Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitol EXTRA 7

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Volumul 3

Capitolul EXTRA 7

Liu Yan închise ochii. Deși era pregătit să se predea complet, tot corpul îi era atât de încordat încât nu se putea relaxa. Mâinile îi strângeau corpul rece al șarpelui care îl înfășura, încercând să se țină strâns, dar nu se putea ține de nimic, deoarece solzii netezi ai șarpelui erau perfect aranjați, fără să lase loc de prindere. Când erau în contact intim înainte, se obișnuise să se țină de Yi Mo, să apese cu palmele ferm de pielea lui Yi Mo, degetele sale simțind astfel fiecare mișcare a mușchilor lui. Acum că această strânsoare obișnuită dispăruse, se simțea și mai pierdut.

Cum se putea întâmpla una ca asta? Cum permisese el așa ceva? Liu Yan intră în panică gândindu-se la asta, dar mâinile lui strânseră instinctiv corpul șarpelui. Senzația era complet străină – nu existau mușchi tensionați sau piele netedă, nicio atingere rece, dar elastică. Era cu adevărat un șarpe. Și acest șarpe enorm se încolăcea acum în jurul lui, iar în curând îl va accepta în corpul său ca pe o femelă șarpe, împerechindu-se cu el.

Doar gândul la asta îi făcea inima lui Liu Yan să bată cu putere. Fața îi ardea necontrolat, ca și cum sângele i se transformase în apă clocotită într-un cuptor.

Yi Mo îi linse fața, știind că îi era frică. Dar chiar și așa, Yi Mo nu voia să se oprească și nu avea să se oprească sub nicio formă. Vârful umed al limbii sale aluneca peste pielea lui Liu Yan, lăsând în urmă mirosul său. Ca o fiară sălbatică care își marchează teritoriul, Yi Mo își imprima cu grijă mirosul pe fiecare parte a corpului lui Liu Yan.

Era un șarpe. Un vânător care cutreiera jungla, purtând otravă mortală, temut de aproape toate animalele. Chiar și prădătorii trebuiau să fie precauți când se confruntau cu el. Dar acum, Yi Mo își retrăsese colții și natura sălbatică, folosindu-se doar moliciunea limbii sale pentru a-l linge pe acest om. Pentru Yi Mo, acest om era incredibil de important, așa că acționa cu mare grijă.

Cineva important, cineva de neînlocuit și unic.

Mișcarea subtilă a solzilor fini ai lui Yi Mo, în timp ce își strângea spirala, îi atinse aspru sfârcurile întărite ale lui Liu Yan. Acesta scoase un geamăt înăbușit, durerea provocată de solzii lui ascuțiți ca niște lame făcându-l să-și arcuiască instinctiv spatele. Când aceiași solzi îl mângâiară pentru a doua oară, păru că era intenționat. Totuși, era neputincios să reziste excitației. Curând, sfârcurile lui se umflară și deveniră roșii ca niște fructe coapte, chiar ușor marcate cu sânge.

Liu Yan gemu încet, tremurând de plăcerea ciudată care însoțea durerea. Această durere nesemnificativă, dar incontestabil intensă, îi adânci conștientizarea că îmbrățișa un șarpe veninos. Deschise ochii și întâlni privirea lui Yi Mo, capul triunghiular sinistru privindu-l nemișcat, de parcă ar fi vrut să-l înghită cu totul.

Liu Yan strânse ochii. Scena terifiantă îi creă un ciudat sentiment de fascinație. Corpul gros al șarpelui se îndoia în curbe elegante, și indiferent cum se mișca, îl făcea vibrant și plin de viață datorită sufletului pe nume Yi Mo care sălășluia în el. Nu și-ar fi imaginat niciodată că se va împerechea cu un șarpe veninos, dar când se întâmplase în final, îi înțelese brusc frumusețea. Durerea și sângele nu făceau decât să sporească acea frumusețe, ca o fiară cu carne crudă încă agățată de colții ei. Se îmbrățișau și se sfâșiau unul pe celălalt, diferența de forță făcându-l pe Liu Yan să conștientizeze acut că putea fi sfâșiat în orice moment. Totuși, era o euforie ascuțită în ea, ca și cum ar fi dansat pe muchia unei lame  sângeroase, dar amețitoare.

Fiecare bărbat ascundea un instinct sângeros în adâncul inimii sale. Cei slabi tremurau și plângeau, în timp ce cei puternici îndrăzneau să îmbrățișeze cuțitul.

Senzația permanentă de pericol, atât de aproape de moarte, îl excita și mai tare pe Liu Yan. Mintea îi urla, iar corpul îi ardea.

– Yi Mo.

