GLADIATOR-Capitolul 17

Toate persoanele de la petrecere aveau chipurile ascunse sub măști, reprezentând diferite zeități. Trupurile bărbaților erau acoperite doar de drapaje din materiale fine, prinse pe un umăr cu fibule din argint, pe când femeile purtau veșminte de o transparență îmbietoare, lăsând să se vadă trupurile voluptoase care se unduiau seducător la fiecare pas. Fiecare pășea cu încrederea dată de ascunzișul chipului.

Cosițele împletite sofisticat le cădeau pe umeri și pe spate, iar bijuteriile le încărcau coafurile și trupurile, scânteind în lumina zecilor de făclii împrăștiate în cele trei săli, prin care forfota și râsetele accentuau atmosfera nubiană. Sclavi, femei și bărbați, își etalau trupurile goale, acoperite doar cu o pudră fină aurită; se plimbau printre invitați, cărând tăvi cu mâncare, fructe și cupe pline cu vin.

Pe nimeni nu mira cuplurile care se uneau animalic, fie pe canapelele așezate în diferite colțuri ale sălilor, fie rezemați de pereții din marmură — chiar dacă unii erau doi bărbați sau triouri mixte. Totul la această petrecere ținea de opulență și de împlinirea dorințelor carnale, fără niciun fel de opreliști. Vinul de cea mai bună calitate și prăjiturile asezonate cu afrodiziace făceau ca atmosfera să fie una a împlinirii fanteziilor.

Gladiatori cumpărați special pentru acest festin al trupurilor fuseseră îmbăiați, iar pielea le fusese unsă cu ulei amestecat cu sidef din scoici măcinate, astfel încât să lucească ademenitor. Fiecare mușchi și fiecare trăsătură erau scoase în evidență, mai mult decât sculpturile falice care decorau toate sălile. Ei erau așezați câte doi în mijlocul fiecărei încăperi, astfel încât toți invitații să poată admira aceste trupuri cu forme perfecte — să mângâie pielea lucioasă, să simtă după voie văile și curbele sinuoase ale mușchilor. Acești bărbați erau priviți cu admirație și dorință fiindcă erau calzi, vii, aducând în mintea privitorilor fantezii nebănuite.

— Adisia, petrecerile tale sunt adevărate festinuri pentru simțuri și trup. o complimentă unul dintre bărbații care o înconjurau.

— De ce crezi, dragul meu Apolo, i se adresă, recunoscând masca zeului, că la petrecerile mele pot participa doar cei aleși special? Doar aici fiecare este liber să-și exprime dorințele, îl asigură cu un zâmbet îmbietor.

Se considera o zeiță printre muritori, tronând în mijlocul acestor petreceri grandioase.

— Cred că unul dintre gladiatori începe să mă intereseze foarte mult, își arătă intenția privind cu poftă trupul acestuia.

— Ospătează-te după bunul plac. Detaliile le vom discuta mâine, îl încurajă.

Prin „detalii” se înțelegea prețul plătit pentru răsfăț. Bărbatul îi mulțumi printr-o înclinare a capului, apoi porni cu pași hotărâți spre gladiatorul care îi atrăsese atenția. Când ajunse în dreptul lui, îi făcu semn unui servitor să-l conducă la el în cameră. Deja simțea că se întărește numai din privitul acelui trup perfect construit.

— Am auzit că, dacă bei o cupă de vin amestecat cu o picătură din sângele unui gladiator, o să simți aceeași vigoare ca și el, se arătă interesată una dintre femeile care li se alătură, purtând pe chip masca zeiței Venus — zeița iubirii și a frumuseții.

— Și femeile au nevoie de vigoare? se arătă curios un bărbat. Credeam că doar bărbații ar trebui să încerce acest remediu.

— Trebuie să fim în formă la fel ca voi, rosti și gazda, de acord cu prietena ei. Cum altfel am putea să vă facem față în fața „vigoriei”?

— Ce ziceți dacă încercăm? Ne trebuie doar câteva picături, nu se lăsă cealaltă.

Curiozitatea tuturor se exprimă prin aprobarea grupului, așa că se îndreptară toți trei spre gladiatorul care rămăsese în mijlocul camerei, în poziția lui statică.

Elio privea toată adunarea de trupuri care se perindau prin fața lui, strângând din maxilare. I se întâmpla lucrul de care se temuse cel mai mult: să fie expus ca un trup fără suflet, pentru a fi pipăit și mângâiat. Sclavia făcea ca umanitatea fiecăruia să fie transformată în trup fără valoare și fără considerație. De multe ori, stăpânii se considerau atotputernici peste aceste suflete care avuseseră ghinionul să fie cotropite și subjugați.

Încercă să ignore toată adunarea din jur, concentrându-și gândurile pe lupta la care participase în arenă. Rememoră fiecare mișcare de atac sau de apărare, fiecare unghi în care își rotise brațele, numai pentru a evada din spațiul care îl sufoca. Văzu grupul apropiindu-se de el, cu priviri hapsâne. Strânse degetele în pumni; zgomotul lanțului cătușelor fu acoperit de fundalul de voci și râsete.

Gazda făcu semn unui servitor să-i aducă un cuțit.

— Pregătiți-vă cupele, pentru a încerca remediul. Mai ales că acesta vă este oferit direct de la sursă, rosti, luând cuțitul de pe tava servitorului.

Îl ridică în dreptul ochilor, învârtindu-l între degetele pline de inele, verificând lama ascuțită. Ceilalți rămaseră cu privirea asupra ei, parcă nevenindu-le să creadă că dorința le e îndeplinită.

