Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Mafiotul și bodyguardul – Capitolul 9

Obosit

Obosit

-Porsche- 

„Uhmm…”

M-am trezit și m-am întins. O contracție bruscă mi-a străbătut tot corpul în timp ce mi-am mijit ochii pentru a mă adapta la lumină. M-am scărpinat în cap, încercând să-mi amintesc ce se întâmplase în noaptea precedentă.

Singurul lucru la care mă puteam gândi era că l-am urmat pe Kinn într-un bar elegant, niște fete îmi oferiseră de băut, iar un grup de bandiți îl atacaseră pe Kinn.

La dracu!! Este bine?

Mi-am deschis ochii, când imaginea lui Kinn mi-a apărut brusc în minte.

Cum poți fi atât de prost, Porsche?

M-am blestemat. Eram deja într-o stare de nedumerire, când am observat că tavanul la care mă uitam era necunoscut. M-am uitat în jur și mi-am dat seama că sunt în camera lui Kinn, plus că stăteam întins pe canapeaua lui.

– La naiba, m-am ridicat vociferând.

Kinn mă va ucide!

– Te-ai trezit, se auzi o voce rece din spate.

Corpul meu a înțepenit imediat la sunetul vocii lui. M-am întors încet spre acea voce gata să fiu dojenit. Dar când l-am înfruntat, el se uita la mine liniștit.

– Eu, eu… eh., nu știam ce să-i spun. De data asta greșisem foarte mult și nu aveam nicio scuză. A fost vina mea. Dacă nu m-aș fi prostit inconștient, lucruri precum cele de aseară nu s-ar fi întâmplat niciodată.

M-am simțit atât de vinovat că nu am avut curajul să-l privesc în față.

Ridică-te și fă un duș. Nu cred că vrei să întârzii la activitatea de la 10:00, îmi spuse el calm.

M-am uitat la el. Dar când ochii mei i-au întâlnit pe ai lui, și-a întors privirea înapoi la ceea ce făcea.

M-am uitat la ceasul mare din camera lui și mi-am dat seama că era deja nouă dimineața.

M-am ridicat repede, eram pe punctul de a ieși din camera, când am observat că sunt doar în boxeri și maiou.

De ce sunt pe jumătate gol..., m-am întrebat, dar probabil am spus-o puțin prea tare pentru că Kinn mi-a răspuns.

Ți-ai scos hainele aseară, a spus el.

Ochii mi-au zăbovit prin cameră și mi-am văzut restul hainelor împrăștiate pe podea. Le-am ridicat imediat și le-am luat în mână.

„Chiar așa Porsche!? Să-ți dai hainele jos? Ești un nenorocit.”

L-am urmărit în secret pe Kinn în timp ce-mi adunam hainele. Era serios? Nu ridicase vocea la mine, deși făcusem o mizerie aseară. Și acum îmi vorbea dezinvolt.

Acesta este cu adevărat Kinn pe care îl întâlnisem? 

La naiba! De ce mi se par jenante toate astea?

Mi-am terminat de ajustat uniforma în timp ce mă îndreptam spre uşă, dar am fost oprit de Kinn.

– Așteaptă…, a spus el, iar eu mi-am întors ușor capul să mă uit la el.

Mai târziu, îmbracă uniforma, astăzi vor veni oaspeți, adăugă el cu o voce blândă.

Eu… Ei… Aseară… Aseară am fost… Nu ești supărat pe mine?, am întrebat timid.

Nu puteam să înțeleg și m-a făcut să simt fiori pe coloana vertebrală.

Ce se întâmplă cu tine?, mi-a răspuns.

Ei bine, de obicei, când fac ceva ce nu-ți place...

Nici nu reușisem să termin fraza, că începuse să vorbească.

Deci îți dai seama ce ai făcut, nu? Credeam că cineva ca tine nici măcar nu își face griji pentru așa ceva, spuse Kinn, fără ca măcar să se uite la mine.

Am crezut că se joacă, pentru că era prea ocupat cu ceea ce făcea. Îmi plăcea să-l văd pe Kinn așa, într-un tricou alb simplu, nu îmbrăcat ca de obicei. Mi-a dat un sentiment de ușurare de parcă ar fi o persoană ca oricare alta. Eram ocupat să-l privesc când dintr-o dată și-a ridicat privirea să se uite la mine.

Sau ai vrea să te umplu de insulte?, spuse el în glumă, ridicând o sprânceană.

Nu, am răspuns si am ieșit imediat din cameră.

Un sentiment ciudat creștea în mine de fiecare dată când îmi vorbea cu amabilitate. Poate că mă gândeam prea mult. Am îndepărtat gândul acela, am închis ușa și mă îndreptam pe hol când dau peste o față ostilă. Era Big, care, probabil, se întorcea după câteva zile de absență.

De ce ai fost atât de devreme în camera D-lui Kinn?, spuse el cu amărăciune, privindu-mă de sus  în jos.

Mi-am îndreptat uniforma și am făcut un pas spre el. M-am uitat la el și am observat vânătăile pe care i le-am lăsat după lupta pe care el o provocase.

Răspunde-mi!, spuse el cu o voce puternică.

Nu am simțit nevoia să mă cert cu el în acel moment, așa că am ignorat ceea ce a spus și m-am prefăcut că nu am auzit.

