Dar ceea ce vreau eu este să-mi petrec restul vieții cu tine. Vreau să mă trezesc dimineața cu tine. Să dorm lângă tine. Să fac dragoste cu tine. Să te țin în brațe. Să am grijă de tine. Și vreau să te am aproape la fiecare eveniment important din viața mea, să-mi fii sprijin, să fii cea mai importantă persoană pentru mine.
Nu era că Wasan nu-și dorea asta.
Urmări cu privirea mașina lui Gunn care se îndepărta după ce-l lăsase acasă la fratele său dimineața devreme. Wasan o văzu pe cumnata sa udând plantele și uitându-se la el.
– Unde ai fost, Wasan? întrebă Gai.
– Eu…
Bineînțeles că nu trebuia să- spună adevărul.
– Am ieșit să beau cu prietenii mei.
Gai încuviință ușor de parcă ar fi avut dubii dar nu-l mai întrebă altceva și apoi se întoarse la plantele ei.
Wasan întră în casă să-și ia lucrurile și să plece la serviciu. Trebuia să se ducă devreme la tribunal și nu avusese timp decât să-l roage pe Gunn să-i cumpere niște chifle chinezești de la magazin înainte de a mai putea mânca ceva o lungă perioadă de timp.
………………………………………………………………………………………………
– Doctore Gunn, spuse Yongyuth, agentul de securitate, care-și iți capul în cabinetul de consultații al lui Gunn în timp ce acesta prescria niște calmante pentru un pacient cu cancer care se afla în fața lui.
– Când aveți timp, puteți veni la mine la birou? Are legătură ce ce mi-ați cerut să verific înregistrările.
– Aaa, spuse Gunn îndreptându-și spatele.
– Încă mai am pacienți dar mă voi grăbi să termin înainte de ora patru. Te rog să mă aștepți. Vin pe la tine de îndată ce termin treburile.
– Desigur, spuse Yongyuth făcând o plecăciune și plecă.
Nu știa dacă doar își imaginase dar agentul de securitate părea îngrijorat.
Gunn îi oferi pacientului un zâmbet drept scuză pentru întrerupere. Apoi scrise prompt rețeta cu medicația pe calculator.
Părea că Gunn petrecuse mai mult timp cu pacientul decât se așteptase. Părăsi cabinetul la ora 4.15 p.m. și se grăbi spre camera de monitorizare CCTV unde cdruse să vadă înregistrările de pe camera de securitate din ziua în care suspectase că biroul îi fusese răscolit. Yongyuth trebuie că găsise ceva neobișnuit după ce a văzut înregistrările. De aceea venise la el mai devreme. O rază de speranță luci în inima lui Gunn. De data aceasta, o să afle cine era bărbatul care dorea să-i însceneze asta.
Gunn intră în biroul agentului de securitate, dar nu era nimeni acolo, doar birouri și ecrane care arătau locațiile monitorizate. Oftă îndelung pentru a-și elibera frustrările. Yongyuth trebuie să fi avut altă misiune sau terminase deja tura. Era vina lui că îl lăsase să aștepte prea mult. Părăsi biroul agentului de securitate și se îndreptă către un alt agent din fața clădirii.
– Scuzați-mă, l-ați văzut pe Yongyuth? întrebă Guntaphat.
– A ieșit deja din tură. Dar l-am văzut așteptându-vă în birou acum vreo oră.
– Am fost în birou dar nu l-am văzut acolo.
– Mai mergeți odată. Poate s-a dus la toaletă sau ceva de genul ăsta.
Gunn se întoarse a doua oară. Dar camera era tot goală. Se hotărî să se așeze pe un scaun și să-l aștepte. Se uită la ecrane, gândindu-se că ar putea găsi persoana pe care o aștepta.
20 de minute mai târziu se uită nerăbdător la ceas. Tipul care ieșise deja din tură nu ar mai fi trebuit să aibă altă misiune. Yongyuth trebuie să-l fi așteptat atât de mult încât apoi plecase acasă. Așa că se hotărî să ceară numărul de telefon al acestuia de la agentul din parcare. Gunn îl sună pe Yongyuth, sperând să stabilească o întâlnire cu el a doua zi ca să nu se mai rateze unul pe celălalt.
Totuși, Yongyuth nu răspunse la telefon.
Gunn nu știa dacă Yongyuth văzuse ceva neobișnuit și pe ce cameră sau la ce minut. De aceea nu putea ruga pe alți agenți să găsească ce căuta el. Din ce-i spuseseră alții, Yongyuth nu spusese nimănui ce găsise pe înregistrările de pe camerele CCTV. Așa că Gunn își spuse să se calmeze și că putea să vină mâine din nou când se întorcea Yongyuth. După ce realiză asta, se întoarse în clădirea principală și se duse la secția chirugie să vadă pacienții rămași de dimineață.Trebuia să termine toate consultațiile azi pentru că mâine era plecat toată ziua.
