GLADIATOR-Capitolul 18

Nici nu mai știa a câta cupă de vin pe care o băuse era. Și totuși…nu era beat.
Stătea cu urechile ciulite ca un animal de pradă în noaptea care aproape era pe sfârșite.
Înjurase, băuse și se plimbase ca un somnambul prin propria casă fără a vedea sau  fi conștient de ceva.
Tot vedea cu ochii minții interacțiuni între El și acei nimfomani care devorau tot ce atingeau.
Nu participase niciodată la astfel de orgii, dar auzise destul ca acum să își imagineze tot felul de situații.
Tocmai când se pregătea să își umple din nou cupa auzi porțile mari deschizându-se.
Roțile căruței scârțâiră cu zgomot în liniștea nopți.
Fugi pe scări în tălpile goale pănă la camera lui Sou.
Dădu pânza care acoperea ușa la o parte și se repezi spre bărbatul care dormea.

–Trezește-te, rosti precipitat scuturându-i umărul.
–Trezește-te acum, rosti ca un ordin.

–Do…dominus…rosti somnoros încercând să clipească pentru a putea vedea.

–Du-te imediat și adu-l pe Trac, dădu ordinul cu un soi de precipitare.

–Este la petr…încercă să îi aducă aminte, ridicându-se rapid în picioare.

-Acum a intrat căruța în curte, îi înștiință privindu-l încruntat.

–Imediat Dominus, rosti ieșind înaintea lui din cameră.

-La mine în dormitor, strigă după el pornind spre camera lui.

Sou, făcu semn unui soldat care era de pază să îl urmeze.
Abia acum constată strângând cheia de la poarta mică din lemn în mână, că era desculț, dar mulțumi zeului Jupiter, că Dominus nu îl găsise în focul pasiuni cu iubitul lui.
Abia ce reușise să adoarmă cănd fusese trezit atât de brusc.
Gladiatorii care doar ce ajunseseră așteptau să le fie scoase cătușele de la mâini pentru a se putea duce fiecare în patul lui.
Sou, îi atentionă pe  Elio să îl urmeze tocmai când un soldat se pregătea să îi scoată cătușile, fără a-i da alte explicații.

Pășea în urma acestuia cu soldatul în spatele lui, întrebându-se dacă noaptea avea să se termine vreodată.
Se simțea obosit și furios. Iar acum că era chemat începea să se simtă și iritat.

Sou, îl conduse pănă în dormitorul stăpânului așa cum i se ceruse.
Când ridică pânza să îi facă loc să între, îl văzu pe acesta pe terasă.
Elio rămase în mijlocul camerei iar Sou flancă ușa așteptând.
Dominus, se întoarse încet și fără să îl privească  îi făcu semn  celuilalt să iasă.
Când rămaseră singuri, se îndreptă spre el și rămase în fața lui cu mâinile la spate.
Își plimbă privirea asupra trupului său de la chip până la degetele de la picioare.

–Ți-a plăcut petrecerea? întrebă privindu-i buzele.

Acele buze pe care se putea vedea clar o rană.

–Am fost trimis la petrecere…nu invitat, Dominus, rosti sisținăndu-i privirea.
După ce rosti cuvintele fără să își dea seama, își trecu limba peste rana încă deschisă.

Când văzu gestul, plus tăietura pe care o avea în partea dreaptă pe biceps, simți că furia pe care o experimentase când auzise că era plecat acolo, îi asaltează din nou gândurile.
În parte din cauza acelei răni de la buză pe care sigur o căpătase în urma unor sărutări salbatice, dar și din cauza acelei răni unde sângele închegat se vedea ca o pată sinistră pe acea piele perfectă.

–De ce ți-au crestat pielea? întrebă încruntat.

–Pentru a-mi bea sângele, îl lămuri.

-Credeau că astfel îmi vor lua din vitalitate.

-Sălbateci, rosti printre dinții încleștați.
–Ei nu știu că sângele unui gladiator este foarte prețios! El se varsă doar în arenă, completă pornind spre masa rotundă unde prinse între degete o bucată de pânză albă și o udă din carafa cu apă.
Se întoarse la el și începu să îi șteargă rana.
Furia se mai potolise, dar…când îi privi din nou buzele simți că îl apucă din nou.

–Rana de la buze…începu să întrebe, dar se opri.
Era destul că vedea, nu voia să și audă cum o căpătase.