Nenorocitul m-a luat imediat de braț, dar m-am eliberat. I-am aruncat cea mai amenințătoare privire posibilă, de parcă aș fi spus: „Dacă nu-mi dai drumul la braț, te voi lăsa de două ori mai învinețit decât poți suporta”.

Probabil că mi-a auzit gândurile, pentru că a evitat privirea mea și a plecat. Am mers în camera mea, m-am spălat pe față și m-am uitat în oglindă.

Chiar nu-mi aminteam ce s-a întâmplat în camera lui Kinn.

De ce eram pe jumătate gol? Și în boxeri.

Lucrul care mă îngrozea cel mai mult era că Kinn nu a spus niciun cuvânt despre asta.

De obicei, când intram în camera lui îmbrăcat în haine normale, era deja supărat, dar de data aceasta era diferit.

Nu era supărat pe mine? Ahh, chestia asta mă înnebunește!

Mă gândeam să cumpăr gel de duș, șampon, demachiant facial și câteva haine pe care să le țin în rucsac. Nu intenționam să stau și să dorm acolo, dar voiam doar să fiu pregătit, în cazul în care se întâmplă din nou ceva ca aseară. Orice s-ar fi întâmplat, m-aș fi dus acasă la fratele meu mai mic.

Am făcut un duș și am îmbrăcat uniforma, așa cum el îmi ceruse. Uram foarte mult acest tip de îmbrăcăminte, era prea strâmtă și sufocantă. Nu ar fi trebuit o persoană să poarte ceva confortabil când se pregătea de luptă? În schimb ei preferau asta.

Apropo, cum se poartă rahatul ăsta?

Era aproape zece dimineața când, deodată, mi-a ghiorăit stomacul.

Ah, mi-e foame! De unde își luau acești oameni mâncarea?

Mă duceam spre unele săli, când am dat peste cineva; era Pete în haine casual. M-a întâmpinat imediat cu un zâmbet.

Hei, Porsche, ce s-a întâmplat cu tine?, a spus-o în glumă.

M-am încruntat și nu am intrat în jocul lui.

Mi-e foame, am răspuns.

Ai tura de dimineață azi?, m-a întrebat el. Am dat din cap ca răspuns, apoi mi-a arătat unde era cantina.

Mergi drept până în capăt și de acolo vei putea vedea cantina personalului.

Mulțumesc, prietene, i-am spus.

– Nu lucrezi azi?, am adăugat.

Sunt în vacanță! Ne vedem data viitoare, Porsche, trebuie să plec!, și-a închis geanta, m-a salutat și a ieșit din casă. A alergat atât de repede de parcă ar fi încercat să evite ceva.

Ce naiba…, am mormăit pentru mine. Eram în drum spre cantină, când m-a chemat unul dintre oamenii lui Kinn.

Dl. Kinn întreabă de tine. 

Ce naiba! Întotdeauna la momentul potrivit, Kinn! Nici măcar nu am reușit să ajung la cantină.

M-am uitat la băiat gândindu-mă. Îmi doream foarte mult să mănânc în acel moment. M-am uitat la ceas și nici măcar zece nu era, dar tipul a fost într-adevăr prea insistent și m-a strigat din nou.

Grăbește-te!, țipă el.

– Dar tura mea nu a început încă. Mă duc întâi să mănânc!, am spus, dar el s-a încruntat.

Nu mai face probleme. Ridică-ți călcâiele și întinde-o!, spuse ticălosul și plecă.

Am dat cu piciorul în gol frustrat.

Dacă nu ar fi continuat „să-mi tragă lanțul”, aș fi mâncat deja. Mi-am trecut brusc degetele prin păr și am mers drept pe hol. Am ajuns în cameră, am deschis ușa și ce să vezi? Nu era nimeni. Nici măcar nenorocitul de Kinn.  

M-ai chemat și nici măcar nu ești în cameră. De ce ai trimis după mine atunci?, am mormăit pe un ton scăzut. Privirea mea s-a oprit asupra borcanului de sticlă, în care se aflau bomboane de ciocolată. Observasem, iar și iar, că astfel de obiecte erau împrăștiate prin toată casa. Am luat ceea ce speram să fie micul dejun, am văzut hârtia aurie, sigla verde și forma ciudată a ciocolatei.

Ciocolata Dl.TK umplută cu caramel. Am citit textul încruntat și am văzut desenul ridicol cu trei băieți în picioare!

Ce este chestia asta? Numele sună ca un detergent de baie. Dar mi-e foame, așa că e în regulă. Nu vor observa, nu-i așa? Din moment ce sunt împrăștiate prin toată casa.

Am desfăcut ambalajul și am luat o mușcătură din ciocolata care era înăuntru.

Ce faci?, m-a întrebat.

Ce este acolo?, mi-am întins capul spre camera din care ieșise. Dar nu mi-a răspuns și mi-a dat ceva de făcut.

– Uită-te peste aceste documente și sortează-le corespunzător. Nu face aceeași greșeală ca data trecută, mi-a spus el, evitând în mod clar să-mi răspundă la întrebare.

Aceste rapoarte sunt în engleză, cum pot să le înțeleg?

Prostule, mormăi el în timp ce întindea grămezi de hârtie pe masa de lângă canapea.

