Ziua înmormântării
-Pete-
– Hapciu! Am strănutat până mi s-a înroșit nasul. De când m-am trezit, strănutasem fără oprire. De asemenea, mi-am tot frecat nasul, care curgea până am început să simt o senzație de arsură, precum și amețeli.
– Ești bine? Vegas, care scria ceva la computer, stătea întins pe pat, cu capul înclinat, în timp ce se uita la mine. Vremea a fost imprevizibilă în acea zi și am simțit că îmi pulsa capul.
– Nu știu. S-ar putea să fiu alergic la vreme. Cred că va ploua, am răspuns.
Mi-am întors privirea să mă uit la raftul din cealaltă parte a camerei, ca să pot găsi o carte de citit pentru a-mi înlătura plictiseala. În mod normal, clima umedă a țării nu mă afecta prea mult. La urma urmei, am avut doar anotimpuri însorite sau ploioase și nu am avut niciodată reacții alergice până acum. Dar am crezut că și corpul meu s-a schimbat în timp. Nu mi-am putut opri durerea de cap sau strănutul și tusea.
M-am concentrat să iau o carte de pe raft și l-am observat pe Vegas cu coada ochiului, cu bărbia ridicată ușor în timp ce se uita la mine. La naiba, nenorocitul de Vegas era încă acolo.
Astăzi avea să stea acasă tot timpul, plimbându-se înainte și înapoi din dormitor la birou. Era ciudat și mă simțeam și mai nervos. Nu eram obișnuit cu prezența lui tot timpul. Cu el acolo, nu puteam găsi o modalitate de a-mi desprinde lanțul de la încheietura mâinii. Pe scurt, încă nu îmi dădusem seama cum să scap.
Rahat! Nu are treabă în altă parte sau ceva de genul?
– Poftim. Eram atât de concentrat pe gândurile mele încât nu am observat că Vegas stă lângă mine. Apoi și-a folosit genunchiul ca să mă atingă și să mă întoarcă spre el.
– Huh? M-am ridicat de pe canapea și m-am uitat la el năucit.
– Ia-ți mai întâi medicamentul. Vegas ținea un pahar cu apă într-o mână și o pastilă galbenă în cealaltă.
– O pastilă? am întrebat în timp ce îmi întindeam mâna.
– Pentru răceală. Fața ta este roșie. Nu ești bine. Vegas s-a aplecat și s-a așezat lângă mine, punându-și ușor mâna pe fruntea mea.
Mi-am întors privirea repede în cealaltă direcție, fără să îndrăznesc să mă uit direct la el. Nu știam de ce, dar de când m-a ajutat ieri să mă bărbieresc și m-a sărutat, simțeam ceva ciudat. Nu știam cum s-a întâmplat, dar am simțit în mine ceva care nu era nici frică, nici dezgust. Era aproape ca și cum m-am simțit bine. Nu știam ce este în neregulă cu mine, nu am înțeles bine.
– Totul este în regulă. Sunt bine, m-am încordat. Știam că va trebui să-l ascult din nou, că nu ar fi trebuit să mă împotrivesc sau să fiu încăpățânat, dar gura mea refuza.
– Ia-ți pastilele, spuse Vegas pe un ton normal. Așa că am luat apa si după ce mi-am pus pastila în gură, am înghițit-o. După ce Vegas s-a asigurat că am făcut-o, s-a dus să oprească aparatul de aer condiționat, apoi s-a dus direct la balcon, a tras draperiile și a deschis ușa de sticlă.
– Poate ai stat prea mult în această cameră cu aer condiționat? Îți aduc un ventilator, spuse Vegas înainte de a părăsi dormitorul.
M-am uitat la el cu atâta confuzie, ce era în neregulă cu el? Fusese prea amabil în ultima vreme. Nu fusese deloc deranjat sau supărat pe mine. Era ciudat! Era atât de amabil zilele astea, de parcă ar fi fost un tânăr sfânt, îmbrăcat în alb. Parcă eram într-o altă lume. Era ciudat. Foarte ciudat.
Vegas, nenorocitul, s-a întors cu un ventilator înalt negru, l-a așezat la picioarele patului și l-a conectat la priză înainte de a-l porni. S-a ridicat și s-a întins pe pat, cu spatele capului lipit de tăblie, în timp ce și-a pus laptopul pe burtă, apoi mi-a făcut semn să vin lângă el.
Aveam de ales? Nu am vrut să mă apropii prea mult, am vrut să mă comport precum Porsche cu Kinn, care punea picioarele pe pământ și striga mereu cu voce tare: „Nu, nu vin!”
M-am gândit să o fac, dar aș fi putut cu adevărat să o fac? Evident nu. Așa că, în schimb, m-am târât spre pat îmbufnat, m-am așezat cu picioarele încrucișate, cu fața la el și m-am uitat la el cu ochi, care îl întrebau ce vrea.
– Vino la culcare. Vegas m-a tras de braț spre el.
– Vrei să dorm? Abia m-am trezit, am spus, încercând să-i împing mâna.
– Medicamentul pe care l-ai luat induce somnul. Vei adormi într-o clipă. Vegas m-a tot tras spre el.
– Știu deja. De ce mă iei de braț? În ciuda acestui fapt, o parte din mine îmi spunea să nu rezist. Chiar și așa, m-am încordat de fiecare dată când îmi atingea corpul. M- am simțit ca o fetișcană timidă. Mă făcea să mă simt de parcă aș fi fost o fată de 14 ani.
– Nu fi încăpățânat. Ți-am spus să vii aici. Când l-am auzit spunând asta, am intrat puțin în panică. Mi-a fost teamă că planul meu va eșua.
Nu uita, Pete! Trebuie să fii plictisitor. Orice ar spune, ascultă-l.
– Sunt bolnav. Am repetat, în caz că va trece repede, deși știam că nu se va întâmpla. Era doar o răceală puternică. Cui îi era atât de dor de mine?