— Unde credeți că este potrivit să fac tăietura? întrebă, plimbându-și privirea pe trupul lui.

Elio reveni cu gândul în prezent, atent la lama ascuțită și la femeia care îi măsura trupul cu o privire sticloasă.

— Poate ar fi adecvat… să tăiem exact acolo de unde vine vigoarea? interveni Venus, privind pânza subțire care îi acoperea partea intimă.

— Mai degrabă de acolo am extrage niște sevă decât să crestăm pielea aceasta perfectă, rosti unul dintre bărbați, făcându-le pe femei să chicotească.

— Eu zic să încerci deasupra inimii, sugeră altcineva.

— Atunci… așa să fie, se arătă gazda de acord.

Făcu doi pași până ajunse în fața lui Elio și, ridicând cuțitul, îi apăsă vârful lamei deasupra inimii, crestând pielea, astfel că sângele începu să se prelingă în picături rubinii. Lăsând cuțitul în jos, ridică mâna cu cupa și lipi marginea de pielea crestată, culegând picăturile care se amestecară cu vinul. Privi câteva secunde amestecul, într-o culoare perfect armonizată, apoi duse cupa la buze și sorbi o gură.

— Are un gust… magic, rosti spre ceilalți, lingându-și buzele roșii.

În clipa următoare, alte trei cupe colectară sângele care încă se prelingea din rană. Elio strânse pumnii și mai tare, rugându-se ca aceasta să fie singura interacțiune cu acești sadici, care își alimentau fanteziile bolnave din durere.

— Dacă… aș vrea să încerc și… seva lui, se arătă interesată una dintre femei, care purta masca Minervei, crezi că se poate?

— Dragă zeiță a înțelepciunii, la petrecerile mele totul este posibil, o asigură gazda, ducând încă o dată cupa cu vin și sânge la buze. Tu, rosti, oprind una dintre sclavele cu o tavă de fructe, lasă tava și fă-l să i se scoale.

— Cu gura, adăugă.

Fata lăsă tava pe una dintre măsuțele rotunde și, apropiindu-se de Elio, se așeză în genunchi în fața lui. Când întinse mâna să-i desfacă pânza care îi acoperea sexul, îi trimise, prin privirea ridicată spre el, neputința de a se opune poruncii primite.

— Aș dori… ca această plăcere să o am eu. Într-un loc mai retras, continuă Minerva. Să-mi exprim dorința.

— Nu credeam că o Minerva atât de perfectă poate fi… pudică, se arătă unul dintre bărbați uimit, examinându-i trupul cu o privire magnetică.

— Fiecare are dreptul să se distreze cum își dorește, îl temperă gazda, făcându-i semn sclavei îngenuncheate să îi conducă într-o cameră.

Elio, ca și fata care primise porunca, nu avu ce face, așa că le urmă pe amândouă. După ce pânza se lăsă peste ușă, rămase în mijlocul camerei, așteptând un spectacol în care el era personajul principal.

— Dă-i pânza jos, o instruí pe sclavă.

După ce aceasta făcu întocmai, Minerva rămase privind sexul acoperit de păr, destul de flasc.

— Pleacă, porunci.

După ce sclava plecă, se apropie de Elio și începu să-i mângâie trupul cu ambele palme, privind cu aviditate fiecare curbură, până ajunse la partea interesului ei. Îi prinse sexul între degete, iar cu cealaltă mână îi masă pielea care adăpostea seva lui de bărbat, pe care și-o dorea atât de mult. În tot acest timp îi urmărea chipul, dorind să vadă o cât de mică reacție la mișcările degetelor care mângâiau și strângeau frenetic.

— Ești instruit să-ți reprimi dorința? Sau așa ești tu? întrebă; apoi aplecă capul și linse o picătură din sângele închegat sub rana de pe biceps. Coborî cu sărutările până ce îi prinse sfârcul între buze. Îl supse și îl linse, continuând să-i urmărească fața. Când se sătură, se lăsă în genunchi și îi ridică penisul către buze, ghidându-l cu degetele. Îi linse vârful, încercuindu-l cu limba.

— Să-ți dai drumul repede, fiindcă nu am chef să ți-o sug minute bune, îl atenționă. Îți vreau sămânța, nu să-ți dăruiesc plăcere, continuă, plimbându-și buzele pe vârful fin.

Într-un final, îl băgă în gură, începând să sugă cu forță.

Elio rămase fixat pe un punct de pe marmura peretelui din față, strângând maxilarele. Nu voia să-i dăruiască femeii nici măcar posibilitatea atingerii, darămite vreun strop din energia trupului său. Cum nu avea posibilitatea de a refuza, își încordă mușchii și se concentră pe orice altceva, în afară de gura femeii care îl ademenea cu senzații nedorite.

— Ce naiba?! rostí, privind încruntată spre sexul bărbatului, care rămăsese la fel de moale, ca și când n-ar fi fost atins. Gura unei zeițe ar trebui să te întărească imediat, sclavule! Sau preferi gura împuțită a unei sclave?

Se ridică în picioare și îl pălmui zgomotos.

— Poate ar trebui să pun să ți-o taie, fiindcă oricum îți atârnă între picioare degeaba!

După ce termină amenințarea, îi mai trase o palmă, apoi părăsi camera furioasă. Elio își mișcă maxilarul, aproape amorțit, și își pipăi cu vârful limbii colțul gurii, unde simțea gust de sânge, din cauza inelelor care îi îmbrăcau degetele zeiței — probabil îi spărsese buza, își spuse, atingând cu limba locul dureros. Speră din tot sufletul ca aceasta să nu se întoarcă.