– Încrezutule, am murmurat ca răspuns și m-am îndreptat spre documente. Când am văzut că sunt în thailandeză, am răsuflat ușurat.

– De ce nu stai aici ca să vezi mai bine?, spuse Kinn, făcându-mi semn să mă așez pe canapea.

– Pot? M-am uitat la canapea. Obișnuiam să fiu certat de fiecare dată când încercam să mă așez fără permisiunea lui.

– Hmm. Ai dormit deja pe acea canapea noaptea trecută, nu-i așa!?, spuse Kinn în timp ce sorbi din cafea, așezându-se pe scaun.

Oh, am spus și m-am încruntat ușor. Eram pe cale să mă așez pe canapea, când am simțit o oarecare tensiune. Pantalonii mei, nenorociți ăia de pantaloni, mă strângeau prea tare. Când stăteam în picioare era în regulă, dar în momentul în care încercam să mă așez, chiloții îmi ajungeau mereu la jumătatea fundului.

M-am chinuit, încercând să găsesc cea mai bună poziție pentru șezut.

Totul este în regulă?, întrebă Kinn.

Pantalonii mei sunt prea strâmți. Când ai de gând să-mi oferi o pereche care mi se potrivește?

Kinn mi-a aruncat un zâmbet furiș și a luat o înghițitură din cafeaua lui.

Chan trebuie să fi luat măsurile greșite. Hainele astea erau prea strâmte.

Mi-am desfăcut cureaua pentru a-i slăbi puțin, eram pe cale să îi dau jos, dar mai întâi m-am uitat la Kinn ca pentru o formă de permis.

Hei, pot să-mi dau jos pantalonii?

Am crezut că nu era nicio problemă pentru că eram amândoi bărbați. Când eram acasă la Jom, chiar purtam doar boxeri.

Nu este nicio problemă. Dar să ți-i pui înapoi când ieșim, a răspuns el, în timp ce se uita concentrat pe computerul său.

Tu ai spus-o!

După ce am primit permisiunea, mi-am dat imediat pantalonii jos și i-am pus peste spătarul canapelei. Mi-au spus că ar trebui să mă îmbrac corespunzător când sunt afară, dar dacă stăm acasă, puteam purta ce vreau.

L-am văzut pe Kinn uitându-se la mine. Cu siguranță nu era supărat sau nervos. Doar stătea pe scaun, aruncându-mi câte o privire în fiecare clipă.

Atmosfera era mai lejeră față de prima dată când am venit aici. M-am simțit de parcă stăteam pe canapeaua unui prieten. Nu că am fi fost prieteni sau ceva de genul acesta, dar asta am simțit.

Am o întâlnire cu niște oameni în această după-amiază, adu aceste documente cu tine mai târziu și vino cu mine, spuse Kinn, iar eu am dat din cap.

La ce oră vor veni? Pot să cobor mai întâi să mănânc? S-a uitat la ceas, și apoi la mine.

Termină de sortat aceste documente, apoi ne putem întâlni după-amiază.

Când a terminat propoziția, m-am concentrat pe finalizarea sortării materialului. Trebuia să termin totul corect și repede ca să pot mânca. Timpul a trecut și am terminat de sortat toate hârtiile, mi-am pus repede pantalonii și m-am îndreptat spre cantină.

În timp ce eram pe stradă, încă nu îmi venea să cred că Kinn era pur și simplu atât de drăguț cu mine. De obicei, când făceam astfel de lucruri, era pregătit să mă insulte. Dar astăzi a fost diferit. Îmi scosesem pantalonii în fața lui, ceea ce știam că este puțin nepotrivit, dar lui nu părea să-i pese.

Mi-am eliberat gândurile și i-am mulțumit că nu mi-a îngreunat lucrurile.

Am ajuns la cantina despre care mi-a spus Pete. Când am ajuns, am văzut aceeași scenă pe care o văzusem deja în prima mea zi. Grupul de nenorociți s-a uitat la mine, am făcut si eu la fel. M-am dus la tejghea, am luat o farfurie și mi-am servit niște orez. De cealaltă parte erau felurile principale, aveau o mare varietate, dar am luat doar o omletă simplă. Celelalte feluri de mâncare aveau legumele și mi s-au părut prea picante pentru gustul meu. Spre deosebire de alți oameni, nu suportam alimentele picante. Tem râdea deseori de mine pentru că, deși aveam un fizic puternic, nu puteam face față picantului. Eram pierdut în gândurile mele despre mâncare, când am auzit pe cineva vorbind.

Hei, Khom! De ce durează atât de mult? Chiar încerci să iei niște orez sau aștepți să te iau la picioare?, spuse ticălosul, în timp ce eu stăteam încă în fața tejghelei de orez. M-am uitat repede la masa lor și i-am văzut imediat uitându-se la mine în timp ce râdeau. Știam bine că această insultă nu era pentru prietenul lui, ci pentru mine.

Deci ce mănânci azi?, spuse prietenul lui cu voce tare astfel încât să aud și eu. Celălalt băiat care a încercat, subtil, să mă insulte puțin mai devreme, s-a ridicat, a venit la masa mea și a spus.

Omletă. Dar ai grijă să nu agiți prea mult gălbenușul oului, ar putea să se scurgă.

