Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 28, volumul 2

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Volumul 2

Capitolul 28

Yi Mo îl ținu o vreme în brațe, apoi se retrase din trupul lui Ji Jiu. Șterse în tăcere petele de pe amândoi, apoi aduse un halat curat în care să-l schimbe pe Ji Jiu. După ce îl îmbrăcă, își coborî privirea, și, fără să mai ascundă nimic, își spuse gândurile cu voce tare:

– Când ți-ai dat drumul și mi-ai cerut să te țin în brațe, m-am gândit la tine ca la Shen Qingxuan.

Apoi continuă:

– În ochii mei, Ji Jiu și Shen Qingxuan sunt la fel.

Ji Jiu, auzind aceste cuvinte, nu se simți nici trist, nici fericit. Știa că era mort complet, absolut mort din cauza acestui lucru. Se simțea ca și cum o gaură mare i s-ar fi creat în inima lui, cu aerul circulând prin ea.

Poate pentru că Ji Jiu era atât de mort, zăcea nemișcat, gândindu-se în liniște la propriile probleme. Avea multe îndoieli despre el însuși, despre Shen Qingxuan, despre Yi Mo, despre Shen Jue, despre această viață trecută și viața prezentă. Ji Jiu investise multă energie încercând să gândească, să înțeleagă. Cu toate acestea, poate pentru că era mereu prins ca într-un vortex și nu putea scăpa, Ji Jiu știa că, indiferent cât de mult gândea, tot nu era suficient.

Astăzi, în sfârșit, se termină totul.

Ji Jiu era mort.

Ji Jiu cel resentimentar, Ji Jiu cel fără speranță, Ji Jiu cel care își cunoștea trecutul, Ji Jiu cel plin de milă, Ji Jiu cel care ceda, Ji Jiu cel liniștit… toți dispăruseră.

Poate că nu cuvântul „Shen Qingxuan” fusese cel care îl ucise, nici măcar mâna lui Yi Mo.

Ji Jiu știa că murise de propriile mâini, din cauză că știa că nu exista nicio speranță, dar continua să spere în secret. Acel cuvânt, acel nume, fusese doar ultima picătură care umpluse paharul.

Din momentul în care inima i se oprise, Ji Jiu pornise deja pe calea morții. Începând de astăzi, era doar depunere de praf.

Ji Jiu nu avusese nicio plângere. Știa că ceea ce făcuse nu ar fi trebuit să o facă, știa că nu ar fi trebuit să îl placă, dar totuși îl plăcea. Sfârșitul, desigur, trebuia înfruntat cu o acceptare calmă.

Ji Jiu cel mort ieși din vortex, stând deoparte pe margine, privind gaura neagră care putea devora inimile oamenilor.

Scena era devastatoare, iar un fum inexplicabil umplea aerul. Aceasta era adevărata imagine a tot ceea ce se întâmplase în tot acest timp.

Cu toții voiau să fie buni unii cu alții, dar, dintr-un anumit motiv, nimeni nu putea face asta.

După o lungă perioadă de timp, Ji Jiu suspină și în cele din urmă vorbi.

– Yi Mo, am petrecut mult timp împreună. Dar nu îmi spuneai niciodată pe numele Shen Qingxuan, nu mi-ai vorbit niciodată despre viața anterioară. Chiar și la început, în afară de faptul că veneai la mine în fiecare seară ca să facem asta în pat, nu mi-ai explicat niciodată că veneai la mine din cauza vieții mele trecute. De ce?

Părea doar o întrebare întâmplătoare, doar o curiozitate, doar o îndoială. Deși Yi Mo știa că Ji Jiu nu va spune vreodată cuvinte inutile, nu se gândi prea mult la asta. Era obișnuit să nu gândească prea mult atunci când se confrunta cu Shen Qingxuan. Trebuia doar să accepte asta cu calm.

Yi Mo răspunse:

– Nu am vrut să-ți spun.

– De ce nu ai vrut să-mi spui? întrebă Ji Jiu, oprindu-se pentru o clipă înainte de a-și exprima presupunerea:

– Ți-a fost teamă că voi râde de tine? Că te voi compătimi? Că te voi respinge?

Yi Mo se gândi la asta cu atenție. De fapt, la început, avusese multe ocazii să îi spună lui Ji Jiu despre asta. Poate că dacă ar făcut asta nu ar mai fi dus la o rezistență atât de puternică din partea lui. Dar în prima noapte, momentul nu fusese potrivit, iar apoi nu mai spusese nimic. Mai târziu, când Ji Jiu îngenunchease în fața lui și își plecase capul, plin de indignare, simțindu-se chiar și el nedreptățit, tot nu spusese nimic. Apoi, când Ji Jiu realizase că rezistența era inutilă și îl lăsase să facă ce dorea, tot nu spusese nimic. Chiar și acum, ei încă nu purtaseră o discuție clară.

