S-a terminat
(Notă: nuvela însă continuă )
–Porsche-
– Te rog, pleacă.
– Porsche! Ieși imediat!
Vocile lui Tem și Kinn se suprapuneau în afara camerei. Tem a încercat să țipe la el ca să nu intre, deoarece Kinn continua să vorbească prostii în timp ce mă striga.
Părea familiar, dar era diferit în anumite privințe. Nu-l mai auzisem de multă vreme vorbind, înjurând și țipând în felul acesta. Doar știind că se afla la câțiva pași de mine îmi făcea inima slăbită. Senzațiile de furnicături care mi se ridicau în piept m-au făcut să mă simt inconfortabil. Era doar sunetul vocii lui, de ce reacționam eu așa?
M-am speriat când ușa dormitorului a fost spartă violent. Gândul la chipul lui Kinn care îmi rămăsese în minte a dispărut pentru scurt timp. Sentimentul de îngrijorare s-a trezit imediat. Nu eram încă pregătit să îl înfrunt în acel moment.
Nu vreau să-i văd fața. Nu vreau să revină acele sentimente. Nu vreau să mai simt nimic.
– Porsche! Știu că ești acolo! strigă el furios. Mi-am mușcat buza tare și am încercat să respir adânc, încercând să controlez toate emoțiile cât mai mult posibil.
– Kinn! O să chem paznicii. Te rog, pleacă! Tem continua să țipe, de asemenea, la el, supărat.
– Ieși afară și hai să vorbim! Bătaia în uşă era la fel de puternică ca vocea lui Kinn.
– Te-ai gândit să pleci din casă fără să-mi spui, nu? Vocea lui era cuprinsă de durere și nu m-am putut abține să nu mă simt și eu rănit.
De ce te interesează? Săptămâna trecută te-ai comportat de parcă nu aș fi existat. Deci ce te aștepți să fac? Să stau și să văd că faci pe nemernicul cu altcineva în afară de mine?
– Kinn, ți-am spus să pleci!
– Ai plecat și ai început să ieși cu Vegas! Ce ți-am spus? Ai uitat?
M-am ridicat din pat frustrat și am stat în fața ușii în timp ce el spunea acele cuvinte. Îmi doream atât de mult să deschid ușa, să mă uit la fața lui, să-i spun că nu am făcut nimic cu Vegas. Nu m-am gândit așa la Vegas. Am vrut să-i spun că nu m-am gândit niciodată la nimeni mai mult decât la el, dar nu am putut. Eram prea rănit de evenimentele trecute și aveam nevoie să mă vindec.
– Ce se întâmplă? se auzi o a treia voce.
– Earth , haide, ajută-mă!… Kinn, ajunge. Ieși!
De după ușă s-a auzit un zgomot puternic care m-a făcut să-mi fac griji, dar inima mea tot nu îndrăznea să deschidă ușa pentru a-i vedea fața.
– Ce ai facut cu Vegas?!
– La naiba, Kinn! Dacă-i faci ceva cu prietenul meu, eu însumi te bat! Am țipat când am simțit că mi se termină răbdarea.
– Atunci ieși afară!
– Ce vrei?
Vocile noastre păreau foarte apropiate, între noi era doar ușa. Am înghițit în sec și inima a început să-mi tremure, simțeam ca fierb pe dinăuntru. Am fost cu adevărat recunoscător că exista ușa între noi.
– Hai acasă!
– Nu mă voi întoarce cu tine! Ieși! Am țipat tare și mi-am articulat bine cuvintele.
– Nu te voi lăsa să pleci! strigă el înapoi înfuriat.
– Plec! Îmi dau demisia!
Nu înțeleg de ce m-a tot forțat să rămân când în tot acest timp mi-a arătat clar ce însemn pentru el.
– Kinn, chem paznicii!
– Proprietarul ți-a cerut să pleci. Ieși afară, nu mă lăsa să fac asta. O voce profundă l-a amenințat pe Kinn, iar eu, auzind-o, am simțit brusc nevoia să ies și să am grijă de el. Nimeni nu-l putea răni pe Kinn!
De ce naiba îmi mai pasă?
– Ai curaj? Dacă chiar îndrăznești, haide! Kinn nu părea să se teamă de nimic. Habar n-aveam cine era, părea periculos și mă făcea nervos.
– Kinn, pleacă de aici acum. L-am întrerupt înainte să intre într-o confruntare cu cineva. Am vrut să mă grăbesc și să-l scot de acolo. Chiar dacă nu l-aș putea suporta, dacă era necesar, aș ieși să mă asigur că pleacă fără nicio zgârietură.
– Nu, până nu te întorci cu mine!
– Porsche, nu ieşi! Lasă-l afară să înnebunească! Vocea lui Tem a răsunat și am stat lângă ușă ținând mânerul. Pentru o clipă am vrut să ies și să-l înfrunt, dar picioarele mele erau împietrite și inima era lașă. Pot să mă urăsc mai mult decât atât?
– Ți-am spus să pleci!
– Nu plec!
– Te urăsc, ticălosule! Am dat cu piciorul în ușă cu înverșunare. Eram atât de enervat, pentru că Kinn era atât de încăpățânat încât nu mă asculta.
– Te urăsc, nemernicule! Nu vreau să-ți văd fața! Ce ai de gând să faci, să mă obligi? Nu mă voi întoarce. Dacă vreau să-mi dau demisia, ce îți pasă? Eh? Am țipat înapoi și mi-am eliberat emoțiile până m-am simțit obosit. Să țip prin ușa care mă bloca de Kinn era inutil. Oricât m-am gândit la asta, distanța dintre noi era prea mare și prea groasă pentru a o traversa.
– Ce se întâmplă? întrebă de afară o voce de bătrân.
– Luați-l de aici Phi. Invadează camerele altora și distruge lucrurile.
– Dacă nu ieși de aici, chem poliția.
– Bine, plec, dar nu poți scăpa Porsche. Ține minte asta!
