Precizare – Acţiunea are loc între un adult şi un adolescent care nu a împlinit vârsta majoratului.
Avertizare – Dacă vă simţiţi incomod cu intențiile fizice ale lui Khom și Baiboon, vă rugăm să nu citiţi acest capitol.
– Nimic, domnule. Doar că Baiboon doarme la mine azi, a răspuns Khom normal. Kamol și-a îngustat ușor ochii.
– Ești atât de apropiat de Baiboon, încât poate dormi la tine, nu? În mod normal, nu-ți place ca oamenii să-ți invadeze spațiul privat, nu-i așa?, a întrebat Kamol cu suspiciune.
– Au devenit foarte apropiați de când l-am lăsat pe P’Khom să aibă grijă de Baiboon, a spus Lop cu un zâmbet. Lop a fost lovit din nou în cap.
– I-am spus lui Baiboon să se întindă și să se joace. A dormit la mine acasă de multe ori, domnule. În plus, pot avea încredere în Baiboon. Așa că nu sunt prea îngrijorat.
Khom a ales să răspundă la întrebarea despre încrederea pe care i-o acorda Baiboon pentru a-l lăsa să intre în spațiul său personal, dar nu a răspuns şi cu privire la sentimentele sale de intimitate cu Baiboon.
– Ei bine, nu este ciudat să spui asta. Și Kim știe că l-ai luat acasă pe fiul lui iubit ca să doarmă cu tine?, a întrebat Kamol pe un ton glumeț, împreună cu gândul la fața lui Kim.
– Nici eu nu știu, a răspuns Khom. Era pentru prima dată când își pierdea puțin din identitate în fața șefului și a subordonaților săi, deși Khom tinde de obicei să-și păstreze sentimentele pentru sine în fața celorlalți.
– În regulă, atunci poți să te duci să-l vezi pe Baiboon. Ți-am spus deja ce ai de făcut. Mă voi ocupa eu de restul, a spus Kamol.
– E în regulă, domnule. Te pot ajuta cu munca ta mai întâi. Eu doar…
Khom nu vrea să părăsească locul de muncă, pentru că în această perioadă situația nu este foarte bună. Când a sunat Day, Danai a trimis un agent să îl caute din nou pe Kim.
– Culcă-te! M-ai ajutat toată ziua, odihnește-te, odihnește-te suficient în noaptea asta. Pentru că mâine avem din nou de-a face cu oamenii lui Danai, a spus Kamol pe un ton serios. Khom a făcut o față gânditoare.
– Da, domnule, vă mulțumesc.
Khom s-a înclinat în fața lui Kamol înainte de a părăsi biroul pentru a merge acasă. A deschis ușa casei sale și s-a dus imediat în dormitor. Lumina slabă de pe noptieră a dezvăluit o siluetă mică ghemuită sub pătură.
Khom s-a apropiat cu un zâmbet slab când l-a văzut pe Baiboon dormind. Tot stresul și oboseala de la muncă au dispărut aproape imediat când a văzut fața lui Baiboon. Khom s-a așezat încet pe marginea patului în care stătea Baiboon. O mână puternică s-a ridicat pentru a mângâia ușor linia părului lui Baiboon.
Acum sentimentul de acuitate este clar evident. Diferența de vârstă este destul de mare. Era vorba de problema acceptării bătrânilor din familia lui Baiboon și, cel mai important, povestea sentimentelor și a inimii lui Baiboon, dacă acceptă sau nu caracterul lui Khom. Khom a lăsat să iasă un oftat de ușurare înainte de a se duce sus să facă duș și să se schimbe, apoi s-a aşezat și s-a întins lângă Baiboon.
– Ahh… Te-ai întors, nu-i așa? a sunat vocea somnoroasă a tânărului împreună cu o siluetă mică care s-a întors să se uite la Khom. Prin legănarea patului, Baiboon s-a trezit. Ochii lui Baiboon s-au lărgit și au părut ascuțiți.
– Te-am trezit? a întrebat el încet, întorcându-și brațele spre Baiboon. Baiboon își ridică ochii pentru a se uita şi a zâmbit.