De ce nu îi spusese? De ce nu îi explicase? De ce nu îi zise nimic lui Ji Jiu?

Yi Mo se gândi mult timp, apoi, după o scurtă ezitare, spuse:

– Nu știu. Pur și simplu nu am vrut să spun.

Ar fi putut să o spună, dar alesese să nu o facă. Ar fi putut să-i explice, ar fi putut atenua ostilitatea inițială, dar nu o făcuse.

Ji Jiu îl întrebă încet:

– Este din cauză că nu am fost drăguț cu tine?

Yi Mo fu uimit, nu se așteptase la această întrebare, și îngheță pe loc.

Ji Jiu nu așteptă un răspuns. Se ridică în șezut, îl forță pe Yi Mo să îl privească în ochi și repetă:

– Este din cauză că nu am fost bun cu tine?

Yi Mo rămase tăcut.

– Deci, doar când sunt bun cu tine, când sunt dispus să mă culc cu tine, vei rosti numele care îți place? Când sunt rău cu tine, nu-l vei spune niciodată?

Ji Jiu întrebă:

– Așa este?

– Pentru că tu crezi că doar cel care este bun cu tine, cel care te place, doar acela este Shen Qingxuan pe care tu îl vrei. Cei care sunt răi cu tine, care te resping, chiar dacă îi ții în brațe și spui că sunt la fel, în adâncul sufletului, nu îi recunoști ca fiind Shen Qingxuan, ei nu sunt cel care îți place! Nu-i așa? întrebă Ji Jiu cu o față serioasă.

Yi Mo rămase tăcut.

Ji Jiu înțelesese tăcerea lui. Poate că existau multe alte lucruri în legătură cu care era confuz, dar cel puțin, în acest moment, Ji Jiu știa că înțelesese o parte din adevăr.

Ji Jiu își ajustă hainele și întrebă:

– Am verificat singur despre lucrurile din trecut. Dacă nu aș fi făcut-o, când mi-ai fi spus?

Yi Mo nu știa cum să răspundă nici la această întrebare. Rămase tăcut, așezat pe marginea patului.

– Shen Jue mi-a spus odată că nici măcar demon nu ai devenit prin propria ta voință. Ai fost păcălit de un taoist și așa ai devenit un demon. Toți demonii vor să devină nemuritori, așa că ai început să cultivi nemurirea. Au trecut două mii de ani de atunci. Yi Mo, pot să-ți spun următorul lucru… zise Ji Jiu făcând o pauză:

– În acești două mii de ani, nu ai făcut nimic din ceea ce ai vrut să faci cu adevărat, pentru că nu aveai nimic din ceea ce îți doreai să faci. Este adevărat?

Ji Jiu scutură din cap apoi continuă.

– Shen Jue mi-a spus că relația ta cu Shen Qingxuan a fost aproape forțată. Deci, Shen Qingxuan insistase să fie cu tine, iar tu ai acceptat, nu?

Referitor la acest lucru, Yi Mo dădu din cap și recunoscu:

– Da.

Ji Jiu își frecă fruntea, simțind cum îl apuca o durere de cap.

Era o durere reală, plină de neputință.

Ji Jiu spuse:

– Un demon ca tine ar trebui să cultive nemurirea. Pentru că tu nu ai avut cu adevărat dorințe pentru această lume. Eu, cel din viața mea trecută, te-am târât în această lume a muritorilor.

Făcu o pauză, apoi adăugă:

– Poate pentru că nu ai avut dorințe, ai fost tras cu ușurință în lumea actuală de viața mea trecută. Poate că el a fost atât de bun cu tine încât te-a făcut să realizezi că astfel de lucruri există doar în această lume. De aici a venit dorința ta. Dar dorința ta este, totuși, extrem de egoistă.

Ji Jiu zâmbi.

– Pentru că tu îl vrei doar pe acel Shen Qingxuan care este bun cu tine.

Yi Mo își încruntă sprâncenele, gândindu-se pentru o clipă înainte de a întreba:

– Care este diferența?

Ji Jiu îl privi serios în ochi și îi spuse:

– Dacă ți-a plăcut de mine din viața mea anterioară și m-ai căutat pentru asta, ar trebui să te confrunți și cu persoana mea actuală. Știi că Ji Jiu din fața ta este Shen Qingxuan, așa că ar trebui să-i accepți atât părțile bune, cât și părțile rele.

Se opri o clipă, apoi îl apucă de mână.

