De îndată ce ușa camerei de recuperare a lui Night s-a deschis, Day s-a întors să se uite.
– De ce ai venit? Ţi-am spus să nu vii! a spus Day cu o voce gravă, dar nu prea tare. Ith nu a auzit ce a spus Day, pentru că a fost uimit de urmele de pe fața și corpul lui Day.
– Te-ai lovit şi la cap?, a întrebat Ith, întinzând mâna pentru a atinge locul unde Day avea o vânătaie la cap. Day stătea nemișcat ținându-l de mână și privindu-l pe Ith.
– De ce ai venit aici?, a întrebat Day liniştit, ținând mâna lui Ith care era pe capul lui.
– Păi… Ei bine… Am venit să îi vizitez pe Gear și Four. Și apoi am venit să văd dacă ești mort sau nu, a spus Ith, uitându-se peste braţele lui Day.
– Hei, cineva ca mine e mai greu de omorât decât crezi!, a răspuns Day.
– Deci, mănânci și iei medicamente?, a întrebat el, fără să fie prea atent la ce spunea Day.
– Nu încă, a răspuns Day.
– Atunci de ce nu mănânci? Rana nu se va vindeca prea curând, a mormăit Ith.
– Nu te purta ca mama mea pe aici! Întoarce-te mai întâi! Du-te!, a spus din nou Day înainte de a-l lua de braț pe Ith pentru a părăsi camera de recuperare a lui Night. Day încă nu vrea ca nimeni să știe despre el și Ith în acest moment.
– Eşti atât de… Nu pot să spun nimic, nu-i așa?, a spus Ith cu voce tare, supărat.
– Nu face zgomot aici. Fratele meu doarme. Întoarce-te la apartament, a spus Day din nou.
– Mă duc acasă. Cât despre tine, poți să mori oriunde te duci, a spus el supărat.
– Hai să încercăm. Dacă mă întorc și nu te găsesc în camera mea, o să te găsesc și o să te calc în picioare acasă, a spus Day, privindu-l pe Ith cu ochi duri.
Ith a rămas tăcut. A simțit un sentiment de dezgust de nedescris că a fost împins de Day în felul acesta. Plecând din camera lui Night, figura palidă a avut noroc că nu a dat peste nicio cunoștință la plecare. Ith a trecut prin fața spitalului înainte de a suna pe cineva să vină să-l ia de la spital, deși propriul său tată a venit să-l ia acasă. Ith a intrat apoi în casă cu o expresie nedumerită.
– Ith, ai mâncat ceva? îl întrebă mama lui cu voce joasă când își văzu fiul intrând în casă.
– Nu mi-e foame. Vreau să mă duc mai întâi la culcare! a spus înainte de a se duce în camera lui.
Silueta zveltă a închis telefonul și s-a întins pe pat. Stătea în pat, se gândea la el și la Day pentru o vreme. A adormit până când a auzit o bătaie în ușa dormitorului.
– Ith… Ith… Deschide-mi ușa, a strigat vocea mamei lui Ith. O siluetă tăcută s-a ridicat pentru a o deschide.
– Ce s-a întâmplat? Nu am dormit bine încă, a spus el.
– Tatăl tău m-a rugat să te chem, să vii să-l saluți pe Asupot, prietenul nostru. Ei bine, a venit să-ți viziteze tatăl. A întrebat şi de tine, a spus mama lui Ith.
– De ce trebuie să merg? Nu pot să nu mă duc? s-a târguit Ith.
– Vrei să-l sun pe tatăl tău?, l-a întrebat mama lui.
A suspinat de ușurare înainte de a fi de acord și de a da din cap. Apoi și-a urmat mama până la biroul tatălui său din magazin.
Familia lui Ith se ocupă cu importul de toate tipurile de accesorii auto, fie că este vorba de piese, echipamente audio sau accesorii auto.
– Domnule Ith!
– Haideți, să îl salutăm mai întâi, a spus tatăl lui Ith.
Ith a intrat și a văzut un bărbat de vârstă mijlocie și un tânăr stând în sufragerie.
– Este la fel de chipeș ca tatăl său când era tânăr, glumește vocea prietenului tatălui său văzând chipul lui Ith.
– Ith, el este prietenul meu, Asupot, spune tatăl lui Ith.
Ith ridică mâna pentru a-i aduce un omagiu prietenului tatălui său, înainte de a se uita la tânărul care stătea și se uita la Ith, fără să ridice privirea de când intrase.
– Cât despre el, Chao Pete, fiul lui Asupot, este din aceeași generație cu tine, a sugerat din nou prietenul tatălui său.
