Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 13, volumul 2

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Volumul 2

Capitolul 13

De îndată ce termină de spus cele două cuvinte, ecoul acestora fiind încă prezent, Ji Jiu ridică perdeaua patului. Yi Mo se apăsă deasupra lui, forțându-l să-și deschidă ochii. Cei doi se priviră unul pe celălalt în întuneric, ca două fiare ascunse în adâncul junglei, fiecare cu propriile răni.

Ji Jiu îi spuse:

– M-ai făcut de rușine în mod intenționat.

Yi Mo nu negă acest lucru. De fapt, el o observase pe femeie apropiindu-se, în momentul în care ieșise să plece. În acel moment, îl prinsese în brațe pe Ji Jiu și nu avea nicio intenție să-i dea drumul. Mai târziu, femeia se apropiase din ce în ce mai mult, oprindu-se lângă zidul curții pentru a vedea îmbrățișarea lor dintr-o privire… Chiar dacă știa că îi va provoca lui Ji Jiu suferință, Yi Mo nu avea de gând să îi dea drumul. Această persoană – deși nu înțelegea pe deplin cât de importantă era pentru el însuși – era cineva la care nu ar fi renunțat, cel puțin nu deocamdată.

Yi Mo întinse mâna, degetele sale reci atingând fața lui Ji Jiu. Îl mângâie pentru o clipă înainte de a întreba:

– De ce nu i-ai explicat?

Ji Jiu îngheță pe loc, întorcându-și rapid fața pentru a-i scutura mâna lui Yi Mo.

– Ce să-i explic? întrebă el.

– A spus că ești un homosexual, răspunse Yi Mo.

El își retrase mâna, se așeză pe marginea patului, ridică pătura și se strecură sub ea. Apăsându-și corpul de trupul cald de lângă el, trase pătura la loc, își înfășură brațul în jurul taliei celuilalt și continuă:

– De ce nu te-ai apărat?

Ji Jiu scoase un zâmbet rece, opunându-se mâinii, care acum era intim înfășurată în jurul taliei sale.

– Ar fi făcut vreo diferență? întrebă el.

– Nu am făcut nimic nepotrivit. Doar te-am ținut în brațe. Când te-am sărutat, ea plecase deja, spuse Yi Mo.

Sub pătură, el apucă încheietura lui Ji Jiu, ținând-o în palmă. Îi eliberă talia, dar îi ținu ferm mâna, lăsând-o așa. Apoi continuă:

– Ea doar specula, devenise suspicioasă. Venise să te interogheze, încercând să afle adevărul. Dacă i-ai fi explicat, ar fi răsuflat ușurată. Dar nu ai făcut-o. De ce?

– Fără niciun motiv! spuse Ji Jiu.

Sub pătură, se zbătu să se elibereze de strânsoarea lui Yi Mo, folosindu-și cealaltă mână liberă pentru a se salva. Însă ambele mâini fură imediat prinse de Yi Mo și blocate în îmbrățișarea sa. Frustrat, Ji Jiu ridică un picior pentru a-l lovi, strigând furios:

– Dă-mi drumul!

Yi Mo îl strânse pe bărbat și mai tare, înainte să scoată un râset moale, cu o voce joasă și plăcută. Apropiindu-se, șopti la urechea lui Ji Jiu:

– Nu te-ai apărat în fața ei, asta înseamnă că recunoști?

– Ce să recunosc?! întrebă Ji Jiu.

Răbdarea lui se sfărâmă și încercă să scape din îmbrățișarea lui Yi Mo, fără să acorde vreo atenție implicațiilor cuvintelor sale.

Yi Mo spuse:

– Recunoaște că ești homosexual.

Ji Jiu fu uluit de cuvintele acestuia, uitând să mai opună rezistență. Negă imediat:

– Prostii!

Yi Mo spuse calm:

– Dacă nu ai recunoscut-o, măcar de ce nu i-ai explicat cum trebuie în acel moment? S-ar fi simțit mai în largul său dacă ți-ar fi auzit explicația, dar tu nu i-ai explicat, ci i-ai spus acele cuvinte – în felul acesta admițând clar că ești homosexual și promițând că te vei schimba. De ce, vrei să întorci cuvintele acum?