–Este de la palmele pe care le-am primit, îl înștiință.
-Zeița Minerva, avea degetele pline de podoabe.
În timp ce explica, privi  spre degetele care țineau cârpa acum murdară de sânge cum era trecută încet peste pielea vătămată.

Când auzi destăinuirea, mâna lui Fabius se opri pentru o secundă, iar toată furia o simți prelingându-i-se spre picioare pănă îi părăsi trupul asemeni unei entități nevăzute.
Ridică iar privirea spre chipul lui privindu-l în ochi parcă vrând să se convingă că spune adevărul.
Elio, îl privi și el, iar pentru o clipă simți cum ceva în trupul lui tresare.
Curios era că, acea tresărire îl făcea conștient de coapsele acoperite de pânza fină.

–Urăsc să fiu privit ca o  vită într-un țarc.Urăsc să îmi zornăie lanțurile la mâini fără a putea riposta.Urăsc…romanii.
Vocea îi suna plina de furie. În parte și din cauza acelei senzații necunoscute care i se inserase în trup. Voia să simtă furie pentru bărbatul din fața lui nu…altceva.
Acum, el purta o mască invizibilă.

–Am aflat că ai fost dus la petrecere abia când am ajuns aici, îi destăinui strângând între degete cârpa pătată de sângele lui.

–Dacă ai fi fost aici tot nu ai fi putut face nimic. Nu vreau să fiu avantajat în nici un fel, rosti strângând degetele în pumni.

-Nu toți romanii sunt la fel!

-Îi urăsc!

-Și pe mine?

-Mai ales pe tine!îÎl asigură întâlnindu-i privirea.
Îl ura, nu pentru cum se purta cu el ci pentru ce îl făcea să simtă.

–Atunci…dacă tot mă urăști...spuse cu voce înceată aruncând cârpa undeva în cameră.
– Măcar…să ai de ce!

-Dominus...rosti privindu-l în ochi, în timp ce mâinile prinse la spate cu cătușele se strânseră în pumni.
–Te sărut!…sau te pălmuiesc!

-Pălmuiește-mă, îl îndemnă privindu-l cu ochii scânteietori.
În clipa cănd rosti cuvintele o palmă mare i se lipi de obraz întorcându-i capul într-o parte, simțind impactul mult mai dur decât palmele date de zeiță.
Nu apucă să se dezmeticească când Fabius, își înfipse degetele ambelor mâini în părul lui și trăgăndu-i capul spre el, îsi apăsă buzele de ale lui cu forță, cu intensitatea dată de furia și dorința pentru el.
Nu voia să simtă tot acest amalgam de sentimente și într-un fel simțea că vrea să îl domine.
Pănă la urmă el era stăpânul lui.

Elio, strânse și mai tare degetele în pumni simțind metalul dur al cătușelor intrându-i în carne.
Dacă ar fi avut mâinile libere le-ar fi înfipt în gâtul celuilalt.
Cu cât simțea mai mult intruziunea buzelor și  limbii celuilalt invadându-i gura, cu atât mai mult îi răspundea cu toată furia ce-i invada sufletul.
Totodată era furios și pe el însăși. Era furios pe propriul trup care reacționa cu intensitate maximă la acest asalt.
De la prima atingere a buzelor penisul îi svâcni inundat de sângele care îi clocotea în trup.

–Ești un nenorocit de roman, rosti peste buzele celuilalt.

–Iar tu, un nenorocit de trac care mă înnebunește, răspunse Fabius, după care își băgă  cu forța limba în gura lui apropiindu-se de trupul pe care îl simțea stârnit.
Își frecă coapsele de ale lui, împingându-l în peretele din spate.
Știa că această interacțiune avea să le satisfacă dorința explozivă. Dacă celălat avea să se împotrivească avea să îl ia cu forța.
Pur și simplu nu mai gândea rațional. Totul se reducea la acea explozie care îi întuneca judecata, mai ales că simțea aceeași dorință și din partea bărbatului din brațele sale.

Oricât se împotrivea, când simți mușcătura lui Fabius pe gât scoase un geamăt sonor care îl miră și pe el.
Își putea controla mintea, dar nu și trupul.
Când simți coapsele celuilalt frecându-se de ale lui și penisurile amândurora intrând în contact , âănza fină dintre ei nefiind o apărare prea bună, simți căiI se înmoaie picioarele.
Se lăsă pe spate, lipindu-se și mai mult de peretele din spatele lui, nici măcar marmura rece nereușind să îi astâmpere pielea încinsă, realiză că interacțiunea din acea clipă avea să îi consume toată energia.
Nu mai avea rost să nege. Celălalt îi simțise deja tot avântul.