Ith a dat din cap în semn de aprobare, dar nu a spus nimic.
– Tată, mai e ceva? Mi-e somn!, i-a spus el tatălui său, pentru că se simțea incomodat de privirea bărbatului mai în vârstă.
– Ieși mult. Nu dormi. Rareori ajuți din la magazin. Ia-l pe Pete să se uite mai întâi la lucrurile din magazin. Du-l să se uite la un nou sistem de sunet pentru mașina lui, când termini, poți să te culci, a spus tatăl lui Ith.
– Lasă-i pe băieții de la magazin să-l ducă să vadă… a spus Ith, dar când a văzut privirea tatălui său, a fost nevoit să accepte.
– Bine, haide! i-a spus lui Pete înainte de a pleca cu el. Pete a zâmbit puțin înainte de a se întoarce să întrebe de tatăl său și s-a grăbit să-l urmeze pe Ith.
– Ce model vrei? Deja ai văzut? a întrebat el.
– Unde ai studiat? a întrebat Pete.
– Nu trebuie să spui asta, pentru că poți vorbi cu mine. Pot suporta, a spus el încet.
– Ei bine, par destul de apropiați, a spus Pete, întorcându-se să se uite puțin la Ith, dar nu a spus nimic.
– Ce vrei? a întrebat Ith.
– Fața ta spune că nu e locul potrivit pentru a vorbi cu mine, serios, a spus din nou Pete. Ith a oftat.
– Asta e fața mea. Iar tu, ai de gând să instalezi casetofonul în mașină? a întrebat el, care era deja frustrat.
– Ești drăguț, dar atât de rău! i-a spus Pete. Ith se uită la Pete cu ochi verzi.
– Cine e drăguț? a întrebat el cu blândețe. Se simte nemulțumit când îl vede pe Pete privindu-l.
– Serios, ai deja o prietenă? a întrebat Pete direct.
– De ce vrei să știi? a întrebat el pe un ton nemulțumit.
Cât de mult îi displăcea chipul fiului prietenului tatălui său? De ce avea un tatuaj pe braț sau pe corp? Ith a văzut și nu prea i-a plăcut. Văzând tatuajul lui Pete l-a determinat pe Ith să se gândească la Neil, prietenul lui Day. Mai ales când Day i-a permis lui Neil să-i mângâie trupul. Ith s-a simțit dezgustat de acele tatuaje fără motiv.
– Asta e tot ce te enervează? a întrebat el zâmbind. Ah, nu te supăra. Mai întâi îți voi arăta mașina mea, în cazul în care îmi poți sugera unde să atașez sau să adaug ceva. Uite, tatăl tău a spus că te pricepi la problemele astea, a schimbat Pete subiectul când a văzut expresia lui Ith.
Au mers să-l ducă pe Ith la mașină. Când a ajuns la mașină, Ith a examinat mai întâi vechiul stereo și a văzut ce trebuia reparat sau înlocuit. Ith s-a urcat pe scaunul șoferului, a deschis portiera mașinii, în timp ce Pete stătea în ușă, cu mâinile sprijinite pe marginea portierei și pe acoperiș.
– E casetofonul care a venit cu mașina sau a fost înlocuit? a întrebat Ith.
Pete se lăsă pe spate în mașină, determinându-l pe Ith să se strâmbe aproape imediat.
– De ce ai venit să te uiți? Nu-ți amintești de mașina ta?, a mormăit Ith în timp ce îl împingea pe Pete să se ridice în picioare ca de obicei.
Dar Pete părea că se preface că-și ține capul așa și se întoarse să se uite la Ith zâmbind. Mașina era suficient de îngustă pentru ca fețele lor să nu fie atât de depărtate.
S-a auzit o bătaie în geamul din partea șoferului. Ochii lui Ith se măriră la vederea unei fantome. A văzut figura zveltă a lui Day stând acolo și privindu-l cu ochii nemișcați și nu a spus nimic. Ith l-a îndepărtat în grabă pe Pete și a coborât imediat din mașină.
Ith își simțea inima bătând cu putere, dar nu din cauza lui Pete, ci din cauza siluetei zvelte care îi privea alternativ pe Pete și pe Ith cu acea pereche de ochi ascuțiți. Pete se uita și el la Day cu ochi surprinși.
– Păi… Cum ai ajuns aici?