– Dar în viața actuală, tu și fiul tău sunteți buni cu mine atâta timp cât și eu vă tratez bine. Cum rămâne cu părțile mele rele? Aceste lucruri mă fac să nu mai fiu Shen Qingxuan?

Îl strânse cu putere de mână, nepermițându-i să scape. Ji Jiu își ridică vocea la el și întrebă:

– Deci, îți place Shen Qingxuan sau îți place doar cum te tratează acesta?

Yi Mo își coborî privirea și se uită la mâinile lor împreunate. Se holbă la ele mult timp înainte de a-și ridica capul și de a spune ușor:

– Știi că ești reîncarnarea lui Shen Qingxuan, de aceea ai milă de mine. Dar când stai sub mine, este pentru că mă placi sau pentru că îți plac sentimentele mele față de Shen Qingxuan?

Făcu o pauză pentru un moment, apoi adăugă:

– Îți place de mine ca demon sau îți place felul în care acest demon îl urmărește pe Shen Qingxuan? Ți-ai dat seama de diferență?

Ji Jiu rămase uimit pentru o clipă, amândoi uitându-se unul la celălalt cu nedumerire în ochi.

– Îți place persoana sau îți place sentimentul? Sau, cu alte cuvinte, te-ai îndrăgostit de el sau te-ai îndrăgostit de dragostea pe care ți-o oferă?

Yi Mo continuă să întrebe:

– Mă placi ca Ji Jiu sau ca reîncarnarea lui Shen Qingxuan? Poți să faci diferența?

Cu această singură întrebare, Yi Mo aproape că îl târî pe Ji Jiu, care stătea pe margine, înapoi în vortex.

Ji Jiu avea impresia că ajunsese într-o fundătură, dar își reveni brusc cu o tresărire. Ceea ce spusese Yi Mo avea sens. Căutarea lui Shen Qingxuan îl mișcase într-adevăr, dar dacă nu avea nici măcar un pic de afecțiune față de el, cum ar mai fi putut fi aici, făcând dragoste cu el și vorbind cu el, după toate lucrurile rele pe care le făcuse?

Ji Jiu dădu din cap și răspunse ferm:

– Pot simți diferența.

Fără să-și dea seama, recunoscuse că, în ciuda tuturor lucrurilor grele pe care le trăise, îl plăcea.

– Tu ești cel care nu poate face diferența, spuse Ji Jiu.

– Îl vrei pe Shen Qingxuan cel bun, dar nu și pe cel rău. Nu știi că, indiferent dacă este bun sau rău, tot Shen Qingxuan este!

În timp ce vorbea, Ji Jiu se simțea neputincios, neștiind dacă era din cauza frustrării sau a simpatiei sale față de cele două persoane aflate în această situație. Pur și simplu se simțea neajutorat.

Întinzându-se din nou pe pat, Ji Jiu își puse brațul pe față, aproape implorând:

– Te rog, dacă vrei să-l găsești pe Shen Qingxuan în viața viitoare, fii mai receptiv, anticipativ. Fă ceva. Fie că îl legi, îl omori sau îl strângi de gât în caz că te refuză. Dacă nu te acceptă, urmărește-l și explică-i până înnebunește… Fă orice funcționează, doar nu fi pasiv, fără să faci nimic, așteptând ca Shen Qingxuan să facă totul. Dacă el ar putea trăi o mie de ani, atunci te-ar răsfăța pentru o mie de ani. Dar el poate trăi doar atât de puțin – cum ar putea să te răsfețe mereu în fiecare viață? În plus, dacă nu-i accepți părțile rele, cum poți să te bucuri de bunătatea lui?

Cuvintele lui erau pline de neputință și furie. Yi Mo se aplecă peste el, îl îmbrățișă și îl trase în brațele sale. Chiar nu știa cum să îl deosebească pe Ji Jiu de Shen Qingxuan. Chiar dacă odată reușise să-i identifice știind că cel care vorbea cu furie era Ji Jiu, iar Shen Qingxuan nu s-ar fi supărat niciodată pe el. Dar acum… cum putea face diferența?

Yi Mo aproape că își putea imagina cum se simțea acesta. Nu fusese niciodată fericit, nu-i așa?

Totuși, chiar și cu această nefericire, în cele din urmă, el tot se îndrăgostise de el.

Deși modul în care îl trata era întotdeauna diferit de cel al lui Shen Qingxuan, care era diferența între asta și a îndura și a fi tolerant?

Nu era, într-un fel, ”răsfăț inexplicabil”?