Mi-am așezat lingura pe o parte a farfuriei și m-am uitat la ea o vreme. Când am observat ca s-au liniștit, am luat din nou lingura să mănânc.

Tocmai când am crezut că au terminat să își bată joc de mine, o altă voce a răsunat pentru ca urechile mele să poată auzi.

Hai să luăm mai mult orez!, urlă.

Hei! Nu vă faceți griji pentru orez, putem mânca cât vrem din el. Nu trebuie să ne grăbim ca cineva..., a subliniat ultimul cuvânt, făcându-mă să ridic o sprânceană.

Bine! Nemernicul ăsta va primi ceea ce merită.

– Ești un câine?, am pus lingura jos și m-am rezemat.

Ce ai spus!? O pocnitură puternică a venit de la masă, în timp ce ticălosul mârâia la mine.

Oh, îmi pare rău, ești bun la lătrat, așa că am crezut că ești un câine.

După ce am terminat propoziția, tipul s-a ridicat împreună cu prietenii lui.

Ai probleme cu mine?!, m-a amenințat nenorocitul.

Crezi că oamenii ca tine pot să mă sperie? Pur si simplu nu există.

Era atât de sigur pe sine pentru că știa că nu avea să mă înfrunte de unul singur.

– Ahh… Știi ce, cred că ești cu adevărat un câine. Deoarece câinilor le place să se miște în haite, i-am spus direct în față în timp ce mi-am băut apa și mi-am dus farfuria înapoi pe blat.

Al naibii de ticălos! M-a apucat de braț și m-a lovit cu pumnul în față. M-am clătinat puțin, dar am reușit să-l lovesc cu piciorul în lateral cu toată puterea mea.

Farfuria de orez pe care o țineam s-a împrăștiat pe toată podea, chiar și masa și scaunele erau acum împrăștiate. Eram pe cale să atac din nou când haita subordonaților săi m-a prins de brațe. Am încercat să-i împing, dar erau prea mulți pentru mine.

Celălalt tip a reușit să mă lovească în față în timp ce încercam să mă eliberez. Nenorociții ăștia jucau murdar!

PORSCHE! Nenorocitul pe care l-am lovit cu piciorul acum o clipă s-a întors și m-a lovit cu pumnul. Pumnul lui s-a ciocnit de maxilarul meu și m-a făcut să mă aplec în față. M-am eliberat din mâinile lor și când am făcut-o am aruncat cu pumni în stânga și în dreapta.

Opriți-vă! Opriți-vă!! Un strigăt puternic s-a auzit în toată cantina, dar nu a calmat atmosfera haotică.

Știam că am făcut o greșeală în a răspunde provocărilor, dar ei au fost întotdeauna primii care începeau. Nu se așteptau să îi las!

OPRIȚI-VĂ! DACĂ NU VĂ OPRIȚI, VĂ RAPORTEZ PE TOȚI!, țipă bătrânul bucătar. Unii dintre bodyguarzi ne-a despărțit unul de celălalt.

– Tu ai început, ticălosule!, am țipat la el, încercând să mă arunc din nou asupra lui, când am observat că picioarele mele nu ating pământul. Cineva m-a luat și m-a târât afară din cameră. Pe drum, m-am tot străduit să mă eliberez din mâinile lor, dar ei se luptau la fel de mult ca și mine. Nenorociții s-au îndreptat spre etajul doi și am știut imediat unde mă vor duce. Furia mi-a dispărut automat în timp ce mă uitam la ușa camerei lui Kinn. Au deschis ușa și m-au târât înăuntru.

D-le Kinn, bodyguardul dumneavoastră a lovit din nou o altă persoană, a spus tipul.

M-am încruntat și l-am privit șocat.

Uff… te-am lăsat să pleci de un minut, Porsche, spuse el obosit.

Întreabă-ți subalternii! Nu doar pe mine!

Ce se întâmplă??? De ce dă vina doar pe mine? Nenorocitul a început primul. M-a lovit cu pumnul.

– Porsche!!! Ți-am spus, nu crea probleme aici, nu-mi place haosul, a țipat Kinn la mine înainte să pot protesta.

Hei! Ce naiba, de ce eu sunt singurul care să-și asume vina! Subordonații tăi sunt cu adevărat extraordinari, cu adevărat chiar nebuni!!!

De câte ori a refuzat să mă asculte? Fie că era vorba despre un nenorocit de pește sau de vreo altă nenorocită de chestie, orice mizerie în casa asta a fost întotdeauna cauzată de mine.

Întotdeauna am urât sentimentul de a fi învinovățit când nu greșeam, ci pentru greșeala altcuiva.

Băieți, ieșiți afară..., mi-am dat ochii peste cap obosit, atunci când Kinn i-a dat afară din cameră.

La dracu!, am zis, lovind canapeaua lui Kinn, făcând-o să se ciocnească de perete.

Porsche!!! Se auzi un sunet puternic când Kinn lovi cu putere în masă. S-a ridicat și s-a uitat la mine, iar eu îl priveam cu aceeași privire feroce.

Nu mă mai pune în situația de a avea de-a  face cu lucruri de genul acesta!!, a spus el, arătând cu degetul spre mine.

În cele din urmă, Kinn pe care îl știam se întorcea.

