Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 13, volumul 3

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Volumul 3

Capitolul 13

Deși aplicase unguent, pregătirea nu fusese suficientă. Liu Yan simțise o durere ascuțită, atât de intensă încât mintea i se golise, lăsând loc doar senzației de durere!

Durere!

Dar era o durere pe care era dispus să o îndure, așa că o suportă fără să se plângă. În viața sa anterioară, prea multe obstacole îl împiedicaseră să fie cu adevărat împreună de Yi Mo. Intimitatea lor la pat se transforma întotdeauna într-un chin, rănindu-l atât pe el, cât și pe celălalt. Nu lăsa în urmă decât regret și dor.

Așadar, în această viață, chiar dacă era în mod clar un prost și putea face orice dorea, Yi Mo nu făcuse niciodată cu adevărat vreo mișcare – în afară de acea „ceremonie de majorat” încheiată la jumătate.

Fiind o persoană cu inima grea în viețile sale anterioare, iar acum, purtând amintirile a trei vieți combinate, Liu Yan dezvoltase o perspectivă ascuțită și experimentată în relaționarea cu lumea. Putea vedea clar că reținerea lui Yi Mo față de „prost” nu era din cauza dezinteresului, ci din cauza fricii din inimă.

Acest demon milenar și fără scrupule învățase în sfârșit ce este frica. Toate acestea se datorau faptului că, în viețile sale anterioare, amândoi fuseseră prea duri cu ei înșiși. Ascuțimea lor se tocise, spiritul de luptă se epuizase, lăsându-i pe amândoi cu cicatrici sângeroase.

În prima lor viață, intimitatea lor fusese dulce și fericită, niciodată nepotrivită. Poate că tocmai pentru că fusese prea bună, în a doua viață acele amintiri din trecut se transformaseră într-un chin. Un chin atât de mare încât chiar și Yi Mo devenise temător și nu îndrăznea să acționeze imprudent.

Când începuse această a treia viață, Yi Mo îl trata pe „prost” extrem de prudent, evitând contactul fizic ori de câte ori era posibil pentru a nu-i face rău.

Gândindu-se la asta, Liu Yan nu mai simțea că durerea din corp era atât de insuportabilă. În schimb, inima lui îl durea și mai mult – o durere atât de reală și de pătrunzătoare încât nu putea fi falsificată.

Legătura dintre ei emana un miros de sânge slab, pe care Yi Mo, mereu sensibil, îl simțea imediat. Inima i se strângea și, instinctiv, începea să se retragă. Nu voia să-l rănească – nu o făcuse niciodată, nici înainte și cu siguranță nu acum. Cum ar fi putut suporta să facă asta?

Era persoana pe care o câștigase în sfârșit după două sute de ani de încercări și căutări. Era cineva pe care îl putea îmbrățișa în sfârșit. Chiar și cea mai mică rană era suficientă pentru a-i face inima să sufere, darămite să mai vadă și sânge.

Oricât de perspicace era Yi Mo, mintea lui nu mai funcționa în acel moment, uitând complet că retragerea lui acum nu ar face decât să-i provoace lui Liu Yan și mai multă durere.

Într-adevăr, de îndată ce se mișcă, Liu Yan strigă:

– Nu te mișca.

Yi Mo se opri imediat, realizând că își pierduse mințile cu adevărat. De când îl întâlnise pe acest om, părea să facă greșeli în mod continuu.

Un pas greșit, apoi altul, până când, în cele din urmă, totul se pierde.

Dar nu era reținut în a face asta. Pierderea era ascuțită și dureroasă, dar exista și o bucurie – era o durere însoțită de plăcere.

Yi Mo se aplecă să sărute fața palidă a lui Liu Yan, apoi întinse mâna pentru a-i masa ușor talia, spunând încet:

– Relaxează-te.

– Aș vrea, răspunse Liu Yan, apoi, parcă gândindu-se la ceva, chicoti și îi șopti la ureche:

– Micșorează-l  și o să mă doară mai puțin.

Yi Mo îl ciupi de talie.

– Ești nemulțumit acum? Nu-ți place?

– …

Liu Yan se agăță de el, mușcându-i urechea și murmurând:

– Dar mă doare.

Yi Mo îl ținu în brațe, partea inferioară a corpului rămânând nemișcată, deși cuvintele lui erau orice, numai reținute nu. Cu voce joasă, murmură:

– Tu ești cel care m-a implorat.

– …

Liu Yan, al cărui chip era palid la început, acum se îmbujoră profund și își ascunse fața în umărul lui Yi Mo, simțindu-se jenat ca să răspundă.