Nu știa ce să spună, așa că întreabă repede. Silueta zveltă se îndreptă grăbită spre Day. Day era cu spatele la mașina lui Pete, împreună cu bricheta sa, cu o expresie nemișcată, în timp ce Pete era încă în picioare în ușa șoferului. Lui Ith chiar nu i-au plăcut simptomele lui Day, pentru că la început pare o mare liniștită și apoi va fi o furtună.
– Spune-mi: ce este asta?, a întrebat Day cu blândețe.
Figura palidă a înghițit în sec. Deși la început s-a simțit jignit, dar când l-a văzut pe Day așa, resentimentul aproape că a dispărut în aer, nu pentru că era furios, ci pentru că nu îndrăznea să-l jignească.
– Ei bine, eu… s-a bâlbâit Ith, neștiind ce să spună. Creierul său era gol acum.
– Cine e tipul ăsta? a întrebat Day fără menajamente. Și Pete a auzit asta.
– Fiul prietenului lui tata. Un sistem stereo va fi atașat la mașina sa. Așa că tata m-a rugat să i-l recomand, a spus el liniştit, evitând ochii lui Pete, care îl priveau suspicios.
– Unde ai de gând să îl recomanzi? a întrebat Day încet, împreună cu îmbrățișarea gâtului lui Ith.
Silueta zveltă nu simțea presiunea pe gât, pentru că Day era bine dispus.
Nu e nimic, Day!, a spus Ith încet.
– Urcă-te în mașină! Ne întoarcem la apartament, a spus Day cu o voce calmă.
– Ith, ai grijă de casetofonul meu din mașină, l-a întrerupt Pete. Day se întoarse încet să se uite la Pete.
– Ăăă… lasă-i pe băieții de la magazin să ți-l prezinte. Trebuie să mă grăbesc că am de lucru. Hei, puștiule, vino să îi arăți clientului sistemul de sunet. Am plecat!
Ith l-a chemat pe un băiat din propriul magazin înainte ca Day să înceapă să se certe cu Pete.
– Deci, unde te duci? Tocmai ai luat mașina. Dacă mă întreabă tatăl tău?
– Ei bine, spune-i lui tata că am o problemă urgentă, a spus el.
– Ith, vrei să renunți așa ușor? a întrebat Pete, uitându-se la Day.
– Spune-le subordonaților mei să te ajute. Ah, Day… Haide! l-a tras Ith de braț pe Day pentru a merge spre mașină.
– Ith, te sun eu!, a strigat Pete.
Day s-a întors imediat să se uite la Ith, dar acesta l-a condus primul pe Day spre mașină fără să-i răspundă lui Pete.
– Deschide!, i-a spus Ith lui Day.
Silueta zveltă a apăsat telecomanda pentru a descuia portiera mașinii. Ith s-a ridicat imediat în picioare. În ceea ce-l privește pe Day, acesta s-a întors să se uite la Pete, care s-a ridicat și l-a privit înainte de a se așeza și el.
– Ah… Day… Poți să conduci puțin mai încet?, a spus Ith, tremurând în timp ce Day se grăbea să iasă din magazinul lui Ith. Și nu era deloc ușor, depășea teribil de mult alte mașini.
– Ți-e frică că o să mori? a întrebat Day cu blândețe. Ochii lui se uitau în continuare la drumul din fața lui.
– Ei bine, e adevărat, a răspuns el, cu un ușor zâmbet pe buze.
– Dar tu nu-mi asculți ordinele! Nu ți-e frică să mori, a spus din nou Day. Ith tăcea, incapabil să vorbească.
– Păi… ești aici… Cine are grijă de frățiorul tău?, a schimbat subiectul, dar Day nu a răspuns.
Ith a rămas tăcut. S-a întors și s-a uitat afară din mașină, ținându-se strâns de centura de siguranță. Day a condus până la apartament. Ith a coborât imediat din mașină, nu voia ca Day să se supere. Ith l-a urmat pe Day în tăcere. Acum se gândea în sinea lui, ce s-ar întâmpla dacă s-ar întoarce în camera lor? Mergând spre dormitor, Ith s-a oprit în fața ușii, neîndrăznind să intre.
– Ce faci acolo? a întrebat Day cu blândețe.
Ith a intrat apoi încet. Day s-a apropiat și s-a întins pe canapeaua lungă. Ith stătea în mijlocul camerei. Nu s-a purtat urât. Ith s-a apropiat și s-a așezat pe cealaltă canapea cu Day. Silueta zveltă închise ochii și își duse mâinile la frunte.
– Day… l-a strigat Ith.
– De când îl cunoști pe nenorocitul ăla? a întrebat Day cu blândețe. Ith s-a așezat puțin uimit.
