Enigma lui Omega- Capitolul 54

Enigma lui Omega – Capitolul 54

Cheng Xi Mei oftă neputincios:

 – A-Tai…

El făcu o pauză și în cele din urmă înghiți ceea ce voia să spună.

 – După perioada de estru, ești slab. Ar trebui să ai grijă de tine.

-Bine. Acum te las.

 În cele din urmă,  întoarse telefonul lui Ayi Lan:

– Ayi Lan, telefonul meu este la Heng Shu. Poate să mi-l aducă?

– O, bine.

Ayi Lan trimitea un mesaj când ușa secției fu deschisă și intră doamna Huo.

– Doamnă.

Doamna Huo dădu din cap către Ayi Lan și dădu de înțeles cu privirea că ea și asistenta ar trebui să iasă.

După ce cele două plecară, doamna Huo se așeză lângă patul de spital cu o privire tristă în ochi.

 -A-Tai, te simți mai bine?

Shen Tai nu arătă nicio expresie și șopti:

 – Mult mai bine.

– Sunt aici să te iau de la spital. Îți mai amintești casa în care l-am întâlnit prima dată pe Qiu Qiu? Tu și el ar trebui să vă mutați mai întâi acolo.

 Doamna Huo adăugă:

 – Moyu tocmai și-a dat acordul.

Shen Tai se uită la doamna Huo în gol, de parcă nu ar fi putut să o creadă.

Ea scoase un alt telefon mobil din geantă.

– Heng mi l-a dat. Acesta este al tău.

Shen Tai luă încet telefonul și întrebă ezitant:

– Serios? A fost de acord?

– Serios, cele două bone se vor duce și ele și se vor ocupa de Qiu Qiu.

Doamna Huo își lăsă capul în jos cu o expresie tristă.

– Moyu nu va fi capabil să vină să te vadă acum. L-am informat deja pe Heng să ducă acolo necesitățile zilnice ale lui Qiu Qiu. El va împacheta și va muta totul.

Shen Tai tăcu mult timp înainte de a întreba:

– Ce face el ?

Se temea de orice mișcare a lui Huo Moyu, chiar dacă doamna Huo ar fi prezentă. Dacă Huo Moyu nu ar fi de acord, ar fi imposibil ca el să părăsească familia Huo și el voia să se mute.

Doamna Huo se gândi o vreme cum să răspundă.

– Acum este foarte bolnav și foarte confuz, acordă-i ceva timp.

Ceea ce apăru în mintea doamnei Huo fu conversația pe care o avusese cu fiul ei în această dimineață, la ieșirea din comă.

Huo Moyu nu terminase actul sexual și se retrăsese când penisul începea să formeze nodul. De asemenea, își retrăsese feromonii anihilându-i complet ceea ce echivala cu o masă de 100 de kilograme ce cade pe un corp. Și în final consumase energie excesivă în camera de eliberare a presiunii acum 5 zile ceea ce îi crease o urgență cardiacă, o deshidratare puternică și o stare de șoc profundă. Avusese noroc de prezența de spirit a lui Yu Fengcheng care considerase că ceva nu era în regulă cu el și îl trimisese de urgență la spital. Huo Moyu atinsese granița tărâmului de dincolo…

Enigma are capacitatea de a folosi feromonii pentru a-i controla pe alții, dar controlul  asupra propriilor lor feromoni are un preț greu.

Aceasta era cea mai proastă stare de sănătate a lui Huo Moyu din viața sa. Fusese luat în primire la Urgențe cu cea mai mare seriozitate.

Era semi conștient și repeta în continu aceeași frază.

 Vreau să mor…Vreau să mor…Vreau să mor…

Ajuns la spital refuză orice tratament ceea ce făcu ca situația lui să se înrăutățească în orele care urmară. Deshidratarea era puternică. În delirul lui striga numele lui Shen Tai și continuă să urle că nu mai vrea să trăiască. Într-un final fu adormit și dus la reanimare pentru a hidrata corpul la maxim și pentru a-l salva.

Cinci zile fusese cufundat în somn artificial. Glanda suferise mult, pierduse foarte mulți feromoni, inima suferise mult, corpul suferise mult. Dar mai presus de toate acestea sufletul lui Huo Moyu fusese grav atins.

Când doamna Huo se grăbi la spital, el se trezise, dar refuza să mănânce. Era foarte slab și-și pierduse strălucirea maiestuoasă.

Doamna Huo se uită la Huo Moyu care purta un halat de spital, avea părul dezordonat și barba nebărbierită ieșind pe fața lui palidă. Îi era puțin frică să recunoască că acesta era fiul ei mereu plin de viață.

– Ce se întâmplă cu tine, fiule?

Doamna Huo se simți tulburată și anxioasă.

–  A-Heng a spus că Shen Tai este și el aici în salonul de alături.

Huo Moyu nu avu nicio rușine să-i spună mamei lui ce se întâmplase, deși probabil că ea știa totul.

Puțin mai înainte el se rezemase de peretele de lângă ușa de alături, imaginându-și că Shen Tai era poate lipit de cealaltă parte a zidului.

Se amăgea, știind că acesta îl va ține la o distanță prea mare și nici măcar nu avu curajul să meargă câțiva pași pentru a arunca o privire.

Doamna Huo nu se putu abține și îl certă:

 – Câți ani ai? De ce ai ajuns în starea aceasta?

Huo Moyu tăcu o vreme și spuse:

 – A refuzat să mă lase să-l marchez.

– L-ai forțat să-ți șteargă marca, știi…nu?

 Doamna Huo strânse din dinți.

 – Bineînțeles că refuză acum.

 Fiul ei nu-și putea imagina cât de mult suferise Shen Tai când fusese operat fără anestezie.  Ar mai putea fi posibil ca cei doi să mai fie împreună după ce Omega trecuse prin asta?

– Vreau să mă căsătoresc cu el, să-l marchez și să-i dau tot ce își dorește, dar el…

 Buzele lui Huo Moyu tremurară ușor și inima îl duru din nou teribil

– …nu vrea nimic.

Doamna Huo oftă.

 – Moyu, chiar îți place atât de mult de el?

Huo Moyu râse de sine:

– De ce altfel aș fi așa?

— Dar tot ce trebuie să faci este să-i arăți.

– Eu… nu am fost suficient de bun cu el. Am rupt logodna. L-am luat pe el și pe Qiu Qiu acasă. Am fost chiar dispus să-i dau marca.

 Huo Moyu închise ochii și spuse obosit:

– Asta e tot. El nu vrea nimic… Mamă, nu am nimic să-i dau. Nici măcar marca nu poate să-l impresioneze pe Shen Tai, ce altceva aș mai putea să-i dau?

Doamna Huo se uită la fiul ei, cu ochii plini de profundă tristețe. Ea ținu încet mâna lui Huo Moyu și se sufocă văzând ce i se citea  în ochi.

 – E vina mamei. L-am lăsat pe tatăl tău să te educe în felul lui. Am fost prea slabă. N-am putut s-o păstrez pe sora ta, n-am putut avea grijă de tine, nici măcar nu te-am învățat cum să iubești .

După ce-l născuse pe Cheng Chen, suferise o depresie post-partum severă. Când Huo Moyu avusese cea mai mare nevoie de mama lui în copilărie, nu avusese timp să se îngrijească de el și acesta fusese îndoctrinat de către tatăl său. Și apoi doar trăise în aceeași casă cu doi fii Enigma care se credeau “persoane superioare”. Odată îi fusese chiar frică de fiii ei. În acele trupuri mici, văzuse miniatura soțului ei.

Nu că nu ar fi fost conștientă de nevoile emoționale ale fiilor ei. Nu s-a putut abține să scape, din când în când, după ce petrecuse câțiva ani să pună cap la cap bucățile din ruinele sufletului ei. Nu fusese niciodată apropiată de ei. Apoi, Cheng Chen plecase să locuiască împreună cu unchiul lui, fratele tatălui. Doi Enigma în aceeași casă îi dădeau fiori reci la fiecare secundă petrecută cu ei. Avea mereu impresia că aceștia doi se vor sfâșia în orice clipă.

Ea ținu strâns mâna lui Huo Moyu

– Moyu, cel mai prețios lucru pe care îl ai și pe care îl poți oferi  nu este marca, ci inima ta.

…………………………………………………………….

Huo Moyu se uită la mama lui confuz.

Majoritatea Enigma cred în putere. Ei folosesc puterea pentru a construi bariere de clasă. Numai în acest fel poate fi reunită întreaga clasă.  Grupul își menține întotdeauna dominația.

Ei cred în forța puterii mai presus de orice altceva și tind să disprețuiască emoțiile iluzorii. Deci Huo Moyu nu putea înțelege o vreme ce spunea mama lui.

Dar își dădu seama că puterea cu care era obișnuit era ineficientă în cazul lui Shen Tai. El îl adusese pe acesta și pe Qiu Qiu înapoi la el, dar îi rezistase în toate felurile posibile. Părea să dețină controlul asupra lui Shen Tai, dar de fapt nu înțelesese nimic. El crezuse că va fi câștigătorul, la fel ca mulți alții înainte. După ce câștigase prima dată, nu exista niciun motiv să eșueze într-un joc cu un Omega, dar Shen Tai îl învinsese deja cu ochi reci, cu acele cuvinte tăcute și cu o atitudine vigilentă.

Epiphyllum de scurtă durată, dar uimitor de puternic, nu mai era dispus să înflorească pentru el.

El ajunsese de fapt în punctul în care era într-adevăr la capătul inteligenței sale și îndrăznise să renunțe la demnitatea sa și să recunoască că era la capătul inteligenței sale și că Shen Tai fusese prima situație din viața lui pe care nu o putuse domina.

Doamna Huo citi emoțiile amestecate din expresia fiului ei. Nu știa cum să-l îndrume pe Huo Moyu să înțeleagă opiniile oamenilor normali despre emoții, despre dragoste, despre tandrețe. Apariția lui Shen Tai putea fi o răscumpărare tardivă. Era o oportunitate pentru Huo Moyu și chiar pentru ea însăși să corecteze multe lucruri.

Huo Moyu medită îndelung înainte de a vorbi cu o voce răgușită:

 – I-am spus deja că îmi place de el.

– Dar ceea ce ai făcut lasă de înțeles că nu-l placi.

 Doamna Huo spuse încet:

–Dacă nu știi ce să faci, începe prin a-l respecta.

“…”

– Nu-l mai forța, ascultă ce spune și ia în considerare poziția lui. Supunerea unui Omega în fața unui Alfa este cauzată de gene, ceea ce nu înseamnă că  nu poți să reacționezi altfel, mai blând, mai uman.

Doamna Huo mângâie ușor părul fiului ei. Trecuse mult timp de când nu mai fuseseră atât de aproape.

–  Cu cât îl forțezi mai mult, cu atât îl vei îndepărta de tine.

Huo Moyu își coborî ochii cu tristețe sub umbra în formă de evantai aruncată de gene. Avea o durere ascunsă și întunecată ca o cerneală groasă.

– Lasă-l pe Shen Tai să se mute la mine, ca să mai putem încă să avem grijă de el și de Qiu Qiu și mai ales…ca să nu-i pierzi.

Huo Moyu nu se simțea dispus să-l lase pe Shen Tai să părăsească sfera lui de influență. Ar fi trebuit să-l supravegheze îndeaproape când aflase că îl mințise despre acel Alfa demon.

Dar acum nu mai exista o altă cale. El trebuia să se retragă doar pentru a avansa.

-Tatăl tău este foarte supărat acum. Nu-i spune nimic. Trebuie să te faci bine cât mai repede.

– Bine.

În acel moment, se auzi o bătaie în ușa din afara salonului.

-Intrați.

Crezură că va intra o asistentă să schimbe pansamentul, dar pe neașteptate intrară deodată trei medici și anume directorul adjunct și doi directori ai spitalului. Toți fuseseră angajați de familia Huo cu salarii mari de la spitalele publice.

Huo Moyu se încruntă… oamenii ăștia erau atât de indiferenți?  El nu avea puterea fizică sau starea de spirit să vadă oameni chiar acum.

Directorul adjunct ținea un document în mână, fața lui era plină de bucurie, iar fața lui era ușor roșie de emoție:

– Felicitări, doamnă, felicitări lui Huo Xiansheng!

Mama și fiul se uitară unul la altul, confuzi.

Unul dintre directori strânse documentul din mâini.

– Huo Xiansheng, rezultatele lichidului glandular al copilului pe care ni l-ați trimis la testare acum câteva zile sunt…da…Enigma..e un Enigma!

Ochii lui Huo Moyu se măriră.

Doamna Huo fu și ea uluită.

 – Ce? Cine?

 Apoi reacționă imediat și spuse surprinsă:

– Qiu Qiu?

Inima lui Huo Moyu începu să bată sălbatic. Nu-i venea să-și creadă urechilor pentru o clipă. Era o știre peste așteptările lui.

Doamna Huo se ridică, luă fișa medicală din mâna directorului adjunct, o deschise și o privi cu atenție.

– Domnule director Wang, nu poate fi o greșeală, nu?

– Doamnă, vă rog să nu vă faceți griji. Cum am fi putut să facem o greșeală cu copilul lui Huo Xiansheng? L-am testat de trei ori și s-a confirmat că este de nivel superior. Nașterea unui Enigma este o bucurie grozavă  pentru orice familie, ca să nu mai vorbim de a d-voastră .

Huo Moyu se simți puțin confuz:

– Dar nivelul lui de feromoni este doar B.

– Pentru evaluarea feromonilor Omega, fertilitatea reprezintă o mare parte. Domnul Shen poate să nu fie suficient de fertil, dar alte expresii genice sunt mai bune decât majoritatea altor Omega și împreună cu genele d-voastră Enigma, descendenții vor fi cu siguranță remarcabili. Felicitări Huo Xiansheng, doamnă.

Huo Moyu îngheță pentru o clipă, apoi scoase brusc acul de pe dosul mâinii și vru să se ridice din pat.

Asistenta tresări și îl opri repede.

 –  Huo Xiansheng, unde plecați? Perfuzia nu este încă…

– O să-i spun lui Shen Tai.

Huo Moyu se uită la mama lui, cu o mândrie fără egal pe față.

Starea de spirit a doamnei Huo era foarte complicată. Era fericită, dar și îngrijorată.

De îndată ce Huo Moyu se ridică, se simți amețit, se clătină și se prăbuși pe dalele reci ale solului. Directorii se repeziră să-l ridice și-l repuseră în pat. După ce disconfortul trecu, se calmă în doar câteva secunde.

 – Huo Xiansheng, oricât de fericit sunteți, tot trebuie să aveți grijă de sănătate.

Directorul adjunct spuse:

– Nu este prea târziu să împărtășiți această veste bună cu familia după ce vă recuperați.

Huo Moyu lăsă capul în jos și se gândi o clipă, apoi își ridică încet ochii pentru a se uita la directorul adjunct, cu ochi cercetători.

 – Câți oameni mai știu?

Directorul adjunct observat scăderea bruscă a dispoziției lui Huo Moyu și deveni brusc pierdut.

-Ei bine, în afară de noi, încă doi oameni de la secția genetică.

-Să nu spună nimic.

 Huo Moyu spuse cu voce profundă.

-Domnule director Wang, această știre nu poate părăsi acest spital. Pot să vă las să vă ocupați de chestiunea asta?

Doamna Huo se încruntă.

Directorul Wang nu știa de ce, dar totuși răspunse:

– Da, nu vă îngrijorați.

 Și ceilalți doi directori dădură din cap în grabă.

– Domnule director Wang, mulțumesc. Eu și mama mea mai avem ceva de discutat.

Directorul adjunct, directorul și asistenta părăsiră rapid salonul.

Huo Moyu respiră lung, închise ochii și se sprijini de pat, simțind un amestec de emoții în inima lui. Moștenitorul Enigma pe care și-l dorise întotdeauna, sosise într-un mod atât de dramatic. Când auzise vestea, fusese extaziat pentru o clipă, dar își dăduse seama curând că tatăl său nu trebuia să fie înștiințat pentru moment. Și nu-l putea anunța nici pe Shen Tai deocamdată.

Tatăl său era furios pentru că pierduse afacerile cu familia Zhou. Dacă ar afla că Qiu Qiu este Enigma pe care și-l dorea, cu siguranță va obține custodia legală a lui , iar Shen Tai cu siguranță nu ar fi în stare să o suporte. În același timp, când Shen Tai ar afla vestea, va crede doar că tot ceea ce făcuse era pentru Qiu Qiu.

Acest decalaj psihologic îi dădu o migrenă teribilă.

Doamna Huo se gândi la ceva.

 – Este un lucru bun că Qiu Qiu este atât de remarcabil, dar acum nu e momentul să-l faci public.

Huo Moyu își apăsă oasele degetelor pe centrul sprâncenelor, folosind durerea pentru a abate suferința.

……………………………………………………………………

Doamna Huo îl scoase pe Shen Tai din spital cu propria mașină și îl duse la apartamentul din oraș.

Shen Tai își ținea telefonul mobil, gândindu-se la mesajul pe care tocmai îl primise de la Bai Xiang Wan și nu știa cum să răspundă.

Bai Xiang Wan scrisese:

 A-Tai, aceste lucruri s-au întâmplat deja, hai să ne calmăm cu toții pentru un timp. Nu da vina pe Xiao Die. Era prea nervoasă. Se temea că ți se va întâmpla ceva, așa că nu știa cum să facă să te ajute. Chiar dacă este de dragul lui Qiu Qiu, nu-ți mai pot da sfaturi, dar îți doresc tot ce este mai bun. Dacă tu și Qiu Qiu aveți nevoie, suntem încă aici.

Shen Tai se simțea extrem de inconfortabil. Când conștiința lui era cea mai neclară, Huo Moyu folosise suprimarea feromonilor pe Bai Xiang Wan. Indiferent dacă memoria lui era confuză sau nu, conflictul dintre cei doi era inevitabil. Oare acest incident va afecta cariera lui Bai Xiang Wan și a lui Xiao Die? Oricum ar fi, nu putea lăsa necazurile să-i tragă în jos pe oamenii care îl ajutaseră sincer.

După ce rămase tăcut o lungă perioadă de timp, Shen Tai  porni telefonul și răspunse:

  Îmi pare rău, te rog să-i ceri scuze lui Xiao Die în numele meu.

El voia să aștepte până când feromonii Bai de pe corpul său vor dispare pentru a vorbi cu Huo Moyu despre asta, chiar dacă îi era frică de EL.

De fiecare dată când se gândea la Huo Moyu, inima îi tremura. Era evident că Huo Moyu nu-l marcase, dar acel vis erotic din perioada sa de pubertate trezise prea multe amintiri fizice și psihologice pe care le suprimase cu disperare pentru a se proteja. Nu voia să mai fie sfâșiat de durere și de disperare așa cum fusese în momentul în care se întinsese pe masa de operație pentru a șterge marca celui pe care îl iubea. El sigilase adânc toate amintirile bune legate de Huo Moyu și nu putea să-și mai permită vreodată să se mai gândească la ele. Din cauza lui Qiu Qiu, părea că putea suporta toate greutățile, dar nu putea privi direct fericirea de scurtă durată pe care o avusese cândva.

Fusese amorțit în întuneric astfel încât îl uitase, dar o rază de lumină îi amintise că era tot în întuneric.

Dacă Huo Moyu l-ar fi marcat în cele din urmă și i-ar fi trezit răspunsul la stres, el s-ar fi scufundat în abis fără un rezultat final. Sănătatea mentală rămasă în punctul culminant al perioadei Q n-ar mai fi putut fi recuperată.

…………………………………………………………..

Când bona îl aduse pe Qiu Qiu, acesta  începu să bolborosească de îndată ce mirosi feromonii lui Shen Tai.

Shen Tai se simți tulburat și se învinui că-l lăsase singur. Îl sărută de mai multe ori pe față.

Doamna Huo atinse fața lui Qiu Qiu în lateral.

 – Qiu Qiu este atât de drăguț.

 Emoțiile care îi sclipeau în ochi îi aminteau mereu de Huo Moyu când era tânăr. După ce a aflase că nivelul de feromoni al lui Qiu Qiu era, de asemenea,Enigma, ea a simți că tatăl și fiul semănau din ce în ce mai mult. Fizicul lor asemănător unui vițel care putea să mănânce și să doarmă, precum și preferințele și antipatiile, nervii pe care îi arăta ocazional, erau exact aceleași cu ale lui Huo Moyu când era copil.

Când îl văzu pe Qiu Qiu simțindu-se puțin inconfortabil acum, se simți tulburată de cum a putut avea inima să-și trateze propriul fiu așa rece. Doar gândul la asta o făcu să se simtă extrem de inconfortabil.

Shen Tai adulmecă parfumul corpului lui Qiu Qiu. Era un amestec de feromoni de chiparos, de gel de duș și de fulgi de ovăz cu lapte. Respirația caldă putea netezi temporar ridurile vieții, iar Shen Tai simți cum corpul lui câștigase ceva putere.

Doamna Huo spuse:

 – A-Tai, tu poți locui aici. Este aproape de companie. Te poți întoarce pentru pauza de prânz . Astfel Qiu Qiu nu-ți va lipsi în timpul zilei.

Bine, acest aranjament era bun pentru el și Qiu Qiu. Deși nu erau separați complet de influența familiei Huo, cel puțin nu trebuia să mai trăiască sub același acoperiș cu Huo Moyu, făcându-l neliniștit. El ezita să vorbească.

– Nu-ți face griji, el nu poate intra aici.

Doamna Huo își folosi degetele pentru a se juca cu puful de pe capul lui Qiu Qiu, apoi spuse calmă:

– Nu-l poți împiedica să vrea să vină aici, dar ai dreptul să nu-i deschizi ușa.

Shen Tai nu se îngrijoră prea mult, pentru că nu găsi necesar acest lucru.