Mafiotul și bodyguardul – Capitolul 10

La Piață

Kinn

După ce Khun l-a schimbat pe Pete cu Porsche și a ieșit din cameră, am zâmbit cu anticipație și teamă, pentru că pot doar să încep să ghicesc câte probleme vor provoca cei doi, căci haosul îi urmează oriunde se duc.

Știu că Khun va face ceva ridicol și nebunesc. În ceea ce-l privește pe Porsche, sunt sigur că acesta nu va fi de acord cu ideile nebunești ale lui Khun.

Cu toate acestea, am destule lucruri la care să mă gândesc, așa că nu mai sunt preocuparea mea. Să așteptăm și să vedem ce se va întâmpla în continuare.

– Uh… Khun Kinn. Porsche trebuie să lucreze în tura de diseară , nu-i așa?, întreabă Pete cu prudență.

– Da… de ce?, am întrebat când i-am văzut expresia ciudată.

– De fapt, astăzi este ziua mea liberă, a spus el liniștit, privind într-o parte, în loc să se uite la mine.

– Oh, da! Atunci ce mai faci aici? Mi-am ridicat capul de la calculator, punând pe pauză jocul la care Mew și Time erau și ei online.

– Când Dl. Khun a aflat că Khun Vegas și Macau vin, m-a chemat la serviciu și m-a târât aici ca să le fac farse amândurora, a răspuns Pete cu un oftat și un aer hotărât foarte obosit.

– Aha…Doar gândindu-mă la asta, mă simt obosit. Cred că ești sătul să te ocupi de prostiile lui Khun, odihnește-te puțin, am râs dând din cap. Casa asta are deja un scandalagiu și asta e destul de rău. Acum, cu sosirea lui Porsche… cred că voi avea o sumedenie de dureri de cap.

– Khun Kinn, nu pleci nicăieri astăzi, nu-i așa?, m-a întrebat Pete, la care am răspuns cu un semn din cap. Simplul sunet al vocii blânde și politicoase a lui Pete mi-a produs o stare de bine, iar camera, în care mereu se simțea că se pregătea un vânt de furtună, a devenit temporar calmă.

– Ar trebui să aștept până când Big se întoarce la serviciu?

– Nu e nevoie, mă voi odihni și voi sta în casă astăzi, i-am răspuns calm.

Pete și-a plecat ușor capul și a ieșit din cameră. Am respirat adânc, expirând în timp ce stăteam întins pe spătarul scaunului. Mă simt atât de frânt astăzi! Cu toată sinceritatea, atunci când îmi pierd cumpătul, mi se pare deosebit de dificil să-mi controlez gândurile și emoțiile.

Astăzi îl plesnisem din greșeală pe Porsche cu toată puterea mea. Niciodată nu am mai făcut așa ceva niciuneia dintre gărzile mele de corp. Am regretat instantaneu ceea ce am făcut și acum mă simt vinovat pentru că m-am lăsat dominat de emoții.

Nu anticipasem că îmi va împărtăși cu atâta sinceritate ceea ce simțea. Nu mi-am dat seama că i-am provocat atât de multă suferință, ceea ce m-a făcut să realizez că nu l-am ascultat în tot acest timp. Când mă gândesc la asta, întotdeauna l-am văzut ca fiind motivul din spatele tuturor problemelor recente, pentru că întotdeauna face lucruri care duc la mai mult haos și probleme pentru această familie. Dar înțeleg, de asemenea, că nu mă va urma sau asculta din moment ce am fost atât de dur cu el. Este logic ca el să fie furios și plin de ură față de mine.

Este adevărat, îmi place să îl tachinez și să îl hăituiesc. Cu cât se împotrivește mai mult, cu atât mai mult mă face să gândesc că am vrut să îl înving. El este prima persoană care mi-a intrat pe sub piele, făcându-mă să mă simt nelalocul meu și să nu fiu eu însumi, tot timpul. Când îi văd fața, îmi pierd mereu controlul și nu știu de ce. Dar nu pentru că îl plac sau pentru că m-am gândit la el într-un mod romantic.

Recunosc că este chipeș, cu un corp dumnezeiesc și incredibil de atrăgător, dar tipul meu de bărbat nu este așa și bineînțeles că nu m-am gândit niciodată la el sau nu l-am privit în acest fel.

Deși nu-mi atrăsese atenția când a început, cu cât îl vedeam mai mult, ca să nu mai vorbim de faptul că îl priveam de aproape, cu atât părea mai atrăgător, cu buzele lui cărnoase parcă mai roșii decât în mod normal, cuplate cu o sclipire sfidătoare în ochi.

Porsche îmi atrăsese involuntar atenția, făcându-mă să realizez că este foarte sexy. În plus, când și-a dat jos pantalonii în fața mea, în timp ce era beat, m-a excitat și mai tare, aproape că mi-am pierdut mințile.

Întotdeauna mi-a plăcut mai mult corpul unui bărbat decât cel al unei femei, de aceea mă distrez mai mult cu bărbații. Totuși, aseară, nu am făcut altceva decât să mă uit la el. L-am lăsat să adoarmă pe canapea, beat. Să faci ceva cu cineva care nu este conștient nu este distractiv. Nu așa fac eu lucrurile, deloc!

t/n: Țineți minte asta pentru mai târziu!!!

*Nota editorului: Da, asta e important

Uneori, chiar dacă nu așa fac eu lucrurile, sunt îngrijorat în tăcere că nu voi putea să rezist și să mă opresc atunci când văd acel corp musculos puternic și sexy. Să spunem doar că sunt norocos. Hei, cine nu ar fi tentat când vede un tip atrăgător și semi-dezbrăcat în fața ta? Hehehe.

– Khun Kinn, Khun Marsh a sosit, a strigat Big după ce am îmbrăcat halatul negru. Eram în mijlocul privitului la televizor pe canapea când am auzit, așa că m-am întors să văd persoana care tocmai intrase, cu un zâmbet, cum se îndreaptă spre mine și mă îmbrățișează pe braț.

– Mi-a fost dor de tine, a șoptit Marsh în timp ce mă săruta pe obraz înainte de a-și odihni capul pe pieptul meu. Mi-am înfășurat mâna în jurul taliei lui delicate și l-am mângâiat ușor. Acesta este tipul de bărbat care îmi place. Bărbați care sunt dulci, răsfățați și, cel mai important, care pot satisface…

– Kinn, înainte de a începe, fă un duș ca să te împrospătezi, eu te aștept…, spuse o voce seducătoare înainte de a mă întreba ce am făcut în ultima vreme. Marsh nu este iubitul meu, ci un partener de sex fără obligații prea mari. Nu iau aceste lucruri prea în serios, deoarece mă plictisesc adesea cu ușurință, trecând la un nou partener aproape în fiecare zi. Dar eu nu aleg la întâmplare pe oricine; sunt mulți care așteaptă și sunt dispuși să îmi ofere corpul lor. Cu toate acestea, uneori plătesc artiști individuali populari sau bine cunoscuți, care și-au câștigat reputația de a fi talentați, de înaltă clasă, animatori de plăcere.

Marsh este un astfel de artist căruia nu regret că i-am cerut serviciile.