– Vino aici! Vegas a tras încă o dată de mine până când fața mea a întâlnit pieptul lui. Și-a ajustat rapid brațul pentru a-l pune în jurul meu, mișcându-mă până când a părut că mă sprijin de el ca și cum ar fi o pernă.
– Nu vrei să te uiți? Vegas și-a mișcat mâna lui liberă, care nu mă îmbrățișa, și a deschis un folder pe computerul lui, în care erau mai mult de zece filme salvate.
– Stai, ce? Mi-am înclinat capul și m-am dus să privesc mai atent ecranul. Ochii mi-au scânteiat de parcă aș fi găsit ceva prețios.
– Îmi arăți un film? Am întrebat emoționat, uitând cât de încordat eram până de curând întins pe el așa.
– Da. Dar le-am salvat pe toate și nu este conectat la internet.
– Știu, am spus fără să mă uit la el în timp ce se întorcea să răsfoiască lista de filme. În sfârșit aveam ceva distractiv de făcut! Mă simțeam ca un primitiv, care tocmai descoperise lumina și sunetul. Nu mă simțeam un om civilizat fără filme sau emisiuni TV la care să mă uit.
Eram atât de încântat să aleg un film încât mi-am lăsat, subconștient, bărbia pe stomacul lui Vegas. Chiar dacă acel nenorocit de Vegas se întinsese și îmi mângâia ușor părul, nu l-am insultat în capul meu. Momentan, eram doar concentrat pe ecran.
– Pe acesta l-am văzut deja. Uite… oh, ăsta sună prea deprimant. Și ăsta? M-am întors către el pentru părerea lui, atunci l-am văzut pe Vegas zâmbind strălucitor pentru o fracțiune de secundă, dar brusc a încetat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Alege ce vrei.
– Hei, nu mă judeca, dar vreau să mă uit la desene animate, am spus încet, strângându-mi buzele.
Am dat click pe film, am mărit imaginea și am ridicat volumul. Vegas m-a tras mai aproape de el, ridicându-mă să stau întins pe pieptul lui, în timp ce mă îmbrățișa cu ambele brațe. N-ar fi făcut niciodată asta înainte și, deodată, i-am auzit sunetul inimii lui bătând. Am simțit căldura corpului lui Vegas și, deși eram mereu în aceeași cameră, nu mai experimentasem niciodată o astfel de atmosferă. Un anumit sentiment și-a făcut loc în mine, eram atât de confuz. Parcă nu puteam să înțeleg ce îmi face Vegas, dar l-am lăsat să mă țină în brațe așa cum își dorea.
Ochii noștri se uitau la ecran, am ales un desen animat Disney. Era povestea unui băiat mexican, care iubea muzica și din acest motiv a putut călători în viața de apoi. Îl văzusem deja cu Khun și mi-a plăcut foarte mult. A fost fără griji și fără stres. Era bine pentru că viața mea era deja stresantă ca naiba. Bucurându-mă de ceva distractiv mă făcuse și pe mine să mă simt bine.
– Haha. Vegas și cu mine am râs împreună. Eram atât de cufundați în poveste încât eram în lumea noastră. Nenorocitul acela de Vegas își tot schimba pozițiile din când în când. Și-a mișcat brațul pentru a-și susține capul, dar cu cealaltă mână mă ținea strâns, în continuare. Mi-am mutat capul spre burta lui, dar de fiecare dată el m-a tras înapoi la pieptul lui. Era prea sensibil, idiotul!
– L-ai văzut deja pe ăsta? am întrebat, uitându-mă la Vegas. Și-a luat ochii de pe ecran și s-a întors să mă privească, clătinând din cap.
– Poți să ghicești? Cine stăpânește chitara? Mă comportam așa cum făcea tânărul stăpân. Lui Tankhun îi plăcea să se uite la filme și apoi se oprea mereu și cerea părerile celor care se uitau cu el. Și am vrut să știu dacă Vegas este prost sau inteligent.
– Este ușor de ghicit, spuse Vegas cu o expresie rece.
– Deci cine crezi că este? Mi-am îngustat ochii la el, s-ar putea să nu știe cu adevărat și dacă așa ar fi fost aș fi râs până m-aș fi prăpădit.
– Uită-te în continuare.
– Nu, trebuie să-mi spui cine crezi că este. Mi-am înclinat capul și m-am uitat atent la el, așteptând un răspuns. Am vrut să-și arate prostia ca să-și piardă cumpătul.
– Ei bine, eu voi continua să privesc. Vegas mi-a lipit capul de pieptul lui.
– Nu, vreau să știu dacă ai ghicit bine? I-am mișcat mâna, aplecându-mă în față să-l întreb din nou. Pe chipul meu a apărut un zâmbet răutăcios. Probabil că Vegas nu știa. Era un prost.
Este un desen animat pentru copii, omule!
Oameni ca el se prefăceau că sunt cool și puternici, dar nici nu puteau ghici ce se întâmplă într-un simplu desen animat ca acesta. Probabil că îi era frică să-și dezvăluie latura idioată, nu?
– Ei bine, atunci o să îți dezvălui eu, hehe. Chitara este a lui…
– Oprește-te. Nu-mi place când oamenii dezvăluie finalul unui film, spuse Vegas amenințător în timp ce arăta spre mine. Ah! Asta era șansa mea.
– Acea chitară îi aparține… Hei! Vegas mi-a acoperit brusc gura cu mâna lui.
Ei bine, i-am luat mâna și am deschis gura să vorbesc din nou.
– Vezi tu, chitara îi aparține… Hmf!
Mi-am făcut ochii mari de șoc, când mi-am dat seama că de data aceasta nu era mâna lui care îmi acoperea gura. În schimb, s-a aplecat înainte și și-a lipit buzele cu putere de ale mele. Sentimentele din ziua precedentă au revenit din nou. Într-o clipă, inima a început să-mi bată repede. A împins laptop-ul și mi-a mișcat corpul să mă întind corespunzător pe pat, nici nu am observat ce se întâmplă.