………………………………………………………………………………………………..
– Ce este în neregulă luna asta?
Exclamația unuia dintre ofițerii de poliție îl trezi pe Bunnakit din reverie. Sub soarele arzător, valul de căldură emanat de la sol amestecat cu scena din fața lui îl făcea pe patolog să se simtă amețit. Nu-i era teamă de ce vedea, dar Bunnakit se temea de incidentul ciudat din acest loc.
Este a doua oară când un membru al personalului spitalului moare în zona spitalului.
– Decedatul este Yongyuth Theera, în vârstă de 30 de ani, angajat al spitalului ca agent de securitate, spuse maiorul de poliție Wasan ștergându-și transpirația de sub chipiu ca rezultat al soarelui arzător de la amiază.
– A fost văzut în viață ieri la ora 4 p.m. de către colegii săi. Au dispărut portofelul și telefonul.
– Parcă cineva îmi dă o petrecere de rămas bun, bombăni doctorul Bunnakit. Wasan se întoarse să-l privească pe patolog înțelegător.
– Și e și petrecerea mea de bun venit. Nici o singură zi fără cazuri urgente, oftă Wasan și continuă.
– Trupul a fost găsit la ora 10 a.m. de către doctorul Wichian, în timp ce aranja materialele de aruncat. A spus că auzise un câine care lătra non-stop lângă terenul cu iarbă din spatele gardului dintre parcare și terenul viran din spatele clădirii principale a spitalului. Așa că a fost curios și s-a dus acolo să arunce o privire. A găsit trupul în aceeași poziție în care l-am găsit și noi, înainte de a se grăbi să-i spună agentului de pază din zonă.
Bunnakit privi în jur. Din cauza proiectului de construcție al unui nou salon medical care se amâna la nesfârșit, acest teren viran fusese nefolosit până când iarba și copacii crescuseră în voia lor. Mulți oameni nici măcar nu știau că acel teren aparținea spitalului, din cauza gardului care împărțea zona și nu erau mulți care intrau și ieșeau din acest loc.
Decedatul purta uniforma de agent de securitate și zăcea cu fața în jos, în iarbă. În spatele capului era o rană mare care arăta înfricoșător, cauzată de o lovitură violentă cu un obiect solid. Cursese sânge închis la culoare care se întinsese pe jos și pătase iarba. Membrele sale deveniseră albe ca hârtia la extremități. Mirosul de sânge care se ridicase în aer din cauza căldurii, era pentru mulți intolerabil.
Bunnakit își puse mănușile pe care i le dăduse Anun. Se apropie mai mult de cadavru și îndepărtă muștele care roiau în jurul rănii pe care dorea să o examineze.
– Cauza primară a morții a survenit probabil în urma unei contuzii la cap. A murit de cel puțin 18 ore și maxim de 24 de ore. Totuși, în căldura asta estimarea poate să nu fie corectă, spuse Bunnakit după ce tremină de examinat cadavrul.
– Vreau să trimiteți trupul la Medicină legală pentru efectuarea autopsiei.
Wasan încuviință.
– Am înțeles.
Privi către clădirea principală a spitalului. Wasan nu știa dacă Gunn aflase deja veștile pentru că nu-i mai trimisese nici un mesaj de aseară.
– Inspectore, pot vorbi cu dumneavoastră? Sergentul Narong veni către Wasan cu o expresie gravă pe față. Amândoi se îndepărtară de mulțime, permițându-i doctorului Bunnakit să-și facă treaba.
– Ce s-a întâmplat, sergent?
– L-am întrebat pe colegul lui Yongyuth, care era în tură cu el, și a spus că cineva întrebase de decedat pe la ora 4 p.m. ieri.
– Cine?
Narong își strânse buzele și apoi oftă. Se uită fix la Wasan de parcă ar fi ezitat să-i spună, dar în cele din urmă vorbi.
– Același nume, singurul și unicul, doctorul Guntaphat.
Wasan rămase uimit o vreme înainte de a închide ochii și a se întoarce în altă parte. Își masă sprâncenele încruntate. Narong înțelese ușor ce semnificație avea asta.
– De ce a întrebat de decedat?