Cei doi rămăseseră conectați, nemișcați, strâns agățați unul de celălalt. Șoptind cuvinte nerușinate, erau cu adevărat afectuoși și intimi.

Cu cât Liu Yan devenea mai jenat, cu atât Yi Mo era mai încântat. Se aplecă să atingă punctul de legătură dintre ei, iar când ridică mâna descoperi că era pătată de sânge. Inima îi era îndurerată, dar nu se putu abține să nu-l tachineze. Ănclinându-și capul mai aproape de urechea lui Liu Yan, îi spuse:

– Vezi? Chiar ai sângerat.

Liu Yan îl mușcă imediat de gât, împiedicându-l să mai spună ceva.

Dar Yi Mo nu era genul care să-l lase să scape așa ușor. La un moment dat, scoase o batistă albă, ștergându-și sângele de pe degete și apoi tamponând locul în care erau strâns uniți. Batista se pătă, iar Yi Mo i-o arătă lui Liu Yan, care refuză să se uite, indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Yi Mo puse apoi batista deoparte și spuse:

– Chiar ai sângerat. Mâine, îl voi pune pe Shen Jue să cumpere o găină bătrână și să facă o supă ca să-ți hrănești corpul.

Liu Yan, rușinat și furios, nu îndrăznea să se miște din cauza durerii de jos. Nu putea decât să se prefacă că nu auzise nimic.

– Qingxuan, spuse Yi Mo, scoțând limba pentru a-i linge ușor urechea lui Liu Yan, în timp ce vocea lui se adâncea.

– Spune-mi soț.

– …

– Jiu, insistă Yi Mo, sugând lobul urechii din fața lui, acțiunile sale făcându-l pe Liu Yan să tremure incontrolabil în brațele lui.

Chiar și părțile lui cele mai intime păreau să răspundă, contractându-se ușor. Reținându-și plăcerea, Yi Mo continuă să-l convingă:

– Spune-mi soț.

– …

– Prostule… îl tachină Yi Mo.

Incapabil să se abțină, Liu Yan strigă:

– Taci!

Fața lui era deja complet roșie.

– Spune-mi soț.

Yi Mo nu era genul care să se lase descurajat atât de ușor. Îi sufla aer ușor în ureche lui Liu Yan, îndemnându-l din nou și din nou:

– Spune-mi soț.

– …

– Spune-mi soț…

Vocea lui Yi Mo se făcu și mai joasă, devenind irezistibil de seducătoare. Provocarea lui deliberată îl făcu pe Liu Yan să ardă de frustrare. Tot corpul îi era înfierbântat, dar Yi Mo tot nu-i dădea pace. În timp ce vorbea, mâinile sale cutreierau corpul lui Liu Yan, frământându-l și strângându-l ca pe un aluat, alternând între mișcări rapide și lente, ușoare și ferme. Se aplecă chiar să muște sfârcurile întărite ale lui Liu Yan, sugându-le zgomotos.

Tâmplele lui Liu Yan pulsau dureros, venele de pe gâtul lui fiind umflate. Mintea lui era încețoșată și, într-un moment de neatenție, cedă în cele din urmă.

O șoaptă slabă, ca zumzetul unui țânțar, îi scăpă printre buze:

– Soțule.

Era atât de slabă încât aproape că nu se auzise, dar degetele de la picioare i se curbară de rușine, iar tot corpul i se acoperi de o sudoare fină.

În interiorul lui, Yi Mo se umflă și mai mult, făcându-l pe Liu Yan să simtă o durere insuportabilă. Nu se putu abține să nu-și miște ușor trupul, făcând ca pereții lui moi și strânși să se strângă în jurul penisului lui Yi Mo. Acesta închise ochii satisfăcut, savurând contracțiile subtile și murmură:

– Nu te grăbi. Ești atât de cald și strâns – e minunat.

– Pfft, îl batjocori Liu Yan în sinea lui, gândindu-se:

– Tu ești cel nerăbdător.

Yi Mo îl sărută din nou, apăsându-și buzele ferm pe ale lui Liu Yan pentru mult timp. Abia când fu satisfăcut, spuse:

– Ai fost atât de ascultător în seara asta. O să am grijă de tine.

– …

Liu Yan își întoarse fața, așteptând o clipă înainte de a riposta:

– Șarpe rău!

– Chiar așa rău?

Yi Mo își ridică șoldurile, considerând că era în regulă, săltându-l ușor cu grijă înainte de a-l coborî din nou.

Penisul său alunecă și mai adând în corpul lui Liu Yan, ca și cum ar fi descoperit un drum nou, iar Liu Yan scoase un geamăt ușor, prăbușindu-se peste el, nemișcat.

