Întrebări
–Porsche-
Scena din fața ochilor mei mi-a împins răbdarea la limită atunci așa că am trântit ușa în urma mea. Chiar dacă îl văzusem pe Kinn ridicându-se de pe canapea când plecam, nu mă așteptam să vină după mine. Totuși, nu era niciun semn că mă căuta. Am ieșit din casă cu inima tremurândă și cu încheieturile aproape albe din cauza pumnilor strânși.
La naiba! Am simțit că sunt lovit brutal de un buștean.
Dacă ar fi venit să-mi explice că am înțeles greșit scena pe care tocmai o văzusem, m-aș fi putut abține și l-aș fi ascultat. Dar nu, nu aveam de gând să devin agitat și exagerat de dramatic ca un personaj dintr-o dramă thailandeză.
Am încercat să merg calm și am încercat să procesez imaginea pe care tocmai o văzusem. Am căutat toate motivele logice, deoarece ceea ce vedem ar putea să nu fie întotdeauna ceea ce credem…
Dar dacă durerea a ajuns atât de departe, iar Kinn nu a venit să-mi dea explicații, nici măcar să-mi spună că am înțeles greșit, atunci poate că lucrurile trebuiau să fie exact așa cum erau.
La naiba! Doare atât de tare!
Dar dacă mă gândesc mai bine, Kinn nu avea nicio obligație să-mi explice ceva și să-mi spună ce s-a întâmplat sau să iasă și să mă facă să înțeleg.
Nenorocitul dracului! Ești un prost, Porsche! Ceea ce simți acum este dezgustător. Nu vezi cum arată Tawan și Marsh? Cum îndrăznești să te compari cu ei doi?
Nu era o noutate pentru mine că Kinn era un playboy. Cum aș putea avea încredere în acest nenorocit? Cum aș putea să cred că mă place și că simțea același lucru față de mine când am știut de la început că este un nenorocit de playboy?!
Dumnezeule! Nu-mi place! Acest lucru este penibil!
În timp ce încercam să suport acea situație de rahat și să-mi accept sentimentele pentru el, deși voiam să îl uit, l-am dorit și mai mult.
– Unde te duci, Porsche? m-a întrebat Arm în timp ce ieșeam pe poartă fără să-i răspund la întrebare.
Nu mai puteam să stau acolo. Dacă aș fi stat mai mult, aș fi avut sentimente pe care aș fi vrut să mă forțez să le uit.
Doare al naibii de tare. Îmi făcea genunchii slăbiți de parcă eram pe cale să mă prăbușesc la pământ. Voiam să eliberez toată acea energie, care se revărsa din pieptul meu. Am vrut să scap de acele sentimente de rahat.
M-am forțat să mă țin pe picioare și să merg pe drumul scurt pe stradă, fără să îndrăznesc să par slab în fața gardienilor necunoscuți de la poartă. Ar fi fost prea jenant.
Am luat taxiul și m-am dus acasă la Tem doar cu telefonul în buzunar. Voiam să merg acasă, dar în acel moment îmi doream să fiu cu cineva cu care să nu mă simt așa singur.
De ce cedasem atât de ușor în fața lui Kinn? Acel sentiment era atât de real încât îl simțeam curgând în fiecare celulă a corpului meu. Era prima dată când mi s-a întâmplat. Să iubesc pe cineva nu numai fizic, ci și mental. Aș putea spune sincer că niciodată nu mi-am dedicat sentimentele cuiva atât de profund. Chiar dacă aveam prieteni, nu m-am simțit niciodată atât de pierdut. Complet pierdut. Nu aș fi putut lupta cu tot ce aveam în minte. Kinn era peste tot în sistemul meu. Era ca un hoț în noapte, care îmi escalada pereții, apoi închidea ieșirea și mă încuia pe dinăuntru. Era cineva care putea să-mi spargă sentimentele din inima mea.
Devenise o persoană atât de specială încât a trebuit să simt durerea aceea chinuitoare din cauza lui. Părea că cineva luase o piatră și mă lovea în piept tot timpul.
M-am dus la ușa lui Tem, am avut noroc că șoferul de taxi putea accepta plăți prin telefon, așa că nu a fost o mare problemă. Știam că pot apărea în fața lui ca un mort, în plus, ajunsesem acolo fără să-i spun nimic și fără să mă informez dacă este sau nu acasă.
Am bătut năucit la ușă. Trebuia să mă descurc singur cu acel sentiment?
– Ah… Tem a venit în fugă pe nerăsuflate cu un rânjet larg, dar a rămas imediat tăcut atunci când mi-a văzut fața.
– Ești ocupat? l-am întrebat pe prietenul meu, uitându-mă în jur.
– Ce faci aici? Era puțin confuz înainte de a mă întreba îngrijorat. Așa că am intrat în cameră și m-am așezat obosit pe canapea.
– Trebuie să-ți cer o favoare, pot să stau aici în seara asta? am întrebat cu voce joasă, cu capul sprijinit pe canapea și cu ochii închiși.
– Bine, ce se întâmplă? S-a apropiat repede și s-a așezat lângă mine.
Nu am răspuns pentru că nu știam cu ce să încep. Ce simțeam? Tristețe? Regrete? Aveam inima frântă? Dintre aceste trei lucruri, pe care am avut dreptul să le simt? Tristețe? Mi-am adus aminte de Kinn.
Regrete pentru că l-am văzut cu altcineva? Sau aveam inima zdrobită? Pentru că mă gândeam în sinea mea că…
Stop!! Idiotul naibii!!!
Cu cât mă simțeam mai trădat, cu atât mă simțeam mai prost.
– Ești în regulă? Mai întâi întinde-ți hainele. Tem m-a frecat ușor pe umăr și a ieșit pe balcon pentru a-mi agăța hainele. Din când în când îmi arunca câteva priviri.
M-am simțit epuizat. Ce ar trebui să fac după asta?
Am ridicat telefonul ca să-l verific, speram în adâncul sufletului meu că măcar va încerca să mă contacteze, dar nu era nimic. Doar mesajul de la fratele meu care mă anunța unde și ce făcea. A fost bine ca a dormit la un prieten, altfel aș fi fost îngrijorat să-l las singur în casa aia.
Deci ce ar trebui să fac? Nu vreau să mă întorc acolo.
Dacă m-aș întoarce, nu aș putea uita acel sentiment nebunesc. Și nu mai suportam să văd fața acelui nenorocit pentru că erau atât de multe lucruri la care trebuia să mă gândesc. Cât despre persoana care a încercat să mă răpească, poate că neșansa și ghinionul pe care îl aveam a fost din cauza faptului că cunoșteam acea casă.
– Hai să bem niște alcool! i-am spus lui Tem că arăta ca un idiot, care se plimba prin casă reparând tot ce vedea nepotrivit.