– A spus mai devreme că doctorul Guntaphat îl rugase pe Yongyuth să-i urmărească camerele de supraveghere. Apoi, ieri, Yongyuth a așteptat să vorbească cu doctorul Guntaphat pentru că găsise ceva neobișnuit pe camere, dar acesta a dispărut. Am înțeles că ieșise din tură înainte ca doctorul Gunn să vină să vorbească cu el.
– Și ce a făcut Gunn în acest răstimp?
Wasan știa că sergentul Narong nu va putea răspunde la această întrebare. Se întoarse să-l privească pe Narong cu o expresie serioasă pe față.
– Dacă așa stau lucrurile, atunci trebuie să-l chemăm pe Guntaphat la interogatoriu. Totuși, când ceilalți ofițeri vor afla că a fost implicat în acest caz, îl vor asocia, în mod firesc de cazul anterior, iar eu cu siguranță nu mă voi mai putea ocupa de acest caz. Am nevoie de mai mult timp ca să pot aduna informații de la martori eu însumi cât timp mai este responsabilitatea mea. Poți să mă lași până diseară?
Sergentul Narong aprobă din cap.
– Te înțeleg, inspectore.
Wasan îi mulțumi din ochi.
– Nu trebuie să-ți faci griji. Sunt de partea justiției și vreau să prind criminalul la fel ca și ceilalți.
După ce spuses asta, Wasan îi încredință lui Narong suprevegherea locului faptei și apoi se grăbi să interogheze el însuși martorii din spital.
……………………………………………………………………………………………..
Incidentul răspândi multă panică în rândul personalului din spital și nici măcar directorul spitalului nu reuși să-și păstreze calmul. Ceru o ședintă de urgență cu reprezentanții fiecărei secții pentru a explica situația și a permite acestora să adreseze întrebări.
– Profesore Samsak, pot să vorbesc deschis?
Khun Areeya, asistenta sefă de la secția de chirurgie bărbați ridică mâna.
– Acum nu ne putem concentra asupra niciunei chestiuni pentru că nu ne simțim în siguranță. Doi colegi au fost uciși în zona spitalului în aceeași lună. Este prea mult și încă nu a fost prins criminalul. Ați face bine să luați niște măsuri în această situație, profesore.
– Poliția face tot ce se poate să prindă făptașul, răspunse Somsak calm.
– Voi înăspri procedurile de pază în spital. Mai mult decât atât, în această perioadă poliția va patrula prin spital. Așa că, nu trebuie să vă îngrijorați. Dacă poliția vă cere să cooperați sau dacă vedeți ceva ciudat, vreau ca toată lumea să facă tot posibilul să-i ajute.
– Cum rămâne cu reporterii de afară? Cum să ne purtăm cu ei?
– Spuneți-le să-mi ceară informații doar mie. Nu vă antrenați în a da răspunsuri pe care nu le știți. Situația ar putea scăpa de sub control și ați putea distruge reputația spitalului.
Un farmacist de vârstă mijlocie ridică mâna.
– Și în acest caz tot doctorul Guntaphat este suspect?
Se auziră discuții zgomotoase în sală. Somsak privi persoana care adresase întrebarea și rămase tăcut o vreme înainte de a expira ușor.
– Nu am astfel de informații. Vreau ca nimeni să nu se grăbească să tragă concluzii până când nu avem dovezi clare.
Cu trupul obosit și mintea preocupată, Somsak ieși din sala de conferințe. Se uită absent la parcarea din fața spitalului, unde era plin de mașinile reporterilor de la agenții de știri cunoscute. De 2o de ani era în serviciul public, dar anul precedent fusese plin de incidente neașteptate. Micul spital de provincie era pus sub lumina reflectoarelor de întreaga țară. Somsak avea nevoie să pună lucrurile în ordine înainte ca reputația spitalului să fie pur și simplu distrusă de haos.
………………………………………………………………………………………………….
Gunn ieși din lift și se îndreptă către biroul directorului de la etajul cinci. Își șterse transpirația de pe față din cauza căldurii. Somsak îl chemase brusc chiar dacă el era cu pacienții. Gunn le spusese celor 20 de pacienți să aștepte dacă puteau, sau altfel pot face o altă programare cu asistenta.
Când Gunn deschise ușa, bărbatul de vârstă mijlocie stătea la birou, așteptându-l. Se uită la fața lui Gunn prin ochelari.
Gunn îl salută pe medicul senior din fața lui.
– De ce m-ați chemat, profesore?
– Ia loc, te rog, făcu semn Somsak către un scaun la birou.
Gunn se așeză încet.
– Deja știi că a fost găsit trupul agentului nostru de securitate, nu?