– Ummm…. ahhh…aaaa…. Un geamăt se aude în toată camera în timp ce figurile noastre se mișcau în unitate. Vederea trupului gol al bărbatului de sub al meu mi-a trezit propria dorință primară. Acesta este cel mai plăcut lucru pe care îl iubesc în viața mea…. deoarece sexul cu un bărbat mi se pare cel mai provocator, excitant și, în același timp, relaxant.

– Khun Kinn, nu mă mușca, te rog… Aaah… am o ședință foto… mâine… O voce nesigură fluctuând între gemete, mi-a cerut să nu mai ciupesc și să mușc. Îmi place foarte mult să mușc din gâtul acela alb.

Din moment ce mi-a spus să nu o fac, mi-am mutat privirea mai jos și i-am ciupit partea de jos a gâtului până când am lăsat un semn roșiatic ca un traseu al explorării mele din această seară.

Dintr-o dată a apărut o imagine și mintea mea s-a întors la noaptea în care l-am tachinat pe Porsche și i-am mușcat gâtul atât de puternic și de adânc. În acel moment, am fost foarte tentat să mușc gâtul persoanei (Porsche) care îmi fusese în brațe. La început, am vrut să savurez gustul gâtului său puternic și ispititor, dar când i-am văzut fața și am devenit conștient de mirosul său slab și dulceag, m-a făcut să nu mai pot trage aer în plămâni și mi-am pierdut orice autocontrol, înfingându-mi colții mai adânc în pielea gâtului său. Așa cum făcuse și el când ne întâlnisem anterior în spatele clubului.

Ți-am spus, ticălosul ăla mă ispitește, îmi testează voința, deși nu e genul meu. Uneori mă poate face să uit de mine și să-mi pierd controlul.

– De ce ești atât de pasional astăzi?, m-a întrebat Marsh, trecându-mi un braț delicat în jurul gâtului înainte de a-și pune hainele la loc.

– Nu așa sunt eu de obicei?, am întrebat, mângâind fundul din fața mea, care este ascuns în blugi scumpi.

– Întotdeauna ești pasional… dar astăzi ești foarte, foarte pasional!, mi-a răspuns el, dându-și ușor nasul pe obrazul meu. Marsh mi-a făcut semn cu un zâmbet larg. Rareori las pe cineva să rămână aici peste noapte, majoritatea pleacă după ce fac sex și sunt apoi duși acasă de gărzile mele de corp.

M-am întins pe patul meu după acele două runde incitante de sex. Gustul meu notabil în materie de parteneri de sex este ceea ce mă excită întotdeauna. Dar astăzi, fusesem foarte pasional și încins de plăcere pentru că, cu cât vedeam mai mult semnele roșii de pe gâtul lui Marsh, cu atât mă gândeam mai mult la Porsche.

Sunt uimit să constat că acele imagini mi-au sporit dorința de a mă confrunta cu el și de a câștiga chiar mai mult decât înainte.

Dimineața

Azi am organizat să mă întâlnesc cu Time și Mew și, ca de obicei, au spus că vor studia la mine acasă când, în realitate, vin doar să stea și să se joace. De îndată ce au ajuns, un țipăt puternic mi-a asurzit urechile.

– La naiba, Kinn!!! I-ai făcut-o din nou!, a exclamat Time, în timp ce mă mângâia pe umăr.

– Ce am făcut? Azi nu am nimic planificat, așa că o să mă joc cu el până când voi fi convins că l-am necăjit destul.

– Am auzit gărzile vorbind. L-ai dus din nou pe Nong Marsh în patul tău noaptea trecută?, a întrebat Time cu o voce mai joasă, pentru că îi era frică de Tae.

– Da, și ce-i cu asta?, am spus cu indiferență.

– Vreau să-l încerc și eu, s-a smiorcăit ca un copil până când Tae a început să țipe cu putere.

– Îți dorești să mori?!, a întrebat Tae, în timp ce Time s-a întors brusc să se uite la soția lui, prefăcându-se că arată cu degetul spre ceva de pe ecranul computerului meu.

– Eu… vreau un nou erou precum Kinn, a bâlbâit Tem Time.

– Hehe, am râs profund în timp ce îi priveam pe cei doi certându-se.

– Poți să cumperi asta, a spus Tae cu fermitate. Ei au fost mereu așa de aproape patru ani. Tae, care este naiv și inocent, este mereu exploatat de Time.

– Kinn!, mi-a șoptit el.

– Vreau să încerc să pun mâna pe această persoană…, a spus Time în timp ce îmi înmâna liniștit telefonul, arătându-mi fotografia unui tânăr cu ochi drăguți și aflat încă la liceu. Tipul său este același cu al meu. Mă gândisem cândva să stau de vorbă cu Tae, dar nemernicul de Time a intrat înaintea mea.

– Înțeleg…, am spus încet.

Tae, care ne-a văzut șoptind împreună în liniște pentru a nu fi auziți, a avut o expresie de iritare.

– Deci nu este cineva cu care ai mai fost înainte? Nu vreau să trec pe unde ai lăsat urme.

– La naiba! Îmi pare rău pentru Tae, am spus cu voce joasă, în timp ce-l loveam în cap.

Chiar dacă în sinea lui, Tae știa că soțul său flirta frecvent cu alți bărbați și accepta acest lucru, doar se prefăcea că nu știe ca să nu fie rănit de acțiunile lui Time.

Nu îl încurajez pe Time să înșele, pentru că amândoi sunt prietenii mei. Pur și simplu nu știu ce ar trebui să fac și încerc să nu iau atitudine. De nenumărate ori când nenorocitul ăsta și-a bătut joc de mine, a trebuit să o consolez pe soția lui, când Tae suferea din cauza actelor sale de infidelitate.

– Ai de gând să faci totuși slide-urile, nu-i așa?, spune Mew în mijlocul discuției noastre, în timp ce se așează cu laptopul în poală. Mew a fost întotdeauna serios în ceea ce privește studiul, așa că este adesea iritat de lipsa de efort a lui Time.

– În primul rând, lasă asta jos. Ar trebui să ai ceva timp liber, să te joci. Nu te uita la asta, nu ai nevoie să înveți acum, a arătat Time spre Mew, care a oftat înainte de a se așeza pe saltea și și-a continuat cu indiferență munca școlară, deoarece fiecare dintre ei are o voință puternică.

Ca să știți, nenorociții ăștia sunt la fel de bogați ca mine. Familia lui Time are mai multe magazine de bijuterii și alte afaceri. Familia lui Tae are hoteluri răspândite în toată țara, iar familia lui Mew conduce o fundație de școli de elită și o universitate în Thailanda. De aceea se simt în largul lor să intre în casa mea, nu se sperie văzând atâtea gărzi de corp în casa mea. Ori de câte ori doresc câte ceva, comandă cu încredere și fără teamă de la servitorii mei.

– Îi este foame cuiva?, întreabă Tae, în timp ce deschide ușa dormitorului, sperând să poată comanda unuia dintre angajații casei să ne aducă ceva de mâncare, ca de obicei.

– Unde s-au dus subalternii tăi?, întreabă Tae, în timp ce se întoarce cu o sprânceană ridicată.

– Sunt în pauza de masă, am răspuns eu.

Tae a avut pentru scurt timp o privire confuză, ca și cum nu ar fi știut ce să facă, înainte de a scoate din nou capul să se uite în afara camerei.