– Unde mergem? a întrebat aprobând propunerea mea.
– Vreau să beau, dar nu vreau să merg nicăieri, am spus, sprijinindu-mă cu disperare de spătarul canapelei.
– … Deci… lasă-mă să-l sun pe Jom ca să-l aducem aici. Am dat din cap în semn de acord cu ideea nenorocită. A reușit să-l sune pe Jom și să comande niște băuturi alcoolice online.
Au ajuns mai multe feluri de alcool. Tem a pregătit paharele și farfuriile în timp ce eu m-am așezat având capul încurcat cu gândurile mele, așa că nu nu am mișcat un deget ca să ajut.
În scurt timp, a sosit Jom, căruia nu i-a păsat că a fost prins de portar și a strecurat niște alcool în geanta lui neagră. Mă uitam în gol, spre perete, astfel că nici măcar nu am observant că Jom îmi făcea semn cu mâna. Amândoi m-au văzut nemișcat și lipsit de reacție, dar nu au îndrăznit să facă glume pe seama mea sau altceva. În schimb, ei au pregătit băuturile.
În trecut, nu am înțeles niciodată că acele suflete pierdute au fost rănite după o despărțire. Nu mai simțisem niciodată o asemenea durere, așa că habar n-aveam cum să fac față acestei dureri chinuitoare. Părea că am un nod în piept, dar am încercat să mă abțin ca să nu mai par jalnic. Mi-am ridicat paharul cu alcool și l-am aruncat pe gât în timp ce prietenii continuau să-mi umple paharul. Nu fusese niciodată gol, nici măcar pentru o fracțiune de secundă. Tem se mișcă de parcă ar fi lucrat la club, amestecând băuturi. Cât de neobrăzat părea.
Deci așa e să ai inima frântă, nu?
Lucrând la club, văzusem mulți clienți venind pentru a repara o inimă frântă și păreau să moară pentru asta. Obișnuiam să râd și să râd de ei de cât de slabi erau, dar acum știam cum e să mori de suferință.
Chiar simțeam că mor! La naiba!
– Bine, dacă vrei să te eliberezi, suntem aici să te ascultăm, a spus Jom, ridicând un pahar pentru mine. ticălosul. Nu l-am luat în serios pe Jom din cauza comportamentului lui amuzant, dar acum i-am văzut și cealaltă parte, cea serioasă.
M-am uitat la vinul din mâna mea, dar nu m-am putut concentra, așa că mi-am întors privirea instantaneu. Bărbia mi-a aterizat pe spătarul canapelei cu genunchii îndoiți pe perne.
– Înainte, nu am înțeles niciodată o inimă frântă. Sunt doar o persoană fără importanță pentru el, de ce trebuie să fiu trist?
Întrucât puterea alcoolului reușise să mă facă să vorbesc prostii, mâna lui Jom a înghețat în aer în timp ce era gata să bea o înghițitură de vin și s-au uitat amândoi la mine în același timp.
– Ce s-a întâmplat? Ce ai facut? mă întrebă nemernicul cu severitate. A pus paharul pe masă și s-a uitat serios la mine. M-am gândit la ceea ce făcusem pentru a mă afla în acea situație și doar gândul la chipul lui Kinn în mintea mea m-a durut.
– Nu ai fost niciodată așa. Porsche, ce ai făcut? a întrebat el și mi-am strâns buzele cu putere.
Da, nu am fost niciodată așa pentru că el mă schimbase. Kinn mă schimbase. M-a făcut să mă simt special, important și mi-a apreciat existența în această lume. Am rămas singur și amorțit atunci când părinții mei au murit, dar Kinn îmi adusese zâmbetul de pe buze. M-a făcut să mă simt protejat. Toată viața fusesem neputincios și singur, dar de când l-am cunoscut, el devenise acea persoană care era mereu lângă mine.
Chiar dacă era prea frumos și cochet, încât nu puteam avea încredere în el, să fiu alături de el m-a făcut să mă simt ușurat, de parcă aș avea în sfârșit pe cineva pe care să mă bazez. Cineva mai puternic decât mine. El mi-a deschis ochii și începusem să văd viața dintr-o altă perspectivă. M-a făcut să realizez cum e să mă îndrăgostesc de cineva cu adevărat, foarte tare.
Am descoperit valoarea cuvântului “iubire” datorită lui, dar chiar acel cuvânt mă rănea chiar acum.
– Mi-am făcut-o singur. Am fost prost. Idiot!! De ce trebuie să fiu atât de slab? mi-am spus dându-mi drumul sentimentelor și am întins mâna să iau o sticlă de vin, să o torn în pahar, să o amestec cu nepăsare și să o beau imediat până când prietenii mei au oftat și au țipat la mine.
– Hei! Calmează-te, ce e în neregulă cu tine?
– Nu-mi spune că e altcineva acolo? Sau te-a părăsit? Spune-mi sau mă duc să-l bat imediat! spuse Jom furios.
– Acum are pe altcineva, nu mai trebuie să fac nimic cu el. Am spus și am început să dau din cap pentru a alunga efectul amorțitor al alcoolului. Lacrimile au început să se strângă pe părțile laterale ale ochilor, dar nu am îndrăznit să le las să curgă în fața prietenilor mei.
– Dar înainte erați de nedespărțit. Era chiar să muriți împreună, ce s-a întâmplat? Ce-a fost asta? Un joc între băieți? Deci cine este cealaltă persoană?
– Eram ca toți ceilalți. S-a plictisit și m-a părăsit pentru cineva nou. Ce e nou în asta? Ce este atât de greu de înțeles? În timp ce vorbeam, am turnat mai mult alcool în paharul meu.
– Hei, te-ai lovit la cap și te-ai supărat? exclamă Jom șocat, iar Tem i-a dat o palmă cu putere.
– Huh? Poate? Am zâmbit în sinea mea pentru că ceea ce a spus el era corect. Kinn părea a fi un playboy și, totuși, am ales prostește să-l iubesc și să am încredere în el.
Nu trebuia să spună prea multe, încă mai puteam interpreta. Gusturile lui erau foarte departe de mine. Probabil că a crezut că e o joacă și că eram incitant.
Voiam să uit tot ce se întâmplase, dar creierul meu și-a amintit imaginea pe care o văzusem înainte. Era ca un cerc în capul meu care mă tot rănea.
Am băut pahar după pahar pentru a înmuia amintirea, sperând că fiecare pahar pe care l-am înghițit mă va ajuta măcar să-l uit pentru o perioadă scurtă de timp. Am vrut să uit durerea. Am început să simt amorțeala răspândindu-se pe tot corpul, dar rana era încă acolo.