Vegas s-a urcat pe mine înainte să mă sărute din nou mai tare. Și-a deschis buzele, mușcându-mi ușor buza de jos înainte ca limba lui caldă să-mi exploreze gura. Trăiam o senzație cu totul nouă. De când am ajuns acolo, Vegas nu a făcut-o nici măcar o dată. Îmi dăduse doar durere, fără hrană, fără să mă lase vreodată să simt atingerea aceea ciudată pe care mi-o dădea acum. A profitat de momentul în care am fost surprins cu garda jos și a început să-mi sugă limba, cercetându-mi gura. Începeam să-mi dau seama treptat de senzația care se ridica în corpul meu.
– Uf… am protestat cu un sunet din gât și mi-am folosit mâna pentru a împinge pieptul lui Vegas. S-a îndepărtat de mine și a zâmbit ușor, mângâindu-mi părul cu mâna. Ochii lui, care înainte ar fi arătat întotdeauna furie și iritare, acum mă priveau cu o emoție de nedescris.
– Chitara îi aparține lui Hector. L-am văzut deja, spuse Vegas cu un zâmbet care i-a apărut imediat pe chip.
M-a păcălit! Prostul!
Când a terminat de vorbit, nici nu am putut să deschid gura să-l insult. Și-a coborât fața în adâncimea gâtului meu și mi-a inhalat parfumul. M-am încordat și o senzație de furnicături s-a răspândit în tot corpul.
– V… Vegas, nu. Nu știam dacă ar trebui să fiu surprins de schimbarea expresiei mele.
Ar trebui să încerc să opresc persoana din fața mea sau nu? Pentru că până la urmă, oricum, nu puteam face nimic. Trebuia să fac ceea ce îmi spunea creierul meu și să-l las să facă ce vrea ca să se plictisească repede de mine. Dar, pe de altă parte, încă nu puteam să accept. Eram confuz și mintea mea era în haos. Dacă închid ochii și las să se întâmple, ar putea fi dispus să mă lase să plec. Eram atât de speriat pentru că știam cum avea să mă tortureze.
– Vegas… nu o face, am spus încet în timp ce buzele lui îmi explorau gâtul, sărutându-mă și mușcându-mă din când în când. A continuat să facă asta până a ajuns la clavicula mea.
Aveam pielea de găină pe tot corpul, dar lucrul ciudat era că inima începuse să-mi bată necontrolat. Am încercat să-l împing, dar el a rămas. Am început să simt asta și mai mult decât înainte, a îngreunat lucrurile și am simțit că sunt amețit.
– Sunt… speriat… Am respirat greu, încercând să suprim totul în mine, în timp ce simțeam că îmi slăbește corpul. S-a îndepărtat de pieptul meu și s-a întors la buze înainte de a mă săruta profund din nou. Ne sărutam cu putere până m-am simțit amețit.
Trebuie să recunosc că era bun la asta. Chiar dacă mai avusesem o iubită, nu am avut niciodată pe cineva, care să mă fi făcut să mă simt așa. El a continuat să-mi atace gura până când am fost devastat pentru o clipă. Nu mai puteam reține emoțiile în mine.
Am inspirat adânc în timp ce mâna lui Vegas mi-a trecut prin centrul corpului, îndreptându-se spre pantalonii mei. Corpul îmi tremura.
Nu, nu, nu am fost niciodată așa cu un bărbat până acum.
Dar poate pentru că nu mai aveam niciun fel de orgasm de două săptămâni și de aceea mă lăsasem purtat de val. Cu doar puțină stimulare, corpul meu era revigorat. Înainte, Vegas m-a dominat atât de violent, fără nici un sentiment, așa că nu mi-am lăsat niciodată emoțiile să iasă la iveală pentru că eram doar speriat și paranoic. Din această cauză, toate sentimentele mele se acumulaseră în interiorul meu.
– Pete… ți-e frică de mine? Vegas s-a îndepărtat puțin de fața mea, apoi și-a folosit vârful nasului pentru a-mi freca fața pe partea laterală a obrazului meu.
– Hmm, am murmurat în gât. Ambele mâini țineau ferm pătura. Chiar dacă știam că corpul meu vrea asta, mă simțeam speriat în mintea mea. Totul era atât de contradictoriu. Nenorocitul ăsta de Vegas m-ar tortura, dacă aș încerca să rezist acum, m-ar răni și mai mult decât înainte? Nu am vrut să se întâmple din nou lucruri rele între mine și un bărbat. Mâna nenorocitului a continuat să mângâie partea încăpățânată din mine. Dar mă simțeam îngrozitor când evenimentele trecute îmi treceau prin minte.
– Îți promit că dacă te comporți bine, nu te voi răni…spuse Vegas încet, apoi își lăsă nasul în jos și sărută ambii obraji. Mi-am închis ochii în tăcere în timp ce palma lui groasă a alunecat sub chiloții mei și mi-a ținut ușor bărbăția. Am încetat să respir pentru o clipă. Parcă toate sentimentele mele erau concentrate în partea în care el o făcuse.
– Uh, V-Vegas… Dacă spun nu… Dacă refuz, mă pedepsești? am spus-o pe nerăsuflate, în timp ce mâinile lui mari și groase mă mângâiau între picioare.
În mintea mea, eram complet confuz. Nu puteam lupta și nu pentru că nu aveam forță, ci pentru că eram încă legat în lanțuri și chiar dacă încercam să le scot, cel mai îndepărtat loc în care puteam ajunge era canapeaua.
– Nu voi mai îndrăzni să fac nimic agresiv… dar nu vreau să mă opresc. O să fie bine, Pete. Îți promit că nu te voi răni. Era prima dată când îl auzeam pe Vegas implorându-mă.
Mi-am îngustat ochii asupra lui, văzându-i privirea plină de o tandrețe pe care nu o mai văzusem niciodată. Chiar dacă eram îngrozit și tremuram, am reușit să întind mâna și să iau o pernă pentru a-mi acoperi fața. La naiba! Încercam să gândesc logic, spunându-mi că el trebuie să-și dorească mai mult, dar nu am dat niciun răspuns.