Respirația îi era sacadată, iar vocea îi era răgușită. Corpul său încins se freca de solzii reci ai șarpelui, partea inferioară a corpului dureroasă și umflată, apăsând provocator pe burta șarpelui în timp ce își zvârcolea șoldurile. Își ridică până și capul pentru a-și lipi buzele de gura șarpelui.

Moale și tare, rece și fierbinte – extremele se ciocneau, iar Yi Mo era și el derutat. Limba lui de șarpe se încurcă în gura lui Liu Yan, în timp ce valuri de posesie și cucerire îi inundau mintea în mod incontrolabil. Baza groasă și monstruoasă a penisului său se freca de coapsele lui Liu Yan, atingându-i ocazional intrarea, ca și cum ar fi amenințat să-l penetreze și să-l revendice complet. Cu toate acestea, se abținu, nefiind dispus să fie nesăbuit. Vârful ferm al penisului lui Yi Mo apăsa pe intrarea umedă și caldă a lui Liu Yan, deschizând-o puțin câte puțin. Deschiderea strâmtă și sensibilă părea să-l sugă cu lăcomie, ca și cum ar fi fost dornică să-l înghită în întregime.

– Yi Mo…

Ochii lui Liu Yan erau roșii pe la colțuri, corpul său fiind arcuit ca o coardă de arc întinsă, gata să se rupă în timp ce întâmpina lungimea impunătoare. Gemetele sale întrerupte și fără suflare purtau cuvintele lui imploratoare:

– Intră.

În ochii lui se zărea o ușoară licărire de lacrimi. Obrajii îi erau îmbujorați, iar expresia feței îi era amețită. Ceea ce înainte îi producea teamă, acum devenise ceva după care tânjea cu disperare. Iar Yi Mo, cauza tuturor acestor lucruri, își pierdea treptat controlul.

Yi Mo simți acest lucru, dar nu făcu niciun efort să reziste. Nu putea rezista și nici nu voia. Era exact ceea ce își dorea să facă.

Fixându-și privirea pe fața lui Liu Yan, Yi Mo se lipi ferm de intrarea ușor deschisă, centimetru cu centimetru, împingându-și duritatea masivă în el încet, dar hotărât.

Fața lui Liu Yan își pierdu orice culoare, devenind palidă ca și cum ar fi îndurat o tortură. Își ținu respirația sub agonie, picături de sudoare șiroindu-i pe frunte. Picioarele și mâinile îi tremurau violent, ca un fluture prins cu ace pe o tablă, tremurând, dar fără să opună rezistență. Cel care îi provoca această durere era cineva pe care nu-l putea refuza. Chiar dacă îl sfâșia în bucăți, era dispus să îndure.

Un miros slab și dulce de sânge plutea în aer. Senzația de a fi sfâșiat îl făcu pe Liu Yan să-și piardă pentru o clipă concentrarea. În cele din urmă, simți solzii reci ai lui Yi Mo apăsând ferm pe fesele lui. Senzația de gheață îl trezi brusc și gâfâi după aer ca și cum ar fi scăpat cu greu de la moarte.

– A intrat complet înăuntru, spuse Yi Mo, dar nu se mișcă.

Apoi, partea superioară a corpului său se transformă înapoi în forma umană. Părând să simtă o urmă de milă, îl îmbrățișă pe Liu Yan, plecându-și capul pentru a-i săruta obrazul. Îi mușcă buzele lui Liu Yan, le supse și linse pentru o clipă, după care coborî spre gâtul lui. Urma umedă a limbii sale se răspândi pe clavicula lui Liu Yan, lăsând în urma sa semne purpurii. Continuă să coboare spre sfârcurile umflate ale lui Liu Yan, pielea palidă din jurul lor marcată cu un roșu viu, fiind imposibil de ignorat. Yi Mo luă în gură carnea sensibilă și umflată, apăsând-o și rostogolind-o cu limba. Sfârcurile învinețite, chinuite mai devreme de solzii lui Yi Mo, erau extrem de sensibile. Fiecare atingere cu limba trimitea furnicături prin corpul lui Liu Yan, ca și cum intrarea sfâșiată din interiorul lui își recăpăta senzația – strângându-se și desfăcându-se în jurul penisului invadator adâncit în el.

Amețit, Liu Yan își ridică brațele în mod natural pentru a-i ține capul lui Yi Mo presat de pieptul său, scoțând un sunet care era aproape ca un suspin. Inima lui Yi Mo se înmuie, iar limba lui înconjură și tachină sfârcul întărit, ca și cum ar fi încercat să-i provoace plăcere pentru a compensa durerea.