Voiam să adorm și să mă trezesc cu vechea versiune a mea. Acel gen de persoană căruia nu i-a păsat niciodată de nimic în afară de el însuși. Cineva căruia nu-i păsa de nimeni. Cel care nu simte nimic și căruia nu-i este dor de cineva este atât de puternic. Îmi doream să fiu cineva care nici măcar să nu-și amintească de acea persoană. Eram obosit. Eram al naibii de obosit. Ar fi trebuit să mă opresc.
********************
Ziua următoare
M-am trezit amețit și îmi simțeam capul atât de greu. Gâtul și buzele îmi erau atât de uscate încât m-am dat jos de pe canapea sărind pe nenorocitul care zăcea ca și mort pe podea. Căni, farfurii și sticle de alcool erau împrăștiate peste tot. Firimiturile civilizației au presărat camera de parcă ar fi trecut un război mondial prin ea aseară. Am deschis frigiderul și am băut apă rece înainte să mă uit la ceasul de pe perete înainte să văd că era deja după-amiaza târziu, aproape seara. Cât de beat am fost aseară? Mi-a venit în minte o altă imagine în timp ce eram beat.
Am călcat cu grijă și am luat pachetul de țigări al lui Jom de lângă el. Am luat o țigară și m-am îndreptat spre balcon să fumez. Era destul de devreme și îmi umpleam plămânii de fum.
Noroc că era duminică după-amiază, altfel ar fi fost sfârșitul pentru mine. Unde dracu era Tem? Nu-l mai văzusem de când m-am trezit, așa că mi-am întins mâna spre telefon pentru a-i trimite mesaje să-l întreb dacă a ieșit. Ușa băii era deschisă, așa că era cu siguranță afară.
Dar înainte ca degetele mele să poată aluneca pe LINE, mi-a apărut în față o notificare de la Facebook și am înghețat. Am folosit rar acea aplicație și mă întrebam de ce păreau atât de multe notificări, așa că am intrat rapid să verific ce este.
Ce naiba? Ce este asta?
M-am încruntat și mi-am aplecat privirea asupra ecranului telefonului pentru a vedea starea mai clar. Când am publicat asta aseară? La naiba!!
PORSCHE PACHARA
Inima frântă, oricât aș bea, oricum nu va dispărea. A trăi ca și cum ai muri. Nu mai suport.
* cu o imagine neclară a unui pahar de alcool *
Ce am făcut? Nenorocitul dracului!
Nu i-am putut învinovăți pe Tem sau Jom pentru asta pentru că i-am văzut în fundal, ceea ce însemna că fotografia a fost făcută de mine.
Porsche, rahatule! Ce naiba faci?!
PETE PONGSAKORN: Unde ești?! Sună-mă acum!
ARM A-ARM: Atât de trist…
BEAM UDO DO: Uneori trebuie să renunțăm și să ne rănim ficatul și rinichii pentru ca inima să se odihnească.
T-TEAM : Felicitări!
BOSS BUSI : Apropoț de alcool, vreau să iau o pauză. Vorbind despre Iubire. Oh!
La naiba!! Amândoi prietenii, seniorii și juniorii grupului se adunaseră pentru a da like-uri și pentru a comenta pentru ca toți să vadă.
De ce fac asta? Este atât de jenant!
Am ieșit de pe Facebook și am intrat pe LINE unde erau o mulțime de notificări, dar ceea ce m-a amețit și m-a făcut incapabil să-mi iau ochii de la ecran a fost singurul nume pentru care eram atât de supărat.
[KINN: Unde ești?!]
[KINN: Porsche! Unde ești?]
[KINN: Nu poți pleca așa din casă!]
[KINN: Ce?!]
* Am atașat o fotografie cu postarea și legenda mea *
KINN: * Apel primit pierdut *
Fața mi s-a încins de jenă când mi-am dat seama că Kinn îmi văzuse postarea și citise mesajul. Nici nu voiam să știu ce simte acum. Trebuie să fi fost mulțumit că m-a băgat în mizeria asta. Dar atunci, de ce ar trebui să mă întrebe unde sunt? De ce i-ar păsa de răspunsul meu sau dacă eram mort pe undeva? A vrut să facă ceva nebunesc? Sau poate a terminat cu Marsh? Îmi venea atât de tare să-l insult!
La naiba! Destul! Nu te mai gândi la el! Doar se joacă cu sentimentele tale!
– Unde ai fost plecat?
M-am întors în cameră și l-am văzut pe Tem intrând pe ușă cu prânzul.
– Am cumpărat mâncare pentru noi. Du-te mai întâi să te speli pe față și apoi hai să mâncăm, spuse Tem în timp ce își folosea piciorul pentru a lovi și a-l trezi pe Jom. M-am spălat pe față în baie și apoi l-am văzut pe Jom întins pe podea. Era încă profund adormit în aceeași poziție, nemișcat.
– Am adus orez cu porc prăjit, îl poți mânca.
– Nu vreau să mănânc.
– Ar trebui.
Am dat din cap și am mâncat deși nu aveam chef. Aveam o mahmureală și încă încercam să rezist impulsului de a mă gândi la mesajele lui Kinn. Am vrut să acționez într-un mod normal, hotărât și indiferent cât mai curând posibil. Nu am vrut să rămân mult timp blocat cu lucruri nedorite în cap. Dar chiar și atunci, văzusem asta cu Marsh și Tawan și nu puteam scăpa de realitate.
– Hei, ești bine?
– Oh. Am răspuns fără să mă uit la prietenul meu care a venit să stea lângă mine.
– Nu știu ce să zic. Nu te-am văzut niciodată așa, spuse el.
– E în regulă, o să treacă curând. Am fost surprins de sentimentele debordante din mine.
– Tu… Îl iubești? întrebă Jom. Mâna lui a luat orezul și a început să-l mănânce și el. Am înlemnit la simpla menționare a lui Kinn.
– Nu ar fi trebuit să spun asta. Dar ai fost atât de tulburat aseară.
Chiar dacă nu mi-au spus, știam în ce stare m-am aflat aseară.
– Ce am facut? Am avut curajul să cer detalii. S-au uitat la mine cu o privire suspicioasă și am avut senzația că vor spune ceva despre Kinn.
– Ei bine, l-ai tot insultat. Nenorocitul s-a oprit fără a continua, nu știam ce să-i spun.
– Ce altceva? am întrebat eu ferm.
– Tu ai spus, Kinn… Cum ai putut să-mi faci asta? Din nou și din nou în felul acesta. Am oftat adânc, l-am urât și mai mult.
Nu te mai gândi la ticălosul ăla! La naiba! Ce ar trebui să fac?
– Dacă vrei să uiți totul, fă-o.
Dacă ar fi fost atât de ușor, aș fi făcut-o deja. Nu am vrut să mai suport durerea, am crezut că o iau razna.