– Pe cine? a întrebat Ith încet.
– Fiul prietenului tatălui tău, a spus Day cu o voce severă, dar tot cu ochii închiși.
– Abia l-am cunoscut, a spus el liniștit.
– Și cum i-ai dat numărul tău?, a întrebat din nou Day. Ith a fost oarecum surprins că Day nu era la fel de exigent ca de obicei.
– Am vorbit cu el mai puțin de o jumătate de oră, a spus el.
– Și de ce a spus că te va suna? a întrebat Day.
– Nu știu… Nici măcar nu are numărul meu de telefon. În plus, îi urăsc fața!, a răspuns el, privindu-l pe Day cu suspiciune și observație.
– De ce?, a întrebat Day scurt. Ith a început să simtă ceva, așa că s-a ridicat și s-a ghemuit lângă canapeaua pe care zăcea Day, apăsându-și mâinile pe obrajii și fruntea lui Day.
– Hei, Day! Ești bolnav? Ai febră!
Ith a gemut, întrebându-se de ce nu-i simțise căldura când Day îi trecea brațele în jurul gâtului acasă.
– Sunt bine… dă-te! a spus Day.
Mergând spre Ith, Day s-a mutat să se întindă pe spate. Ith s-a ridicat și l-a rostogolit pe Day pe spate, ca de obicei.
– M-ai luat de acasă și m-ai urmărit așa. Serios, ai luat vreun medicament? a întrebat el.
– Hei, eu nu am luat nimic, de ce? a spus Day. Ith a simțit respirația fierbinte a lui Day.
– Ești nebun? Te-ai bătut până când omoplații aproape că ți-au explodat și capul ți s-a spart! Trebuie să iei calmante! Cred că ești atât de ocupat să ai grijă de frățiorul tău încât uiți să mănânci!
Și-a dat ochii peste cap pentru a se uita puțin la Ith.
– Vorbești prea mult. Este enervant. Pleacă! Mă duc să mă culc, a spus Day.
Ith s-a încruntat la el și a intrat în cameră. Day nu a spus nimic. Nu a vrut să spună care era motivul pentru care nu voia ca Ith să se apropie de el. Day a auzit pentru o clipă un zgomot înăbușit și a simțit și o răceală pe față.
– Ce e?, a întrebat Day, deschizând ochii
– Am să te curăț! Crezi că-ți spăl rufele? Du-te la culcare, a spus el cu o voce gravă.
– Nu mă curăța! Nu am nimic, a spus din nou Day.
– Nu-i așa că e o prostie? Nu mai fii prostuț pentru o vreme!! Dacă nu te simți bine, recunoaște că ești bolnav, nu trebuie să te prefaci că ești bine. De aceea ai devenit rău cu mine. Dacă ești bolnav așa, cine va avea grijă de frățiorul tău?
Ith a fost capabil să spună asta. Day a făcut o grimasă la el.
– Vreau să fumez, a spus Day.
– N-o să fumezi!, a spus Ith în timp ce își băga mâna în buzunarul lui Day și scotea pachetul de țigări.
– O să te spăl imediat. Apoi poți să mănânci, să-ți iei medicamentele și să te culci, a spus Ith înainte de a îndepărta țigările lui Day.
– Lasă-mă pe mine să mă fac bine mai întâi! Ești atât de bun de gură, a spus Day liniştit.
Știa deja că nu se simțea prea bine, dar s-a forțat să conducă pentru a-l lua pe Ith de la el de acasă. Deși la început intenționa să se culce din nou, dar când s-a întors în apartament, nu l-a găsit pe Ith. Day era furios.
– Ei bine, să te faci bine curând!, a spus Ith, înainte de a-l curăța încet pe Day.
– Porți boxeri?, a întrebat Ith.
– Oh!, a răspuns Day în gât.
Ith a ajuns apoi să descheie pantalonii lui Day și i-a scos blugii, lăsându-l doar în boxeri. Ith a început să-l curețe pe Day, cu excepția jumătății de trup pe care silueta zveltă nu îndrăznea să o atingă.
– Bine, vrei să dormi aici sau în dormitor? a întrebat din nou Ith.
– Eu dorm aici, a răspuns Day. Ith s-a dus să ia niște haine și a tras o pătură ca să-l acopere, înainte de a intra în bucătărie.
Silueta palidă a deschis dulapul ca să se uite puțin prin lucruri, s-a uitat din nou la pastilele din dulapul din dormitor.
– Mamă… Dacă o persoană este bolnavă din cauza unei răni inflamate, ce medicament trebuie să ia?