– Hei…, a strigat Tae către cineva, ieșind din cameră. Nu m-am supărat, pentru că este un obișnuit de aici, pe care îl cunoaște tot personalul.

Tae se întoarce în cameră, încruntându-se ca și cum ar fi descoperit ceva supărător. Și-a încrucișat brațele și s-a îndreptat spre mine.

– Ce?, am întrebat privind fix la ecran, fără să clipesc.

– La naiba… tocmai am întâlnit noua ta gardă de corp, dar a trecut pe lângă mine. I-am spus să intre și să-mi aducă niște apă, iar el a refuzat, a spus că nu lucrează astăzi și și-a continuat drumul.

I-am zâmbit celui mai bun prieten al meu, care se încrunta în timp ce se trântea pe canapea.

– Este normal. M-am uitat în sus să văd cine era, în timp ce dădeam drumul la mouse-ul din mână, m-am ridicat, am deschis ușa și l-am văzut pe Porsche plecând.

– Porsche!!!, am strigat făcându-l să se întoarcă urmând direcția vocii mele. Aproape că pot garanta că expresia lui va fi una de enervare și frustrare că a fost chemat în ziua lui liberă.

– Vino încoace, îi strig eu înapoi.

– Nu, nu vreau să vin!, mi-a răspuns imediat, ceea ce m-a făcut să zâmbesc ușor contrariat. Nu poți să-mi vorbești frumos măcar o dată?

– Ți-am ordonat să vii aici!

– Cu ce drept îmi dai ordine?!

Am oftat ușor ușurat. Eram puțin îngrijorat pentru că nu mai vorbise cu mine din noaptea în care îl luase Khun și era foarte rece, distant.

– Este dreptul meu ca șef al tău!, am spus în timp ce mă îndreptam spre el. Văzându-mi acțiunile, el a tăcut, înainte să mă opresc în fața lui.

– Ai de gând să încerci să mă obligi? Nu mai sunt garda ta de corp!!!, mi-a răspuns cu o expresie rece, privindu-mă ca pe cineva care nu se dă înapoi de frică. Dar acei ochi sfidători au pâlpâit pentru scurt timp când m-am uitat în jos și am zărit bandajul din jurul gâtului său. Zâmbesc când văd repercusiunile acțiunilor mele de ieri, la fel ca atunci când Porsche mă mușcase.

– Du-te și adu niște apă și niște gustări pentru prietenii mei, i-am poruncit pe un ton dezinvolt.

– Ai picioare, coboară și du-te și ia-ți și tu… Nu s-a ajuns la punctul în care să-mi spui tu mie ce să fac, după ce tu, personal, l-ai lăsat pe nebunul ăla să-mi dea ordine, a spus el liniștit, în timp ce a oftat, apoi și-a întors privirea.

– Nu ai de gând să o faci?, am întrebat pe un ton mai serios.

– Nu, nu am de gând!, a răspuns și s-a întors să se uite la mine cu ochii lui încăpățânați.

– Coboară și fă ceea ce ți-am cerut chiar acum! Nu mă enerva! Încep să devin dependent de asta… Nu de a mă simți supărat sau ceva de genul ăsta, ci de dorința de a vrea ca persoana din fața mea să se simtă iritată și să facă lucruri și mai scandaloase.

– Folosește-ți proprii subordonați!, a spus fără să se teamă de mine, ca de obicei.

– O să te folosesc pe tine!!!, am spus cu insistență, mulțumit de ambiguitatea propriilor mele cuvinte.

– Khun Kinn, ce este toată această agitație?, a întrebat Phi Chan, secretarul lui Pho, venind cu o expresie nedumerită.

– Ce face Porsche? Phi Chan și-a accentuat întrebarea, în timp ce se holba la Porsche în tăcere.

– Iar eu????, a întrebat Porsche. A ieșit pe un ton cât se poate de nedumerit.

– Coboară și adu-le acum!!!, am spus tare încă o dată.

– Porsche, du-te și fă ce spune Khun Kinn… Phi Chan mă ajută cu cererea. În timp ce mormăia înjurături și nemulțumiri, a coborât scările făcând în sfârșit ceea ce i-am cerut. Am observat de multe ori că este mai predispus să se oprească și să se gândească la lucruri în astfel de situații. Apoi este mai puțin încăpățânat față de Phi Chan și față de mine, pentru că în mod normal nu coboară niciodată capul în fața nimănui, dar de data aceasta a făcut-o.

Mă întorc cu un zâmbet ușor îngâmfat pe față. La felul în care se comportă, mă simt mai fericit când fața lui calmă își exprimă sentimentele doar în fața mea. În măsura în care pare că-și arată adevărata lui ființă, chiar dacă de obicei oamenilor, care își reprimă bine emoțiile, nu le place să-și exprime prea multe emoții în exterior.

În momentul de față, sunt multe lucruri în mintea și în inima mea, dar mă bucur să câștig ori de câte ori îmi pot asigura o victorie asupra lui așa cum îmi doresc.

M-am întors în cameră, iar Mew este încă așezat pe scaun ca și înainte, iar Time a continuat să joace jocul. Nu după mult timp, s-a auzit o ciocănitură în ușă.

Cioc… Cioc… Cioc… !!!!

Chiar și așa, ce fel de maniere are? A sunat mai degrabă ca o bubuitură decât ca o ciocănitură.

– Intră…, am spus, dar nu era niciun semn de la nimeni ca să deschidă ușa. Am ridicat capul, nu l-am văzut intrând pe ușă și m-am încruntat puțin: Ce mai e acum…???

– Intră!, a strigat Tae. În loc să spună că nimeni altcineva nu poate deschide ușa, s-a ridicat de pe canapea, s-a îndreptat spre ușă și a deschis-o, înjurând imediat pe cineva.

– Hei, ce crezi că sunt eu? Cum ai putut să pui tava pe jos în halul ăsta? Tae a blocat ușa, așa că nici măcar nu am putut vedea umbra persoanei care a pus tava așa. Am clătinat ușor din cap la Porsche. Am rămas fără cuvinte! Tae a trântit tava pe centrul mesei de sticlă în timp ce se lamenta, dându-și frâu liber frustrării.

– Ce naiba? Este atât de iritant cu fața lui drăguță, cu trupul lui frumos, în formă și perfect. Ca să nu mai vorbesc de tatuajul lui mișto! Înainte ca Tae să-și continue insultele la adresa lui Porsche, Time își opri brusc soția.

– Hei, tu chiar îl înjuri sau îl admiri pe tip?, întreabă Time, în timp ce îi trimite o privire furioasă lui Tae, care râdea pentru că Porsche este tipul preferat al lui Tae.

– Glumeam și eu, răspunde Tae, dându-i soțului său un pahar cu apă.

– Știu că la asta te gândești de fapt!, i-a spus Time lui Tae, prefăcându-se că se concentrează pe jocul pe care îl juca cu mine pe ecran.

Colegiul* Campus

(College = universitate. În unele țări colegiul se numește liceu, această notă este pentru a nu exista confuzii)

Luni mă duc la ore ca de obicei, dar nu este neobișnuit ca Tae să vrea ca noi trei să facem o plimbare prin piață la Mo Play. Anul viitor, voi părăsi această clădire a facultății și voi merge într-un alt loc din universitate. Facultatea mea face parte dintr-un program internațional care, de obicei, nu participă la nicio activitate universitară.