– Dar alții spun că, dacă vrei să uiți pe cineva, trebuie să-ți găsești o nouă iubire. Jom părea să știe ceva, așa că a sugerat rapid o metodă pentru a depăși momentul.
– Deci, ce ar trebui să fac ca să găsesc pe cineva nou? am întrebat nevinovat.
Sentimentele mele pentru Kinn au înflorit fără să-mi dau seama. Și acum îmi spui să găsesc o nouă iubire? Glumești cu mine?
– Încearcă să-ți deschizi mintea, dacă te poți gândi la o altă persoană mai mult decât la el, atunci s-ar putea să uiți de asta.
– La cine să mă gândesc atunci? Am întrebat ceva la fel de stupid ca un copil înapoiat, care tocmai învățase ceva despre dragoste și i-a fost frântă inima brusc.
– Nong Ploy, primul an, sau Nong Som? Destul de drăguță. Am lăsat lingura jos înainte de a mă așeza pe scaun, rezemându-mă ușor pe spate. Gândindu-mă la ele am rămas șocată. Nu mai puteam privi femeile la fel. Nu arătau la fel ca înainte. Am încercat de atâtea ori, dar am simțit că nu mai am acel impuls pentru femei.
La naiba!
– Presupun că nu mai pot avea o prietenă, am spus sincer. Nenorociții au avut un schimb de priviri, apoi s-au întors cu fața spre mine. S-a produs o schimbare în mine. Simțeam diferit.
– Atunci ieși cu bărbații. M-am uitat la Jom imediat ce a terminat fraza. Îl acceptasem pe Kinn, dar mi se făcea pielea de găină doar gândindu-mă că alți bărbați ar putea să-mi facă anumite lucruri.
– Nu există nicio cale!
– Nu mă înnebuni. Vrei să spui că-ți place doar Kinn? Nu este posibil să spui că dacă te simți diferit cu femeile, înseamnă că îți plac doar bărbații. Ar trebui să-ți deschizi mintea, spuse Jom serios și eu am dat imediat din cap în semn de dezacord. Nu eram atât de murdar! Nu am putut accepta.
– N-o să fac asta.
– Hei! Îți spun, dacă el poate avea pe altcineva, atunci poți și tu! Tem a spus-o de parcă ar fi făcut un plan bun.
– Vendetta?
– Nu, nu chiar. O vei face bine. Ce simți pentru el? Ochi pentru ochi, omule. Rănește-l așa cum te-a rănit și el. Arată-i că nu-ți pasă deloc și că nu este cineva care te-ar putea ucide. M-am tot gândit la ce a spus el, dar nu a fost diferit de răzbunare. Deci cum aș putea să fac asta? Dacă nimeni nu-mi stârnea interesul, acel plan era sortit eșecului.
– Firtează cu altcineva, încearcă să-l uiți și comportă-te normal. Bine?
– Ai nevoie de ajutor pentru a înțelege ceea ce spunem? Idiotule. Jom și-a pus lingura jos și s-a uitat la mine supărat.
– Despre cine vorbești?
– Hmm, hai să aruncăm o privire la cineva mai apropiat, bine? Tem a încercat să se gândească. Au spus că era atât de ușor de găsit pe cineva.
– Tu? l-am întrebat. Era ticălosul Kinn interesat de tipul ăla sau era invers?
– Eh! Dezgustător! Și-a frecat brațele în panică de parcă un roi de furnici ar fi mers pe pielea lui. Trebuie să fi spus cuvântul greșit.
– Deci cine?
– Jom.
– Nu, el nu face duș. Nici nu mă gândesc la asta, am spus coborând nasul.
– Deci, Earth este ok pentru tine? Îl cunoști pe tipul zgomotos de alături? A arătat cu degetul spre peretele camerei în timp ce eu clătinam în grabă din cap.
Tipului de alături îi plăcea să aducă oamenii în casă și să țipe. Probabil era un psihopat.
– Hmm, Beam? Un pic suprasolicitant, dar ar face-o.
– Este ca și cum ai alege un pește de la piață. Nu spun că o pot face cu oricine.
Nu eram precum Kinn care, atunci când avea chef, putea să o facă cu oricine.
– Nu vrei pe nimeni, deci care este preferința ta? Tem nu a renunțat la ideea de a găsi pe cineva cu care să flirteze. Am simțit că nu va funcționa, logica era nebună!
– Unul bogat! am spus în glumă. În mintea mea m-am gândit, ce mi-a plăcut la Kinn? Bogat? Ei bine, era bun la plată, dar era și cool! Mi-a fost din nou dor de el.
Oh! Dă-te naibii!
Trebuia să găsesc pe cineva așa cum a spus Tem? Mintea mea era confuză.
– Oh! Această persoană este ceea ce căutăm! a exclamat Tem, privindu-mi telefonul, care vibra de la un apel primit. Am ridicat telefonul și m-am uitat fix pe ecran când am văzut numele Vegas că mă apelează.
– Bună?
[Bună Porsche, ești ocupat?]
– Ce se întâmplă?
[Este vorba despre motocicleta ta. Mecanicul întreabă unde să o ducă.]
Oh, la naiba! Am și uitat de fata mea! Ei bine, dacă Vegas nu ar fi sunat, aș fi uitat.
– Hm, ar fi convenabil să o ducă la căminul de lângă universitate? am întrebat curios.
[Da, e bine așa. O voi face pentru tine imediat.]
Am închis și i-am trimis localizarea. Am împrumutat haine de la Tem pentru ca cel puțin să pară prezentabil. Evident, mărimea lui era complet diferită de a mea, așa că am găsit un tricou supradimensionat și niște pantaloni de trening largi. M-am simțit ca și cum m-aș fi îmbrăcat în pijama sau ca cineva care nu prea iese. Dar m-am gândit că nu voi avea nevoie de ceva mai bun pentru că aveam de gând doar să-mi iau cheile de la Vegas.
L-am ajutat pe nenorocitul acela să curețe camera și am insistat pe lângă Jom până când a acceptat în sfârșit să facă un duș. După un timp a venit Vegas și a sunat să mă informeze că el și mecanicul au plecat. În același timp, Jom a coborât cu mine să cheme un taxi.
Când am coborât, mecanicul și Vegas stăteau în picioare, în timp ce băiatul se uita la mine zâmbind. Mi-am luat rămas bun de la Jom și după ce taxiul a plecat, m-am întors la Vegas și mecanic.
Nu m-am gândit niciodată că va veni personal, mă așteptam ca mecanicul să-mi aducă motocicleta.
– Am pus mecanicul să schimbe motorul cu cel mai recent model. Apoi am spălat-o și lustruit-o pentru tine.
Am rămas uimit, uitându-mă la fata mea, care părea a fi o motocicletă nou-nouță. Arăta ca nouă și mult mai proaspătă. Noua culoare era grozavă, curată, iar motocicleta fusese actualizată la cel mai recent model, care era destul de scump.