Își întoarse apoi fața pentru a-l privi pe Yi Mo și, după un timp își coborî în cele din urmă vocea, tonul său fiind plin de furie, și spuse:

– Și cum ar fi trebuit să îi explic? Să-i spun că de mai bine de jumătate de an, am fost penetrat de un alt bărbat? Să-i spun că nu sunt înclinat spre bărbați, dar am fost forțat să mă supun?! Ar trebui să-i spun soției mele că soțul ei nu este decât jucăria unui demon?! Cum aș putea să-i spun asta?!

Vocea îi era coborâtă la limită, dar tremura de o furie reprimată, ca o fiară care mârâia în adâncuri.

El îi repetă:

– Cum aș putea să-i explic?!

În acest țipăt furios, Ji Jiu își îngropă toată neliniștea și rușinea pe care le simțea.

Așa cum spusese Yi Mo, în timpul acelei înfruntări, Ji Jiu nici măcar nu se gândise să-i explice că el nu era ceea ce credea ea. Nici măcar nu se gândise să își curețe numele de acest titlu dezonorant.

În schimb, el tăcuse ca și cum recunoscuse.

Așa cum spusese Yi Mo, el admisese.

Admisese că era înclinat spre bărbați, că era un „homosexual”.

Vocea lui Ji Jiu deveni brusc răgușită, ca și cum un foc s-ar fi aprins în el, arzându-i tot sângele și sudoarea, lăsând în urmă doar o piele uscată.

Ji Jiu începu să se zbată violent, ca și cum ar fi fost posedat.

Yi Mo fu momentan uimit de strigătele sale și, prins cu garda jos, îi permise să se elibereze. Întinse rapid mâna pentru a-l prinde din nou și refuză să-i dea drumul. Ji Jiu fu tras înapoi spre el, dar își răsuci corpul și luptă împotriva lui Yi Mo.

Aplicând artele marțiale pe care le învățase, el își dezlănțui întreaga forță. Yi Mo se abținu de la a-și folosi magia, iar Ji Jiu lovi cu genunchiul, împinse cu coatele, cu alte cuvinte își folosise întregul corp și fiecare os ascuțit pentru a-l răni, pentru a riposta, ca și cum ar fi dus o luptă pe viață și pe moarte.

Yi Mo nu folosi nicio magie. L-ar fi putut supune pe Ji Jiu doar cu o simplă vrajă, făcând această persoană aparent înnebunită să rămână nemișcată și incapabilă să i se opună. Dar nu o făcuse. Știa că, chiar dacă Ji Jiu nu s-ar fi putut mișca, inima lui ar fi rămas sfidătoare, poate chiar mai resentimentară.

Așa că Yi Mo nu putea decât să se prindă de el, refuzând să îl lase să scape, imobilizându-l la pat și blocându-i loviturile în îmbrățișarea sa, fără să vrea să îi dea drumul. Inima lui îl durea mereu și, de fiecare dată când acesta exercita forța împotriva sa, avea grijă să o măsoare, nedorind să îi provoace durere. Dar încercarea sa de a-l suprima pe Ji Jiu, care lupta din toate puterile, îl lăsă într-o stare destul de stânjenitoare.

Yi Mo era un demon obișnuit să trăiască liber și să facă ce-și dorea, acționase întotdeauna neîngrădit. Fie că ucidea sau salva pe cineva, era întotdeauna o decizie luată pe moment. Cu toate acestea, el nu mai fusese niciodată într-o astfel de stare, aruncat în haos de atacul unui simplu muritor. Avea rezerve, atașamente, reticențe și compasiune, care dădeau naștere fricii.

Îi era teamă să-l rănească, așa că se ferea cu precauție de atacurile lui Ji Jiu. Chiar și atunci când îl suprima, se abținea. Cu toate acestea, Ji Jiu nu avea astfel de îngrijorări că l-ar putea răni.

Ji Jiu nu se temea să-l rănească. Pentru că el nu simțea milă.

Așa că rezultatul acestei lupte fusese decis de la început.

Ji Jiu se eliberă, poziționându-se desculț în fața lui. Apucă sabia lungă din suport și cu un „clang” ascuțit, sabia fu scoasă din teacă. Vârful sabiei fu îndreptat direct spre fruntea lui Yi Mo.

– Să nu te mai urci în patul meu, spuse Ji Jiu.

– Altfel te voi tăia.

Ji Jiu adăugă:

– Eu nu sunt Shen Qingxuan. Eu sunt Ji Jiu. Nu mă trata ca pe Shen Qingxuan.