– Ah… gemu Liu Yan.

Când Yi Mo mușcă ușor, corpul său se arcui din nou pentru a strânge strâns duritatea străină din interiorul său. Forma ghimpată a penisului lui Yi Mo deveni inconfundabil de clară, dar durerea care urmă se dizolvă rapid într-o mâncărime insuportabilă, care se răspândi în tot corpul lui Liu Yan.

Auzind sunetul, Yi Mo începu să se miște. Penisul său se retrase ușor înainte pentru a intra din nou cu putere, făcând corpul lui Liu Yan să tremure violent în brațele sale. Părul său negru se împrăștie dezordonat pe pernă.

– Te mai doare? întrebă Yi Mo.

O roșeață profundă se răspândi pe fața lui Liu Yan. El scutură din cap și murmură amețit:

– Nu mai doare… doar se simte ciudat.

– Ce e ciudat? întrebă Yi Mo, ridicând talia lui Liu Yan în timp ce îi strângea puternic fesele, împingând mai adânc cu fiecare mișcare. Senzația de a fi complet penetrat îi încețoșă mintea lui Yi Mo. El continuă să-l preseze:

– Nu simți mâncărime acolo?

Fața lui Liu Yan ardea de rușine în timp ce se agăța de spatele lui Yi Mo. Durerea resimțită de Yi Mo nu-l făcea decât să împingă și mai tare, fiecare mișcare fiind însoțită de sunetul ascuțit al solzilor care loveau fesele lui Liu Yan.

Frecarea dintre ei producea sunete umede și lipicioase. Nu era clar dacă era sânge, resturi lichide de noaptea trecută sau uleiuri topite, dar simțea cum ceva se scurgea pe coapsele lui Liu Yan, îmbibând așternuturile.

– Nu te mănâncă?

Yi Mo îi mușcă lobul urechii, limba lui scotocind în interior, în timp ce continua să-l preseze pentru a-i da un răspuns.

Rușinat, Liu Yan lovi din picioare slab. Yi Mo îi apucă gleznele, îi ridică ambele picioare pe umeri și îl trase în îmbrățișarea sa. Liu Yan era acum suspendat în aer, cu genunchii apăsând pe pieptul lui, iar corpul îndoit aproape până la punctul de rupere. Intruziunea profundă a penisului lovi ceva în interiorul lui, făcându-l pe Liu Yan să geamă neajutorat. Yi Mo, implacabil, întrebă din nou:

– Așa îți potolește mâncărimea?

– Ah…

Liu Yan își înfipse vârfurile degetelor în umerii lui Yi Mo, lacrimile curgându-i pe obraji în timp ce gemea confuz:

– Mă doare.

– Te doare sau te mănâncă?

Yi Mo gâfâia incontrolabil, coada lui de șarpe mișcându-se și mai feroce, împingând câteva centimetri doar pentru a se scufunda din nou cu nerăbdare, frecând și agitându-se. Ghimpii săi ciudați frecau în mod repetat pereții interiori, ca și cum ar fi măcinat carnea, împingându-l în cele din urmă pe Liu Yan să țipe cu voce tare. El recunoscu sincer:

– Mă mănâncă.

Apoi se sprijini de umărul lui Yi Mo, spunând cu o blândețe îndurerată:

– Mă dor picioarele.

Era aproape îndoit în două, ținut strâns în brațele lui Yi Mo, cu picioarele prinse între corpurile lor. Această poziție îi întindea mușchii la limită, iar combinată cu mișcările atât de nemiloase, durerea nu era deloc surprinzătoare.

Dar nu era insuportabilă. Cumva, cu mintea încețoșată de indulgență, voia doar să se comporte ca un răsfățat, să-i dea de înțeles lui Yi Mo că suferea.

Expresia lui plângăcioasă și plină de lacrimi făcu ceva să explodeze în mintea lui Yi Mo. Cunoscând limitele lui Liu Yan, nu îi dădu drumul imediat. În schimb, se aplecă, îi sărută buzele și îl îndemnă încet:

– Spune-mi soț.

Liu Yan îl privi cu furie, apoi, după un moment, își apăsă fruntea în față și îi șopti lui Yi Mo la ureche:

– Soțule, mă dor picioarele.

Mâinile lui Yi Mo îi strânseră puternic fesele moi, frământând cu înverșunare carnea plină, frecând-o până când deveni roșie și fierbinte. Abia atunci îl lăsă pe Liu Yan să coboare, permițându-i să-și înfășoare picioarele în jurul taliei sale. Vocea lui, răgușită până la nerecunoaștere, răsună profund:

– Gata, iubitule, am terminat. Soţul tău te va iubi mult.