– Nu… De ce ai… Poate că este…, am spus, scărpinându-mă pe bărbie. Părea prea mult, dar acel nenorocit mă făcuse să mă simt intimidat.
Dar la naiba! Cred că îmi place chiar acum! Dintr-o dată vechea mea motocicletă s-a transformat într-una nouă.
– Puțin. Vechea motocicletă a avut numeroase probleme, mecanicul a spus ca o mai puteai folosi puțin pentru ca până la urmă să trebuiască reparată din nou, așa că am luat inițiativa să o schimb cu un model nou. Sper că nu te superi, spuse Vegas cu mândrie. Nu mă consultase și am simțit o ușoară agresiune. Dar plătise pentru asta? Sau trebuia s-o fac eu? Dacă ar fi trebuit să plătesc, la naiba, i-aș fi spus să o ia cât mai repede.
– Cât costă? am întrebat.
– Nimic, am plătit eu pentru asta, a spus Vegas zâmbind și eu am ridicat imediat o sprânceană.
– Poftim?
A mers prea departe și asta m-a făcut să mă simt inconfortabil, dar buzele mele se transformau într-un zâmbet. Îmi plăceau lucrurile gratuite! Mă uitam de ceva vreme la această motocicletă, dar nu îmi permiteam să o cumpăr pentru că era atât de scumpă. Așa că, doar astăzi, o voi accepta.
Mecanicul a început să-mi explice schimbările pe care I le-a făcut fetei mele, împreună cu modul de îngrijire și întreținere a motocicletei. Vegas rămăsese și el acolo să asculte. I-a luat ceva timp mecanicului să-mi arate actualizările, inclusiv testarea motorului, rotirea accelerației și schimbarea vitezelor până când am fost foarte mulțumit de rezultat.
– Dacă întâmpini probleme sau orice dorești să mă întrebi, o poți duce oricând la service. Dacă nu mai e nimic altceva, vă rog să mă scuzați. Mecanicul l-a pus pe Vegas să semneze niște documente înainte de a se urca în mașină și a pleca.
– Porsche, vrei să testezi motorul? Vegas s-a întors spre mine, așa că mi-am dat seama că nu eram suficient de pregătit să conduc.
– Nu, mai bine data viitoare. Chiar dacă încercam să mă comport normal, durerea de cap mă ucidea și nu aș fi îndrăznit să conduc în acel moment.
– Ai băut mult aseară? Atunci pot să o încerc eu pe drum? Tu doar stai în spatele meu, ca să simți puterea motorului.
Am clătinat imediat din cap. De asemenea, felul în care eram îmbrăcat nu era prea potrivit. Arătam ca cineva care a fost la o săptămâna modei și apoi conducea motocicleta? Eram ca un idiot îmbrăcat în zdrențe.
– Cred că data viitoare ar fi mai bine.
– O, haide! vreau să încerc și eu. Vreau să aud cât de bine este să o conduci, a implorat Vegas.
– Dar arăt ca un… Mi-am întins brațele și m-am privit de sus și în jos. Nu arătam frumos și nu eram suficient de confortabil așa.
– Ești în regulă. Urma să-ți spun că te-ai îmbrăcat drăguț astăzi. Vegas și-a trecut ochii peste corpul meu și a zâmbit jucăuș. Își bate joc de mine!
– Dacă vrei să faci un test drive, o poți face singur. Nu prea am chef. I-am dat cheile și Vegas s-a urcat imediat. Era chipeș, așezat pe ea îl făcea să pară drăguț. Dacă Jom ar fi fost cel care o făcea, ar fi părut hilar.
La ce naiba mă gândesc?
– Atunci vino cu mine. Vreau să o testez pentru proprietarul său. Vegas s-a uitat la mine implorând. Habar nu aveam ce voia de la mine și cum aș putea evita asta. Am vrut să mă întorc în camera lui Tem și să mai dorm puțin pentru că mă durea capul.
Telefonul mi-a vibrat brusc în buzunarul pantalonilor, așa că l-am luat și am răspuns la apel văzând că este Tem.
– Ce se întâmplă?
[Ahhmm, vei termina în curând?] a întrebat ticălosul încet.
– O, sunt pe cale să urc pe ea.
[Huh? Ce faci?] nenorocitul părea confuz.
– Ce faci?
[Um, poți merge la mall-ul din apropiere pentru o vreme? Am nevoie de timp.] Nenorocitul nu putea vorbi tare. Am zâmbit pentru că știam ce vrea să spună.
– Stai, de ce ar trebui să fac asta? Am încercat să-l tachinez.
[Eu, uh… am o mică treabă de care să mă ocup… Pot?]
– Eh, două ore vor fi suficiente? O tură? Două? Am întrebat în glumă până l-am auzit țipând la celălalt capăt al firului.
[La naiba. Du-te!]
Am oftat în timp ce mă uitam la starea hainelor mele.
– Bine, dar te deranjează dacă stau la tine în seara asta? Sau ar trebui să merg la
Jom?
[Nu, voi fi singur în seara asta, e în regulă dacă rămâi. Dă-mi doar două ore. Mergi
mai întâi la o plimbare.]
– Te anunț când mă întorc, am spus și am închis apelul. Nici nu m-am gândit să-l întreb cu cine se întâlnește, deși îmi doream să aflu din ce în ce mai multe în fiecare zi. Se purta ciudat, dar e mai bine să aștept să se deschidă singur.
– Ce s-a întâmplat? Vegas s-a uitat la mine cu așteptare. Ochii lui sclipeau.
– Unde mergem? Am cedat evenimentelor și, în cele din urmă, am fost de acord să merg cu Vegas. Nu am avut de ales decât să merg cu al naibii încăpățânat. Nu l-am putut învinovăți pe Tem, doar îmi cerea o favoare. Am acceptat pentru că aveam nevoie de ceva de făcut în acele două ore.
Chiar dacă mă simțeam jenat să rătăcesc purtând așa ceva, cineva îmbrăcat corespunzător precum Vegas era cu mine, așa că nu ar fi trebuit să am nicio problemă, nu? Ar fi furat privirile tuturor, așa că era bine.
– La un centru comercial în apropiere? Cred că nu este aglomerat la ora asta, spuse Vegas în glumă. A spus că sunt drăguț și apoi m-a tachinat așa? Nu-mi venea să cred că Vegas are o latură distractivă.
Apoi s-a oferit voluntar să conducă motocicleta și mi-a spus să stau în spatele lui. Arăta ca un copil entuziasmat să încerce noua lui jucărie.
– Poți să conduci? l-am întrebat înainte să mă îndrept spre scaunul motocicletei.
