picioare.

Dacă ar fi fost el în locul lui Huo Moyu, nu ar fi putut suporta.

Yu Fengcheng regretă că venise să urmărească „distracția”. El ezită o clipă și întrebă:

 – De ce „din nou”?

Huo Moyu deschise gura și spuse răgușit:

 -L-am marcat în perioada susceptibilă și i-am cerut să o șteargă.

Gândindu-se la toate lucrurile stupide pe care le făcuse, el  strânse din dinți cu ură pentru sine. Omega și copilul lui… dacă…dacă și-ar fi dat seama mai devreme de sentimentele lui pentru Shen Tai… E păcat că nu există o cale de întoarcere a lui „dacă” în lume…Toate păcatele pe care le făcuse trebuiau să fie răscumpărate acum. El…el nu mai dorea să trăiască…

Yu Fengcheng se încruntă:

 –Am auzit că familia Zhou rupe logodna cu tine pentru că cineva din afară a dat naștere unui mic Alfa pentru tine. Chiar e adevărat?

Huo Moyu nu răspunse, dar încuviință.

Yu Fengcheng se rezemă de perete, simțind o durere de cap.

 – Nu ești în stare bună. Te voi trimite mai întâi la spital. Trebuie să-ți reînnoiești energia acum, înainte să poți ieși și să rezolvi problema.

– Nu vreau, nu mai am de ce și pentru cine să mi-o reînnoiesc.

Spusese ultima frază cu greu și se prăbuși fulgerat de epuizarea fizică și psihologică.

………………………………………………………………..

Când Shen Tai se trezi în spital, trecuseră deja 5 zile. Febra îi scăzuse și încă se simțea rău, dar era complet treaz.

Își aminti tot ce se întâmplase înainte să cadă în comă, tot haosul, disperarea și insuportabilitatea, toată ceața pe care Huo Moyu i-o adusese fără să aibă unde să se ascundă.

Feromonii de ulm alb de pe corpul lui erau foarte ușori, dar mirosul era foarte clar. Nu știa de ce apăruse Bai Xiang Wan acolo, cu atât mai puțin de ce apăruse Huo Moyu acolo. Își amintea că-l trimisese la spital.

Shen Tai își ridică subconștient mâna și-și atinse ceafa. Erau doar mici cruste pe rana superficială. Știa că Huo Moyu nu-l marcase în cele din urmă, dar încă simțea frica.

Poate că mulți oameni din lume cred că semnul unui Enigma este o invitație la faimă și avere, dar pentru el, era un măr otrăvitor. Nu trebuia să mai facă niciodată aceeași greșeală.

Când spusese că-și va îndepărta glanda,  vorbise serios. Dacă nu ar mai avea glanda, dacă nu ar mai fi Omega, nu ar scuti multă suferință? Cel puțin nu va mai trece prin perioada de a fi la cheremul altora și nici nu va fi controlat de feromonii lui Huo Moyu, chiar și cu prețul sănătății, dacă aceste cătușe înnăscute pot fi rupte, ce este în neregulă?

Se gândi că atunci când Qiu Qiu va împlini trei ani, nu se va mai baza prea mult pe feromonii săi…

Apropo, Qiu Qiu!

Se uită în jur și nu-și găsi telefonul mobil, așa că trase soneria de apel.

Curând, asistenta deschise ușa și intră, urmată îndeaproape de Ayi Lan.

— A-Tai, ești treaz.

 Zâmbetul lui Ayi Lan era forțat, de parcă ar fi fost îngrijorată. Aceasta era o femeie simplă și bună la inimă, care nu se pricepea la ascunderea emoțiilor.

Shen Tai nu voia să întrebe nimic altceva decât despre Qiu Qiu.

– Ayi Lan, unde este Qiu Qiu?

 Își simți gâtul uscat și usturător.

Ayi Lan turnă un pahar cu apă.

– Nu-ți face griji, Qiu Qiu e acasă și bona are grijă de el.

— Unde este telefonul meu mobil?

— Nu știu, nu aveai telefon mobil când ai ajuns aici.