Am auzit pași până când ușa s-a închis trântindu-se. Am știut că Kinn a renunțat și a ieșit, așa că am răsuflat ușurat. După un timp, am deschis ușa și am întâlnit ochii plini de îngrijorare ai lui Tem și, de asemenea, băiatul pe nume Earth, care vorbea cu gardianul.
– Scuzați-mă. Mi-am cerut scuze imediat când am văzut biroul și câteva obiecte împrăștiate pe jos. M-am simțit extrem de vinovat că mi-am pus prietenul într-o astfel de situație.
– Este un câine nebun? întrebă Tem furios în timp ce se apleca să-și adune lucrurile pe podea. M-am grăbit imediat să-l ajut și eu.
– Există vreo pagubă? Am întrebat îngrijorat, dacă ar fi fost distrus ceva, aș fi plătit pentru asta, din moment ce eu provocasem acel haos.
– Dacă băiatul ăla se întoarce vreodată, dacă vei avea nevoie de ceva, sună-mă, sunt jos, spuse gardianul înainte de a-și pleca capul și de a părăsi camera.
– Nu te implica niciodată în treburile unui cuplu, totuși m-am băgat în asta, de ce se termină mereu așa? M-am întors și m-am uitat la silueta cunoscută, pe care o văzusem mai devreme sărutându-se în fața camerei lui Tem. Earth, tipul de alături, care înjură mereu și avea dese aventuri amoroase, stătea cu brațele încrucișate, cu spatele sprijinit de perete într-o manieră relaxată, apoi s-a uitat alternativ la mine și la Tem.
– E în regulă acum, haide, pleacă! Tem l-a împins cu încăpăţânare pe băiat afară din cameră.
– Prietenul tău ar trebui să vorbească cu soțul său. Este soțul tău? Sau nevasta?
Ce naiba? Nu am simțit niciodată nevoia de a ucide un străin înainte de acest moment.
– Taci din gură, Earth! Ieși! Tem stătea în mijlocul nostru cu mâinile pe talie, în timp ce Earth îmi zâmbea strălucitor. S-a apropiat cu un zâmbet pe față și articulațiile mele au început să mă mănânce.
– Deci, dacă ești soția, poți să ieși și cu niște prieteni. Dacă vrei să-ți schimbi soțul, sunt liber. Mi-a făcut cu ochiul, iar eu m-am repezit instantaneu. Mi-au zburat picioarele spre fața lui, dar Tem m-a împins în grabă departe de Earth, apoi l-a împins cu forță pe nenorocit afară din camera lui.
– Tem! Hei! Mă rănești.
– Prietene, pleacă! Tem l-a apucat pe Earth de păr și l-a târât, apoi i-a dat cu piciorul în fund înainte de a închide ușa. Am văzut umbra lui Earth trimițându-mi o mini inimă folosind degetele sale în timp ce ușa se închidea și am rămas uluit.
La naiba! Dacă aș avea energia să ies, l-aș distruge!
– Nu-l băga în seamă pe nemernicul ăla, e nebun, spuse Tem respirând adânc.
– Am vrut să-l lovesc cu piciorul în față, dar fără el, mi-a fost teamă că Kinn ar putea să te rănească. Așa că oricum îi sunt recunoscător. Am spus.
Deși vecinul era enervant și incomod, salvase câteva funduri fiind băgăcios.
– Kinn părea atât de gelos… dar ai ieșit cu Vegas în seara asta? Tem s-a apropiat să-și adune lucrurile de pe podea în timp ce își ridica sprâncenele, eu m-am ghemuit la pământ cu el, privindu-l.
– Hm, nu știu ce se întâmplă în mintea ticălosului ăla de se comportă așa, am spus fără să mă gândesc, până când Tem s-a oprit și a tăcut.
– Deci, este gelos?
– Oamenii ca el nu devin geloși. Poate că îi era teamă că eu și Vegas lucram împreună ca să-i incendiem casa. De aceea este paranoic. Mi-am strâns buzele și apoi m-am gândit la cuvintele pe care tocmai le spusesem.
– Bine, voi încerca să te cred. Deci ce vei face mai departe?
– Am de gând să renunț, am spus cu fermitate, inima mi-a bătut cu putere pentru o clipă. Dar de data asta vorbeam serios pentru că nu mai puteam privi chipul lui Kinn la fel, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
********************** ** **********
ZIUA URMĂTOARE…
Am mers puțin mai devreme la universitate pentru că urma să fie un eveniment sportive, care să mă pună în contact cu alte universități, așa că nu era atât de aglomerat ca de obicei. Mai mulți studenți în uniforme diferite fuseseră văzuți trecând și amestecându-se între ei. Cursurile fuseseră suspendate pentru că evenimentul era suficient de mare. Erau parade, tarabe cu mâncare și majorete, care veniseră să ne susțină.
Echipa mea era destul de ocupată pentru că era speranța tuturor competițiilor sportive.
Aș fi concurat la taekwondo, judo și kendo, în ciuda timpului scurt de antrenament, dar seniorii credeau că voi fi în continuare cel mai bun.
Tem a fost la competiția de înot și Jom la cea de fotbal. Dimineața eram ocupați cu programul de deschidere pe stadion, dar ne-am dus toți trei să găsim ceva de mâncare pentru că odată ce competiția începea de după-amiază până seara, nu avea să mai fie timp nici să respiram.
– Minunate! Jom miji ochii la colegele de facultate care treceau. Trebuia să recunosc că era suficient de plăcut pentru ochi să vadă fețe noi pentru a-mi împrospăta mintea.
Am deschis gura să accept chiftelele pe care ticălosul mi le dădea să mănânc, când m-am uitat în jur și am fost surprins să văd că nu doar fetele erau interesate de mine, ci și bărbații aveau tendința să se uite mai mult la mine. Dacă s-ar fi uitat la mine normal, nu m-ar fi deranjat, dar acelea erau priviri ciudate și zâmbete răutăcioase.