– Da, l-am rugat deseori pe tatăl meu să-mi cumpere o motocicletă, dar nu a făcut-o niciodată, așa că am folosit adesea motocicleta unui prieten, spuse el în timp ce îmi dădea o cască, împrumutată de la o motocicletă parcată lângă a noastră.
Ce curaj! Ei bine, nu l-am putut învinovăți, aveam doar o cască.
– Doar mergi încet, iubita mea fuge, i-am amintit. Eram îngrijorat că cineva ca el, fără experiență adecvată de condus, ar putea deteriora motocicleta mea nou reparată.
– Bine, ține-te bine. S-a întors spre mine și a zâmbit. Am dat din cap, apoi am așteptat ca el să rotească accelerația și să pună motorul în viteză.
– Hei!! De îndată ce a apăsat accelerația, fața mea s-a izbit complet de spatele lui. L-am prins fără teamă de umăr cu ambele mâini și Vegas a râs de prostia lui, apoi a început din nou. Mi s-a părut atât de jenant, încât a trebuit să-l instruiesc cum să reducă accelerația.
După un timp, a putut conduce bine fără întrerupere și a învățat destul de repede. M-am uitat la Vegas prin oglinda laterală și arăta și el destul de plin de farmec. Un tip înalt, bine îmbrăcat, care conducea o motocicletă și făcea fetele să se agite pe stradă.
Chiar dacă arăta diferit atunci când mă uitam la Kinn, Vegas era la fel de bun. Nu putea să-mi facă inima să tremure așa cum o făcea Kinn, doar stând în fața mea, dar Vegas fusese bun cu mine și acum puteam să înțeleg motivul din spatele acțiunilor lui față de mine.
Să cred că mă place?
Mintea mi s-a întors la Kinn și m-am simțit inconfortabil fiind acolo cu Vegas. De ce m-am simtit vinovat? Nu făceam nimic nepotrivit ca el! La naiba!
Dar oare era adevărat că puteam să-l uit deschizându-mi inima către altcineva? Să nu mă gândesc la Kinn o vreme mă făcuse să mă relaxez, iar frământările din interiorul meu se potoliseră puțin.
– Vrei să mănânci? Sau vrei să faci o scurtă plimbare? a întrebat Vegas când am ajuns în parcare.
– Orice vrei tu, am răspuns.
– Atunci hai să mâncăm. Încă nu am mâncat nimic, a spus Vegas după ce mi-a zâmbit și am dat din cap ca răspuns.
– Ce zici de acest restaurant? Vegas arătă spre un restaurant italian destul de elegant. Mi-am îngustat ochii să mă uit la fereastră și m-am întors să-l privesc.
– Plătești tu? am întrebat sarcastic. Restaurantul ăla arată bine și scump, așa că dacă voia acolo, trebuia să știe că nu voi cheltui un ban.
– Am plătit deja pentru reparația motocicletei tale, nu? Și a fost mult mai scump, așa că, evident, plătesc și pentru asta, răspunse el zâmbind. Uitasem că familia lui era bogată și își cheltuiau banii de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Bine, am răspuns.
Apoi ne-am îndreptat spre restaurant cu Vegas mormăind despre ce alimente să comandăm. Părea foarte flămând, dar piciorul nici nu intrase în magazin când o figură cunoscută s-a apropiat de el.
– Vegas! O față strălucitoare s-a oprit zâmbind în fața lui Vegas, făcând o expresie stânjenită și uluită înainte de a zâmbi larg.
– Când te-ai întors? A ridicat mâna pentru a-l saluta pe nou venit. Am rămas nemișcat, uluit, uitându-mă la silueta subțire din fața noastră. Arăta vesel și radiant, diferit față de cum îl văzusem cu câteva zile înainte.
– A trecut o săptămână de când m-am întors.
Ochii lui aprigi s-au mișcat în direcția mea înainte de a-și încrunta privirea. S-a întors cu fața la mine și s-a uitat din cap până în picioare. Imaginea lui cu Kinn mi-a fulgerat în fața ochilor și am strâns din dinți enervat de felul în care mă ustura inima. Știam din felul în care mă privea că voia să-și bată joc de hainele mele.
La ce naiba te uiți?
– De ce garda lui Kinn este cu tine chiar acum? Tawan și-a încrucișat brațele și s-a uitat la mine.
– Oh, Porsche este prietenul meu. L-ai cunoscut deja? spuse Vegas nevinovat. Mi-am ținut privirea în altă parte, nu puteam să mă uit la el și nu voiam să-i sucesc gâtul drăguț. Privirea din ochii lui a fost jignitoare și ultimul lucru pe care am vrut să-l fac a fost să provoc o scenă și să-l fac pe Vegas să se simtă prost în timp ce era cu mine.
– Oh, l-am văzut cu Kinn zilele trecute, iar acum este cu tine. Habar nu aveam că oamenii lui Kinn sunt așa, spuse de parcă știa exact despre conflictul dintre cele două familii. Vorbea cu Vegas de parcă eu nu eram acolo. De ce mă trata așa? Nu aveam niciun rol în relația lor, nici măcar nu mă amestecam între ei.
– Înțeleg. Ești aici pentru o plimbare P’Tawan? Vegas părea să simtă tensiunea tot mai mare și a încercat să-i atragă atenția asupra unui alt subiect.
– Hmm, dar voi? Mergeți la plimbare, doar voi doi? Kinn nu e cu voi? a întrebat el strâmbându-se la mine. Nenorocitul ăla mă insulta, intenția era prea evidentă.
Ce știa el? Ce voia de la mine? Lui Kinn însuși nu părea să-i pese că nu mă vede, deci care era problema lui?
Dacă vrei să-l vezi atât de mult pe Kinn, întreabă-l pe Marsh! Sau poate celelalte jucării ale lui? Nu mai pierde timpul cu cineva atât de nesemnificativ ca mine.
– P’Tawan, de ce ești aici? Eu am venit aici să iau cina cu Porsche, a răspuns Vegas zâmbind. S-a uitat la Tawan și la mine alternativ, cu fața incomodă.
– Unde e Kinn? mi-a spus-o direct, apropiindu-se de mine. Pielea lui netedă, strălucitoare și fizicul minuscul m-au făcut să am mâncărimi la picioare. Am vrut să-l lovesc în față!
– Nu suntem vecini, am spus obosit. Dacă nu ar fi fost trecătorii și mica mulțime din jurul nostru, chipul lui arogant ar fi fost pe jos de mult. Nenorocitul ăla îmi punea răbdarea la încercare, care oricum nu era în cea mai bună formă la acea vreme.
– Deci asta înseamnă că Kinn este acasă. Atunci mă duc să-l văd chiar acum.
De ce trebuie să mi-o spui în față? Oriunde ai merge și orice ai face, e treaba ta! Ce dracu are asta de-a face cu mine?