Ești un idiot!! Meriți să fii numit șef, fiind atât de încăpățânat cu oamenii tăi?, i-am răspuns cu voce tare.

Kinn s-a repezit spre mine, m-a prins de guler și m-a tras spre el, strângându-și pumnii. Fața înfuriată nu m-a speriat deloc. Mi-am ridicat pumnii în același mod în care am continuat să ne privim în ochi fără oprire, înainte de a începe să ne lovim…

Cioc… Cioc

D-le Kinn, a sosit a doua familie, a spus băiatul și a plecat.

Kinn a respirat adânc, făcând tot posibilul să-și ascundă furia și apoi s-a uitat la mine.

Dacă nu taci din gură, te omor. Jur pe Dumnezeu că te voi omorî, la naiba!, mi-a spus înainte de a-și ajusta costumul și de a părăsi camera.

Ia actele de pe masă și urmează-mă, spuse el pe un ton controlat, dar cu o amenințare ascunsă.

Neputând să-mi stăpânesc furia, am lovit peretele. Pumnul a fost puternic, dar nu simțeam durerea. Tot ce am simțit a fost mânie, mânie față de Kinn.

Crede că mi-e frică de amenințarea lui? Am închis ochii și am încercat să mă calmez.

Am luat hârtiile de pe masă și am ieșit.

Mergeam pe hol când l-am văzut pe Kinn salutând doi bătrâni și un băiat.

Tatăl tău nu e astăzi aici?, spuse o voce adâncă. Kinn a clătinat din cap ca răspuns. Am stat în spatele lor cu ceilalți bodyguarzi.

Va fi aici într-o oră. Ai mâncat deja?, întrebă Kinn politicos.

Fir-ar! Nu puteam gândi corect. Încă simțeam furia curgând prin mine în fiecare clipă în care-i vedeam chipul lui Kinn.

Ce e cu atmosfera asta? Era atât de plictisitor încât mă irita.

Vă rog să-mi acordați o clipă ca să primesc documentele, i-a spus el gazdei și s-a uitat spre mine. M-am încruntat, m-am apropiat de ei și i-am trântit hârtiile pe masă. Kinn m-a privit de parcă aș fi făcut ceva greșit. M-am uitat la chipurile oaspeților, care nu avuseseră nicio reacție.

Apoi m-am uitat la Kinn și i-am aruncat o privire ciudată.

– A sosit mâncarea, a spus chelnerița, făcându-ne cu mâna.

M-am uitat la ea confuz, iar ceilalți bodyguarzi mi-au făcut semn.

Du-te și ia-o pentru Dl. Kinn. Am înțeles ce spunea și am luat tava de la chelneriță. Am pus mâncarea pe masă și oaspeții din fața mea s-au uitat la mine. Același băiat mi-a făcut semn.

– Servește-mă. Am închis ochii încercând să mă abțin.

Kinn s-a uitat la mine și a spus:

Servește bătrânilor ceai, ceva dulce pentru Vegas și o ceașcă de Americano pentru mine, spuse Kinn cu o voce catifelată, verificând documentele din mâinile sale. Am reușit să iau cafeaua, eram cât pe ce să i-o pun în față, dar când i-am văzut chipul, furia care se potolise a crescut din nou. Am pus cafeaua Americano lângă mâinile sale, dar i s-a vărsat pe mâneci.

La naiba!, spuse Kinn, în timp ce își scutura mâinile, pătând hârtiile.

Mi-a aruncat o privire aprigă și apoi s-a uitat la oaspeți. Erau în stare de șoc. Kinn s-a uitat imediat la mine și a spus…

– Ce dracu faci?

Nu am făcut-o intenționat.

Am simțit că nu mă pot descurca. Furia mea a început să se transforme în vinovăție pentru că făcusem ceva greșit în fața altora.

– Vei fi amabil, nu!?, a întrebat pe un ton puternic, dar calm. Ochii lui continuau să mă privească fără încetare.

Hei, îmi pare rău. De ce ești atât de serios?, am întrebat cu o expresie normală.

Au fost râsete, care au atras atenția lui Kinn și a mea.

Oh, în casa asta îți antrenezi bodyguarzii foarte bine, Kinn trebuie respectat, hahahah. Râsetele izbucniră în sala mare. Kinn se întoarse cu un zâmbet larg. S-a uitat la oameni și s-a ridicat de pe scaun, a lăsat capul în jos și a spus.

Acordați-mi un minut, mai întâi mă duc să mă schimb. Dacă aveți nevoie de ceva, puteți să le cereți lor, tata va fi aici în curând, spuse Kinn pe un ton neutru, apoi s-a întors spre mine să-mi spună.

– Tu, urmează-mă. M-am speriat din nou de ochii lui Kinn. S-a uitat la mine cu mai multă brutalitate decât atunci când era gata să mă sufoce. Ochii lui arătau ca ai cuiva, care era pe cale să ucidă, ceea ce m-a făcut să oftez și am intrat în cameră.

De îndată ce ușa s-a închis, s-a întors imediat și s-a uitat la mine cu o furie neașteptată.