– Din moment ce Porsche emite feromoni masculini puternici, acele fețe slabe par să vrea să te mănânce. Jom încă credea că eu sunt soțul. Nenorocitul de Tem a râs atât de tare, încât mi-am mijit ochii pentru a privi în direcția în care arătau ei.
Din înfățișarea băiatului, știam că este gay și probabil că era deschis în privința asta. Părea mic și firav în timp ce mă privea încet.
Dacă nu mi-ar plăcea fetele, aș putea deveni soț, nu?
– Ce faci? Deodată, Tem mi-a pus o mână pe braț, apoi și-a pus capul pe umărul meu și l-a frecat. Mi s-a făcut imediat pielea de găină.
– Oprește-te! Mi se face pielea de găină! M-am grăbit să-mi retrag brațul în timp ce Tem râdea cu poftă.
– Visezi cu ochii deschiși? Te gândești să fii soț? Nici măcar să nu îndrăznești. Nu se poate. Nenorocitul a râs. De unde știa el la ce mă gândeam?
– De unde știi asta?
– Chipul tău a spus-o cu voce tare. Poți să faci o altă expresie, care să nu sugereze că vrei să-l devorezi pe ticălos?
Am tras adânc aer în piept, nici nu știam la ce mă uit, dar ochii mei erau ațintiți asupra acelei persoane.
Chiar acum, mă gândesc la asta și mă bucur. Ce naiba?
– De ce? Nu poate fi soția mea? M-am prefăcut că îl tachinez pe nenorocit.
– Nu! Nu pot să o fac! Voi doi? Jom, care se dusese să cumpere apă, tocmai se întorsese și auzise ce am spus. Fața i s-a făcut palidă și arăta că cineva pe cale să moară.
– Eh, nu mai vorbi. Am de gând să vomit. Acolo… Phra Rong (sfântul călugăr) merge pe acolo. Un personaj secundar ca mine trebuie să evite anumite lucruri, spuse el dând din cap în direcția noului venit, care flutură mâna în depărtare.
Vegas este călugărul legendar? Și cine este protagonistul? Jom a vorbit despre Vegas întrebându-l pe Tem.
Îi nchise gura cu chiftelele. Exact la timp, când Vegas s-a oprit în fața mea.
– Bună dimineața! Vegas purta uniforma de la o altă universitate astăzi.
– Bună, arăți fermecător. Tem îl lua la mișto pe Vegas spunând că arăta bine astăzi, trebuia să recunosc că era adevărat.
– Trebuie să fiu frumos, altfel cum pot să mă descurc cu oamenii prezenți aici? a răspuns în glumă Vegas.
– Deci, pe cine susții? Între el și tine? Tem a zâmbit strălucitor la Vegas și și-a pus privirea asupra mea în imp ce vorbea aspru. Nu contează din ce echipă faci parte, inima mea este mereu cu tine. Vegas a zâmbit larg și a părut foarte mândru de exclamația lui. M-am răsucit în secret, am zâmbit și am chicotit năucit. L-am văzut pe Jom făcând gestul de vomă.
– Suntem aici să mâncăm. Vrei să comanzi ceva cu noi? Am întrebat încet și Vegas și-a ridicat sprâncenele surprins. A fost o formă simplă de distragere a atenției, care m-a făcut să fiu jenat pentru că se prefăcea timid.
– Să mergem, spuse el repede, cu ochii strălucind. Părea mulțumit de ceea ce i-am spus și părea recunoscător pentru asta.
Ne-am plimbat mult timp în căutarea unui simplu stand de mâncare în piață, până au cumpărat tot ce și-au dorit. S-au așezat la masa de lemn și au început să deschidă mâncarea în fața lor.
– Vrei niste apă? Mă duc să-ți cumpăr, se oferi Vegas.
– Nu, mulțumesc. Mă duc eu, am spus timid.
Nu este deloc grija ta, la naiba!
Ori de câte ori voiam să-mi plătesc prânzul, mă oprea și plătea pentru mine. Al naibii bogat!
– E în regulă, mă duc acum.
– Uf, ok, am răspuns. Sincer, mi-a fost prea lene să merg.
Îmi pare rău că te deranjez, Vegas. De ce mă alinți așa? Dacă o faci, s-ar putea să mă obișnuiesc. Ca și cu Kinn… La naiba! Oprește-te!
– Ei bine, nici măcar nu trebuie să te străduiești prea mult ca să obții ceva, spuse Jom în timp ce se uita la mine.
– Nenorocitul de Vegas nu este chiar așa de rău. Ar putea avea grijă de tine, spuse Tem uitându-mă la silueta lui Vegas și nu m-am putut abține să nu ridic din umeri.
Ei bine, Vegas era bun, da. Ceea ce nu era în regulă era că am înțeles de ce o face și, deși nu părea că nu protestez, nu prea simțeam nimic pentru el.
Nu m-am simțit bine, dar nici prost. Era mai mult o linie plată și era complet diferită de Kinn, unde aveam tendința de a simți orice până la punctul de a mă pierde. Kinn putea fi un nenorocit, dar în adâncul meu l-am dorit pentru că mi-a scos la iveală eul adevărat.
– Stai… Deodată Tem se uită în jur și sprâncenele lui s-au încruntat cu o expresie enervată pe față. Ne-a strigat pe Jom și pe mine până am văzut la ce se uită.
– Aceștia sunt prietenii lui Kinn. M-am sufocat imediat când i-am văzut pe Time, Tae și Mew, purtând toți aceeași uniformă ca a lui Vegas. Se plimbau prin piață, dar nu văzusem încă umbra lui Kinn. Doar să-i văd grupul de prieteni mi-a făcut inima să bată cu putere.
Sunt nervos, la naiba! Va apărea de nicăieri?
M-am ridicat brusc de pe scaun, dar în același timp a intrat Vegas cu băuturile. Eram pe cale să mă întorc și să ies când am dat peste sifonul din mână până când s-a vărsat peste uniforma de student pe care o împrumutasem de la Beam.