Chiar și pentru concursul “Facultatea Luna și Steaua”, facultatea noastră aproape că nu a concurat. De exemplu, atunci când am venit acum trei ani. Seniorul s-a uitat la mine, apoi cei patru m-au rugat să devin reprezentantul Lunii pentru facultatea noastră. Dar este un concurs absurd, așa că am respins ideea cu un cuvânt dur și nu au mai avut niciodată curajul să mă mai întrebe.

– În cei trei ani de când suntem aici, Time nu m-a mai adus aici decât o singură dată. Tocmai am aflat că aici se poate mânca atât de multă mâncare, a spus Tae, uitându-se cu entuziasm la toate tarabele cu mâncare. Noi trei, care stăteam în spatele lui, nu putem decât să-l urmăm în liniște, deoarece de obicei nu-mi place să merg în locuri aglomerate sau expuse direct la soare. Nici măcar nu-mi amintesc când am trecut ultima dată prin această piață sau poate că nu am trecut niciodată…

M-am ridicat în picioare, oftând în repetate rânduri, căci ne plictiseam cu toții, inclusiv Time și Mew. Tae era singurul care era fericit. Apariția noastră aici se pare că a atras atenția celorlalți vizitatori. Tae era un pic supărat, iritat de privirile constante ale oamenilor din toată piața.

– Sunt al naibii de sexy! Ai terminat deja?, a întrebat Time, încruntându-se supărat la soția sa.

– Care este problema? Nu puteți să-mi mai acordați puțin timp?, a răspuns Tae.

Se pare că noi trei nu vom putea împiedica sau opri dorințele copilărești ale “prințesei” Tae să se împlinească.

– Ah, iată un desert care îți place și ție, a exclamat Mew. Acum Tae și Mew sunt cei mai fericiți din grupul nostru. Se îndreaptă spre cealaltă parte a tarabei și se ajută reciproc să-și aleagă deserturile. Time și cu mine nu putem decât să ne uităm unul la altul și să scoatem un oftat.

Nu înțeleg ce anume l-a făcut pe Tae atât de fericit să fie aici. Ceea ce știu este că mâinile lui se mișcă liber, deoarece cumpărăturile sale au fost deja împărțite între noi ceilalți pentru a le căra.

– Mew, nu mai fi atât de obsedat să încerci lucruri noi, m-am plictisit, am spus în timp ce în mintea mea, văd că alimentele pe care le mănâncă ei, eu nu le mănânc în mod normal. Opțiunile sunt plictisitoare și cu siguranță nu sunt suficient de picante, ce pot să mai spun?

– Așteaptă o secundă…, a spus Tae în timp ce aștepta să i se facă desertul. Mew m-a bătut liniștit pe umăr.

– Hei, persoana aia îmi pare oarecum cunoscută, spune Tae încet… Nu mă interesează ce spune prietenul meu în timp ce aștept să fie făcute clătitele.

– Da, foarte familiar… seamănă cu soțul tău, zise Mew, în timp ce se uită prin piață.

– Sunt aici, spuse Time cu o față obosită.

– Oh! E chipeșul bodyguard foarte enervant, nu-i așa Kinn?  Cuvintele lui Tae m-au făcut să mă uit imediat în sus și să mă întorc pentru a-i urmări privirea. Și atunci am văzut o figură familiară, înaltă și atrăgătoare. El încă poartă pe față o expresie absentă în timp ce așteaptă ca prietenul său să cumpere ceva.

“…”

M-am încordat și i-am zâmbit persoanei din fața mea. Cred că în sfârșit am găsit ceva interesant în această piață. Hehehe.

– Hei! Unde te duci?, m-a întrebat Tae, când m-a văzut îndepărtându-mă de grup.

– Ai terminat? Mă duc cu el atunci, am auzit vocea lui Time urmărindu-mă, în timp ce se îndrepta discret spre mine din spate.

Se pare că Porsche nu m-a văzut încă. Nu credeam că îl voi găsi aici sau că a știut că sunt aici. Nu mai aștept nicio secundă și mă îndrept direct spre ținta mea.

– Ticălosule! Ce-i asta? Ți-am spus să mănânci orez înainte să plecăm, nu să te duci la piață doar ca să mănânci mâncare! Vocea era în continuare rece ca de obicei, dar vorbește mai mult. Aparent, îi cumpărase prietenului său cartofi prăjiți. Se pare că poate să fie atent și să fie drăguț cu ceilalți oameni!

Am mers spre el până când s-a întors și mă vede oprindu-mă lângă el. Fața lui devine brusc închisă, ilizibilă și ușor posomorâtă.

– Hai să mergem, spuse el în timp ce își împinge prietenul departe de noi, părând un pic uimiți să mă vadă aici.

– Bună…, am spus eu primul. Mă uit la el, fără să mă îndepărtez. Porsche mi-a aruncat o privire, apoi se uită în altă parte în timp ce se întoarce și se îndreaptă în direcția opusă, îndepărtându-se de mine.

– Hei, unde te duci?, a întrebat prietenul lui.

– Stai puțin, de ce te grăbești atât de tare să pleci?, am întrebat ferm, în timp ce îl apucam strâns de braț, până când s-a întors și mi-a îndepărtat imediat mâna. Oamenii din jurul nostru se uitau cu priviri între interes și teamă.

– Ce este în neregulă cu tine?, a întrebat sec.

– Du-te și cumpără-mi apă… Fără să stau pe gânduri, i-am ordonat, cu intenția de a-l irita.

– Nu! Astăzi, nu sunt garda ta de corp.

– Cine naiba ești tu?, a întrebat prietenul lui, în timp ce cei doi mă priveau suspicios.

– Du-te și adu-mi niște apă…, am repetat pe un ton ferm.

– Oh, și cine te crezi?! De ce te dai mare? De ce ar trebui prietenul meu să-ți cumpere apă?, m-a întrebat prietenul său, ceea ce m-a făcut să răspund cu o privire tăioasă. Această persoană pare să se teamă puțin de mine, căci mă privește atent. Dacă îmi amintesc bine, când a fost răpit, Big a avut timp să-mi trimită fotografia lui, așa că acesta trebuie să fie Jom. Rănile de la acel incident nu s-au vindecat încă.

– Am spus că nu o voi face!, a răspuns Porsche cu hotărâre. În timp ce se întoarce, îl apuc și îl trag de braț spre mine.

Simt cum se acumulează furia și nemulțumirea din cauza lui, dar până la urmă, îmi place să-l tratez așa. Mă simt atât de bine, încât mă întreb dacă nu cumva așa mă simt eu ca un psihopat, să mă joc cu el în felul acesta este foarte distractiv.

– Porsche! Nu mă forța să mă comport ca un tip dur și grosolan aici, spun cu o voce joasă, în timp ce mâna mea îl prinde strâns de braț, ceea ce este în avantajul meu, deoarece este puțin nervos să mă ia la rost așa cum a fost în cameră. Îmi lăsă mâna să rămână acolo și se uită la oamenii care trec prin piață.

– Cu ce drept îi dai ordine prietenului meu?, întreabă un alt prieten de-al lui, în timp ce vine să îmi dea mâna jos. OH! Prietenul ăsta este adorabil, chipeș, incredibil de atrăgător ca Porsche.