– Nu, a răspuns Baiboon liniştit, pentru că nu voia să-l îngrijoreze. Khom i-a privit fața netedă cu ochi tandri. Lumina portocalie a lămpii de noapte lovea fața lui Baiboon, determinându-l să pară mai atrăgător ca niciodată, cu fața subțire și cu nasul mic. Era imposibil să nu folosești un deget puternic pentru a atinge ușor acele buze.
Baiboon s-a înroșit aproape instantaneu din cauza acțiunii bruște. Inima îi bătea repede, simțea o furnicătură în piept în timp ce buzele îi erau mângâiate ușor.
– A mai sărutat Baiboon până acum? s-a prefăcut Khom că întreabă, ceea ce a determinat ca faţa lui Baiboon să se înroşească şi mai tare, iar somnolența inițială să dispară complet.
– Vrei să mă săruți? a întrebat Baiboon, confuz.
– Păi un sărut ca un adult. Nu un sărut copilăresc, ca atunci când săruți obrazul mamei tale, a spus din nou Khom. Baiboon și-a mușcat buza inferioară de ruşine, nu că tânărul ar fi fost naiv în legătură cu totul. Din cauza acestei istorii de bază, Baiboon știa destule, dar nu pusese niciodată în practică.
– Nu-ți mușca buza, a spus Khom cu blândețe în timp ce își întindea ușor degetul mare peste buza inferioară a lui Baiboon.
Baiboon nu putea decât să se simtă înfierbântat. O senzație de furnicături i-a apărut în partea inferioară a abdomenului. Și a avut senzația că ceva s-a format când hormonii au început să crească. A fost doar mângâiat pe buze cu un deget de Khom.
– Oh, nu am făcut-o niciodată.
Baiboon a răspuns încet, fără să îndrăznească să stabilească un contact vizual. Micuța siluetă se încolăci încet când simți că i se întâmplă un fel de reacție.
– Cum te simţi când eşti sărutat?
Întrebarea lui Khom a determinat ca fața lui Baiboon să sfârâie de ruşine.
– Păi… asta… Baiboon, s-a bâlbâit tânărul, nu pentru că se simte rău, ci pentru că s-a simțit ruşinat ca niciodată. Khom însuși recunoaște că s-a bazat pe inocența lui Baiboon pentru a profita de acest băiețel.
– Ce este? a întrebat Khom când a văzut că Baiboon se îndepărtase puțin de el și se ghemuise un pic.
– Ei bine… ei bine… Mă simt ciudat…
Baiboon nu știa cum să îi spună lui Khom. Khom a dat imediat jos pătura. Baiboon s-a ghemuit repede, șocat și ruşinat. Khom s-a uitat la reacția lui Baiboon, a fost suficient pentru a recunoaște ceva. Figura înaltă a schițat un zâmbet slab.
– Te simți incomod? a întrebat Khom și a putut înțelege de ce Baiboon avea acest simptom. A fost doar o mângâiere pe buzele lui. Baiboon a dat încet din cap. Ochii rotunzi au început să se umple de lacrimi.
– Nu, nu știu… E ciudat, a spus Baiboon, cu voce tremurătoare. Mâna micuței figuri trăgea de marginea cămășii pentru a-și acoperi corpul.
– Nu plânge! Te ajut eu. Nu te vei mai simţi incomod, a spus Khom cu voce tremurătoare.
Doar văzând ochii rugători și inconștienți ai lui Baiboon și văzând tremuratul lui Baiboon, Khom cu greu s-a putut controla.
– Hei, cu ce poți să mă ajuți? a întrebat Baiboon, pentru că nu se mai simțise niciodată atât de incomod.
A fost doar o atingere a unui deget lung care îi mângâia buzele. Era doar vocea blândă și ascuțită a lui Khom. Doar împrejurimile blânde îl determinau pe Baiboon să se simtă așa.
– Ridică-te și așează-te în poala mea. O să te ajut, a spus Khom cu o voce răgușită, înainte de a-l apuca pe Baiboon, de a-l ridica și de a-l așeza pe poala lui puternică.