– Nu te simți bine? întrebă Yi Mo, ridicându-și din nou talia.

De data aceasta, se retrase complet, scoțându-l în întregime. Organul gros, venos, acoperit de sânge și plin de balsam topit, părea cu adevărat înspăimântător, ca și cum ar fi fost o armă îmbibată în sânge.

De îndată ce îl scoase, sângele începu să curgă liber din corpul lui Liu Yan.

Sângele roșu aprins se prelingea pe coapsele lui albe ca un fir roșu subțire, șerpuind sub lumina pâlpâitoare a lumânărilor. Semăna cu un șarpe lung și subțire care își răspândea dulceața între picioarele lui.

Era ciudat de frumos, ca deflorarea unei fecioare – fermecătoare și captivantă.

Yi Mo își întoarse repede privirea, neîndrăznind să se mai uite din nou. Se temea că ar putea pierde controlul, înghițindu-l pe bărbatul din fața lui cu totul.

Îngenuncheat pe pat, Liu Yan se uită la sângele de pe picioarele sale. Nu se așteptase să sângereze atât de mult, deși nu simțea prea multă durere.

Poate că era din cauza faptului că zona era bogată în capilare, chiar și o mică rană putea părea dramatică.

Ridicându-și capul, Liu Yan îngenunche din nou în poala lui Yi Mo și îl întrebă:

– Ți-e frică?

Yi Mo nu răspunse. Își înmuie degetele în balsam și le introduse din nou în intrarea alunecoasă. Orificiul ușor deschis nu era greu de pătruns, iar rana nu era cu adevărat gravă. Cu o atingere de magie, durerea dispăru complet în scurt timp.

Acum șaptezeci de ani, într-o noapte înstelată ca aceasta, cineva îngenunchease pe pat, în timp ce altcineva îi invadase corpul din spate. Intrusul era dezbrăcat, singura lui podoabă fiind un pumnal înfipt în inima sa. Cel atacat nu avea răni, dar sângele îi curgea abundent între picioarele sale. Nu era sângele lui, ci al intrusului, care, neputând să-l rănească complet, își îndreptă sângele din rana de la piept către punctul de unire folosindu-l ca lubrifiant.

În acea noapte, de la început până la sfârșit, sângele din inimă îi cursese neîntrerupt, umezindu-i trupul celuilalt.

Liu Yan apucă penisul înspăimântător și aplică din nou cu grijă balsamul, întinzându-l meticulos. Imediat ce termină, își ridică șoldurile, aliniindu-l cu corpul său, folosind singurul loc care îl putea găzdui și suporta pentru a-l înghiți încă o dată.

– Yi Mo.

Liu Yan îi apucă mâna, împiedicându-l să se miște.

– Nu mi-e frică de durere.

Liu Yan vorbi încet, apăsându-și buzele pe ale lui, dinții lor atingându-se. Încet, își mișcă șoldurile, permițându-i acestuia să pătrundă cât mai adânc înăuntru. În șoaptă, spuse:

– Vreau să intri… să pătrunzi în corpul meu… ca să nu mai trebuiască să te doară…

Yi Mo rămase tăcut. Îl îmbrățișă, sărutându-l cu tandrețe. Mâinile sale se plimbară pe șira spinării lui Liu Yan, coborând apoi peste talie și șolduri, strângându-l puternic, ridicându-l ușor înainte de a-l împinge înapoi la baza lui. Îl ridica și cobora, fiecare împingere fiind mai adâncă și mai puternică decât precedenta. Pasajul strâmt și cald se încleștă în jurul penisului, contractându-se și vibrând ca și cum ar fi vrut să-l golească, atrăgându-l din nou și din nou, de fiecare dată mai îmbătător decât înainte.

Liu Yan gemu, trupul său simțindu-se umplut complet. Durerea părea să se topească fiind înlocuită de bucuria pură a plenitudinii. Yi Mo îi cunoștea interiorul atât de bine, lovind exact acolo unde era trebuia. După zeci de împingeri, găsi locul sensibil, lovindu-l de fiecare dată. Ca o lamă ascuțită, fiecare împingere îl deschidea ușor, forțându-și intrarea și frecând acel punct fără milă, pătrunzând cu un atac sălbatic.

Liu Yan sărea în brațele sale, ochii lui încețoșându-se treptat, fiind acoperiți de o strălucire lucioasă. Erecția sa era sculată, scurgând continuu lichid, care se întinse pe pielea lui Yi Mo.

– Eu… nu mai pot…, strigă Liu Yan cu voce răgușită, strângând puternic de umerii lui Yi Mo.