– Cine naiba este el, Porsche! Nu-l asculta, la naiba! Să-l pocnesc în moacă?, spuse Jom și și-a ridicat mânecile, prefăcându-se că se pregătește să dea pumni.

– Ți-am dat un ordin! Mă asculți? Mi-am îndepărtat privirea de la fața lui și m-am uitat în josul gâtului său bandajat. Ca și cum ar fi fost conștient de unde mă uitam, ochii i s-au mărit imediat.

– Cine este acesta? Tânărul și-a întors capul într-o parte pentru a-și întreba prietenul.

– Khun Kinn, a răspuns Porsche cu voce joasă. Am făcut o pauză de un minut, întorcându-mă să-l privesc, observându-i reacția până când a înghițit în sec și a rămas nemișcat. Ochii lui își arată frica și aprehensiunea. Văzându-i reacția în felul acesta, pare să înțeleagă bine amenințarea mea tăcută.

– Grăbește-te, mi-e sete! Nu mă face să-mi pierd cumpătul în fața tuturor acestor oameni!!!

Porsche își închise obosit ochii, ca și cum și-ar înăbuși emoțiile înainte de a vorbi.

– Bine!!! E atât de enervant!!!, spuse cu voce joasă, prefăcându-se că vrea să-și închidă ochii și urechile pentru ca totul să se oprească acolo. În plus, sunt atât de mulți oameni aici, poate că nu vrea ca vorbele mele să fie mai precise.

Mă îndrept și aștept lângă masa alăturată.

– La naiba! Prietenul lui Porsche este atât de atrăgător, spuse Time, în timp ce mă așez lângă el.

– Oh? Despre care vorbești?, îl tachinez pe Time.

– Îl cheamă Jom? El se uită la mine expectativ. Am impresia că numele Jom este prea bine-cunoscut în această privință. Așa că trebuie să corectez rapid acest lucru.

– Dacă mă întrebi despre prietenul care bea suc, nu știu, i-am răspuns.

– Poate să treacă de la a suge suc la a suge altceva?

– Du-te și suge-i piciorul soției tale acolo, i-am spus, în timp ce Time mergea normal, purtând rapid o expresie normală pe față în timp ce soția lui îi aduce portofelul înapoi, punând toate cumpărăturile pe masă.

– Este cald! La ce te holbezi?, întreabă Tae, înainte de a se așeza și de a vântura cu mâinile.

– Știu că e cald! Time apucă apa din mână. Și eu îmi așteptam apa. Părea că se îndreaptă spre noi împreună cu cei doi prieteni ai lui, apoi direct spre mine. Nu știu ce fel de băutură are la el, așa că m-am uitat în sus și am întrebat.

– Ce aduci cu tine?.

– Un smoothie sănătos, îmi răspunde el cu o expresie calmă.

– Ugh, nu pot să cred că ești îngrijorat de sănătatea lui Kinn, a spus Time, care părea interesat de băutura ciudată.

– În fine. Eu plec.

– Așteaptă!!!, am strigat brusc să se oprească și el a înghețat imediat. Ochii aceia ascuțiți se uită la mine de parcă ar vrea să spună: Ce ai de gând să-mi faci?

– Poftim, bea asta, îi spun, dându-i băutura. El se uită în jur, nefiind sigur de ceea ce se întâmplă în acest moment.

– Ce altceva mai vrei? Ți-am cumpărat și ți-am dat și o băutură!

– Nu! Nu-mi place să beau legume, spuse Porsche, refuzând băutura.

– Hei, nu te mai prosti cu prietenul meu. Hai să mergem, Porsche, o să întârzii la probe, a spus prietenul lui drăguț.

Ce fel de probe?

– Despre ce probe vorbești? Întrebarea îmi trece prin minte când Tae întreabă în cele din urmă din curiozitate.

– Nu mai fi băgăcios!, răspunse Porsche cu o voce dârză. Tae a lovit masa; fața lui părea iritată de Porsche.

– Oh, asta voiam să știu, ce drăguț! Porsche își împietri expresia și se uită la celălalt cu intrigă.

– Unde te duci?!, am întrebat eu.

– Asta e treaba mea, pot să plec?. Își dădu brațele la o parte în mod repetat. L-am văzut pe prietenul lui drăguț întorcându-se pentru a răspunde la telefon, a spus câteva cuvinte înainte de a se întoarce la Porsche.

– La naiba, trebuie să ne grăbim. Phi Am ne așteaptă!, a spus brusc prietenul lui.

– Nu! Bea asta!!!, Am insistat. Nici măcar rudele mele nu-și fac griji pentru sănătatea mea. El se împotrivise să cumpere ceva pentru mine, apoi, brusc, după un scurt schimb de cuvinte, este de acord atât de ușor? Ceva nu se leagă, așa că sunt îndoielnic și precaut cu privire la ceea ce mi-a adus.

– Oh, haide! La naiba, o să beau eu, atunci. Prietenul său Jom a luat paharul și a supt imediat paiul. Porsche și ceilalți prieteni ai lui au făcut ochii mari, ridicând mâinile ca și cum l-ar opri, dar nu sunt suficient de rapizi și Jom trage lichidul în gură. A scuipat instantaneu toată băutura pe care o avea în gură. Din nefericire, lichidul din gură a împroșcat toate brațele și hainele persoanei din fața lui, care a țipat!

– Ce naiba!!! Mew a înjurat, furios că a fost stropit de scuipatul lui Jom și și-a șters lichidul de pe față.

– Ce e în băutura asta pe care ai luat-o, Porsche?, țipă Jom frustrat la prietenul său.

Bănuiala mea a fost corectă!!! Oameni ca Porsche nu-mi vor urma ordinele de bună voie.

– La naiba cu asta! Hainele mele sunt distruse!, a urlat Mew.

– Haide, să mergem. Prietenul său drăguț l-a apucat pe Porsche de cămașă, mișcându-se fără oprire. Time chiar îl place pe tânărul drăguț, la fel de mult ca și mine.

– Îmi pare rău, nu pot găsi apă pentru că trebuia să mergem mult pe jos. Dacă nu vă grăbiți și nu vă deranjează prea mult, pot să o spăl în piscina din apropiere?, întrebă nervos Jom, la care Mew răspunse reticent cu un semn din cap.

– Așteptați aici cu toții. Mă întorc repede, zise Mew, în timp ce se întoarse spre noi pentru a ne spune, iar eu am dat ușor din cap.

Știu care este următorul meu plan…

– Haideți, ridicați-vă, să mergem cu toții împreună!, am strigat eu, însă ei nu încetinesc, așa că m-am grăbit să îi ajung, cu Time și Tae în urma mea, în timp ce luau repede obiectele de pe masă. Am mers rapid în spatele lui și am vorbit cu o voce fermă.

– Încerci să mă faci de râs?! Te pot face să plătești pentru asta.

– Ha! Din păcate, atunci când picioarele tale nu sunt prinse de corp, atunci mă voi lupta cu tine, ticălosule! Strângea din dinți de furie în timp ce îmi vorbea cu voce joasă.

– Oh, chiar așa? Încearcă doar!, am spus eu, ceea ce l-a făcut să se îndepărteze imediat de mine. Apoi s-a uitat înapoi și a zâmbit ușor….