Și-a sunat mama pentru că nu știa ce pastile să ia pentru Day.
– Mamă, nu te plânge. Prietenul meu este bolnav, așa că m-am grăbit să-l văd. Bine, ce ar trebui să mănânce?, a spus el în grabă când mama lui s-a plâns că l-a părăsit pe fiul prietenului tatălui său.
– Ah… da… da… Stai puțin… Păi… cum se fierb fulgii de ovăz? a întrebat din nou. Stai puțin!, Ith a ieșit în grabă din cameră.
A aruncat o privire ușoară către Day, care stătea întins pe canapea, în timp ce Ith intra în bucătărie.
– Stai puțin! Mai întâi iau oala, unde este? Ah, am găsit-o, hai să mergem mai departe, a cerut din nou, figura palidă executând acest lucru în timp ce o întreba pe mama sa până când a terminat.
Apoi a închis în fața mamei sale. Apoi a adus un castron de terci și l-a așezat pe masa din mijlocul camerei.
– Ai’Day… Trezește-te și mănâncă mai întâi terci de ovăz, ca să poți lua niște medicamente, apoi du-te la culcare!, a strigat Ith către silueta zveltă care dormea pe canapeaua lungă.
– Ah, nu mi-e foame, a spus Day liniştit.
– Chiar dacă nu ți-e foame, trebuie să mănânci! Ridică-te… Am gătit chiar eu, a spus el.
– Asta e… Nu vreau să mănânc… S-ar putea să mănânc sau nu, nu știu, s-a bâlbâit Day.
Asta e nasol… Nu mi se pare corect. Dar s-ar putea să aibă încă o gură bună! Ith mustră în secret cu voce joasă.
– Dacă nu mănânci, îl arunc. Și mă duc acasă acum, a spus el amenințător, deși nu știa dacă el îl va auzi sau nu.
Ith a rămas puțin uimit când figura zveltă a lui Day s-a ridicat încet și s-a așezat, cu o expresie slabă, dar cu sprâncenele încă încruntate într-un nod.
– La ce te uiți? Unde este terciul?, a întrebat Day.
Ith a mutat repede bolul cu terci în fața lui Day. Figura zveltă se uita puțin la el.
– Vrei să te hrănesc? a întrebat Ith în timp ce se așeză și se uită la Day lângă canapea.
– Sunt bolnav, a răspuns Day.
Ith își strâmbă nasul de supărare. Day a început să ia terciul pentru a-l mânca.
– Ce făceai?, a întrebat Day cu nonșalanță.
– De ce nu poți să mănânci? spuse Ith, ridicând capul.
– Ah, am crezut că ai strigat pe altcineva. Am auzit o voce slabă, a spus Day. Ith a făcut o pauză.
– Probabil că ai visat! Mănâncă ca să-ți iei medicamentele, a spus Ith. Day a mâncat jumătate de castron și a lăsat lingura.
– De ce nu mănânci? a întrebat el, compătimindu-și propria capacitate.
– Dacă îmi mai dai ceva de mâncare, probabil că o să-ți vomit în față!, a spus Day.
Ith i-a dat pastila lui Day. Silueta zveltă a venit să mănânce și să bea apă înainte de a se culca din nou, apoi Ith s-a ridicat să ia castronul și l-a pus în bucătărie.
– Să nu ieși când dorm! O să te caut. Dacă nu mă crezi, încearcă!, a spus Day în timp ce închidea ochii. Ith a lăsat să iasă un oftat de ușurare înainte de a se întoarce în bucătărie.
E pe moarte, și încă se pricepe la amenințări!, mormăie Ith, înainte de a părăsi bucătăria.
S-a dus să ia pernele și păturile din dormitor pentru a dormi pe podea, lângă canapea, unde era Day.
– Day, ai adormit deja?, a întrebat Ith pe Day.
– Nu adorm pentru că m-ai strigat, a răspuns Day.
– Hei, dormi puțin! Pot să pun un film pe încet? a întrebat Ith.
– Hmm… a răspuns Day în gât.
Ith s-a ridicat, apoi a deschis filmul și s-a întins lângă canapeaua pe care dormea Day, precum și uitându-se periodic la Day.
De ce trebuie să stau și să am grijă de el în felul ăsta? N-ar trebui să-l las să moară? nu putea Ith decât să se întrebe în gând, dar a continuat să se uite și a adus oricum o cârpă pentru a-i șterge fața lui Day, deși nu mai făcuse asta pentru nimeni înainte…