Fața lui Vegas a alunecat pe pieptul meu în timp ce ambele lui mâini îmi dădeau pantalonii jos. Mi-am mușcat buza tare pentru că știam ce se va întâmpla în continuare. Limba lui caldă mi-a trecut pe abdomen, mi-am înfipt ușor dinții în pernă, realizând că nu era deloc violent. Mâna lui mi-a prins penisul și l-a mângâiat. Mă simțeam patetic și dezgustător, totuși, mai era un sentiment care creștea. Era bine că nu-mi mai rănea corpul, dar chiar și așa, nu puteam uita că am fost violat de el. Cel puțin, pentru moment, nu durea.
– Uh… Hmm… Am încercat să-mi mușc buza cât am putut de tare pentru a împiedica sunetele pe care le scoteam, să se audă. Când nenorocitul de Vegas și-a trecut degetul mare peste capul penisului meu, recunosc că mi-a plăcut. Nu era ciudat că penisul meu reacționa ușor la stimuli. Inima mea continua să bată, în timp ce mâinile lui continuau s-o facă, buzele lui au început să se miște spre coapsele mele.
– Ugh, Vegas…
Vegas și-a mișcat mâna în sus și în jos mai repede, accentuând ritmul care era atât puternic, cât și blând. El știa cât de sensibil sunt și corpul meu a început să tremure și să se răsucească. Apoi mi-a ridicat puțin picioarele și le-a deschis. Vederea mea a început să se încețoșeze când Vegas și-a mișcat rapid încheietura mâinii, împreună cu cealaltă mână, care trecea acum prin zona de lângă fundul meu. Atingerea lui mi-a făcut să-mi tremure tot corpul.
– Ugh… ugh. Mi-am luat mâinile de pe pernă și l-am îmbrățișat strâns. Am tresărit din nou deodată când am simțit același lubrifiant rece întins în spate. Transpirația a început să-mi curgă pe tot corpul. Eram speriat și încordat, dar simțeam și că vreau să mă atingă mai mult. Eram atât de confuz.
– Pete, o să o iau mai ușor, a spus Vegas, dar nu mi-a păsat. Mâinile lui lucrau din greu pentru a-mi oferi plăcere, cel puțin până când mi-a înfipt un deget în intrarea din spate. Asta m-a făcut să mă încordez din nou.
– Doare! Doare! L-am certat pe Vegas, care și-a scos imediat degetul.
– Pete… relaxează-te. Mi-a tras perna de pe față și mi-a apăsat un sărut ușor pe buze. Mâinile lui încă îmi mângâiau penisul și m-a sărutat pe toată fața înainte de a se îndepărta.
Apoi și-a pus niște lubrifiant înapoi pe deget, introducându-l încet și, deși încă mă durea, nu a fost la fel de tare ca prima dată. Transpiram, inima îmi bătea atât de repede încât aproape credeam că o să izbucnească. Trupul îmi tremura când a început să-și miște degetul împreună cu aceeași mișcare ritmică a mâinii lui, care îmi mângâia penisul.
– Ugh… hng… Am simțit o senzație de strângere în spate și am simțit că eram pe cale să ejaculez în orice moment. Nu știu când Vegas și-a introdus mai multe degete. S-a mișcat atât de tare încât corpul meu a început să se arcuiască. Durerea a început să se estompeze, lăsând doar frecarea dintre corpurile noastre și o senzație de plăcere, o furnicătură până când nu am mai putut să-mi rețin gemetele.
– Ahh… Era atât de diferit de data asta. Atât de diferit încât nu-mi venea să cred. Uram și eram dezgustat de sex pentru că fusesem atât de încăpățânat în privința asta. Dar acum, totul părea neașteptat de frumos.
Nenorocitul de Vegas a accelerat viteza ambelor mâini și în acel moment nu m-am mai putut abține. Dintr-o data m-am simțit amețit și apoi o senzație bruscă de spasme, când am ejaculat peste tot stomacul meu.
Am înghițit în sec din cauza intensității, împreună cu respirația grea, dar Vegas nu m-a lăsat să iau o pauză. A rămas între picioarele mele, apucându-mi coapsele și ridicându-le până când șoldurile mele aproape au plutit deasupra patului. Nu a mai pierdut nicio secundă, așezându-și penisul, care purta prezervativ, lângă intrarea mea și împingând încet.
– Da… Ahh… l-am auzit pe Vegas, gemând în timp ce se mișca încet, cu un ritm superficial. Tot corpul meu a început din nou să tremure.
– Uh… doare, am spus, închizând strâns ochii. Chiar dacă mă durea și mă simțeam puțin amorțit, trebuie să spun că într-adevăr nu era la fel ca înainte. Durerea care aproape că îmi frângea corpul era acum inexistentă. Simțeam ceva atât de diferit încât nu poate fi descris, tensiunea de pe spate făcea ca totul să fie mai cald.
Când Vegas și-a împins toată lungimea în mine, am încercat să mă relaxez, astfel încât să nu trebuiască să mă concentrez prea mult pe presiune. Nu știu cum am deschis ochii să mă uit la Vegas, care își ștergea transpirația și își mușca cu putere buza de jos, de parcă ar fi încercat să-și rețină forțele. S-a întors să mă privească și a zâmbit ușor înainte ca fața lui să se ridice și să mă sărute ușor pe frunte.
– Bun băiat. Ți-am spus că nu va durea, spuse Vegas, continuând să împingă. A lăsat sărutări de pe frunte până pe buze înainte de a mă îndrepta din nou, ținându-mă de șolduri cu mâna lui și începând să se miște ușor.
– Ugh… m-am grăbit să găsesc ceva de care să mă țin. Mâna mi-a trecut peste pernă și am ținut-o din nou strâns. Vegas și-a mișcat șoldurile înăuntru și în afară, aruncându-și capul pe spate și gemând din când în când.
– Ahh… Hmm. Am închis din nou ochii când el a început să-și schimbe ritmul, s-a mișcat din ce în ce mai repede. Inima mi-a continuat să bată de parcă ar exploda. Rezistența a început să se estompeze treptat și Vegas și-a accentuat împingerile lui în corpul meu, care m-au făcut să mă mișc sub el. S-a relaxat și a lovit în mod repetat același punct care m-a făcut să simt plăcere.