Yi Mo îl ținu în brațe, gândindu-se în tăcere pentru o lungă perioadă de timp. Îi plăcea acest Ji Jiu, ceea ce însemna că îi plăcea reîncarnarea lui Shen Qingxuan. La fel, îi plăcea această afecțiune.

Yi Mo spuse:

– Chiar îți pasă atât de mult dacă am spus Shen Qingxuan în loc de numele tău?

Ji Jiu deschise ochii, întrebându-se cum putea pune o astfel de întrebare.

– Am multe lucruri de făcut, lucruri pe care Shen Qingxuan din viața actuală trebuie să le facă. Cum aș putea să fiu doar Shen Qingxuan din viața anterioară?

– Atunci, dacă nu ar fi trebuit să faci aceste lucruri, ai fi fost Shen Qingxuan al meu? întrebă Yi Mo.

Ji Jiu chicoti:

– Nu știu dacă aș putea face asta, dar măcar te-aș face să-mi plătești toate datoriile pe care mi le datorezi înainte să te las să pleci.

– Atunci de ce îți pasă? întrebă Yi Mo.

– Care este diferența între faptul că îți spun Shen Qingxuan sau Ji Jiu? Tu nu negi că ești Shen Qingxuan.

Ji Jiu suspină.

– Pentru că știu că nu-mi spui pe numele Ji Jiu pentru că nu-ți place acest Ji Jiu, care te tratează urât de atâta timp. Dacă m-ai plăcea, ce rost ar avea să mă numești Shen Qingxuan? Asta a fost viața mea trecută.

– În plus, Shen Jue a spus că nu sunt demn să-i fiu tată.

Ji Jiu chicoti, amintindu-și de lupta cu Shen Jue, și simți că inima lui goală îl durea din nou. Încet, el spuse:

– Pentru că sunt rău, nu sunt demn să fiu tatăl lui… Voi toți spuneți că Ji Jiu este Shen Qingxuan, dar când Ji Jiu se poartă rău cu voi, voi strigați că nu sunt demn, separându-i pe Ji Jiu și Shen Qingxuan. Poate că niciunul dintre voi nu mă acceptați cu adevărat, spuse Ji Jiu, amintindu-și momentul în care Shen Jue își îndreptase sabia spre el.

Atunci el se întrebase, dacă ar fi fost cu adevărat Shen Qingxuan, ar fi îndreptat sabia spre el?

Nu, nimeni nu îl luase cu adevărat drept Shen Qingxuan și nu îl tratase cu același respect și dragoste, acceptându-i atât părțile bune, cât și cele rele.

Niciunul dintre ei. Deși încercase să îi accepte, pentru că nu se descurcase suficient de bine, obținuse doar acest rezultat.

Ji Jiu începu să simtă o ușoară înțepătură în ochi, ca și cum ceva era pe cale să iasă la suprafață, dar își închise repede ochii și nu mai spuse nimic. Murise de mâna sinelui său „rău”.

Yi Mo rămase fără cuvinte.

Poate că Ji Jiu nu se înșelase. Yi Mo nu spusese niciodată un cuvânt despre trecut, nu-i spusese niciodată lui Ji Jiu ceva de genul: „Mi-a plăcut viața ta din trecut, așa că am venit să te caut în viața ta din prezent”. Poate că, în subconștient, respingea latura rea a acestuia.

Dar Yi Mo nu se gândise niciodată la asta. Era prima dată când îl auzea pe Ji Jiu spunând asta, prima dată când el rămânea tăcut fără a avea un răspuns. Nu știa care era adevărul.

Nu știa dacă adevărul era ceea ce spusese Ji Jiu: îl iubea pe Shen Qingxuan, dar se limita la a-i plăcea doar latura lui bună. Deci, cine era Shen Qingxuan? Dacă nu era bun, atunci nu mai era Shen Qingxuan?

În acest timp scurt, Yi Mo nu își putuse da seama, așa că doar îl ținuse în brațe, întrebându-se în sinea sa pe măsură ce timpul trecea. Dacă ar fi fost receptiv și ar fi luat inițiativa de la început, poate că lucrurile nu s-ar fi terminat așa.

Durerea de cap a lui Ji Jiu devenise insuportabilă. El mormăi:

– Zorii zilei au răsărit, pleacă singur. Nu te voi conduce.

Căzu imediat într-un somn adânc.

Yi Mo îl îmbrățișă, îi răspunse blând, după care tăcu. Îl ținu doar strâns în brațe, aproape unul de celălalt, simțind cum inima celuilalt îi bătea în piept.

După o noapte de băutură și descărcări ale sentimentelor , Ji Jiu adormise liniștit.

Dormise profund încât, pe măsură ce ziua se lumina, nici nu realizase că Yi Mo plecase.