Mâna lui Baiboon încă mai ținea marginea cămășii pentru a-și acoperi abdomenul. Khom s-a mutat să se așeze sprijinindu-se de căpătâiul patului.
– Dacă simți ceva, spune-mi, anunță-mă, a spus din nou Khom.
Baiboon a dat din cap cu ochii plini de lacrimi. Khom i-a mângâiat din nou buzele lui Baiboon cu un deget înainte de a-și apleca fața spre Baiboon. Ochii tânărului s-au mărit ușor. Inima îi tremura violent.
De îndată ce buzele lui Khom s-au lipit de gura lui Baiboon, tânărul a simțit că şi conștiința lui era pe cale să plutească. Khom a subliniat încet buzele lui Baiboon. Limba fierbinte a lins de-a lungul gurii.
– Deschide puțin gura, micuțule, a spus el pe un ton blând. Baiboon și-a deschis din greșeală ușor buzele. În colțul gurii lui a zâmbit.
Limba caldă s-a introdus încet în micuţa cavitate bucală. Baiboon a început să se simtă ciudat, când un obiect străin i-a intrat în gură. Tânărul a încercat să se tragă înapoi și să fugă, dar Khom a ținut o parte din talia lui Baiboon cu o mână.
De partea cealaltă, l-a apucat de ceafă pe Baiboon, dar nu l-a împins tare și nici nu l-a strâns, însă limba fierbinte a intrat încet în gura mică, alternând cu agresivitate, provocându-l pe băiatul neîndemânatic și îngrozit la început, să se liniştească treptat.
Mâna subțire care apucase cămașa se întoarse pentru a strânge marginea cămășii lui Khom. Baiboon a simțit cum creierul i se golește. Corpul său plutea. Khom urmărea cu blândețe dulceața gurii mici, în ciuda dorinței inimii sale de a face degustarea mai intensă, se temea că Baiboon se va speria și va opune rezistență.
– Uf… uf, a venit un geamăt ușor din partea lui. Nu era mai puțin mulțumit și simțea că jumătate din corpul tânărului se ridicase și se împingea cu brutalitate împotriva abdomenului puternic până când îl simțea. Baiboon era cufundat într-o nouă experiență fără să-și dea seama că trupul său cerea ceva.
Khom a savurat în continuare dulceața gurii lui Baiboon fără să se plictisească, până când Baiboon a început să-și tragă sufletul. Khom și-a tras buzele încet. Buzele lui Baiboon erau ușor roșii. O pereche de ochi frumoși tremurau.
– Ha, ha, ha!
Baiboon a respirat adânc în grabă.
– Ah!
Micuța figură a tresărit când mâna puternică a lui Khom a atins centrul corpului lui Baiboon prin pânză.
– P’Khom! a strigat Baiboon cu voce joasă.
– Nu-ți face griji, te voi ajuta, i-a răspuns Khom, înainte de a-l imobiliza pe Baiboon pentru a-l îndrepta și apoi i-a smuls pijamaua lui Baiboon împreună cu lenjeria intimă până la fese și jumătate din corpul tânărului a putut ieși pentru o gură de aer proaspăt.
Fața lui netedă era acoperită în grabă cu o nuanță roșiatică. Khom avea un zâmbet timid și ușor ruşinat în timp ce împingea corpul lui Baiboon să se așeze drept.
– Nu te ruşina, a spus din nou înainte de a-i trage mâna lui Baiboon.
Nucleul corpului său este adecvat vârstei. La capătul vârfului, culoarea frumoasă începe să aibă apă limpede. Khom şi-a lins cu asprime propriile buze uscate imediat.
– Ține-te de umărul meu! Poți să mă muști, nu-mi pasă, a spus Khom, înainte ca mâna puternică să se deplaseze încet pentru a ține trupul lui Baiboon.
– Ah… Ah… P’Khom… Ah, a strigat Baiboon cu un sentiment turbulent în stomac, în timp ce simțea mișcarea ritmică a lui Khom pe penisul lui.