– Uf, tu… psihopatule. Am apucat perna și am aruncat-o înspre el când mi-am dat seama că penisul meu începea din nou să-i răspundă.
Nenorocitul de Vegas mi-a zâmbit răutăcios, dar ochii lui s-au uitat la mine cu oarecare emoție. Nu era la fel de agresiv ca înainte și mi-a făcut inima să bată cu putere. Vegas a început să-și miște șoldurile într-un ritm mai rapid. Una dintre mâinile lui mi-a ținut penisul din nou și l-a frecat concomitent.
– Ahh… ah. Noi doi am gemut în același timp. Corpul meu se legăna din cauza forței și Vegas părea în sfârșit incapabil să se mai abțină. A început să împingă mai tare și chiar mai repede. Temperatura corpului meu a început să crească, era atât de obositor încât mă simțeam ca și cum alergam pe o bandă de alergare cu viteză maximă. Dar plăcerea intensă pe care o simțeam nu încetase niciodată. De fiecare dată când corpul lui Vegas îl atingea pe al meu, mă făcea și mai incapabil să-mi controlez emoțiile.
– Hmm… Vegas…Vocea îmi tremura și a trebuit să-mi mușc ușor buza de jos.
– Așa… îmi place… când tu… când îmi rostești numele… îmi vine, ahh. Nici măcar nu știam ce spune Vegas, nu auzeam bine. Cu vocea lui profundă, Vegas a gemut din nou, apoi s-a întins și și-a pus ambele mâini pe pat, mișcându-și șoldurile și mai tare și mai repede decât înainte. Corpurile noastre erau pline de sudoare, vederea mea a început să se încețoșeze, când am ejaculat din nou.
Cu pastilele pe care Vegas m-a făcut să le iau și cu epuizarea de la ceea ce tocmai făcusem, simțeam că pot dormi. Vegas a intrat și a ieșit de câteva ori înainte să vină și el, s-a întins lângă mine și am respirat greu, pieptul nostru zvâcninid ritmic.
– Ești în regulă? Vegas m-a strâns strâns într-o îmbrățișare puternică.
– Bine, pe naiba, am spus cu vocea încă răgușită și ambele picioare tremurau incontrolabil.
– Haha… cum au făcut desenele tale să devină porno? spuse Vegas râzând. Așa că mi-am adunat toate puterile, m-am rostogolit din pat și am fugit la baie.
Gunoiul ăla! Dă-te dracu! Idiotule!
Am început să-mi spăl corpul de îndată ce mi-a revenit conștiința. Aproape că am vrut să mă lovesc cu capul de perete să mă sinucid.
De ce am făcut-o?! La naiba, Pete! Fiul ăla de cățea trebuie să mă fi orbit. Am făcut o prostie.
Acum eram într-o dispoziție proastă. La naiba, Vegas! Așa că am început să-mi frec corpul pentru a elimina urmele de la ceea ce făcusem.
– Va trebui să mă spăl și eu. Așa că, dacă durează prea mult, intru și eu.
Mi-am ridicat degetul mijlociu spre ușa băii. Apoi am grăbit rapid spălarea înainte de a lua prosopul și a-l înfășura în jurul corpului și a ieși.
– Eh. Dezbrăcat, Vegas s-a uitat la mine și mi-a zâmbit răutăcios înainte de a intra în baie cu o față veselă.
Mi-am prins repede pantalonii și i-am îmbrăcat înainte de a sări pe pat pentru a mă acoperi cu o pătură.
Sunt așa de prost! Ce am făcut?
Am început să mă insult mental fără să știu de ce Vegas s-a comportat așa. A fost ciudat și am fost șocat.
M-am insultat până am adormit. Nici nu știu când a ieșit Vegas din baie pentru că eram prea obosit și medicamentul a avut efect asupra mea. Când am deschis din nou ochii, l-am văzut intrând si ieșind din dormitor spre birou cu un teanc de hârtii în mână. Nu am îndrăznit să-l privesc în față!
A intrat în timp ce scria ceva pe iPad-ul său și s-a îndreptat direct înapoi în cameră. Dându-mi seama de asta, m-am întins și m-am întors din nou sub pătură.
– Pete! Nu te preface că dormi. Este ora 20.00. Ridică-te și mănâncă, a spus Vegas pe un ton normal înainte de a întinde mâna să tragă pătura, dar nu am putut și am tras-o la loc.
– Nu! Nu mi-e foame!
– Haide. Mai este niște porc de mâncat. E deja seară și încă nu ai mâncat, spuse Vegas râzând.
De ce râdea?
– Nu vreau să mănânc.
– Pete! Unu doi…
– Oh, nu! Nici nu știu de ce m-am speriat brusc, dar nu mi-a lăsat de ales. Am sărit imediat din pat, m-am încruntat la el înainte de a merge să mă așez pe canapea. Pe masa opusă, erau niște farfurii sudice aliniate, era ceea ce mi-a cumpărat Vegas ieri. Mai important, erau două feluri de orez aburind. De fapt, îmi era foame, dar nu știam cum să dau ochii cu el.
– Le pregătisem deja mai devreme. Nu te-ai trezit, așa că i-am ordonat lui Nop să le încălzească. Vegas s-a întins și s-a așezat lângă mine, punând o altă farfurie în fața mea. Am pus orezul în farfurie și m-am întrebat dacă totul va fi bine.
– Care fel de mâncare este delicios? Vegas și-a pus brațul pe spate și s-a uitat la mine. L-am văzut cu coada ochiului, dar nu am îndrăznit să-l privesc drept în ochi.
Nu îndrăzni să răspunzi cu o insultă!
– Pete! Nenorocitul mi-a strigat numele, dar nu a sunat aspru, așa că am răsuflat ușurat și am pus niște mâncare în farfurie.
– Încă nu ai mâncat? am întrebat cu voce joasă, luând lingura și punându-mi-o în gură.
– Așteptam să mănânc cu tine.
De ce ar vrea să mănânce cu mine? Ce vrea el? De data asta este mai puțină mâncare, dacă se termină va mai cumpăra sau nu? Ce ciudat.
M-am tot gândit în sinea mea, dar nu am îndrăznit să deschid gura.
– Repede, ce fel de mâncare este delicios?
Eh! Care fel de mâncare este delicios? Fiecare fel de mâncare este delicios. Dar erau toate ale mele! Mi le va lua? Eh, așteaptă și ai să vezi!
Am întins mâna și i-am pus niște curry galben pe farfurie și, pentru că eram o persoană drăguță, i-am dat și un crevete.
– După culoare, pare atât de picant. Vegas a luat farfuria cu orez și a adulmecat-o înainte de a ridica încet lingura și a o ridica. M-am prefăcut că nu-mi pasă în timp ce mi-am pus niște orez în gură cu un zâmbet răutăcios.
– Încearcă. Am spus fără să mă uit la el și am observat că s-a uitat lung la orez.
– Bine. Vegas era pe cale să o bage în gură și a luat încet o mușcătură mică. Dintr-o dată, mi-am îngustat ochii asupra lui și m-am simțit teribil de jignit.
– Oh, de ce mănânci așa? Poftim. Mi-am pus farfuria cu orez pe masa, i-am luat farfuria în mână si am luat o lingură mare, întinzând-o spre gura lui.
– La naiba. Buzele lui Vegas s-au deschis într-un mic zâmbet înainte de a deschide gura.
– Poftim… Când a început să mestece, puterea pastei de curry de sud a început să funcționeze, s-a înecat și a luat imediat un pahar cu apă. Am pus farfuria cu orez jos și m-am întors să mănânc în continuare singur.
O meriți, idiotule! Să nu îndrăznești niciodată să glumești cu noi, oamenii din sud!
– La naiba, e picant. Vegas și-a pus paharul cu apă jos și s-a întors să mă certe.
– Ai întrebat care fel de mâncare este delicios. Și ăsta este cu adevărat delicios. M-am uitat înapoi la el pentru o clipă înainte de a continua să-mi mănânc mâncarea. Așa că Vegas pur și simplu a ales o omletă.
– La dracu! La naiba, e atât de picant. Cred că voi avea o durere de stomac. E vina ta. Vegas a continuat să mormăie.
– Ei bine, este încă delicios. Se pare că lucrurile din sud sunt uluitoare, cum ar fi mâncarea. Mai ales oamenii, hehe. Vegas s-a apropiat și mai mult de mine, până în punctul în care a trebuit să mă întorc.
– Despre ce vorbești? L-am ignorat imediat după ce l-am privit supărat. Vegas se întoarse și se uită înapoi la farfuria lui, folosind lingura pentru a-și tăia omleta în timp ce spunea prostii.
– Nu voi putea niciodată să o fac datorită ție, a continuat Vegas să spună, vocea lui era joasă și expresia un pic ciudată. Am pus jos farfuria cu orez, am luat repede paharul cu apa si am băut.
La naiba! De ce vorbea așa? Habar nu aveam ce a vrut să spună!
– Probabil că voi muri…, spuse Vegas din nou sarcastic.
– La naiba, Vegas! Despre ce vorbești, eh? M-am ridicat imediat de pe canapea.
– Argh! Continuă să mănânci.
– Ce este în neregulă cu tine?! Am țipat când am plecat și am luat un prosop înainte de a dispărea în baie. De data asta, am jurat că nu o va mai face. Nu știam dacă vreau să-l omor sau nu! Ce făceam ?! Era un demon din naștere!
Am terminat de făcut un duș și după cină Vegas mi-a adus din nou antihistaminic pe care să-l iau după ce am mâncat. Mai târziu în acea noapte, a reglat și aerul condiționat, ceea ce m-a făcut să mă simt mai bine. Așa că, după ce am mâncat, m-am pregătit de culcare.
Nu voiam să vorbesc cu nenorocitul ăla!
Din fericire, când m-am întins, Vegas s-a dus să fac un duș. Dar în timp ce ațipisem, am simțit brusc că cineva mă îmbrățișează din spate. Nu aveam puterea să mă lupt pentru că eram leneș și epuizat. De ce am știut că este el? De ce mirosul lui unic pătrunsese adânc în simțurile mele?
Dormi, Pete! Culcă-te și ignoră lucrul iritant pe care îl simți în inima ta.
********************
M-am trezit a doua zi dimineață și Vegas îi ordonase aceluiași nemernic să-mi aducă micul dejun, care era doar terci simplu. S-a așezat cu mine pe canapea, apoi s-a ridicat și a plecat la muncă, dar nu în biroul lui. A adus un teanc de hârtii și le-a pus pe toate pe pat. Știam doar că mă va pune să fac patul mai târziu, pentru că era totul în dezordine.
L-a posedat o fantomă? La ce se gândea? Unde plecase Satana?
Își scanase computerul, deschisese câteva fișiere și lucrase într-o stare de bună dispoziție. La naiba, e clar bipolar. Idiotul!
M-am întins pe canapea ținând o carte aproape de piept pentru că chiar dacă m-ar fi invitat să văd un film al naibii, nu m-aș fi uitat la el. Aș fi schimbat situația pentru ca istoria să nu se repete. Eram în postura de inculpat și știam că nu-mi va provoca decât suferință.
Recunosc, ok! Să mi-o tragă un tip… nu vreau asta.
Nu mă puteam hotărî, dar am încercat să o văd că pe o realitate a lumii. Ființele umane s-au născut așa. Doar că toată lumea era puțin diferită. Era mai bine să-mi fac timp pentru a găsi o cale de a scăpa.
Mă gândeam că citisem prea multe cărți despre Dharma, simțeam că aud rugăciunile în urechile mele. Nu știu cât de ciudat era. Eram obsedat, așa că am închis cartea predicilor Dharma și am început să citesc altceva.
„Cunoaște-ți personalitatea din grupa ta de sânge.”
Am vrut să văd dacă această carte este corectă sau nu. Totuși, nu aveam nimic altceva de făcut. Nu puteam face mare lucru într-o cameră cu Vegas. Pentru ca creierul meu să nu fie distras, am continuat să caut ceva să mă distrez.
„Ești o persoană foarte inteligentă.” Corect! „Deși ești puțin leneș, ești mereu optimist. Preferi să fii unul care dăruiește decât unul care primește. Te enervezi ușor. De multe ori nu acorzi atenție lucrurilor mărunte. Dar sunt și momente în care te gândești prea mult„ Sunt așa? Eh. Ei bine, dacă aș vrea să știu dacă este corect, ar trebui să întreb pe alții și să-mi analizez personalitatea.
De unde să știu? Ar trebui să-l întreb pe Vegas? Știind la ce se gândește acum, ar fi putut la fel de bine să fi intenționat să mă omoare. Totuși, sincer să fiu, îmi doream foarte mult să știu ce face el în aceste zile, pentru că se purta atât de ciudat în ultima vreme. Dar îmi era teamă că nu-mi va răspunde dacă l-aș întreba direct. Haide! Ocazia sosise. Ar fi trebuit să folosesc cartea cu teste de personalitate. Ce s-ar putea întâmpla?
– Vegas.
– Hmm, ce e? spuse Vegas în timp ce ochii lui se concentrau pe ecranul laptopului.
– Ce grupă de sânge ai?
– Eu ? Nu, ticălosule, îl întrebam pe câine! Suntem doar noi doi în cameră. Sigur că vorbeam despre tine.
– Da.
– AB.
– Atât de frumos, am murmurat încet. Când eram tânăr, credeam că mi-ar plăcea să am o parte de această grupă de sânge, deoarece oamenii care aveau sânge AB erau rari. La ce se gândea el? Nu puteam ghici, așa că aș fi aruncat o privire la grupa lui de sânge.
– Citește-mi cu voce tare, a spus Vegas, apoi am dat din cap la el înainte de a întoarce pagina să citesc ce spunea la grupa AB.
„Ești o persoană misterioasă și curioasă, adesea cu o personalitate complexă. Nu-ți poți controla emoțiile. Hehe, această carte este exactă. Ai tendința să nu-ți placă unii oameni, care sunt egoiști, dar, rareori, te gândești la tine. Haha. Nu m-am putut abține să nu râd. Buzele nenorocitului de Vegas s-au întredeschis într-un zâmbet înainte ca el să scuture din cap.
– Evident că mă minți.
– Nu, e scris aici. Am întors cartea și i-am arătat-o. A ridicat capul pentru o clipă și a continuat să lucreze.
– Deci, tu din care grupă faci parte?
– O
– Ce spune?
– Că suntem oameni buni, frumoși și cool.
– Ar trebui să arunci acea carte. Te minte, a spus Vegas zâmbind. M-am încruntat imediat.
– Pfft! Am pufnit fără a scoate un sunet și am deschis cartea pentru a continua să citesc.
Ce fel de persoană ești în adâncul tău? Hmm… Vegas, la ce te gândești în ultima vreme, trebuie să aflu!
– Vegas, i-am strigat din nou numele.
– Ce este? întrebă el încet. Nu s-a întors să se uite la mine și încă muncea din greu. A luat un alt document, l-a citit o vreme, înainte de a introduce ceva în laptop.
– Imaginează-ți că: mergi într-o zi în camping cu prietenii tăi în pădure. Deodată, te întorci să vezi o stâncă foarte frumoasă, apoi te oprești și te uiți la ea pentru o vreme. Dar când te întorci, toți prietenii tăi sunt plecați. Ce faci? Unu, mergi de-a lungul petecii din fața ta. Doi, pleci de pe potecă pentru a găsi un pârâu. Trei, găsești o piatră pe care să o arunci și întrebi în ce direcție să mergi. Patru, strigi după ajutor. Ce alegi?
– Hmm… nu-mi place să merg în pădure, spuse calm Vegas.
– Este o situație ipotetică.
– Hmm… nu m-aș opri să mă uit la stâncă în primul rând.
– Argh! Să spunem că te-ai oprit pentru asta.
– Aș rămâne nemișcat.
– Nu face parte din opțiuni.
– În regulă! Aș cere ajutor, spuse Vegas, fără să acorde atenție.
– Chiar este ăsta răspunsul tău? am spus cu voce joasă.
– Da, aș chema ajutor.
– Bine, numărul doi: deodată intri într-o casă abandonată. Ce faci? Unu, bați la ușa din față. Doi, bați la ușa din spate. Trei, intri pe fereastră. Patru, stai în fața casei. L-am tot întrebat.
– Ei bine, sunt acolo ca să cer ajutor, nu-i așa? spuse Vegas râzând.
– Dar, deodată, ai găsit o casă părăsită.
– Eu doar stau acolo, țipând. Cum pot să văd o casă abandonată?
– Să spunem că te-ai ridicat și ai țipat, apoi te-ai întors. Și apoi ceva ți-a atras atenția într-un colț al vederii. M-am ridicat de pe canapea și m-am uitat la el. Nenorocitul a ridicat o sprânceană și s-a întors să se uite la mine.
– Ce? De ce ar trebui să existe o casă abandonată? De unde ai scos-o așa brusc?
– Ei bine, nu ai văzut-o la început! Am început să țip la el. La naiba, nici măcar nu putea să-mi facă pe plac.
– În regulă. Voi sta în fața casei, spuse Vegas, clătinând din nou din cap.
– Vezi? E atât de simplu, am spus eu enervat. Apoi m-am întors să citesc următorul element.
– Dar apoi te-ai hotărât să intri în casă.
– Eh?! Vegas s-a întors spre mine.
– Ascultă. Te-ai hotărât să intri în casă și te-ai dus să verifici camera de zi. Deci, ce ai găsit? Unu, o oglindă mare. Doi, un lup drăguț. Trei, un cadavru. Patru, un schelet.