– Da, știu. Dar eu nu am nimic de-a face cu ……
– Desigur, că ai. De ce n-ai avea? Ieri seară, de ce ai întrebat de el, doctore Gunn?
Atmosfera din jurul lui Gunn deveni încărcată din cauza întrebării. La început, avu o expresie îngrozită. Apoi, fața lui deveni lipsită de emoție pentru a-și ascunde sentimentele.
– Nu sunt implicat în moartea lui dar nu neg că m-am dus să-l văd pe Yongyuth. El este cel pe care l-am rigat să verifice camele de securitate de lângă cabinetul meu pentru că bănuiesc că biroul mi-a fost răscolit.
– Răscolit? se încruntă Somsak.
– De ce n-ai venit să-mi spui mie primul?
– Pentru că nu lipsește nimic de valoare. Doar niște documente par să fie mutate, așa că am devenit suspicios. Dacă pe camere apărea ceva neobișnuit, îi spuneam poliției și apoi vă raportam dumneavostră, profesore. Dacă vă spuneam asta fără să am dovezi, ați fi spus că suspiciunile mele nu sunt fondate.
– De fapt, ar fi trebuit să-mi spui indiferent ce s-a întâmplat. De ce nu mă lași pe mine să mă ocup de asta? spuse Somsak cu o voce dură și se ridică de pe scaun și înconjură biroul oprindu-se lângă Gunn.
– Toate acțiunile tale din această perioadă au făcut ca spitalul să intre în panică. Știi asta!
– Vreau doar să găsesc persoana care mi-a cotrobăit prin birou. Am greșit? Spuse Gunn ridicându-se în picioare și înfruntâmdu-l pe medicul senior fără teamă.
– Îmi cer scuze că nu v-am spus despre asta, directore, dar insist că nu am nimic de-a face cu asta.
Pe fața lui Somsak se citi o expresie neplăcută.
– Și ce informație ai obținut de pe camere?
– Niciuna, răspunse el sec. Pentru că Yongyutk a murit înainte sa poată vorbi cu mine.
Somsak oftă. Tot mai avea o expresie de insatisfacție pe față. Totuși, în calitate de director al spitalului, trebuia să încerce să se controleze.
– După cum am spus, indiferent de ce se întâmplă, trebuie să faci tot posibilul să cooperezi cu poliția. Dacă suspectezi ceva sau vrei să ai de-a face cu personalul din spital, trebuie să-mi spui întâi mie, de fiecare dată. Acesta este un ordin. Dacă data viitoare nu-mi ceri permisiunea, o să-ți iei adio de la acest job, doctore.
Gunn coborî fierbând de nervi după această dispută cu Somsak. Mintea lui se tot gândea la acest incident. Se opri când coborî scările. Se întoarse să privească în spatele lui cu o privire glacială.
………………………………………………………………………………………………..
– În regulă, cred că am destule informații, spuse Wasan uitându-se la sergentul Narong.
– O să-l chem pe Guntaphat să-l interoghez eu însumi la secția de poliție. Dacă nu-l putem chema, atunci o să emit un mandat.
– Înțeleg, inspectore, încuviință Narong.
– Atunci, o să mă întorc la secția de poliție mai întâi.
Wasan ieși din biroul agentului de securitate și-l sună pe Gunn. Dacă Wasan nu greșea, Gunn ar trebui să fie de serviciu la Spitalul Regional azi. Wasan așteptă câteva minute înainte să i se răspundă.
– Da, Wasan.
– Unde ești?
– Directorul Somsak m-a chemat la o discuție. Acum sunt la spital.
– Știi deja, nu-i așa?
Wasan îl întrebă cu o voce profundă.
– Îți dai seama ce ai făcut? De câte ori ți-am spus să stai liniștit?
– Am încercat să mă întâlnesc cu Yongyuth pentru că am vrut să vă înregistrările de pe camere și să aflu cine mi-a umblat prin cabinet, asta-i tot. Și se pare că a găsit ceva neobișnuit.
Wasan îl auzi oftând pe bărbatul de la capătul celălalt al liniei telefonice.
– Wasan, ascultă-mă. Nu e normal ce se întâmplă. Nu simți că există intenția de a mă scoate țap ispășitor? Cheia este persoana care mi-a umblat prin cabinet.
– Ține informația pentru tine și vorbim la secția de poliție, Gunn.
Wasan spuse pe un ton serios.
– Vorbesc în calitate de anchetator. Te rog să vii la secția de poliție pentru interigatoriu acum.
– Ai să mă interoghezi chiar tu?
Lipseste din capitol! Pupici
Mă uit acum
Mulțumim pentru vigilență. Am repostat capitolul. Lectură plăcută.