O palmă puternică a venit din mâna lui, fața mi-a tremurat violent, trupul mi s-a zguduit, eram pe cale să cad. Fața mea era amorțită și am simțit coborând un lichid cu o aromă de fier care mi-a umplut gura. Mi-am atins ușor fața cu mâinile mele. Înainte să-mi pot recăpăta echilibrul, m-a împins cu putere până am căzut pe canapea.

Ce faci?, am urlat la el. Mi-a blocat mișcările și mi-a strâns brațele atât de tare încât m-a făcut să mă zvârcolesc.

Poți să te comporți cum vrei, dar nu o poți face în fața altora! Mi-am pierdut demnitatea în fața familiei mele din cauza ta!!! Te-am avertizat să nu vorbești! O să te lovesc!

Corpul meu a fost aruncat și izbit de perete până aproape că am leșinat. Am încercat să mă mențin conștient și m-am uitat la el.

Ai terminat!?! La naiba!!! Nu mă vezi ca pe garda ta de corp! Deși nu greșesc, m-ai ascultat vreodată?! Nu vreau să mă port prostește, la naiba, totul depinde de tine. Știu cine sunt și știu cine ești tu. Dar m-ai ascultat vreodată? M-ai văzut făcând necazuri, dar nu m-ai întrebat niciodată nimic. Gărzile tale vin întotdeauna să instige primii, dar tu îi susții. De fiecare dată spui că am făcut ceva greșit și mă învinovățești. Nu m-ai respectat niciodată, așa că nici eu nu te respect, pentru că nu te-ai purtat niciodată corect cu mine!

Am răspuns cu cea mai lungă propoziție pe care i-am spus-o vreodată și am i-am zis deschis tot ceea ce simțeam.

Uram nedreptatea.

Știam, nu ar fi trebuit să fac multe dintre lucrurile care au cauzat probleme, dar a fost vina mea de la început?

Chiar dacă spui că greșesc, eu rămân șeful tău, responsabilitatea ta este să faci ce-ți spun eu, nu ai dreptul să negociezi!, a spus el, uitându-se la mine fără să se oprească.

Ochii aceia dădeau semne că furia dispăruse.

Crezi că, acum, că mi-ai făcut asta, că m-ai plesnit, pot să te respect?, am spus, împingându-i corpul. Dar de data asta m-a luat de braț și l-a întors la spate.

– Dacă nu poți accepta, poți pleca! Dar dacă rămâi, nu te purta urât în fața altora!!, mi-a spus și mi-împins din nou pieptul.

M-am îndepărtat, nu am mai vrut să abordez acel subiect.

– Crezi că, dacă ești șeful, poți face orice? Și eu sunt bărbat!!, m-am întors și am închis ușa, după ce vocea puternică a ieșit din cameră.

Dar nu am vrut să-l văd și am preferat să îl evit. Nu că nu aș putea lupta, dar eram epuizat și nu voiam să mai stau acolo. Tensiunile noastre nu se terminaseră încă și nu am vrut să ajung până la punctul de a ne omorî.

De ce a trebuit să trec prin toate astea?

Uram să mă simt atât de dezamăgit, nu vedeam o cale de rezolvare.

Urăsc acele cuvinte denigratoare! Mă declar învins!!!

Am mers în parc, am aprins o țigară și am încercat să mă calmez cât mai mult.

Eram furios. Am vrut să dau foc la toată casa pentru a supraviețui. Am stat cu picioarele încrucișate rezemat de perete. M-am uitat furios în jur până când privirea mea s-a ciocnit de silueta unui băiat de gimnaziu. Avea o carte cu benzi desenate deschisă în mâini, dar privirea lui era asupra mea.

La ce te uiți!? Îți voi scoate ochii, am spus cu furie și iritare.

Nu știam al cui fiu era. Ar putea fi un servitor în casa asta? 

Când am terminat fraza, băiețelul a băgat benzile desenate în geantă, s-a uitat speriat la mine și a fugit în casă.

Mi-am aprins a treia țigară și am început să mă relaxez puțin. Recunoșteam că i-am vorbit nepoliticos lui Kinn, dar nici el nu ar fi trebuit să mă plesnească. Nici măcar nu fumasem jumătate din a treia țigară, când am auzit un strigăt din depărtare.

– Porsche, te cheamă Dl. Kinn. Am clătinat din cap, am aruncat țigara pe jos și am stins-o strivind-o în mod repetat cu piciorul ca și cum ar fi fost fața lui Kinn.

M-am întors, urmându-l pe bărbatul care mă strigase. Am crezut că îmi cere să stau în spate și să mă uit la ei ca înainte. Dar când am intrat am văzut că toți oaspeții, Kinn și Dl. Khorn, aveau ochii pe mine de parcă mă blestemau.

Mai ales oaspetele în vârstă. Am întors capul și l-am văzut pe băiatul, care citea cu puțin timp în urmă benzi desenate, cum îl îmbrățișa pe bătrân. Aveam un sentiment rău că voi avea din nou probleme.

Tată! Nenorocitul ăsta mi-a spus că o să mă plesnească și că o să-mi scoată ochii!, a spus băiețelul,  arătând spre mine și am înghițit pe ascuns.

Este adevărat, Porsche?, m-a întrebat Khun Korn cu o voce furioasă. Nu am răspuns. Nu puteam decât să dau înapoi și să accept.

Oh… Îmi pare rău, Macau.