– Hei Porsche! Îmi pare rău! Vegas a pus paharul pe jumătate plin pe masă înainte de a lua un șervețel din buzunar pentru a-mi șterge lichidul de pe cămașă. M-am
privit încet, lichidul maro închis picurând pe partea dreaptă a cămășii.
– Totul este în regulă. Oricum nimeni nu o va observa. Am spus înainte să-i împing mâinile lui Vegas și să-mi smulg cămașa de pe corp pentru a împiedica frigul și umezeala să-mi atingă corpul.
– Poți merge mai întâi la baie, mă duc să-ți cumpăr niște șervețele, a spus Tem apoi a fugit la magazin.
– Te duc la baie, spuse Vegas, trăgându-mă de braț spre baie, așa că Jom a trebuit să stea și să ne verifice lucrurile de pe masă.
Azi chiar am îmbrăcat o cămașă albă, la naiba!
Nu era o regulă în a purta tricouri polo ca îmbrăcăminte sport, oamenii preferau uniformele, dar eu nu mersesem acasă și, prin urmare, nu aveam de ales. Trebuia să fie karma și apoi soarta venise exact la timp.
Cea mai apropiată baie era destul de aglomerată, dar nu prea îmi păsa. De îndată ce am ajuns la chiuvetă, mi-am desfăcut imediat cămașa.
Vegas s-a uitat la mine șocat, uluit și neîncrezător. Înainte să pot merge mai departe, m-a prins rapid de mână care era pe cale să-mi descheie ultimul nasture al uniformei.
– Sunt o mulțime de oameni aici. Vegas s-a uitat în jur în timp ce oamenii au început să privească și au acordat atenție la ceea ce eram pe cale să arăt.
Ce naiba?
– Toți sunt bărbați, am spus necugetat. De ce ar trebui să-mi fie rușine când merg la piscină în costumul meu de baie și semi-gol?
– Nu, vino aici, spuse Vegas cu o voce adâncă, apoi m-a tras imediat în cabina de baie și a încuiat-o.
Așteaptă! Ce ai de gând să faci ?!
– Uf, o pot face singur. Poți să ieși mai întâi? I-am spus lui Vegas, presându-l vizual să plece.
În acel moment, să-mi scot cămașa mi s-a părut mai jenant decât să îl dau afară. Eram într-un loc strâmt și el a continuat să mă privească ciudat.
Crezi că voi îndrăzni să continui? Eşti nebun!
– Nu sunt alţi bărbaţi aici, a spus Vegas zâmbind, dar nu a fost amuzant, am vrut să plece pentru că mă simțeam inconfortabil.
Aceasta este o situație riscantă! Am ajuns deja în această situație cu Kinn, așa că nu am încredere în nimeni.
– Ieși! l-am îndemnat cu înverșunare.
Crezi că m-aș dezbrăca? Nu sunt un idiot. Recunosc că am fost prost cu Kinn, dar nu se va mai întâmpla!
– Bine bine. Vegas și-a ridicat mâinile și tot nu se putea abține să nu râdă. Mi-am luat cămașa descheiată și am închis-o în timp ce Vegas a deschis ușa și a dat să iasă.
– Împrumută-mi un șervețel. Vegas mi-a întins șervețelul înainte de a pleca, am întins mâna să îl iau și el s-a întors din nou să privească.
– Mișcă-te! A dat din cap și apoi a plecat cu adevărat. Dar de îndată ce a ieșit, și-a oprit brusc pașii și i-a menționat numele celui de care nu voiam să aud. Am fost șocat că nu pot reacționa imediat, așa că m-am ridicat țeapăn. Nu eram sigur că am auzit bine.
– Kinn, spuse Vegas încet și într-o fracțiune de secundă chipul lui Kinn a apărut în fața mea. Își ștergea mâinile ude cu o batistă, părea o coincidență că ne-am întâlnit chiar acolo.
– Ce faci? Vocea lui rece mi-a pătruns în oase și am tremurat. Fața lui era de nepătruns, în timp ce ochii lui mă priveau din cap până în picioare. Degetele mele s-au strâns pe hainele mele pe jumătate deschise. În mai puțin de o secundă am ghicit la ce se gândea. Vegas și cu mine am rămas tăcuți, neștiind ce să spunem.
– Porsche! Când a pășit înainte, am închis rapid ușa. Mi-am rezemat spatele de perete și am simțit inima bătând. Am încercat să-o țin sub control, dar părea să-și piardă singură ritmul.
– Deschide!
– Kinn, suntem la școală, a răspuns Vegas.
– Deci ce făceai?
– Ce s-a întâmplat, Kinn? De ce ești așa de furios?
– Te-am întrebat ce faci!
– Ei bine… Depinde de tine să decizi ceea ce vrei să crezi. Sprâncenele mele s-au încruntat la răspunsul lui. Vocea lui Vegas a devenit brusc ascuțită și am fost surprins.
– La naiba, Vegas!
– Hei, Kinn! Suntem la universitate! Ia-o ușor! Am auzit vocea lui Time repezindu-se la baie cu prietenii lui.
– Vegas, nenorocitule! Te joci cu mine?
– Deci, este distractiv? Tonul sfidător era diferit de acel Vegas luminos și vesel pe care îl cunoscusem. M-am încruntat în timp ce ascultam cu atenție schimbul de replici de afară.
– Hai să ieșim, Kinn.
– La naiba! Tu și cu mine nu am terminat încă.
– S-o facem în timp.
– De ajuns, Vegas! Ieși afară, Kinn!
Auzeam haosul de afară. Auzeam totul clar, dar nu prea înțelegeam situația. Sincer, am vrut doar să plec, dar îmi era teamă că nu se va termina aici. Pentru o clipă totul a fost tăcut și a părut că a revenit la normal, am stat mult timp pe capacul toaletei, am încercat să mă calmez și să mă gândesc cum să fac față situației.
– Eşti în regulă? De îndată ce am ieșit din baie, Tem, Jom și Vegas mă așteptau pe hol.
– Trebuie să te întorci la sală. Vegas s-a apropiat și m-a bătut ușor pe umăr.
– Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă. Apoi, după-amiază, voi veni să te încurajez. Am dat din cap și m-am despărțit de Vegas, a cărui față părea îngrijorată. Mi-am luat geanta de la Tem și am mers la sală.
Mintea mea fusese distrusă de evenimentele anterioare. Kinn îmi afectase întotdeauna starea mentală. Presiunea constantă pe care a pus-o asupra mea mă stresase de moarte și mă temeam că aceste sentimente ar putea afecta competiția.
Mi-am îmbrăcat echipamentul Kendo, am închis ochii pentru o clipă pentru a medita și a scăpa de fața lui Kinn, care era înfiptă în capul meu. Am vrut să-mi cer scuze mie însumi pentru că sunt atât de slab.
Scuze dacă m-am rănit din nou în timp ce mă gândeam din nou la el. Îmi pare rău că m-am prefăcut că sunt bine, deși nu am fost, mă simt aproape traumatizat în interior.
Mereu a trebuit să-mi reprim sentimentele și habar n-aveam când vor exploda, speram să nu fie în timpul cursei, pentru că toți cei care aplaudau aveau mari speranțe în mine.
– Patchara Kittisawat de la Universitatea xxx.
După ce mi-am auzit numele, am mers în centrul sălii și am încercat să mă concentrez cât mai mult. Când a început competiția, știam că nu mă descurc prea bine. Încercam să mă concentrez și să uit chipul lui Kinn pe care îl aveam în minte, dar chiar nu puteam. A fost blocat acolo.
– Concentrează-te! strigă Beam. Competiția a continuat și, deși câștigasem, scorul nu a fost foarte satisfăcător. Pe parcursul zilei am alternat între curse și încălziri.
Nu a existat niciun rezultat la nicio rundă câștigătoare. Fusesem decât aproape și de câteva ori pierdusem.
– Concentrează-te, Porsche! Se pare că plutești. Ai dormit? Beam mi-a dat niște apă și un prosop rece. Sosise după-amiaza și turneul final a fost cel de Judo. Mi-am îmbrăcat echipamentul și m-am încălzit în lateral.
Judo era sportul în care eram cel mai capabil, dacă nu am putut să-l fac bine nu era pentru că îmi lipsea talentul, ci pentru că nu mă puteam concentra bine la ceea ce făceam.
M-am uitat spre tribune și Vegas mi-a făcut semn, împreună cu Jom și Tem. Concursul de înot trebuia să se încheie, deoarece veniseră să mă aplaude în finală. Când arbitrul a dat semnalul, m-am apropiat de adversarul meu, am plecat ușor capul și am început jocul. Totul a mers așa cum credeam. Au fost momente când am reușit să-l blochez și am încercat să termin cursa rapid de mai multe ori. Dar adversarul meu a fost și el bun, așa că a trebuit să dau totul.
Mi-am întrerupt fluxul gândurilor din creier și am luat o poziție rapidă pentru a ataca adversarul din fața mea, dar în același moment, ceva fulgerător mi-a atras atenția spre ușă. O siluetă înaltă și familiară mergea cu prietenii săi. Kinn, cu brațele încrucișate, stătea acolo privind cursa mea și am înțepenit.
Mi-am pierdut concentrarea și i-am dat oponentului meu ocazia să mă ridice și să mă arunce înapoi la pământ. A fost un knockout 100%, care a fost câștigat imediat de adversarul meu.
Am închis din nou ochii, oftând obosit. Până la urmă pierdusem.
Și a trebuit să recunosc că am pierdut cu adevărat, pierdusem lăsând emoțiile obsesive să-mi acapareze mintea, din nou.
– Îmi pare rău. Mi-am cerut scuze seniorilor de îndată ce am părăsit zona. Beam și seniorii din anul patru păreau dezamăgiți.
Beam a venit oricum să mă consoleze, m-am simțit atât de descurajat pentru că eu provocasem înfrângerea. Ar fi avut un impact mare asupra facultății noastre și eu aș fi fost de vină pentru că nu puteam să-mi gestionez emoțiile. Probabil că toată lumea a fost dezamăgită de mine și de rezultat la momentul respectiv.
Cu toată presiunea pe care o avusem toată ziua, am stat singur și epuizat în vestiar. Unii au început să iasă din sala de sport pentru a urmări sporturi tradiționale, cum ar fi fotbalul, care fusese punctul culminant al evenimentului. Doi dintre prietenii mei și-au cerut scuze pentru că Jom a trebuit să se pregătească pentru a concura.
Stăteam acolo, cu echipamentul meu de judo încă pe mine, fără nici cea mai mică dorință de a mă mișca, de a mă învârti sau de a mă schimba.
– Porsche! O voce profundă m-a strigat din spate, m-am întors imediat șocat, amintindu-mi foarte bine tonul acela.
– Grăbește-te și du-te acasă. Kinn s-a apropiat de mine, cu fața de necitit. Nu i-am răspuns, m-am ridicat de pe scaun, am stat nemișcat privindu-l.
Totul în jurul meu părea să se oprească. Picioarele mele nu se puteau mișca, deși știam că Kinn se oprise la câțiva centimetri de mine. Mâna lui m-a prins de braț și m-a tras spre el.
– De ce fugi de mine? Kinn mi-a țipat în față până când mi-am adunat toată puterea care mi-a mai rămas, i-am tras mâna și m-am îndepărtat de el.
– Lasă-mă să plec!
– Zi-mi de ce fugi de mine? A mai făcut un pas înainte. Corpul meu s-a retras automat până când spatele meu a lovit vestiarul.
– Dă-te înapoi! M-am sprijinit de pieptul lui cu toată puterea, dar aproape că nu mai aveam deloc.
– De ce? Nu pot fi lângă tine acum? Nu pot să te mai ating? Sau este din cauza lui Vegas? Nu am voie să te ating?!
M-am uitat la Kinn furios. Senzația de arsură din inima mea a revenit și a început emane flăcări. M-am simțit de parcă eram uluit.
Atât de cuvintele, cât și de vocea lui. Când îi văzusem ultima dată fața atât de aproape? O săptămână? Două?
De ce naiba mi-a fost dor de el?
Sentimentele tunătoare care fuseseră în repaus, în ultima săptămână, au ieșit din nou la suprafață.
– Despre ce vorbești? am strigat eu înapoi. Mi-am dat seama cât de întunecată era fața lui, nu-i păsa de momentele în care m-a rănit. Îi păsa doar să mă învinovăţească şi se concentra doar pe sentimentele lui.
Dacă ai ajuns să te gândești că între Vegas și mine e ceva, mă lași fără cuvinte.
– Hei, crezi că sunt prost? Că nici măcar nu pot vedea ce faci?
Mi-am strâns pumnii. Până la urmă, Kinn era tot același măgar, care nu mă cunoscuse niciodată, habar n-avea ce fel de persoană sunt.
Am ghicit bine, oamenilor ca el nu le păsa de cum s-ar simți cineva ca mine în acel moment. Am strâns din dinți și m-am uitat la ochii batjocoritori care mă priveau cu dispreț.
– Este dorința ta atât de insuportabilă încât nu ai mai suportat-o și a trebuit să i-o tragi la universitate? S-a apropiat din nou și mi-a strâns trupul strâns. Fața lui era roșie de furie, tonul lui era ascuțit și ochii lui mă străpungeau atât de tare încât nu puteam suporta.
– Rahat! I-am împins fără teamă pieptul.
– Să nu crezi că sunt prost spunând că nu ai nimic de-a face cu Vegas!
– O, da! Eşti prost! Ești prost să crezi că alții sunt ca tine! Mi-am epuizat răbdarea, l-am prins de guler și l-am ținut strâns cu mâinile tremurânde.
– Ce tip aș fi? Expresia sfidătoare de pe chipul lui a fost suficientă pentru a-mi provoca atât de multă durere.
Bastardule! Cum îndrăznești să negi?! Cum poți să mă rănești așa?!
A stat pe loc, nici nu a încercat să se apere, m-a lăsat să-l trag de guler cu toată puterea. Privirea lui pătrunzătoare era goală în acel moment, m-am uitat la el până am simțit amețeala.
– N-am făcut-o ca tine! Chiar și în timp ce țipam la el, tremurul incontrolabil al vocii mele era acolo.
– Nu am spus că ai făcut-o cu oricine. Am spus că ai făcut-o cu Vegas! Tonul lui și felul în care a spus-o erau atât de jignitoare încât am explodat.
E prea mult, Kinn!
– Tu chiar vrei să o fac, nu-i așa? Eh?! L-am împins pe Kinn la pământ înainte de a ridica mâna ca să-l lovesc cu pumnul și să eliberez toată frustrarea care a rămas prinsă în inima mea de câteva zile.
– Ai făcut-o deja! A continuat să țipe. Privirea lui mi-a fixat pumnul în aer înainte de a accepta provocarea, m-a ținut de păr și m-a provocat necruțător.
– La naiba! Dacă o fac, vei fi mulțumit? Dacă o fac, vei fi mulțumit și vei înceta să-ți bați joc de mine, nu? Am terminat de muşcat buzele cu putere. Oricât și-ar fi dorit să se elibereze de strânsoarea mea, tot trupul a început să-i tremure, nu avea destulă putere să mă împingă departe de el.
– Voi înceta să mă mai joc cu tine. Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta.
Inima mi s-a strâns atât de tare încât am simțit durerea peste tot în piept, mâinile care erau în aer erau mai strânse ca înainte. Eram atât de supărat pe mine că am vrut să-l lovesc cu pumnul în față cu toată puterea după discursul lui ofensator.
Dar nu am putut și mi-am eliberat angoasa lovind cu pumnul în pământ la câțiva centimetri de fața lui. Am lovit cu pumnii în podea atât de tare încât am început imediat să sângerez, dar nu am putut să-l rănesc.
De ce dracu nu am vrut să-l rănesc chiar dacă el mă rănea pe mine? A durut atât de tare, o durere pe care nu o simțisem niciodată înainte.
De câte ori? Când îmi voi învăța lecția? La naiba!
Când era atât de dureros, era mai bine să te rănești fizic și nu mental.
– Deci, nu-ți mai bate joc de mine! Nu mi-am mai putut opri emoțiile. Capacitatea pieptului meu, care încercase să înghită totul, ajunsese la limita. S-a dizolvat treptat pe măsură ce lacrimile au început să curgă, până când fața lui Kinn s-a încețoșat. Pumnul meu a lovit pământul atât de tare și am simțit cum curge sângele, dar în mod ciudat eram amorțit și nu simțeam durerea pentru că angoasa din inima mea era mai puternică.
– Porsche! Ce faci?! spuse Kinn șocat. S-a grăbit să-mi ia pumnul și m-a împiedicat să lovesc pământul în mod repetat.
– De ce, îți pasă de mine? Am încercat să-mi scutur brațul, dar Kinn l-a ținut strâns.
– Porsche, ce naiba faci? Kinn a continuat să mă privească șocat în timp ce lacrimile curgeau pe fața mea.
Acest lucru este penibil!
– Nu-ți mai bate joc de mine. O faci Doar pentru că m-ai văzut cu Vegas sau din cauza lui Tawan? Sau a lui Marsh? Sau pentru că te-ai săturat de mine? Nu am vrut să fiu așa, dar în mintea mea în acel moment, am simțit că cineva mi-a băgat zeci de cuțite în piept.
Scena asta exactă fusese motivul pentru care nu voiam să vorbesc cu el sau să-i văd fața, pentru că m-aș simți slab și mă simțeam învins.
Ar trebui să-l las să-și bată joc de sentimentele mele?
Nu vreau să te văd. Nu vreau să mă vezi așa. Întotdeauna am știut că, dacă te confrunt, se va termina așa. Am încercat să evadez în tot acest timp…
– Porsche…
– M-am săturat, idiotule! Poți face asta cu oricine Kinn. Îmi poți răni sentimentele indiferent de ceea ce faci, dar nu veni să mă disprețuiești. Nu mă acuza că fac asta cu altcineva! Nu-mi subestima sentimentele!
Lacrimile care fuseseră reținute de mult timp, curgeau de parcă n-ar mai exista ziua de mâine în fața persoanei pe care nu voiam să o mai văd. Mi-am lipit încet fața pe pieptul lui. Din moment ce el îmi blocase brațul și nu mai aveam puterea să mă lupt cu el, pur și simplu mi-am ascuns fața în cămașa lui și am lăsat lacrimile să curgă. Scena aceea a fost teribil de dezgustătoare, dar nu m-am putut abține. Nu voiam să mă vadă plângând, așa că îmi ascundeam doar slăbiciunea. Toată viața, plânsesem rar și fusese atât de greu să mă faci să plâng, dar vărsasem lacrimi pentru nenorocitul ăsta prost, de mai multe ori și nu m-am putut opri!
– Porsche… eu… Kinn m-a îmbrățișat. Am vrut să-l înlătur, nu am vrut să mă atingă, dar nu am putut să-l opresc. Mi-am pierdut toată puterea și controlul când i-am văzut fața.
– Dacă te-ai săturat de mine, spune-mi. Un cuvânt. Și mă opresc. Vocea mi-a tremurat până nu a mai fost de necontrolat. Am încercat să înghit nodul din gât ca să nu mai par jalnic.
– Nu m-am săturat de tine.
– Nu ești obosit? Te întreb serios, Kinn… De ce m-ai înșelat? Cum te simti? Ești mulțumit să mă vezi așa?
“…”
– Chestia dintre noi… Ce a fost?
“…”
– Ce sunt eu pentru tine? Fiecare cuvânt devenea din ce în ce mai greu de spus. Doare. M-a durut atât de tare încât nu am mai suportat. A fost mai dureros decât înainte. În loc să răspundă pentru ca totul să fie lămurit, Kinn a tăcut. Durerea care mi se scurgea din piept s-a dublat.
– O consolare pentru singurătatea ta?… Ca să te distrezi în fiecare zi? Așteptai să se întoarcă Tawan, nu? În cele din urmă, i-am spus că ceea ce mi-a arătat Kinn de la început era doar modul lui de a-și manifesta singurătatea și durerea pe care le provocase Tawan.
În ceea ce mă privește, am fost doar un instrument pentru a-i alina tristețea. Pentru că atunci când Tawan s-a întors, a trebuit să plec. Am crezut că și el mă place, dar am fost doar un înlocuitor!
– Nu. Kinn mormăi încet și m-a cuprins și mai tare în brațele lui.
Mi-am lăsat sentimentele să curgă, asta ar fi ultima dată când aș face-o, asta ar fi ultima dată când m-aș comporta ca un prost.
– Porsche. Hai acasă! Kinn a întins mâna și m-a bătut ușor pe cap, dar nu mi-a putut alina durerea chiar acum. Am tras adânc aer în piept, mi-am adunat tot curajul să-l întreb lucrul pe care mi-am dorit să-l aflu cel mai mult.
– M-ai iubit vreodată? Mi-am muşcat buza tare după ce am pus întrebarea stupidă. Răspunsul fusese clar din ziua în care am decis să plec și nu știam la ce fel de răspuns speram, dar tăcerea care a urmat mi-a întărit suspiciunea. Întotdeauna am avut dreptate.
– Atunci dă-mi drumul. Te implor, să nu mai apari. Nu-ți mai face griji pentru mine. Doar renunță. Sentința de pledoarie m-a făcut să plâng și mai mult. Chiar mă săturasem de data asta. L-am urât pe Porsche slab. I-am urât pe acei oameni care au înnebunit din lucruri stupide precum dragostea și m-am urât pentru că am devenit unul dintre ei.
Kinn s-a așezat în schimb și m-am prins în poala lui, apoi m-a îmbrățișat mai tare. Fața mea era încă îngropată în pieptul lui.
Nu voiam să fiu lângă el, nu voiam să mă atingă, nu voiam să simt mirosul acela familiar al corpului lui pentru că mă întrista mai mult.
Nu aveam să fiu niciodată suficient pentru acea persoană. Am spus sincer că m-am deschis pentru el și am simțit cum e să iubești pe altcineva decât fratele meu. În scurt timp devenisem dependent emoțional de el și mă simțeam trădat. Încrederea în dragoste pe care o aveam cândva a dispărut.
– Hai să mergem acasă să vorbim.
– Nu, te rog, Kinn, te rog. Am încercat să-mi adun gândurile și m-am eliberat din brațele lui Kinn. Îmbrățișarea la care tânjeam înainte, astăzi, am urât-o.
Nu era cald și nici nu mă simțeam ca înainte. Mă durea atât de mult încât inima îmi amorțise. Și nu cred că se va termina prea curând.
– Porsche, hai să mergem acasă să vorbim despre asta.
S-a îndepărtat și s-a uitat la mine cu ochi pătrunzători. Ochii i-au pâlpâit o clipă până când nu am mai suportat felul în care mă privea. S-a aplecat și m-a sărutat ușor pe frunte, așa că a trebuit să-mi trag fața departe de el.
– Lasă-mă să plec! Eliberează-mă. Nu mă mai descurc.
Dacă o făcea din milă, nici nu îl voiam mai mult. Habar nu aveam cât de urât eram cu toate aceste lacrimi pe față, dar nu-mi mai păsa. Nu-mi păsa cum îl făcea starea mea să se simtă, deja mă durea foarte mult, eram îngrozit și nu l-am lăsat să mă rănească și mai mult.
– Kinn, ce faci?! Vocea lui Vegas și silueta înaltă m-au smuls din brațele lui Kinn. Lacrimile mele nu s-au oprit, oricât m-am străduit să le rețin. M-am îndepărtat și m-am așezat înainte de a-mi șterge fața cu mânecile.
– Vegas, nu te băga, nu e treaba ta! Kinn a încercat să mă tragă înapoi, dar i-am plesnit puternic mâna.
– Porsche, ce s-a întâmplat? Vegas s-a apropiat și s-a așezat lângă mine înainte de a-și pune brațul în jurul umărului meu.
– La naiba, Vegas! Lasă-mi omul în pace!
– Nu sunt al tău!… Vegas, scoate-mă de aici, te rog. L-am împins pe Kinn la pământ, apoi m-am întors spre Vegas, rugându-l să mă scoată de acolo.
– Hai… Vegas nu s-a reținut și m-a ridicat de la pământ, dar Kinn l-a împins până s-a împiedicat și a căzut pe jos.
– Dacă ai cu adevărat curajul să-l iei, haide. Încearcă-mă. Vocea lui Kinn, care se înmuiase anterior, se ridicase din nou de furie. Era furios.
– Da! Îndrăznesc! Ce naiba faci? Esti nebun? Răspunse Vegas cu o voce severă. Fața lui era la fel de agresivă și amândoi păreau feroce și terifianti în același timp.
– Nu fi odios, Vegas. Kinn arătă spre Vegas cu neîncredere.
– De ce nu pot fi încăpățânat ca tine? Vrei să spui că este omul tău și îți tratezi oamenii în acest fel? Recunoaște, ai făcut o prostie! Dacă ar fi fost cineva pe care-l iubesc, nu i-aș fi rănit niciodată sentimentele așa!
– Ce știe o persoană ca tine despre dragoste?
– Și tu, Kinn? Cunosti iubirea? Scutește-mă de predică!
– Vegas, ticălosule!
Kinn s-a repezit înăuntru și a tras gulerul lui Vegas în sus și nu a părut deloc speriat. Buzele lui s-au zvâcnit într-un zâmbet ironic, provocându-l și mai mult pe Kinn, a cărui față aproape că i-a ars.
– Oh… Dar cred că ceea ce ai făcut a fost mai bine. Pentru că îmi place de el și cred că aș putea avea grijă de el mai bine decât tine.
Vegas l-a lovit pe Kinn în față și nu m-am putut abține să nu mă uit la ei alternativ. Kinn avea un temperament înflăcărat pe care îl știam, dar Vegas, arătând atât de Fioros, m-a făcut să mă simt ciudat.
– Dacă nu ai nimic bun de spus! Taci! Kinn îl lovi cu pumnul pe Vegas până când chipul i se tresări din cauza sângelui de pe marginea buzelor. M-am ridicat încet de pe pământ, creierul meu nu putea procesa totul, dar eram între Kinn și Vegas. Acesta din urmă și-a frecat cu degetele gura care sângera, apoi le-a ridicat să se uite la ele și a scos un râs dulce și batjocoritor.
– Kinn, nu ești diferit de fratele tău mai mare. Bun la asta, dar folosește întotdeauna forța. Ochii lui Vegas s-au aruncat să-l privească pe Kinn.
– Dacă o faci, nici măcar nu-mi spune frate! Kinn încă nu-și putea controla furia, era furios.
– Ai spus-o singur! Vegas a ridicat pumnul și a aterizat cu toată puterea pe fața lui Kinn.
– Hei, opriți-vă! Am strigat la ei cu voce tare. Kinn nu a cedat, încercând să îl lovească din nou pe Vegas. M-am grăbit să-l trag pe Kinn și l-am împins ca să-l împiedic pe Vegas să-l lovească înapoi.
– Vino-ncoace, Vegas!
Cei doi erau încă pe cale să sară unul peste altul până când a trebuit să-i opresc cu ambele mâini.
– Destul Kinn!! L-am împins pe Kinn de perete, apoi am stat în fața lui și a lui Vegas.
– Încetează-ți nebunia! Nu-ți mai bate joc de mine! Am strigat cu voce tare.
– Porsche, vino acasă cu mine. Kinn s-a întins să mă apuce de încheietura mâinii, încercând să mă rețină cu puterea lui.
– Nu mă mai forța! Ticălosule! Îmi dau demisia și nu-ți mai bate joc de mine pentru că nu voi mai interfera cu viața ta. I-am luat mâna de pe încheietura mea și l-am împins cu putere.
– Porsche, nu spune asta! Kinn era pe cale să se apropie din nou de mine, dar de data aceasta Vegas a ieșit în cale.
– Ajunge! spuse Vegas supărat.
– Vegas! M-am grăbit să-i trag brațul lui Vegas înapoi pentru a-l împiedica pe Kinn să se apropie de el și să lupte din nou.
Kinn s-a oprit brusc, privirea lui aterizând pe mâna mea, strângând strâns brațul lui Vegas. Ochii lui erau de necitit, tremurau o clipă înainte să-și întoarcă privirea.
– Hai, Porsche. Vegas, în schimb, m-a luat să mă țină de mână și l-am lăsat să mă ghideze pentru că mă simțeam atât de slab încât aveam nevoie de cineva de care să mă sprijin. Încă simțeam durerea tăcerii lui Kinn, cea de acum o clipă.
Un răspuns clar și nespus a fost suficient pentru a scăpa de el. Eram atât de obosit să mă rănesc și nu voiam să mai fac asta. Înainte de a pleca, mi-am luat geanta înapoi. Kinn rămase nemișcat, amețit și înlemnit. Vegas încă mă ținea strâns de mână și acum voiam să spun un ultim cuvânt. Pentru că cuvintele lui dureroase încă mai pândeau în capul meu. Am vrut să știe ce gândesc.
De acum înainte, nu m-aș mai întoarce niciodată la el.
– Lucrul care te îngrijora era că aș putea merge cu cineva. Mi-am folosit ochii pentru a sublinia ceea ce voiam să spun și m-am uitat la Vegas, apoi m-am întors spre Kinn.
Nu am făcut niciodată nimic, nu m-am gândit niciodată că o voi face. Dar acum încep să mă gândesc la asta.
~Câte inimi îndurerate? ~
~Sunny~