Yi Mo spuse:

– Pentru mine, nu există nicio diferență.

După o pauză ușoară îi reaminti:

– Nu mă poți ucide.

– O lovitură s-ar putea să nu te omoare, dar o mie de lovituri, o sută de lovituri, o vor face în cele din urmă, spuse Ji Jiu liniștit.

 – Dacă nu, mă voi tăia singur.

Auzind asta, Yi Mo râse, ca și cum scena din fața lui i s-ar fi părut amuzantă, de parcă și-ar fi bătut joc de ea. Râsul său avea trei părți amuzante și șapte părți de batjocură. Ji Jiu stătea acolo, cu sabia îndreptată fix spre Yi Mo, nemișcat, în ciuda râsului celui din fața sa.

După un moment de confruntare a privirilor, râsul lui Yi Mo se stinse, iar expresia sa deveni rece. Când vorbi din nou, tonul său era tăios și pătrunzător, ca și cum ar fi putut vedea prin toate:

– Ți-e frică.

Ji Jiu nu răspunse, dar sabia tremura având o mișcare aproape imperceptibilă cu ochiul liber. Dar Yi Mo o văzuse clar.

Imediat, Yi Mo întinse mâna și apucă sabia. Lama ascuțită i se înfipse în palmă, iar sângele începu să picure constant pe podea.

Mâna lui Ji Jiu care strângea mânerul sabiei tremură din nou.

Yi Mo, rămas tăcut, folosi forța pentru a prinde sabia. Indiferent cât de adânci erau rănile sale, chiar până la os, smulse sabia din strânsoarea lui Ji Jiu.

Cu lama în mâna sa îmbibată de sânge, atârnând în jos, Yi Mo făcu un pas înainte, iar Ji Jiu făcu un pas înapoi. Apoi se opri, refuzând să se retragă mai departe. Mâna însângerată a lui Yi Mo ajunse pe gâtul lui Ji Jiu și îl strânse.

Ji Jiu își închise ochii, simțind cum presiunea sufocantă și mirosul de sânge îl inundă. Cu toate acestea, inima lui era calmă. Se gândea că moartea în mâinile lui Yi Mo ar fi încheiat o problemă. Cu acest gând, Ji Jiu îl înfruntă fără a mai opune rezistență, lăsând mâna de pe gâtul său să se strângă din ce în ce mai tare.

Yi Mo privea cum fața lui Ji Jiu devenea treptat roșie, culoarea răspândindu-se rapid peste tot ca un carnaval sângeros. Înclinându-și urechea mai aproape, Yi Mo ascultă cu atenție sunetele șuierătoare emanate de gâtul strâmt al lui Ji Jiu, ca și cum ar fi fost o creatură ciudată care trimitea semnale de primejdie. Yi Mo se aplecă și mai aproape, vorbind cu o voce rece și lipsită de emoții lângă urechea lui Ji Jiu, de parcă ar fi povestit cuiva care își pierdea treptat cunoștința:

– Ji Jiu, în inima ta ai acceptat deja această înclinație pentru bărbați.

– Chiar începând de a doua oară, a început să-ți placă ceea ce îți făceam.

– De aceea ai sărit în râu și te-ai simțit murdar.

– Dragostea asta trebuia să rămână un secret, cunoscut doar de tine, dar acum a fost descoperită.

– De aceea ți-e frică.

Yi Mo rosti frazele încet, una câte una, apoi își eliberă încet strânsoarea. În mijlocul tusei violente care urmase, vocea lui deveni lipsită de orice emoție și înfiorător de distantă:

– Ji Jiu, pot tolera prefăcătoria ta și îți pot permite să faci tot ce vrei. Chiar dacă faci greșeli, nu voi fi supărat pe tine.

– Pentru că tu ești Ji Jiu și trebuie să fii Ji Jiu. Nu te voi opri.

– Știi că nu mă deranjează să te omor. Așa că nu-ți folosi mica și neînsemnata ta viață pentru a mă amenința.

– Ji Jiu, ține minte asta.

Ji Jiu se liniști din tusea sa violentă și ascultă vocea care se ridica și cobora, devenind tăcut.

Când își ridică privirea și se uită în jur, Yi Mo dispăruse. Doar mirosul de sânge persista în cameră, refuzând să se disipeze.