Ceva dureros mi-a cuprins pieptul și m-am străduit atât de mult să-mi țin poziția, când am simțit că genunchii mei cedau din cauza emoțiilor, care îmi curgeau prin corp. Reușisem să mă comport în cel mai normal mod posibil.
– Dă-mi voie să te întreb… ce se întâmplă dacă nu-ți răspunde? M-am uitat la el și fruntea mi s-a ridicat inconștient. Colțurile gurii i se schimbau într-un zâmbet superior. Chiar dacă nu ar fi trebuit să fac asta, am vrut să mă cert rău la provocarea lui. Oamenilor ca el probabil le-ar fi frică să nu-și piardă imaginea. O spusesem în glumă pentru a-l tachina pe nenorocit și a-i vedea fața iritată și fusese destul de satisfăcător.
– E în regulă, Kinn îmi va răspunde la apel, spuse el în timp ce iritarea se simțea în cuvintele lui.
– Ei bine, atunci fă ce vrei. Și spune-i să nu-mi mai trimită mesaje. Mă duc acasă când vreau, am spus încrezător, cu un zâmbet ironic, dar în adâncul meu, inima mi se frângea. Oricâte cuvinte enervante i-am aruncat lui Tawan, durerea din piept continua să devină din ce în ce mai mare și mai adâncă. Kinn nu mă contactase de aseară și chiar dacă nu voiam, așteptam mesajul lui să mă întrebe unde sunt, cum sunt sau de ce nu eram încă acasă. Dar nu-mi mai scrisese și acest lucru m-a făcut să mă simt rău.
Tăcerea s-a lăsat între mine și Tawan, am stat acolo uitându-ne unul la altul.
– P’Tawan, scuză-ne, te rog. Porsche, mi-e foame. Vegas mi-a tras brațul în restaurant, întorcându-și capul spre Tawan în semn de salut. M-a împins să mă așez pe scaun până m-am așezat. A încercat să vorbească despre toate și a deviat subiectul pentru a atenua iritarea provocată de incidentul care tocmai s-a întâmplat. A comandat multă mâncare și am mâncat în tăcere. Abia mă puteam concentra pe mâncarea din fața mea, mă simțeam prost că făceam asta. A fost ca și cum m-am certat cu fostul iubit al cuiva cu care mă întâlneam în prezent, încercând să ne apucăm de gât pentru un bărbat pe care îl plăceam amândoi, dar a meritat? De ce făceam asta? Nu eram așa.
Cum aș putea să te uit dacă toate amintirile mele pândeau în jurul meu?!
Dacă ar fi vorbit cu mine, cel de dinainte, n-ar fi putut să mă privească nici măcar zece secunde că imediat l-aș fi bătut. La naiba!
Destul! Fără gânduri despre Kinn de acum înainte! Destul Porsche, te-ai săturat! Nu te mai gândi la el, nu te îneca în tristețe! Ești un bărbat! Ce ar fi de regretat? Te-a tratat ca pe un obiect, faci și tu același lucru! Din moment ce nu sunt nimic pentru tine, trebuie să-ți interzic să-mi influențezi atât de mult viața!
– Încearcă asta, îmi place. Este delicios.
A fost o bucată scumpă de carne de vită wagyu de calitate superioară pe care Vegas mi-a băgat-o în gură. Am întins mâna să trag carnea spre mine, dar mâna lui nu a lăsat furculița, întorcând-o de parcă ar fi încercat să mă hrănească. Și fără tragere de inimă am deschis gura.
– Este delicios?
Am dat din cap, mestecând. Sincer, nu m-am putut bucura de mâncare, totuși am încercat să mă autohipnotizez pentru a mă concentra pe cină, dar pur și simplu nu am reușit. M-am comportat normal, dar în adâncul inimii, mă dezintegram.
Tensiunea din piept persista. Mă gândeam la ce făceau Tawan și Kinn în acel moment? Se dusese acasă la ticălosul ăla? Erau împreună? Făceau…?
Nu! Termină, Porsche!
După cină, m-am plimbat o vreme cu Vegas vorbind vesel și eu ascultând și punând întrebări ici și colo. El zâmbea mereu, dar eu m-am simțit și mai trist. Cu cât încercam să îngrop imaginea lui, cu atât era mai clară în mintea mea.
Cu cât simțeam mai mult dragostea pe care o aveam pentru el, cu atât mă simțeam mai prost și cu atât mă durea mai mult.
A trebuit să-l conduc pe Vegas până la căminul P’Beam pentru a lua niște lucruri de care aveam nevoie pentru meciul de judo de a doua zi. Toate uniformele și echipamentul meu erau acasă la Kinn și nu aveam de gând să mă întorc acasă curând. Așa că am sunat să împrumut lucrurile lui P’Beam, inclusiv uniforma colegiului.
– De ce ați venit împreună? P’Beam a ieșit aducând lucrurile. S-a uitat la mine și la Vegas suspicios, apoi a zâmbit jucăuș.
– Tocmai am luat cina, spuse Vegas, evitând evident să răspundă la întrebare.
– Oh, cred că ți-am cerut să vii foarte des la sală în ultima vreme. Beam mi-a aruncat o privire sclipitoare, dar am păstrat o expresie stabilă și i-am luat repede lucrurile din mâini.
– Mulțumesc P’Beam, ne vedem mâine, am spus repede și am urcat pe motocicletă. Cât despre Vegas, s-a întors să ridice mâna către Beam, a pornit motorul și apoi a plecat.
– De unde îl știi P’Beam? Mi-am ținut fața pe umărul lui Vegas și l-am întrebat.
– Huh? Ce? Vegas a deschis viziera căștii și s-a întors ușor spre mine.
– Cum l-ai cunoscut pe P’Beam? Am țipat tare împotriva vântului care mi-a lovit fața și m-am apropiat de urechea lui.
– Oh, P’Beam a flirtat cu Macau. Venea des la noi acasă, așa că ne-am apropiat, spuse Vegas în glumă.
În ceea ce mă privește, am rămas uimit. P’Beam? Nu-mi spune că și tu…? De ce toți cei din jurul meu au aceleași gusturi?
– Eh! P’Beam?, am spus neîncrezător.
– Oh, dar el nu știe cum să curteze. Haha.
Nu mi-l puteam imagina pe P’Beam făcându-i curte lui Macau, acel băiat cu chip de idiot pe care voiam să-l plesnesc. De ce era lumea așa?
– Și acum? A încetat să flirteze cu fratele tău? Am devenit brusc curios. Vegas și-a întors capul ca să-mi audă vocea mai mult decât înainte.
– Nu, încă o face. Vezi, este îndrăgostit nebunește. Nu mi-l puteam imagina pe P’Beam cu Macau, arătând ca un cățeluș.
– Nostim, am spus chicotind.
– Da, Macau l-a insultat deja de mai multe ori. Dar nu m-am băgat niciodată între ei.
Credeam că Vegas a fost primul care a fost confuz, dar a vorbit despre P’Beam cu mare entuziasm. Am ascultat atât de atent până mi-am sprijinit inconștient bărbia de umărul lui.
– Nu pot să cred.
– Ghici ce, P’Beam obișnuia să-i cumpere lucruri lui Macau în fiecare zi.
– Nu-mi pot imagina.
Am încercat să ascult cuvintele lui Vegas. Fusese descrisă ca o scenă care mi-a creat pielea de găină.
P’Beam, nu m-am gândit niciodată că poți fi atât de curajos!
– Unde vrei să mergi în continuare? Vegas mi-a zâmbit când s-a oprit la semaforul roșu și s-a întors către mine înainte de a-mi regla casca. S-a înclinat să-mi atingă ușor fruntea, până când mi-am dat seama că era prea aproape, așa că m-am retras și m-am îndepărtat.
– Poți să stai, bine. Vegas mi-a aruncat o privire liniștitoare, indicând că era în regulă să-mi sprijin bărbia pe umărul lui. Dar nu am făcut-o. M-am insultat pentru că am fost nesăbuit, fusesem atât de prins să-i aud poveștile despre P’Beam încât am uitat de maniere.
– Mă poți duce înapoi la căminul lui Tem. Am spus ținând fața nemișcată în timp ce așteptam ca lumina semaforului să devină verde.
– Putem să mai stăm puțin? Vegas a aruncat o privire prin cască, dar eu nu i-am răspuns și m-am întors prefăcându-mă că nu i-am auzit întrebarea.
– Mulțumesc.
Vegas a parcat motocicleta în parcare. Mi-am scos casca, am coborât de pe motor și am stat lângă el.
– Dacă vrei un șofer într-o zi, sună-mă oricând. Vegas a oprit motorul.
– Dacă îți place atât de mult, de ce nu-ți cumperi unul? am spus încet în timp ce îmi întindea casca pe care o luase de la proprietarul de drept de lângă noi.
– Și dacă aș cumpăra unul, ai mai veni cu mine?
Ce naiba?
Mi-a aruncat o privire cuceritoare, dar eu nu sunt naiv să nu înțeleg ce a vrut să spună. Nu sunt prost! Ce crezi despre mine?
– Am înțeles. Mulțumesc foarte mult pentru ajutor. Mi-am luat rămas bun îngrabă și am reintrat în clădire. În timp ce Vegas nu era o alegere rea, sentimentele nu puteau fi ușor manipulate în acest fel. În plus, părea un pic dominator.
Sunetul de notificare de pe Facebook m-a făcut să-mi scot telefonul din buzunar și să mă uit la el.
Vegas Korawit vă trimite o cerere de prietenie.
M-am întors să privesc spre parcare prin peretele de sticlă al clădirii. Vegas ridicase telefonul pentru a confirma că mă adăugase ca prieten, așa că am confirmat fără să stau prea mult pe gânduri.
Am continuat să-mi răsfoiesc cronologia în timp ce așteptam să coboare liftul.
Vegas Korawit acum
“Poți să stai? Nu ma lăsa să plec. Știi că inima mea este cu tine acum.”
Am zâmbit la starea lui, nu avea nimic de-a face cu mine, dar nu m-am putut abține să nu zâmbesc. Câteva secunde mai târziu, numele căruia îi plăcea statutul ei m-a lovit în ochi: Kinn Anakin.
De îndată ce a plecat din gândurile mele, s-a întors din nou, făcându-mi iar durerea în piept. Doar văzându-i numele pe ecran m-a făcut să tremur. Am întins mâna spre lift și am apăsat numărul de la etajul lui Tem. Apoi am auzit un sunet de notificare
[KINN: De ce te-ai grăbit înapoi la cămin? De ce nu ai mers până la capăt cu el?]
[PORSCHE: Nu sunt ca tine nenorocitule!]
Nu știam de ce m-am grăbit să-i citesc mesajul ca un idiot. Emoții confuze au fiert în pieptul meu până în punctul în care am simțit că vreau să vomit. De îndată ce am ajuns la ușa lui Tem, am vrut să-mi arunc telefonul.
De ce trebuia să-mi scrie acum? După ce m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi un nimic, ce mai vrea acum?
[KINN: Coboară. Sunt jos.]
Am bătut la camera lui Tem și de îndată ce a deschis ușa, m-am repezit la el în cameră. Am aruncat hainele pe care le purtasem pe canapea înainte de a-I răspunde frustrat lui Kinn.
[PORSCHE: Tu nu ești tatăl meu, nu-mi da ordine.]
[KINN: Vino jos sau vrei să te trag?]
[PORSCHE: De ce? Ți-e teamă că Vegas mă va face să-ți înșel familia? Dacă da, vino după mine. Oh, nu trebuie să mă concediezi, plec eu, așa că nu trebuie să te deranjezi așa.]
Am tastat un răspuns lung în timp ce lacrimile au început să-mi ude marginea ochilor. Nenorocitul dracului!
Nu știam când a venit la Tem, dar trebuie să mă fi văzut cu Vegas. Mă certa ca înainte și nu-mi plăcea deloc. Acea situație ar fi trebuit să mă mulțumească așa cum au spus Tem și Jom, nu? Dar a adăugat doar mai multă durere la ceea ce simțeam deja. Trebuie să fie îngrijorat că îi înșelasem familia. Nu-i păsa deloc de mine.
Nu te mai gândi la asta, Porsche!
Telefonul a început să sune și numele lui Kinn a apărut pe ecran până când a trebuit să-l sting și să mă prăbușesc pe canapea. Nu mi-am putut explica ce simțeam în acel moment. Eram confuz, rănit și îndurerat, dar îmi doream și să-l văd pe Kinn, atât de tare încât îmi venea să mă lovesc cu capul de perete.
Bătăile în ușă ne-au surprins atât pe mine, cât și pe Tem. Ne-am uitat unul la altul cu uimire până când a făcut un pas înainte pentru a deschide.
– Tem, nu vreau să-l văd acum. Tem s-a uitat la mine și la ușa de la care venea ciocănitura constantă, știind foarte bine cine era.
– Mergi mai întâi în camera mea. O să am eu grijă de el. Am dat din cap către el, apoi m-am ridicat și am intrat în cameră, am încuiat ușa și m-am așezat pe pat. Ce ar trebui să fac pentru a scăpa de acest sentiment? Cât timp va dura să nu te mai gândești la el? M-a urmărit de data asta pentru că e supărat din cauza lui Vegas? Ar trebui să fiu fericit, dar nu sunt. Oare pentru că se simțea singur? A plecat Tawan? Dar Marsh? Deci, și-a amintit de mine pentru că se simte singur acum? Sau nu?
~Buburuza~