Baiboon s-a agățat de umerii lui Khom. Colțurile ochilor lui erau pline de lacrimi. Baiboon nu putea descrie ce simțea în acest moment. Khom l-a privit pe Baiboon distorsionat cu o privire satisfăcută, în afară de faptul că și-a vârât fața în gâtul parfumat al lui Baiboon pentru a-și îmbunătăți și el starea de spirit.
O mână puternică mângâia fesele moi ale lui Baiboon și cu un deget lung mângâia dunga feselor până când a urcat pe tot corpul.
– Uf. Uf.
Baiboon și-a mușcat buza, simțindu-se ruşinat de sunetul care îi scăpase din gât.
– Nu-ți mușca gura. Ți-am spus. Scoate ce sunete vrei, Baiboon, a spus Khom. Baiboon a oftat.
– Ah… mai mult… Se simte… Ah… P’Khom…
Tânărul nu știa care este starea lui.
– Este înfricoșător? a întrebat el, iar tânărul a dat din cap. Khom și-a accelerat și mai mult mâna. Unghiile lui Baiboon s-au înfipt în umărul lui Khom, cu o senzație de furnicături în interior.
– P’… Khom… Este… Ah… Ceva pare să iasă, a spus tânărul cu o voce aspră. Și se simțea ca și cum ceva îi strângea fesele.
– Dă-i drumul, Baiboon, dacă nu-i dai drumul, o să te îmbolnăvești, a spus Khom cu o voce răgușită.
Mâna lui trăgea repede înainte și înapoi. Micuța siluetă era așezată în poala unui bărbat puternic tremurând. Khom l-a întâlnit din nou și l-a sărutat pe Baiboon pe gât. De data aceasta, a fost mai concentrat și mai agresiv decât prima dată, determinându-l pe Baiboon să se simtă emoționat până când apa albă a iubirii s-a revărsat pe mâinile și pe cămașa lui, împreună cu lacrimile care îi curgeau din colțurile ochilor.
– Oooohhh! a gemut Baiboon în gât în timp ce își elibera disconfortul. Mica siluetă a tresărit de câteva ori. Khom și-a dat seama că tânărul îşi dăduse drumul și și-a deschis încet buzele. Baiboon era epuizat și a căzut imediat pe umărul lui Khom. Băiețelul a respirat tremurat până când Khom a fost nevoit să-i sărute tâmpla ca o consolare, pentru că știa că acesta era primul orgasm al lui Baiboon.
Khom și-a folosit o mână pentru a mângâia ușor spatele lui Baiboon.
– Te mai simţi incomod? l-a întrebat Khom pe Baiboon, care era mult mai confortabil acum.
– O să te duc să te speli, a spus Khom, înainte de a-l lua pe Baiboon din pat la baie în această stare.
Baiboon tot nu și-a ridicat privirea pentru că era încă ruşinat. Khom l-a lăsat pe Baiboon să se odihnească și tânărul s-a rostogolit imediat pe spate. Khom, și-a ridicat mâna care nu era pătată de apa iubirii lui Baiboon şi şi-a acoperit gura şi nasul.
– Vrei să te speli? a întrebat el.
– Păi… Nu trebuie să… Ba… Baiboon se poate spăla singur, a spus tânărul cu o voce tremurătoare.
– Atunci spală-te mai întâi. O să mă duc la baie afară, a spus Khom, pentru că în sufragerie era și o baie. Khom a trebuit, de asemenea, să scape de propria frustrare.
Când Khom a scăpat de disconfortul din interiorul corpului său, s-a spălat pe mâini în chiuvetă în timp ce se privea în oglindă.
Ai’Khom, cum poți să-i faci așa ceva lui Baiboon?
Sentimentul de bine și de rău a revenit din nou.
Cât timp pot să mai suport asta? Baiboon are doar 15 ani, a mormăit din nou Khom, înainte de a ofta și de a se întoarce în dormitor.
Khom și-a arcuit ușor sprâncenele, când îl văzu pe Baiboon ghemuit la picioarele patului.