Îmi pare rău!, am spus-o pe un ton neutru.

Salută-l formal pe fiul meu!, spuse vocea adâncă a bărbatului, care îl îmbrățișa pe băiat. Am cedat situației cu toată presiunea din cameră. Mi-am ridicat mâinile, m-am alăturat lor și am vorbit din nou.

Îmi pare rău…

De ce nu ți s-a schimbat tonul vocii? M-am simțit foarte stânjenit de această situație, am făcut o expresie atât de obosită încât Dl. Khorn a vorbit.

– Bine, e în regulă. Lui Porsche îi pare rău, poți pleca Porsche.

Doar atât? Macau se va simți jignit!

– O să am grijă de oamenii mei. Porsche pleacă!, a tăiat-o scurt Dl. Khorn.

Eram pe cale să părăsesc camera, când mi-am dat seama că și altcineva exagerase atât de mult, încât Dl. Khorn trebuia să-l mustre.

– Du-te sus. 

De ce mă urmărea Kinn?

M-a tras ușor de braț și m-a lăsat să intru în camera lui. Când ușa s-a închis, atmosfera a revenit tensionată.

Serios, într-o singură zi, pot fi atât de nervos?

Uffff… Se auzi un oftat puternic. A intrat înăuntru, și-a încrucișat brațele și s-a rezemat de masă. Expresia lui era încă nervoasă, dar nu așa cum era înainte.

– În prima zi, ai incendiat casa și i-ai ucis peștii lui Khun. A doua zi, i-ai lăsat să mă atace, m-ai lovit cu piciorul și te-ai îmbătat. A treia zi m-ai făcut să-mi pierd demnitatea în fața altora, m-ai făcut să te plesnesc și mi-ai amenințat vărul. Eh… ce să mai zic. Au trecut doar trei zile… trei zile de când ai venit aici și ai dat toată casa peste cap… 

Cele trei zile în care am fost aici m-au trimis și pe mine la nebuni. Nenorocitule!

Stau aici, ascultându-l. Sunt atât de obosit încât aș vrea doar să închid ochii, să alunec spre moarte și să nu mă mai trezesc niciodată!

Mă alungi?!, l-am întrebat, la rândul meu, cu voce joasă, de parcă aș fi fost epuizat.

Te întreb, nu mă poți respecta măcar puțin? Chipul obosit al lui Kinn se ridică spre mine. Tonul lui nu era al cuiva care țipa, nici al cuiva care era furios, era doar dezgustat.

Așadar, ce-mi zici despre tine? Poți să faci același lucru? De ceea ce mi-ai făcut în fața oamenilor tăi, îmi amintesc totul! M-am gândit la momentul în care izbucnirile și insultele lui m-au lovit puternic.

Din moment ce este așa, cum pot să îl respect?

Deci, te vei răzbuna pe mine!, zâmbi ușor Kinn.

Nemernic încăpățânat, n-am cunoscut pe nimeni care să se poarte ca tine!!!, a spus încrucișându-și brațele înainte de a ofta.

Ei bine, tu m-ai provocat primul!

Ce aș fi făcut să te provoc!?! Cineva ca tine nu își asumă niciodată vina… rasă de capră!, i-am răspuns imediat lui Kinn, care se afla în fața mesei. A tras aer în piept și a venit spre mine.

– Ți-am spus să nu mă testezi. La sfârșitul propoziției, m-a tras înainte ca eu să-mi pot controla corpul și m-a aruncat cu spatele pe canapea. Silueta înaltă s-a repezit spre mine și mi-a acoperit gura cu mâinile lui, a rămas pe canapea până când am putut a respira.

Hei ce faci? !! Am încercat să mă întind și să-l împing pentru a putea scăpa din strânsoarea brațelor sale, care erau îndreptate spre pernele canapelei de pe părțile laterale ale feței mele, și-a coborât corpul și s-a apropiat de mine.

Te fac să-ți amintești! La sfârșitul frazei lui, am decis că ar trebui să întorc capul și să închid ochii strâns. Mintea mea nu putea gândi ce să fac. Am simțit o respirație caldă curgându-mi pe gât și am simțit presiunea puternică a nasului lui în gâtul meu, încât mi-a dat pielea de găină. Sunetul respirației lui adânci m-a speriat și mai tare. Gura mea a țipat de parcă m-ar fi întrebat ce reacție avea corpul meu.

Ahh, rahat KINNN! Mi-am încordat corpul și m-am zvârcolit scuturându-mi gâtul pentru a scăpa de gâdilat, dar el m-a reținut, și-a pus buzele lui moi în colțul gâtului meu, apoi a supt ușor. Nu am înțeles ce se întâmpla în acel moment. Multe întrebări mi-au năvălit mintea. Gâtul mi-a devenit atât de ud de salivă, încât întregul meu corp tremura și era slăbit. Dar după un timp, am simțit durere, am intrat în panică până am țipat. M-a mușcat feroce de gât și m-a ținut strâns mult timp, refuzând să mă lase să plec înainte de a-și înfige dinții în pielea mea.

Mă luptam cu durerea și voiam să dispară. Kinn și-a ridicat capul și s-a îndepărtat de corpul meu. Rapid, mi-am pus mâna pe gât și am dat de sânge în locul unde mă mușcase.