Odată ce am ajuns la piscina universității, nu departe de piață, Mew s-a dus la baie cu Jom, care își asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale. Mew arată și mai murdar decât înainte. Chiar și o mică pată de transpirație pe haine îl supără atât de tare, încât va face o baie și se va preface că a fost rănit.

Azi nu a fost ziua lui.

Eu și cei doi prieteni ai mei stăm pe marginea piscinei, cu brațele încrucișate, bucurându-ne de priveliștea magnifică.

În timp ce priveam oamenii care săreau în piscină pentru a se înscrie la clubul de înot al colegiului, ochii mei continuau să se uite în jur, ușor distrași de mulțimea care aplauda în spatele și deasupra noastră. Îmi dau seama apoi că și această universitate este o explozie de activitate. Așa cum am mai spus, nu am fost niciodată sau nu am participat la astfel de activități.

Time m-a atenționat să mă uit la marginea piscinei. Ochii mei au zărit imediat corpul cu tatuajul proeminent de pe brațul stâng. Îi puteam vedea aproape toată pielea albă și fără cusur, purtând doar costumul de înot. Corpul său este ud de la apa care a fost stropită înainte de a intra în bazin. Pielea lui palidă a fost protejată de soarele de după-amiază, fața lui este frumoasă, cu un nas în formă de cuțit și o gură care se potrivește perfect pe chipul lui. Își ridică mâna pentru a se pieptăna, trecându-și degetele prin păr, acest lucru este și mai interesant de privit. Are o constituție musculoasă, cu șase pachete bine definite, dar cu o talie subțire, observ, în timp ce face puțină încălzire și, deodată, se aud țipete din partea cealaltă a piscinei.

Cumva, nu-mi pot lua ochii de la el nici măcar o clipă, deși persoana de lângă el ar trebui să-mi atragă atenția, deoarece este absolut genul meu. Bineînțeles, Time trebuie să fi fost atent la prietenul său, o strălucire albă lovindu-i ochii de la figura zveltă. Făcându-l să se uite continuu la el în tribune. Ei bine, e bine că și-a lăsat telefonul mobil cu Tae, ca să se poată uita la persoana de lângă Porsche cât de mult vrea el…

– Am auzit pe cineva că pe unul dintre ei îl cheamă Tem, mi-a șoptit Time la ureche.

– Ai grijă dacă crezi că o să-l prinzi! Eu vreau această persoană, așa că îți interzic să îl vânezi!!! În mod normal, nu aș fi ratat șansa pentru că, prietenul lui Porsche este într-adevăr foarte atrăgător. După cum am spus, este genul de bărbat, care ne place amândurora. Dar cumva, când îl văd stând lângă Porsche, contracarează interesul pe care îl am pentru el și nu reușesc să văd decât corpul persoanei de lângă el.

– Da, da… o să-i spun lui Tae despre el!!!, îl tachinez, în timp ce mă uit la bărbații care stau pe platformele de înot, pregătindu-se de cursă.

Aud cum țipetele și uralele cresc, mai puternic decât înainte. Îl observ cum se comportă așa, în loc să provoace probleme ridicole sau să se arunce și să se bată cu o mulțime de oameni. Este ciudat să-l văd atât de concentrat, muncind din greu și luând în serios activitățile universitare.

De îndată ce s-a auzit fluierul, Porsche a sărit în apă, înotând repede și marcând un timp bun. L-am văzut zâmbind ca un prost. Nu știam ce este la el de mă atrage atât de tare…

Înainte ca întrecerile să se termine, văd că Mew este ud leoarcă de parcă tocmai ieșise de la baie.

– Fir-ar să fie! Mă duc acasă!!!! Nu poți să torni apă pe asta!!!, a mârâit Mew și m-a târât afară chiar în momentul în care Porsche și Tem erau pe cale să treacă linia de sosire. Mă bucur de Tae și de faptul că el este cel care m-a forțat să merg cu el, plimbându-mă azi prin piață. Dacă n-aș fi făcut-o, nu l-aș fi întâlnit pe Porsche și nici nu l-aș fi văzut comportându-se în acest fel sau în aceste condiții.

Această situație m-a făcut să realizez ceva…. Nu arată deloc rău…

Joi – Porsche

Am suspinat tare, uitându-mă la ecranul televizorului, cu jumătate de gură. Chiar dacă Khun nu arăta la fel de înspăimântător ca nenorocitul de Kinn, nu este chiar atât de diferit.

Odată ce ne-am întors în camera lui, Khun mă chemă fără să mă lase măcar să-mi trag sufletul, târându-mă într-o cameră în care se aflau alte câteva gărzi de corp. După ce îi salut, mă așez pe canapeaua de vizavi de televizor, care difuza un serial romantic foarte plictisitor. Trebuie să-l vedeți cu ochii voștri ca să înțelegeți cum fiecare scenă romantică de pe ecran mă face să mă simt de parcă aș fi pe punctul de a vomita!

Aici, statul pe canapea nu este interzis. Mă pot așeza confortabil alături de alte câteva gărzi de corp.

Iar în legătură cu Kinn, îl întâlnisem duminica trecută și pentru prima dată m-a întrebat dacă am mâncat sau nu și se arată mai prietenos spunându-mi să cobor să mănânc. La naiba, e o nebunie. S-a lovit ceva la cap sau e un semn că se va întâmpla ceva sinistru? Asta chiar îmi face pielea de găină.

Cu toate acestea, a fi în camera lui Khun, tot timpul, este ceva ce mă poate face să mă simt ca și cum aș avea o cădere psihică. Nenorocitul ăsta abia dacă face ceva, toată ziua, în fiecare zi. Se joacă doar jocuri, cântă și, potrivit gărzilor sale de corp, cea mai dificilă provocare atunci când îl servește pe fiul cel mare al acestei familii este atunci când sunt forțați să se uite cu el la un serial romantic la televizor.

A mers de mai multe ori la firmă, dar nu a îndrăznit să se aventureze prea mult în afara casei, de teamă să nu atragă atenția oamenilor sau să nu fie răpit din nou. Nu mă surprinde că fiul cel mare al acestei familii a trecut prin astfel de evenimente nefericite. Este normal să înțeleg că ceea ce i s-a întâmplat lui Khun l-a tulburat profund.

– Oare va muri protagonistul masculin? ….Ugghh!, a mormăit el, expirând pe nas.

Ochii mei sunt roșii de oboseală în timp ce îmi ridic brațele pe marginea canapelei, cu capul sprijinit pe mâini, uitându-mă între televizor și Khun. Nu mai sunt la fel de epuizat ca atunci când eram cu Kinn, dar încă mă simt la limită cu el.

Poc!

Telecomanda scoate un sunet atunci când Khun pune pe pauză ceea ce rulează în acel moment la televizor. Noi patru ne așezăm imediat drept în picioare pentru a-l privi .

– Ceea ce tocmai am urmărit, spuneți-mi ce părere aveți despre asta, a întrebat Khun. Nu știu ce fel de reacție vrea. Nu-mi place acest serial; cum aș putea să-mi dau cu părerea despre el?

– Credeți că personajul în rolul principal masculin va muri la sfârșit?, a întrebat Khun, în timp ce eu și celelalte gărzi de corp ne uitam unii la alții, știind că este o întrebare delicată.