–Nu mai nega, îl atenționă Fabius, trăgând de pânza care îi acoperea coapsele.

–Niciodată nu am să recunosc…romanule.
Îl apostrofă printre respirațiile sacadate.

–Am să te fac să nu uiți clipa asta niciodată…tracule, răspunse cu același apelativ.
Îi prinse penisul între degete și începu să îl frece iar din când în  când îi tachina vârful cu degetul mare privind fiecare reacție.
Când îl văzu prinzându-și buza de jos deja umflată între dinți, se repezi asupra lui, prinzând-o între propriile buze și chiar dacă simți gustul sângelui nu dădu înapoi și i-o supse cu putere.
Celalat gemu în gura lui. În parte de durere în parte de plăcere.

–Ai spus că sângele meu este prețios și totuși…

-Pentru mine este cel mai prețios sânge din lume, rosti lingându-i rana.

–Pentru că tu ești al meu, îi aduse aminte.

-Mintea mea, niciodată nu o să te recunoască drept stăpân, îl asigură printre dinți încleștați.

-În clipa asta mă mulțumesc cu recunoașterea dorinței tale pentru mine. Mă mulțumesc că trupul acesta perfect, recunoaște dorința pentru mine.

-Ești...începu, dar celălalt îl opri.

-Sunt cel care o să ți-o tragă, până ai să mă implori să mă opresc.

-Niciodată nu am să te implor cu nimic, îl asigură chiar dacă cuvintele lui, simți că îl stârnesc și mai tare.

Fabius, zâmbi enigmatic și înainte de a cădea în genunchi în fața lui, își trase peste cap tunica scurtă dezvăluindu-i privirii un penis ce pulsa ca și când ar fi avut propria voință.
Elio înghiți de câteva ori realizând că acea duritate avea să-i fie înfiptă la propriu în canalul care simți că se contractă anticipând intruziunea.

Fabio îi prinse din nou penisul cu degetele mâini drepte, degetele celeilalte mâini înfigându-i-se în coapsă pentru a-l  trage mai aproape de el.
Îi atinse vârful cu limba după care fără nici un fel de atenționare îl prinse între buze înfigându-l până în străfundul gâtului.
Îl aspiră încercuindu-l cu limba și începu să respire pe nas, dar nu îl eliberă.
Celălalt nu avea de unde să știe că făcea acest lucru pentru prima oară.
Avusese sclavi care făcuseră acest lucru pentru el, iar acum încerca să își aducă aminte totul.
Să facă toate acele lucruri care îl făceau să își piardă mințile de excitare.

Elio își dădu capul pe spate și începu să respire cu șuierături printre dinți încleștați.
Gura celuilalt îi dădea senzații pe care nu le trăise niciodată cu nici o femeie.
Lăsă capul în jos privind tot acel proces excitant. Îl privi și din instinct își avântă coapsele spre acea gură care îl înnebunea.
Își înfipse penisul în gura celuilalt fără să îi pese de chinul pe care îl provoca.
Ura că nu are mâinile libere. I-ar fi plăcut la nebunie să își înfigă degetele în părul acela scurt pentru a-l trage și mai mult înspre el.

Fabio ridică privirea plină de lacrimi și îl strănse și mai mult între buze.

–Înghite-o toată, dacă îți place atât de mult, rosti privind chipul celuilalt.
–Mă excită ca naiba să văd un roman îngenunchiat în fața mea.

Celălalt își strânse maxilarele fără a-l răni și supse cu putere, fapt ce îl făcu pe Elio să își dea drumul cu forță în gura lui.
Gemu din toți rărunchii, dar nu își dezlipi privirea de a lui urmărind cu satisfacție cum propria spermă îi curge pe la colțurile gurii.
Fabio se retrase simțind că nu mai poate respira. Înghiți de câteva ori tot ce avea în gură după care se ridică în picioare și îi acoperi  buzele cu ale lui.
Gustul de spermă se amestecă cu propria salivă făcăndu-l pe Elio să își simtă propria sămânță.
Își lăsă limba să îi șteargă celuilalt tot lichidul de pe buze.