– Ce s-a întâmplat? Baiboon, de ce nu dormi? a întrebat îngrijorat.
Tânărul a ridicat ușor capul și l-a coborât. Fața lui frumoasă era încă palidă, ba chiar se simțea vinovat în sinea lui. Silueta înaltă s-a apropiat și s-a așezat lângă el. Baiboon a tremurat ușor.
– Ți-e frică de mine sau ești supărat? a întrebat Khom.
Baiboon l-a privit imediat pe Khom strâmbându-se.
– Nu mi-e frică și nu sunt supărat. Baiboon doar… doar…
Tânărul a vorbit în grabă înainte de a se speria la sfârșit.
– Ce e? s-a prefăcut Khom că întreabă, pentru că era suficient de deștept să ghicească simptomele lui Baiboon.
– Baiboon doar… Se simte… ăăă… ruşinat, a spus tânărul.
Rușinea se datora faptului că nimeni nu-i mai atinsese vreodată corpul.
– Ah! a strigat Baiboon șocat, în timp ce Khom îl ținea în brațe pe Baiboon și îl așeza în poala lui puternică.
– De ce am făcut asta? a întrebat Khom, fața lui Baiboon înroșindu-se înainte de a-și înfășura brațele în jurul gâtului lui Khom și împingându-și fața în umerii puternici.
– Păi… se simte bine… Dar Baiboon nu a făcut niciodată așa ceva. Baiboon este confuz. Baiboon…
Tânărul trebuie să fi fost foarte confuz, pentru că nu mai experimentase niciodată așa ceva. Khom l-a mângâiat ușor pe spate.
– Înțeleg că, la vârsta lui Baiboon, de multe ori eşti prea confuz, ca să mai gândești. Dar nu e nimic, crede-mă, spuse Khom legănându-l, determinându-l pe Baiboon să rămână calm.
– Când P’Khom era de aceeași vârstă cu Baiboon, s-a simțit vreodată atât de confuz? a întrebat Baiboon, dar și-a păstrat fața ridicată.
– Da, a răspuns Khom, determinându-l pe Baiboon să se simtă un pic mai liniștit.
– Dar pot să îți cer ceva? a întrebat Khom pe un ton serios și oarecum stresat.
– Hmm… a răspuns Baiboon.
– Povestea din această seară… Poți să păstrezi secretul între noi doi? Să nu te duci să spui nimănui. E ca și cum… Khom nu ar ști ce să spună. Ceea ce a făcut cu Baiboon a fost greșit. Cu atât mai mult cu cât Baiboon are doar 15 ani.
Khom ar trebui să se gândească la niște cuvinte mai bune de spus. Baiboon s-a îndepărtat imediat de umărul puternic al lui Khom.
– Nu, Baiboon nu va spune nimănui. Baiboon nu îndrăznește. Baiboon este timid.
Terminând de vorbit, Baiboon a continuat cu fața în jos. Din colțul gurii lui Khom a apărut un zâmbet amuzat. Expresia lui Baiboon este atât de inocentă și drăguță. Nu era una falsă ca celelalte pe care le văzuse înainte.
– În regulă! Dă-i drumul dacă, din nou, ceva te deranjează sau vrei să-ți descarci frustrarea. Lasă-mă să-ți spun că singura persoană care îl va ajuta pe Baiboon să-și revină din disconfort este P’Khom, ai înțeles? a spus pe un ton serios.
Ar fi murit cu siguranță de nebunie, dacă Baiboon s-ar duce la altcineva să-l ajute să se elibereze în locul lui. Khom nu va permite nimănui să se atingă de trupul curat al lui Baiboon… în afară de el însuși.
– Am înțeles, a răspuns Baiboon liniştit.
– Cred că ar fi bine să dormim puțin. Mâine trebuie să te duci din nou la școală, a spus Khom, înainte de a-și muta mâna spre pat și de a-l așeza pe Baiboon pe pernă. Dar tânărul încă îl îmbrățișa strâns de gât pe Khom.