Ești un câine turbat?!! Am făcut o grimasă de durere cu o expresie furioasă. S-a uitat la mine zâmbind, și-a băgat mâinile în buzunare și s-a rezemat de masă.

Am făcut ce mi-ai făcut tu!! a țipat el înapoi, cu fața părând mai fericită ca înainte.

Am luat o vază în speranța de a o arunca în capul lui, dar el a ridicat un deget îndreptat spre mine.

Dacă vrei să fii lovit din nou, trebuie doar să încerci!

Am trântit vaza de masa de sticlă, dar înainte să încep să-l insult, s-a auzit zgomotul ușii care se deschidea.

  • Nu poți să bați?, a întors capul și l-a întrebat Kinn pe fratele lui mai mare, care râdea fericit, în timp ce îl ținea de mână pe Pete, care părea foarte trist.

– Încui-o data viitoare!, a răspuns Khun, apoi l-a împins pe Pete în față cu o mișcare forțată.

– Kinn…

Ce s-a întâmplat?, întrebă Kinn, încruntat.

L-am adus pe ăsta în schimbul lui… Îmi place ăsta de aici, așa că îl voi lua, a arătat nenorocitul spre mine și s-a așezat pe canapea. M-am ridicat și am făcut semn spre mine.

Nu ți-a omorât peștii?, întrebă Kinn, încruntat.

Dar a spus că o să-l pălmuiască pe Macau și că o să-i scoată ochii. Așa că, îl iert!

Khun s-a aplecat spre mine, m-a luat de braț în timp ce bătea din palme, a făcut roată în jurul meu ținându-se de mine după care mi-a făcut acel compliment!

– Haide să mergem! Să ne întoarcem în camera mea. M-a apucat de încheietura mâinii și m-a târât direct la uşă.

D-le Khun, nu te mai  juca așa, a spus Pete. Dar treptat, ochii lui au devenit mai fericiți.

Nu mă joc. Îl vreau pe Porsche ca bodyguard. Idiotule! Ți-am spus să-i faci o glumă lui Macau, nu doar să-l tachinezi. Khun s-a îndepărtat de încheietura mâinii mele și s-a îndreptat spre Pete înainte de a-l apuca de cămașă și de a-l împinge spre Kinn.

Poftim! Ți-l dau ție! Și i l-a dat lui Kinn. Nu am putut înțelege situația.

– D-le Khun, vorbești serios, nu-i așa? Pete părea trist, dar fața lui zâmbea.

Am fost puțin surprins să-l văd aici, deși a spus că astăzi este ziua lui liberă.

Serios! Îl voi lăsa să-l plesnească pe Macau în schimbul lui Pete. Nu-ți face griji, eu sunt mereu în spatele tău. Prima propoziție a fost pentru Pete, a doua pentru mine. Apoi m-a luat din nou de încheietura mâinii și am ieșit pe ușă.

– Așteaptă!, se auzi vocea lui Kinn.

Ce? Nu mă poți opri! Ca frate mai mic, trebuie să te sacrifici pentru mine. Să nu uiți asta!

Nu… doar ia-l, nu-l voi vrea înapoi. Kinn a zâmbit și s-a uitat la mine. Pete ridică două degete și făcu semnul păcii cu un zâmbet larg pe față.

Foarte bine! Când s-a terminat, am fost imediat târât prin cameră.

Despre ce e vorba?! De ce îmi sunt zilele atât de obositoare!?! La naiba!!

Ce ar trebui să fac, D-le Kinn?, întrebă Pete.

Poți să aștepți până când vei simți că tremură casa, spuse Kinn și clătină din cap râzând.

 

~Ăștia doi ne vor scoate din minți~

 

Care este reacția ta?
+1
1
+1
1
+1
0
+1
2
+1
0
+1
0
+1
0
Mafiotul și bodyguardul

Mafiotul și bodyguardul

Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător:
  Dacă ați aterizat aici, sunteți pe cale să vă aventurați în lumea mafiotă, criminală și, evident, BL a poveștii KinnPorsche! Acesta este un roman pentru adulți, cu mult sex, în  care se vorbește despre droguri, prostituție și violență. Deci, dacă alegeți să îl citiți, este pe propriul vostru risc! P.S.: traducerea a fost făcută din Italiană și Engleză! În rest, lectură plăcută!   DESCRIERE   Al doilea fiu al mafiei, Kinn, este atacat de agresori care îl forțează să fugă, până când îl întâlnește pe Porsche, un tânăr student angajat ca ospătar cu jumătate de normă într-un club de divertisment, căruia îi cere ajutorul. Porsche, care este campion la arte marțiale, decide să se implice și îl ajută pe Kinn să scape. Datorită abilităților sale extraordinare de luptă, Kinn vrea să-l angajeze pe Porsche ca bodyguard personal. Cu toate acestea, Porsche pare foarte reticent în a accepta oferta de muncă. Dar poate oare să refuze cu adevărat? Ce se întâmplă când un șef mafiot decide să te aibă cu orice preț?   Autor- Daemi Traducător- Sunny Colaborator- Maria Proofreading și corectare-  Buburuza 44 Capitole + Speciale   PS. ♥ Este prima nuvelă tradusă pe blogul Nuvele la Cafea ♥

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset