Eutanasie – Capitolul 17

– Oooo, unde vă duceți în miez de noapte, chipeșe doctor? spuse Kong scoțându-și scobitoarea din gură și aruncând-o pe geamul unei mașini negre parcate în întuneric. Ochii scrutători fixau de sub șapca neagră mașina de culoarea bronzului care ieșea din parcarea blocului de locuințe. Se consideră fericit că era unul dintre cei care vedea mișcările doctorului Guntaphat. Kong și echipa de anchetă făceau cu rândul de ceva vreme ca să suprevegheze mișcările pe care le făcea Guntaphat noaptea.

Deși informațiile strânse de Tum nu erau dovezi care să-l indice pe Gunn în mod direct, totuși, măcar știa că doctorul era interesat de medicina legală și toxicologie, chiar dacă aceste domenii nu erau legate de specializarea lui. Kong știa că nu era un lucru neobișnuit ca doctorii să fie interesați și de alte domenii medicale. Totuși, în acest caz, Gunn era suspect de uciderea farmacistului Boze și era acuzat că fusese sursa de inspirație pentru cel care a administrat injecția letală către pacienți, așa că Kong va reține pentru moment acest detaliu.

– Dacă nu te duci să-ți vezi iubitul, atunci trebuie să te duci la plimbare ca să ucizi pe cineva, mormăi Kong în timp ce porni motorul.

Urmări cu grijă mașina de culoarea bronzului de la o distanță sigură. Într-un asemenea orășel de provincie era ușor să observi dacă cineva încerca să-ți urmărească mașina. Așa că Kong trebuia să fie foarte atent să nu-l alerteze pe bărbatul din mașina din fața lui.

Mașina se îndreptă spre centru, trecând pe lângă restaurante și piața de noapte înainte de a vira la dreapta. Kong îl urmări până când văzu cum întoarse către spital. Nu putea intra cu mașina în acea zonă rezervată doar personalului spitalului. Drept urmare, parcă mașina în parcarea destinată vizitatorilor și se strecură în clădirea spitalului pe ușa din spate.

Știa locul ca pe propria palmă.

Kong văzu farurile mașinii lui Gunn când acesta parcă în fața zonei cu locuințe ale spitalului. Trupul înalt al doctorului coborî din mașină și se îndreptă spre locuințe, pe scări, până la etajul doi. Kong se uită spre ce cameră se îndrepta Gunn.

Deci Gunn îl înșela pe Wasan cu un alt bărbat.

Aceast ar putea fi o nouă informație de interes.

Bietul inspector!

Dar apoi inima lui Kong aproape se opri când văzu persoana care deschise ușa.

– Rahat!

Asistentul îmbrăcat în pijamale se uită la vizitator cu ochi panicați. Bărbatul înalt care stătea în fața lui era cel al cărui sertar îl răvășise.

Singurul motiv pentru care Gunn venise aici era acela că știa deja că Tum era făptașul care intrease și răscolise prin biroul lui. Privirea apăsătoare confirmă temerile lui Tum.

– P..profesore, ce faceți aici?

– Când i-ai cerut cheia lui Nong, dela biroul Pali, te-ai atins de ceva din sertarul meu?

Tum încercă să se comporte normal, deși inima îi sărea din piept.

– M-am întors doar să-mi iau telefonul dela baie, profesore.

Tum se gândea că nu-și va putea ascunde privirea plină de teamă. De aceea Gunn părea nemulțumit.

– Spune-mi, te-a pus cineva să faci asta sau ai făcut-o din proprie inițiativă?

– Jur că nu am umblat în sertar.

Vocea-i tremura. În ochii lui Gunn, credibilitatea lui era probabil undeva foarte jos.

– Hei, trebuie să mă înțelegi și pe mine, spuse Gunn al cărui calm dispăruse.

– Biroul mi-a fost răvășit. Și lucrurile mi-au fost mutate ca să mă acuze că eu sunt ucigașul. Aproape că am fost la închisoare fără să comit vreo crimă. Acum vreau să știu cine a făcut asta și de ce.

Gunn îl strânse atât de tare de umeri pe Tum încât acesta își schimonosi fața.

– Spune-mi acum cine ți-a ordonat să faci asta și nu depun plângere împotriva ta.

– Lasă-l în pace.

Gunn îl eliberă pe Tum și se întoarse când auzi vocea aspră. Într-un colț întunecos, bărbatul cu geacă din piele neagră și șapcă neagră stătea cu mâinile în buzunare. Îl fixa cu o privire de gheață. Gunn se încruntă, având sentimentul că ar putea fi același bărbat cu care se întâlnise Wasan la bar și la restaurant. Gunn nu știa de cât timp stătea acolo bărbatul.

Tum făcu ochii mari și se întoarse spre tip. Era pe punctul de a-i spune pe nume dar apoi se hotărî să-și țină gura. Se retrase în casă unde era în siguranță și se pregătea să o ia la fugă dacă bărbații se luau la bătaie.

– Mulțumesc pentru cooperare. Nu vreau să vă pun cătușe când nu sunt de serviciu.

Bărbatul ieși din umbră. Își scoase șapca, dezvăluind părul tuns scurt, asemeni lui Wasan.

Gunn inspiră adânc, întorcându-se spre bărbat. Acesta ieși din umbră și-i zâmbi larg.

– Sunt sublocotenent de poliție Archa. Toți îmi spun locotenentul Kong. Lucrez cu inspectorul Wasan. Îmi pare bine să vă cunosc.

Bărbatul arătă către ușa lui Tum.

– Tipul ăla este minionul meu. Nu-mi place când alți bărbați îi bat la ușă în felul acesta.

Gunn își încleștă pumnul și apoi îl deschise pentru a se calma.

– Poftim?

Kong arătă cu mâna spre scări.

– Pe aici. Vă rog să plecați. Nu mai bateți la ușa iubiților altora sau voi face și eu același lucru.

Kong văzu un val de furie tâșnind din ochii lui Gunn. Din fericire, Gunn reuși să se controleze bine. Hotărî să nu scoată nici un cuvânt, ci se îndreptă către scări și coborî repede de la etajul doi. Kong își puse din nou șapca și se duse spre Tum care stătea sprijinit de ușă de parcă îl părăsiseră puterile.

– E incredibil că ai spus așa ceva, locotenente, își exprimă Tum nemulțumirea.

– N-am avut încotro, plescăi Kong.

– Vrei să-i spun că-l urmăresc de acasă? Am venit să te văd aici, e cel mai rezonabil să-i spun că sunt iubitul tău.

– Nu era nevoie să mă ajuți.

– Cum să nu te ajut? Sau vrei să las să fii omorât în fața mea?

Kong își ridică cotul și-l sprijini de ușă deasupra capului lui Tum.

– El este suspectul în cazul uciderii farmacistului Boze. Ar putea fi cel care l-a spânzurat pe tipul ăla mare. Un tip mărunțel ca tine ar putea fi spânzurat ca un sac de nisip.

– Hei! spuse Tum ducându-se cât mai departe de el.

– Acum poți să pleci. Am crezut că ai spus că noi doi ne vom preface că nu ne cunoaștem.

– Sunt ofițer de poliție. Trebuie să-mi fac datoria când văd oameni în pericol.

Kong intră intenționat în cameră și închise ușa. Se uită la uniforma lui Tum de pe pat, care va fi folosită când Tum va intra în tura de noapte în următoarele două ore.

– Voi rămâne cu tine până când intri în tura de noapte. Doctorul s-ar putea întoarce să-ți facă ceva.

– Asta pentru că m-ai forțat să fac lucrul acela prostesc, locotenente!

– Păi, mi-am asumat responsabilitatea și am pretins că sunt iubitul tău fals, ridică din umeri Kong.

– Cine este iubitul tău?

– Tu. Și oricine îndrăznește să atace iubitul unui ofițer este un idiot.

Tum făcu fața unui om care nu se simte confortabil, privindu-l pe Kong cum se făcea comod ca la el acasă trăgându-și un scaun și așezându-se picior peste picior. Bărbatul luă intenționat cartea lui Tum de pe birou ca să o citească.

Tum oftă ușor. Chiar dacă-și dorea să o dea afară pe persoana din această cameră, teama că doctorul Gunn s-ar putea întoarce fu mai mare. Tum îl lăsă reticent pe locotenentul Kong să stea acolo. Își luă uniforma de pe pat, merse în baie și trânti ușa cu putere  arătându-și astfel nemulțumirea că lasă pe altcineva în camera lui.

………………………………………………………………………………………………….

Gunn ieși cu mașina din spital fierbând de nervi. Știa că nu ar fi trebuit să-l confrunte pe Tum în miez de  noapte. Totuși, neliniștea îl făcea incapabil să rămână calm și să nu facă nimic. Nu se supusese ordinelor lui Wasan care voia să pretindă că nu știa că biroul său fusese răscolit. Gunn credea că, cu cât trecea timpul, cu atât părea mai suspicios în ochii altor oameni.

Devenea cu adevărat un criminal.

Gunn s-ar putea să nu mai poată să se apere. Trebuia să găsească făptașul cât mai repede.

Merse direct acasă la Wasan. Wasan îi deschise poarta îmbrăcat în pijamale, ținând telefonul cu o mână și având o expresie șocată.

– Ce faci aici? se încruntă Wasan.

– Te duc acasă la mine, arătă Gunn către mașina lui. Te rog, sunt agitat acum și am nevoie de tine.

–  Ce? Wasan nu știa cum să reacționeze.

– Te rog, Wasan. Te rog.

Era prima dată când îi vedea ochii rugători ai lui Gunn. Wasan își deschise gura apoi o închise la loc. Tăcu o clipă înainte de a răsufla adânc. Dacă inimile oamenilor s-ar putea topi, ar fi un moment exact ca acesta.

– Oprește motorul și intră. Lasă-mă să-mi pregătesc lucrurile.

Zece minute mai târziu, Wasan se strecură pe scaunul pasagerului. Totul se întâmplase ca din senin. Se uită la Gunn care părea mai agitat decât îl văzuse vreodată.

– Ce s-a întâmplat?

– Trebuie să-ți fac o mărturisire.

– Ce s-a întâmplat?

– Tocmai m-am dus să o  văd pe persoana pe care o suspectam că mi-a umblat prin birou.

Wasan rămase nemișcat o vreme înainte de să-și strângă pumnul și să-l lovească în umăr, suficient de tare cât să-l facă să tresară.

– Ce-i așa de greu de înțeles? Ți-am spus să nu faci nimic încă! Îți este supravegheată fiecare mișcare. Ai spus că nu vrei să devii mai suspicios. Dacă nu asculți ce ți-am spus, atunci nu-mi mai cere părerea!

Gunn expiră pe gură.

– Am știut că ai să mă cerți rău de tot.

Sătul de tipul de lângă el, Wasan putea scoate multe înjurături dar a ales să tacă pentru că nu mai avea rost să facă asta.

– Și te-ai ales cu ceva din asta?

– Nimic. A venit iubitul lui chiar la timp și m-a văzut.

Gunn semnaliză și intră pe drumul principal.

– Sublocotenentul de poliție Archa, îl știi?

Wasan făcu ochii mari.

– Locotenentul Kong?

– Ăsta-i iubitul bărbatului pe care l-am tocmai confruntat.

Gunn își sprijini capul de spătar neputincios.

– Se întâlnește cu asistentul? Nu e posibil.

Privirea disprețuitoare a locotenentului Kong  când a aflat de orientarea sexuală a lui Wasan îi era încă adânc înrădăcinată în mintea lui.

– Și apoi?

– Apoi am venit repede aici. Nu s-a întâmplat nimic altceva. Era atât de stresant încât am vrut să te văd.

Gunn tăcu o clipă.

– Crezi că polițistul i-a ordonat asistentului să-mi umble prin birou?

– Nu trage concluzii încă. O să încerc să obțin informații de la locotenentul Kong.

– Sau poliția e dornică de premii așa că fabrică dovezi false ca să-mi însceneze mie tot și să mă condamne.

– Gunn! Era certat a doua oară.

– Nu te mai panica și ascultă-mă. Nici un polițist nu vea să te defăimeze. O să mă ocup eu de locotenentul Kong. Nu  mai face nimic. Doar să fii discret. Te duci la serviciu apoi acasă, ca toți ceilalți. Nu mai umbla să cauți dovezi, ai priceput?

Gunn rămase tăcut, privind în altă parte.

– Spune că da, doctore! Ai înțeles?

– Da, răspunse Gunn încet.

Wasan știa că nu putea controla un tip ca Gunn. Așa că nu avea altă variantă decât să fie dur și strict.

Aceasta era prima dată când Wasan vedea casa doctorului Gunn dintr-un cartier de la marginea orașului. Frumusețea și grandoarea casei se potriveau cu statutul acestuia. Wasan se uită la casa cu două etaje  aflată sub o lumină difuză. Era încrezător că, la lumina zilei, această casă era și mai frumoasă.

– De ce te-ai hotărât să mă aduci acum aici?

– Până acum nu era convenabil. Am renovat acoperișul garajului, gardul și am văruit living-ul.

Gunn arătă spre acoperișul garajului.

– M-am gândit că ai putea fi alergic la praf și noul var mirosea urât, dar acum totul este ok. Așa că, te-am adus aici acum.

– Aha, suna rezonabil. Simțea mirosul de var proaspăt care venea dinspre gard.

– Te-ai supărat că nu te-am adus mai devreme?

– Cine s-a supărat?

Wasan o luă înainte și așteptă în fața ușii din sticlă. Gunn zâmbi ușor și-l urmă pe Wasan ca să deschidă ușa.

………………………………………………………………………………………………….

Chiar dacă aveau ocazia să doarmă împreună în același pat, Wasan era prea obosit de la turele de noapte duble. Ca să nu mai spunem că Gunn părea să fie mai frustrat decât de obicei. Nici unul nu-și dorea nimic sexy, așa că se grăbiră să facă un duș și se întinseră în patul dublu.

Gunn îl cuprinse pe Wasan cu brațele din spate, sprijinindu-se de el. Căldura trupului lui Gunn era atât de intimă și afectuoasă. Totuși, Wasan nu se putea bucura de acest sentiment prea mult timp.Aceasta era o ocazie pe care o așteptase. Era o șansă de a afla mai multe despre celălalt bărbat. Își închise ochii, așteptând momentul când putea fi sigur că Gunn dormea buștean. Curând, Gunn respira adânc, rar și constant. Wasan se întoarse cu grijă să-l privească pe partenerul său, îndepărtă mâna lui Gunn de pe el și coborî din pat.

Wasan aprinse lanterna de pe telefon și începu să exploreze împrejurul casei. Nu erau decât copaci iar în magazia de lângă garaj erau unelte de grădinărit. După aceea intră în living, luminând calea să vadă obiectele din vitrină. Nu ieșea nimic în evidență, cu excepția fotografiilor lui Gunn în roba de la absolvire, Certificatul de Medic Remarcabil și amintiri – probabil de la prelegerile sale pentru multele organizații. În bucătărie, nu era mult de explorat. Wasan se îndreptă către o cameră de depozitare din spate, care era plină cu cutii goale, aparatură veche și cutii din plastic ce conțineau lucruri neinteresante.

Erau două dormitoare în casă. Unul era cameră de oaspeți, unde stătea familia lui Gunn când venea în vizită, probabil. Celălalt era dormitorul principal unde dormea Gunn în mod obișnuit și Wasan presupuse că Gunn își păstra mai toate lucrurile. Așa că trebuia să caute cu multă grijă.

Wasan împinse ușa rămasă întredeschisă și văzu silueta înaltă a lui Gunn dormind în aceeași poziție.

Respiră adânc și deschise ușor un sertar de sub televizor. Erau un încărcător, căști și cardul de angajat al spitalului cu numele lui Gunn.  În al doilea sertar erau două cărți medicale și un colier din aur. Wasan îl ridică și văzu o poză înrămată în sertar. Era fotografia unui băiat și a cuiva care trebuie să fi fost mama sa. Băiatul trebuie să fie tânărul Gunn. Wasan își aminti că în noaptea când ieșise să bea cu el, Gunn nu vorbise deloc despre mama sa.

Zgomotul unui bărbat care se întorcea pe partea cealaltă în pat îl făcu pe Wasan să tresară. Se uită spre Gunn care acum stătea pe o parte, nemișcat, cu fața spre fața casei. Wasan deschise un șifonier, căutând prin colțurile care ar putea ascunde ceva, apoi căută prin baia curată a lui Gunn, care conținea strictul necesar.

Wasan se întoarse în pat, încercând să nu-l trezească pe bărbat. Se așeză pe spate, privind spre tavanul abia luminat. Pe de o parte era încă îngrijorat, pe de altă parte era ușurat că nu găsise nimic suspicios în această casă. Wasan închise ochii, adormind în sfârșit.

Cu spatele la Wasan, Gunn își deschise ochii, privind pe fereastră cu o expresie greu de citit pe față.