Nu știa dacă voia ca el să continue mai tare sau să se oprească cu totul, clătinând din cap cu disperare. Senzația penisului din interiorul lui era precum un bici, care lovește și rănește. Simțea în interiorul său atât durere, cât și mâncărime, tânjind la mai mult cu fiecare împingere.

– Te simți bine? întrebă Yi Mo zâmbind, capturându-i buzele gâfâitoare într-un sărut intens.

Eliberându-le, respirația lui Yi Mo era la fel de neregulată. Printr-o mișcare rapidă, îl întoarse pe Liu Yan, apăsându-l sub el. Apucându-l de glezne, i le ridică pe umeri și trase o pernă moale pentru a-i amortiza talia. Noua poziție îl lăsă pe Liu Yan cu șoldurile suspendate, picioarele larg deschise, oferindu-se în întregime.

Yi Mo se aplecă, îndreptându-și penisul gros și roșu spre intrarea umedă și deschisă și îl împinse violent.

– Ah…, strigă Liu Yan, încercând să-și îndrepte picioarele, dar Yi Mo le apăsă și mai tare.

Senzația era copleșitoare, ca și cum interiorul său ar fi fost străpuns. Totuși, văzând privirea pasională din ochii lui Yi Mo, tot disconfortul se transformă în extaz – era uimitor. Felul în care arăta consumat de poftă era uluitor. Continua s-o facă mai departe, devenind mai nebun, mai intens. Nu conta dacă îl frângea.

Cu acest gând, Liu Yan își înfășură brațele în jurul gâtului lui Yi Mo, exclamând:

– E atât de umed.

Jos, totul era umed, imposibil de distins între balsam și alte fluide. Fiecare împingere producea sunete umede, lipicioase, care răsunau în cameră.

– Nu e doar umed… e arzător, răspunse Yi Mo, accelerându-și ritmul.

– … Îți place? întrebă Liu Yan, tremurând ușor, strângându-se și mai tare în jurul lui.

– Îmi place la nebunie. E o senzație incredibilă, răspunse Yi Mo, cu vocea șoptită și răgușită, incredibil de seducătoare.

Liu Yan tremură, strângându-l și mai tare în interiorul său. Yi Mo aproape că nu se mai putu abține, dar nu voia să pună capăt acestei plăceri prea repede. Apucându-l de talie, îi șopti:

– Nu mai strânge atât de tare, spuse el ca și cum ar fi vrut să-l provoace, împingând și mai tare, lovindu-l pe Liu Yan până când îi căzură lacrimile.

Lacrimile curgeau pe obrajii lui Liu Yan, gura lui se deschise, dar din ea se auzeau numai gemete. Penisul lui, dureros de erect, era aproape de orgasm. Cu fiecare împingere, se zbătea, scurgând lichide abundente.

– Spune-mi soț, ceru Yi Mo, cu un ton la fel de feroce ca și împingerile sale, întreaga lui ființă fiind ca o furtună dezlănțuită, hotărâtă să-l devoreze pe Liu Yan.

Liu Yan plângea, scuturând din cap. Îl numise deja o dată și refuzase să cedeze din nou. Totuși, trupul îi era dureros peste tot – erecția îi pulsa dureros, în timp ce interiorul îi era amorțit și umflat. Era prea slăbit pentru a rezista, înăbușindu-și lacrimile în timp ce se agăța de Yi Mo, cedând în cele din urmă.

– Soțule, șopti el.

Cuvântul abia îi ieși din buze când gemu din nou. Un gând fugar îi trecu prin minte – oare se transforma într-o femeie, fiind complet vrăjit de bărbat? Această idee absurdă îl liniști în mod ciudat. Fără însistențețe lui Yi Mo, el imploră deschis:

– Soțule, te rog, fii blând cu mine….

Înainte să termine, Yi Mo îi sigilă buzele cu un sărut profund. Disperarea scoase la iveală ce e mai bun în oameni. Chiar și demonii trebuiau să se încline în fața înfrângerii.

Inițial, Yi Mo intenționa doar să-l chinuie, într-un amestec de tachinare și tandrețe – ceva la care era maestru. Cu toate acestea, cumva, rolurile se inversară, lăsându-l înnebunit și pe punctul de a ceda.

Simțind că se apropie ejacularea, Yi Mo cedă, acceptându-și înfrângerea. Împinse adânc, savurând strânsoarea rafinată a corpului lui Liu Yan. Șopti în șoaptă:

– Gura asta a ta…

Chiar și în timp ce atingea punctul culminant, se aplecă să apuce erecția neglijată și purpurie a lui Liu Yan. După câteva mișcări, ajunseră împreună la orgasm.