– Dacă nu-mi dai drumul la gât, putem să dormim?
În grabă Baiboon și-a mutat fața spre pieptul puternic al lui Khom, care s-a întins imediat lângă el pentru că nu îndrăznea să-și arate fața încă roșie. Khom a zâmbit la expresia ușor ruşinată a lui Baiboon. De aceea, l-a lăsat pe Baiboon să stea în brațele lui așa. Poate pentru că se mulțumește Khom să-l aibă lângă el așa.
– Noapte bună, a spus Khom înainte de a săruta părul moale al lui Baiboon, după ce l-a îmbrățișat pe micuțul personaj.
– Noapte bună.
Vocea slabă a lui Baiboon a scăpat și ea din pieptul lui Khom.
*****
– Diseară, probabil că nu voi veni să te iau. O să-l pun pe Lop să vină să te ia în locul meu, pentru că trebuie să-l iau pe domnul Kim, a spus Khom în timp ce îl conducea la școală.
– Te vei întoarce târziu? a întrebat curios Baiboon.
– Nu sunt sigur dacă mă voi întoarce în seara asta sau nu. Dacă nu mă întorc diseară, te sun și îți spun, a răspuns Khom pentru că nu era sigur de situația în care se va afla.
– Hm! a răspuns Baiboon încet, zâmbind ușor.
– Te gândești la mine? s-a prefăcut Khom că întreabă, determinând ca fața lui Baiboon să se înroșească. În această perioadă, Baiboon s-a simțit adesea ruşinat de cuvintele și acțiunile lui Khom.
– Dar P’Khom? Îi este dor de Baiboon? T
ânărul nu a îndrăznit să răspundă, ci a întrebat brusc altceva.
– Gândeşte-te la asta. Dacă se poate, n-aș vrea să stau mult timp departe de Baiboon, a răspuns Khom cu un zâmbet.
Aşteaptă! Nu poţi! Altfel va fi cu siguranță haos, s-a gândit Khom în sinea lui și nu a vorbit.
Cuvintele lui Khom din urmă cu o clipă, îl determină pe Baiboon să se încingă mai tare decât înainte. Tânărul nu a spus nimic până nu au ajuns la școală.
– La revedere, P’Khom!
Baiboon a ridicat mâna pentru a-i aduce un omagiu lui Khom în timp ce mașina a parcat pe locul obișnuit.
– Trebuie să mă duc la muncă acum. Te rog să mă încurajezi, a spus Khom. Baiboon arcuind ușor o sprânceană.
– Concentrează-te pe muncă, a spus tânărul, așa cum îi spunea Khom ca să-l încurajeze pe Baiboon, atunci când Baiboon merge la școală, zâmbindu-i puțin.
– Nu, mă refer la starea de spirit de aici, a spus Khom, arătând spre obrazul său. Baiboon se ruşinează pentru că știe ce înseamnă ceea ce trebuie să facă.
– Nimeni nu va vedea, a repetat Khom, așa că Baiboon s-a apropiat rapid și l-a sărutat pe obraz pe Khom, apoi a deschis imediat portiera mașinii.
– Oh, mulțumesc, a spus Baiboon cu o voce tremurătoare, înainte de a închide portiera mașinii.
Khom s-a uitat la mica siluetă care alerga, înainte de a zâmbi încet. Dar a văzut silueta înaltă a lui Phai mergând spre Baiboon. Cei doi au vorbit puțin înainte ca Phai să meargă să-l îmbrățișeze pe Baiboon de gât și să se îndrepte spre clădirea școlii.
Țânțarul ăsta chiar merită să fie omorât., a mormăit Khom în sinea lui, cu ochii nemișcați, înainte de a părăsi școala lui Baiboon pentru a-și continua planurile alături de Kamol.
Telefonul lui Baiboon a sunat seara, când Baiboon s-a alăturat clubului.
– Hei, P’Khom!
Baiboon a răspuns la telefon cu un zâmbet, când a știut că era un apel de la Khom. Phai, care se încălzea în apropiere, s-a întors și s-a apropiat puțin.