– Păi… probabil că nu va muri, pentru că dacă protagonistul masculin moare, cum va trăi protagonista feminină?, a răspuns Phi Jay. El era una dintre gărzile de corp. Îi spun Phi din cauza vârstei sale, care ar fi aproape cincizeci de ani.

– Pol, tu ce părere ai? Pol s-a uitat surprins, oprindu-se să respire înainte de a răspunde.

– Nu, nu cred că o va face. Dacă ai văzut direcția în care au tras criminalii, nu ar fi atins niciun organ vital.

Khun dădu din cap în timp ce asculta, apoi apăsă telecomanda pentru a continua. Suspinăm cu toții ușurați. Adesea, la anumite intervale de timp, el pune întrebări de acest gen cu totul întâmplător. Nu sunt sigur, între mine și el, cine merită mai mult să fie trimis la un spital de nebuni?

– Da, s-a terminat. Ați avut dreptate! Protagonistul masculin nu a murit. Zâmbim cu toții pentru că acest chin al vizionării dramei romantice era pe sfârșite.

– Porsche, ce ai vrea să vezi în continuare? M-am uitat la el cu răutate ca și cum i-aș fi spus că era aproape miezul nopții. Oare nu se gândește să meargă la culcare? Sau doar stă treaz până la primele ore ale dimineții? Doamne… Nu putea cineva să-l bată și să-l facă un prinț adormit? Măcar atunci lucrurile ar fi mai bune!

– Orice film e bun, nu contează, am spus pe un ton neliniștit, făcându-l să se întoarcă și să se uite la mine.

– Poftim, vino să te așezi lângă mine și alege-l pe cel la care vrei să te uiți. Astăzi voi considera că este o sărbătoare pentru că te-ai alăturat ca noua mea gardă de corp. Așa că, hai să ne uităm la televizor până dimineață!

Mă duc ezitant să mă așez lângă el și am acceptat telecomanda pentru a selecta un film pe ecran.

– Dar, domnule, nu am sărbătorit, duminica trecută, alăturarea lui Porsche?, a întrebat Phi Jet cu voce stinsă.

– De ce sărbătorim de atâtea zile? Aș putea sărbători chiar și un an întreg!, a declarat Khun, cu o voce indulgentă. Nu-mi vine să cred că este fiul cel mare din această casă. Personalitatea lui este ca cea a unui băiețel prins în corpul unui tânăr. Imaginea unui craniu încrucișat pe față, cu papuci în formă de elefant cu trompă, legănându-și brațele cu poftă.

Văzându-l așa mă face să nu-mi pot imagina ce fel de persoană va trebui să fie soția lui? Iar dacă ar avea copii, cum se va putea spune care este copilul și care este tatăl? Nu m-am putut opri din a-mi imagina și ar fi bine să-l văd atunci.

Dintr-o dată îmi amintesc ceva…

– Nu mi s-a părut interesant acest film. I-am înapoiat telecomanda lui Khun. Gărzile lui de corp au tresărit când am spus asta. Văzându-le reacțiile, nici mie nu-mi venea să cred că am avut curajul să-i spun așa ceva acestui nenorocit… Hahahah…

– Mi-a venit în minte, poate că ar trebui să schimbăm genul de la o poveste de dragoste la ceva mai interesant. Nu-i așa că e o idee grozavă? M-am întors și i-am văzut cum celelalte gărzi de corp se holbează la mine. Se pare că se împotriveau să nu mă înjure.

– Ce te joci, Porsche?!, întreabă unul dintre ei în timp ce mă bate pe umăr.

– Hei,… nu vreau să mă uit la seriale sau filme romantice cu scene de luptă ca acestea. Fă cum îți spun eu! Am înclinat capul și i-am șoptit cu voce joasă.

– Deci, la ce vrei să te uiți? Khun s-a uitat la mine cu o expresie contrariată.

Haide, hai să ne uităm la toate titlurile de pe lista de avanpremiere… Semințele de dragoste ale domnului Phaengsor, Flori de dragoste în Padang Asmara, etc… Arrrrghhhh!!! Doar citind titlul mi-a venit să arunc telecomanda și să-mi dau singur una în cap.

– Cu siguranță, te va emoționa, i-am răspuns, recuperând telecomanda și îndreptând-o spre ecranul de înaltă tehnologie al televizorului din fața mea, conectând semnalul telefonului meu la televizorul din fața mea.

– În regulă, însă, dacă nu este distractiv, te voi lovi foarte tare!, spuse Khun cu voce tare, în timp ce stă cu brațele încrucișate, sprijinindu-se de canapea.

Ne concentrăm cu toții să privim ecranul, când apăs pe telecomandă, intru pe un site pentru adulți și selectez meniul favorite.

– La naiba, Porsche!!! Ți-ai pierdut naibii mințile!, exclamă Khun.

Am fost surprins când un braț mi-a smuls brusc telecomanda din mână.

– Ce? Nici tu nu vrei să te uiți?, am întrebat în timp ce le zâmbeam.

– La naiba! Nu o face, Porsche!!! Pol s-a apropiat ca să mă oprească și el, așa că i-am privit pe toți ca să se oprească.

– Așadar, vreți să vă uitați la filme ca acesta până dimineață?! Bine, hai să vedem cum arată această opțiune!!! Auzind cuvintele lui Khun, fețele celorlalte gărzi au devenit palide. Khun s-a așezat pe scaunul său și observă expresia tuturor gărzilor sale de corp.

Hah!!! Uită-te la fața lui inocentă, care se va schimba când vor vedea filmul ales de mine. Pariez bani pe asta, doar încercați!!!

Am luat înapoi telecomanda și am apăsat butonul de redare. Muzica de introducere se aude tare. În loc să mă uit la ecranul televizorului, măresc cu atenție volumul, pentru că mi se pare că sunetul este prea mic. Mă ridic de pe canapea, deschid ușa și le chem pe celelalte trei gărzi de corp de afară să intre și să se uite.

S-au încruntat înainte de a intra, dar ochii li se măresc de îndată ce văd ecranul televizorului.

O femeie japoneză în haine de lucru strâmte și revelatoare, mergând spre birou.

– La ce ne uităm? De ce nu spune nimic, doar se plimbă?, a exclamat Khun, care s-a ridicat de pe canapea, îmbrăcat în halatul său confortabil de pluș, înainte de a se sprijini de perete și de a-și încrucișa picioarele, uitându-se la ecran, în timp ce, din când în când, arunca câte o privire spre fețele gărzilor sale care abia dacă clipeau la ecran.

– D-le Khun, sunetul va fi mult prea tare, i-a reamintit una dintre gărzile sale de corp, în timp ce Khun mărea volumul pentru că discuția de pe ecran era prea joasă. În prezent, povestea nu a ajuns încă la punctul în care nu mai există întoarcere….

Văd expresia neinteresată de pe fața lui și râd de abilitatea actoricească a actorilor. Ha, am avut dreptate!!! Așa cum era de așteptat, cineva ca el trebuie să nu fie familiarizat cu plăcerea umană mai carnală. Nici măcar nu știe la ce se uită!!!