Trebuie să fie încă la casa lui Cheng Xi Mei, îşi spuse Shen Tai.

Nu ştia cum să-l înfrunte acum. Sentimentul de ruşine era deja o tortură la nivel scăzut şi ceea ce era din ce în ce mai profund era vina, pentru că îi adusese atâtea necazuri.

– Vrei să-l întreb pe Xiao Wu?  întrebă Ayi Lan.

— Nu, doar pornește camera de supraveghere și lasă-mă să arunc o privire.

Ayi Lan deschise aplicația pe telefonul ei. Shen Tai se simți ușurată când îl văzu pe Qiu Qiu dormind.

— A-Tai, vrei să mergi la toaletă?

– Vreau să mă întorc acasă.

— Încă nu ţi-ai revenit, aşa că doctorul vrea să mai stai câteva zile.

– Nu este nevoie.

— A-Tai, e mai bine să-l asculți pe doctor.

 Ayi Lan părea tulburată.

Shen Tai făcu o pauză și se întinse înapoi. El nu îl va asculta pe Huo Moyu. El întrebă:

– Câte zile voi mai rămâne?

Ayi Lan spuse încet:

— Cam… patru sau cinci zile.

-Până când semnul meu temporar dispare complet, nu-i așa? spuse Shen Tai amorțit.

Ayi Lan oftă.

Bineînțeles, cum ar putea Huo Moyu să-i permită să iasă cu feromonii unui alt Alfa? Cum și-ar mai spăla Enigma fața?

–Știu, dar trebuie să-l văd pe Qiu Qiu.

— Voi vorbi cu tânărul stăpân când acesta își va reveni. El este în acest moment în reanimare , în acest spital.

Shen Tai tăcu o clipă, apoi continuă ca și cum n-ar fi auzit ultima frază.

— Ayi Lan, împrumută-mi din nou mobilul tău. Vreau să dau niște telefoane.

Shen Tai îl sună pentru prima dată pe Shen Qin și îl întrebă despre starea bunicii. Sănătatea bunicii se îmbunătățise în ultimele zile și era bine dispusă, dar încă nu putea fi externată. După ce spuse câteva cuvinte, Shen Qin începu să menționeze despre ce hrană avea nevoie ca supliment bunica lui și despre medicamente , cerând în mod deschis bani.

Shen Tai nu putu să-i spună nimic mai mult.

 – Am probleme cu telefonul meu mobil. Îți voi transfera în după-amiaza asta. Ai grijă de bunica.

La al doilea apel, îl sună pe Cheng Xi Mei.

Cheng Xi Mei era evident nerăbdător când răspunse la apelul necunoscut. El spuse „ah” după ce a auzi vocea lui Shen Tai.

–A-Tai? Ce faci? Unde ești?

– Sunt la spital. Sunt bine.

 Shen Tai spuse solemn:

–Ți-am făcut din nou probleme. Îmi pare foarte rău. Eu…

– Este în regulă, nu o lua prea în serios. Nimeni nu se aștepta la  Huo Xiansheng…

 Cheng Xi Mei se simți și el puțin jenat.

 –Ei bine, menajera lui a venit să curețe consecințele. Bătrânul care era cu ea a fost destul de mișto și chiar m-a despăgubit cu o sumă mare de bani, aș putea chiar să-mi cumpăr un alt apartament cu ei. Pot spune că sunt bani câștigați ușor.

Shen Tai își susținu fruntea grea și dureroasă cu palmele:

 -Telefonul meu mobil e la tine acasă?

-Menajera l-a luat.

Cheng Xi Mei întrebă precaut:

– A-Tai, te vei căsători cu Huo Xiansheng?

– Ce?

-Astăzi, tatăl lui a făcut o declarație publică, vestea despre anularea logodnei dintre  Huo Xiansheng și Zhou Xiao Chu e peste tot. Acum există zvonuri că Huo Xiansheng dorește să se căsătorească cu tine.

Vocea lui Shen Tai a deveni brusc mai rece.

 – Nu, nu putem.