[- Baiboon, nu voi putea veni acasă astăzi. Mă voi întoarce mâine.], a spus Khom pe parcurs. Acest lucru l-a determinat pe tânăr să devină puțin palid.
– Hm! a răspuns Baiboon liniştit.
[- De ce faci zgomotul ăsta?] a întrebat Kom.
– P’Khom, întoarce-te repede.
Baiboon nu i-a răspuns, ci a vorbit firesc, cu o voce ascuțită și rugătoare.
[- Da, mă întorc imediat. Eşti liber diseară? O să te sun!] a spus din nou Khom.
– Baiboon te va aștepta, a spus din nou tânărul.
[- Mă întorc la Lop.]
Khom a încheiat înainte de a închide apelul. Baiboon a ridicat telefonul și s-a întors să se uite la Phai, care s-a așezat și și-a întins picioarele lângă el.
– Ce este? Fața ta nu arată deloc bine, a întrebat Phai.
– Nu-i nimic, a răspuns el cu un zâmbet.
– Deci… P’Khom a sunat chiar acum? a întrebat Phai.
– P’Khom trebuie să meargă într-o provincie cu șeful. Așa că a sunat să-mi spună, a spus Baiboon fără să stea pe gânduri.
– Cine îl va lua pe Baiboon? a întrebat din nou Phai.
– Probabil că P’Lop. Cel mai în vârstă care a venit să mă ia ieri, a răspuns Baiboon cu un zâmbet.
– Hmm… Am vrut să-l invit pe Baiboon să cumpere niște cărți pentru a se pregăti pentru examen. Și tu mă vei ajuta să aleg, a spus Phai, invitându-l în oraș.
Baiboon avea o expresie ușor îngrijorată pe față. Dar, în sinea lui, vrea să cumpere și cărți pentru a se pregăti pentru examen.
– Trebuie să-l întreb mai întâi pe P’Lop, a spus Baiboon, iar Phai a tăcut o vreme înainte de a da din cap.
– Păi, ce-ar fi dacă Baiboon l-ar invita să vină cu noi? Nu ar trebui să-și facă griji în privința asta, a sugerat Phai.
– Baiboon! s-a auzit o voce care îl chema pe Baiboon. Lop intra în sala de sport.
– P’Lop! l-a strigat Baiboon pe Lop cu o voce clară. Lop a mers în întâmpinarea lui Baiboon și l-a privit pe Phai cu ochi nemișcați.
– M-ai chemat? a întrebat Lop.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a se întoarce spre Phai.
– Baiboon, întreabă-l, a spus din nou Phai.
– Ce este, Baiboon?
Lop cel jucăuș a devenit imediat serios în prezența străinului.
– P’Lop, asta e… Phai m-a invitat să cumpăr cărți de la mall. Și Baiboon ar vrea să cumpere. Este… Dacă Baiboon merge, poți să vii cu noi? a spus tânărul, întrebând cu o voce joasă. Lop s-a încruntat ușor.
– Deci, i-ai spus lui P’Khom? a întrebat Lop. Baiboon a clătinat imediat din cap.
– Așteaptă un minut, atunci, a spus Lop înainte de a ridica telefonul și de a-l suna pe Khom, precum și de a merge și a vorbi la distanță.
– Ce fel de muncă fac oamenii din casa lui Baiboon? Îi văd pe fiecare dintre frații și surorile lui Baiboon ca fiind gărzile lui de corp, a întrebat Phai.
– Așa este, răspunse Baiboon liniştit. După un timp, Lop s-a întors.
– În regulă, te duc eu. Cât despre tine, vii cu noi?
Lop a întrebat cu o voce calmă.
– Voi putea să te urmez cu motocicleta mea, a spus Phai, iar Lop a dat din cap, pentru că i se ordonase să nu-l piardă din vedere pe Baiboon.
– Atunci Lop și Baiboon vor pleca primii de la club, a răspuns Baiboon cu un zâmbet, pentru că este fericit să meargă și să cumpere cărțile pe care le dorește.