– Hei, de ce o leagă tipul pe femeie în felul ăsta? Nu e secretara lui? Cu toții abia ne putem opri din râsul în hohote, când nenorocitul cere nevinovat o explicație.

Așa este! Selectasem un film japonez AV. În prezent, pe ecran, putem vedea o femeie de birou ale cărei mâini și picioare sunt în prezent legate de “șeful” ei…

Cincisprezece minute mai târziu…

Toți ochii sunt fixați pe ecran, privind cu atenție….

Aah…ah…Kimoo Ji…da….ahh…ahh…. Se aud gemete de plăcere, urmate de urletele de dorință ale personajelor de pe ecran unul față de celălalt.

Gemete după gemete se aud puternic prin sistemul de sunet ambiental din această cameră. M-am simțit un pic mândru că alegerea mea nu a fost greșită, căci toată lumea se holbează la ecran fără să clipească.

Foarte bine lucrat! Bună treabă, Porsche!

Îl observ și pe Khun zâmbind și râzând pe alocuri, până când, deodată, se aude o bătaie puternică în ușă. Nimeni nu se obosește să se întoarcă să vadă cine intră, până când cineva de afară forțează intrarea.

– Ce naiba faceți! Vocea lui Khun Korn s-a auzit brusc din spate, făcându-i pe toți cei din cameră să se ridice rapid în picioare, privind la persoana care tocmai sosise, plecându-și ușor capul.

O parte dintre gărzile de corp s-au făcut imediat palide, iar ceilalți aveau fețele pline de regret, cu excepția lui Khun, care stătea încă jos, privind ecranul, nefiind deranjat de sosirea bruscă a tatălui său.

– Ce naiba se întâmplă!!! Ce căutați cu toții aici? M-am întors și am văzut că Khun Korn nu este singur. P’Chan și Kinn stau și ei în picioare, cu expresii de suspiciune și neîncredere.

– Sssshhh… Nu mă întrerupeți! Tăceți din gură!, spuse Khun în timp ce-și ridică degetul arătător la gură. Ochii lui nici măcar nu se întorc să recunoască prezența tatălui său.

– Chiar încerci să mă faci să-mi pierd mințile!!!! Te uiți la filme de genul ăsta cu sonorul atât de tare, fără să ții cont de toți cei care sunt treziți și deranjați de ele!, spuse Khun Korn în timp ce-și masează tâmplele, respirând adânc.

– Ticălosule! Lasă volumul mai încet dacă vrei să te uiți. În plus, la ceva de genul ăsta, cine ar vrea să se uite la asta cu alte persoane în jur?, întreabă Kinn cu frustrare.

– Owwwww! Spune-le să tacă din gură, vrei?!!!, a cerut Khun în timp ce apăsă butonul telecomenzii, mărind volumul difuzoarelor pentru a reduce interferențele de zgomot din cameră, impacientat.

Kinn se sprijini de marginea ușii și privi scena din fața lui cu un râs ușor.

– Las-o baltă, tată. Lasă-l să fie mai atent la lucruri de genul ăsta. Cine știe, poate că vei avea în curând nepoți. După ce Kinn termină de vorbit, Khun Korn clătină din cap dezamăgit și ieși din cameră. Ochii lui Kinn mă zăresc, zâmbește scurt și apoi închide ușa.

După ce au plecat, toată lumea s-a întors la locul lor și au urmărit filmul până la sfârșit, fără ca nimeni să părăsească camera…

Mai târziu…

Am lăsat să iasă fum pe gură și am privit în depărtare. După vizionarea filmului, Khun era obosit și a decis să se culce, așa că toată lumea a părăsit camera. De aceea am avut un timp liber pentru a mă relaxa și o șansă de a-mi descărca puțin emoțiile.

Când îl observasem pe Kinn mai devreme, am văzut expresia sa urmată de zâmbetul lui îndreptat spre mine înainte de a pleca, m-a făcut să mă simt puțin nervos. Dar asta nu înseamnă că îmi place de el. Doar că este prima dată când mă aflu în preajma lui de luni, săptămâna trecută, de la universitate. Sunt încă puțin enervat pentru că și-a bătut joc intenționat de mine acasă și în campus. Știu că este hotărât să se răzbune, dar încă îmi amintesc ce a făcut,… m-a mușcat de gât ca un câine! O fracțiune de secundă mai târziu, simțisem un sărut blând pe gât, care mi-a făcut sângele să se înfierbânte și să-mi curgă fierbinte. La naiba… la ce naiba se gândea când a făcut asta?!

– Oh, hei!!! Ești mai fericit acum?, întreabă Pete în timp ce se apropie cu un zâmbet pe față. Își scoate o țigară din buzunarul pantalonilor și o aprinde.

– Da! Incredibil de fericit, i-am răspuns.

– Mă bucur să văd că te bucuri de asta. A râs. Expresia stresată pe care am văzut-o când l-am cunoscut pe Pete s-a schimbat complet când am schimbat frații pentru care lucrăm. Înțeleg perfect ce legătură are asta cu starea lui de spirit mai veselă.

– Ce mai faci?, am întrebat.

– Oh, este distractiv! Este incredibil, ca și cum ai găsi o lumină la capătul unui tunel după ce ai fost prins în întuneric prea mult timp, a gesticulat distrat.

– Chiar așa? Am înjurat și am zâmbit fără prea mare importanță. Mă uit prin casă, în timp ce Pete doar a tras un fum din țigara lui în tăcere.

Mă uit spre intrarea principală a casei și îl văd pe bodyguardul lui Kinn mergând, în fața unui tânăr, spre mașină. Eram curios de acest lucru și îl întreb pe Pete.

– Pete, cine este ăla? Îl privesc cum figura neobișnuită pe care nu o cunosc, se urcă în mașina condusă de Sharp și părăsește casa.

– Un prieten al lui Khun Kinn, mi-a răspuns Pete.

Îi cunosc pe prietenii care îl vizitează în mod regulat, dar pe această persoană nu am văzut-o niciodată.

– Un prieten, și ce i-a făcut Kinn? De ce este prietenul său atât de lipsit de coordonare încât îi este greu să meargă? La sfârșitul frazei, Pete s-a încruntat și s-a uitat la mine surprins.

– Știi că Khun Kinn i-a făcut asta, Porsche?!

Hei, serios. Pe lângă faptul că Kinn folosește mereu violența împotriva mea, îi place să folosească violența și cu prietenii lui? Este un ticălos psihopat sau altceva? Cât de crudă este starea lui de spirit care nu-și exclude proprii prieteni?

– Ce a făcut?

– Ei bine, sunt un cuplu… Înainte ca Pete să-și termine propoziția, o voce izbucnește pe walkie talkie, întrerupându-ne.

Bzzz…

– Ai Porsche! Unde ești? Repede, vino înapoi aici. Mă uit surprins la walkie talkie. Nu a spus că e obosit și că vrea să se culce?

Mi-am scăpat țigara în găleată și am uitat de fraza anterioară pe care o începuse Pete.

Eu mă voi întoarce primul. Mă întorc cu pași vioi spre casă, habar n-aveam ce avea să facă din nou nebunul ăla… La naiba!

Cu siguranță soarta mea este de a fi completată de ghinionul de a lucra aici! Fugisem de un psihopat și totuși, în cele din urmă, am dat peste un nebun.

Traducere – Zâna ?‍♀️