– Am spus doar că o să mă opresc în fața casei. Cum pot să văd ceva acolo? Vegas și-a îngustat ochii asupra mea.
– Pentru că așa spun eu. Am crezut că cel mai bine era să intri. Să spunem că ai intrat în casă.
– Din nou, n-am intrat. Am oftat exasperat și m-am uitat la el.
– Nu mă mai joc, ticălosule! Am închis cartea și am aruncat-o pe masă.
– Bine. Atunci aleg lupul drăguț.
– Nu mai joc! am spus ridicându-mă de pe canapea și plimbându-mă prin cameră. Ce să fac în continuare?
– Vino aici. Vegas mi-a făcut semn cu mâna. Am dat imediat din cap în semn de răspuns. Nu am mai putut! M-am încruntat la el. Apoi m-am întins pe podea și am început să mă antrenez. Oftat… Viața mea continua să se învârtă în cerc! M-am întins pe saltea și am început să fac abdomene.
– Pete, te simți singur? m-a întrebat deodată Vegas.
– Mă simt singur. Mă vei lăsa să plec? Am răspuns repede, uitându-mă din nou la el. Nenorocitul acela de Vegas părea adâncit în gânduri.
– Nu, vreau să te țin pentru mine, mormăi Vegas. Nu auzisem bine ce a spus, așa că am lăsat-o baltă.
– Nu voi fi aici mâine.
– Spune-mi de ce, am spus eu indiferent. Sincer, evenimentele de cu o zi înainte încă mă deranjau.
– Trebuie să petrec noaptea cu tatăl meu la cazinou și încă o zi. Mă întorc poimâine. Vegas a început să adune caietele și hârtiile pe care le adunase pe pat și a ieșit să le pună deoparte. Ah! Era bine că nu era aici, astfel puteam găsi o cale de a scăpa mai ușor. Deci nu trebuia să mă așez și să fiu paranoic în privința lui. Eram obosit!
– Așteaptă un minut. Ajută-mă să-mi fac bagajele. Vegas s-a întors în cameră cu chitara sprijinită pe canapea. Am scos un oftat exasperat când mi-a poruncit. Trebuia să fac ceea ce mi s-a cerut. Trebuia să nu mai fac abdomene și să mă ridic de pe podea înainte de a merge direct la dulap.
– De ce ai nevoie? Am întrebat nerăbdător, apoi am scos din sertar o valiză de marcă de lux.
– Tot ce pot purta când mă întâlnesc cu clienți. Două schimburi casual. Apoi o pereche de pijamale. Ah! Aproape că îmi doream să-i pun doar lenjeria, fără pantaloni sau orice altceva, dar chiar aș face-o?
I-am scos una dintre cămăși, cea pe care știam că îi place să o poarte. Știam asta pentru că eu eram cel care punea hainele folosite în coșul de rufe din spălătoria cameristelor. Când toate hainele erau uscate, persoana care punea hainele pe umerașe și le puneam în dulap eram tot eu. Așa că știam ce îi place să poarte și ce nu .
La dracu! De ce oamenilor din această casă nici măcar nu le pasă că sunt aici în camera lui?
– Când te duci acolo, nu te certa cu tatăl tău, am spus timid. Mi-era lene să am de-a face cu el dacă era enervat când se întorcea.
– N-o să fac asta, spuse Vegas în timp ce își ridica chitarra și o acorda încet.
– Știe și el că m-ai închis aici? am întrebat din curiozitate.
– Eh, ești nebun? Dacă tatăl meu ar fi știut, nu te-aș fi ținut, spuse Vegas zâmbind.
– Atunci de ce ai făcut-o?
– Ei bine, îmi place de tine.
– Psihopatule, am șoptit pe sub răsuflarea mea.
Îți place să torturezi și să te joci cu oamenii. Oamenii ca tine sunt cu adevărat o mizerie.
– Oamenii care rămân în casă vor fi Nop și unii dintre subalternii mei.
– Deci, ce ai de gând să faci în continuare? Am întrebat încet și Vegas s-a uitat la mine confuz.
– Ce vrei să spui? A ridicat o sprânceană spre mine.
– Despre conflictul dintre clanul minor și și cel major… nu cred că șeful Korn este o persoană rea.
– Oh, nu știu când vor face următoarea mișcare. Deocamdată, încă mai zâmbesc unul altuia. Probabil că voi găsi timp să mă joc cu ei. De când ai obținut acele informații, le-am făcut aproape pe toate să dispară.
M-am oprit și m-am gândit că nu merită să spună asta. Nu văzusem deloc lumea exterioară, așa că nu știam ce gândea să facă clanul principal. Eram îngrijorat pentru familie, dar am crezut că dovezile pe care le-am obținut sunt suficiente, pur și simplu nu știam ce se întâmplă.
Când m-am uitat la Vegas, inima mi-a tresărit. Nenorocitul ăla, nu era nebun, era doar o persoană tulburată din cauza traumei pe care o suferise încă din copilărie. Dar ceea ce făcuse fusese atât de rău încât ar fi fost greu să-l iert.
– Dar e bine. Și eu vreau să știu dacă familia mea nu mai are nimic. Clanul principal i-a luat pe toți în serios. Nu sunt atât de îngrijorat de supraviețuirea noastră, dar sunt îngrijorat pentru Macau. Încă nu știu cum va fi după asta. Cu siguranță, Kinn nu mă va cruța pentru că m-am jucat așa cu iubitul lui. Se va răzbuna pe mine. Vegas a oftat și a privit în gol, adâncit în gânduri.
– Dar încă mai ai timp să oprești toate greșelile și să le repari. Poți să nu te mai joci cu Porsche. Poți să nu te mai gândești să-ți corupi propria afacere de familie. Cred că încă mai ai timp.
– Nu am mai avut de-a face cu Porsche de multă vreme, iar tatăl meu s-a ocupat de restul.
– S-a ocupat? Intenționați să-l lăsați pe Big să distrugă dovezile, ca de obicei. Am spus-o accidental mai aspru decât am vrut să sune, dar era adevărat că asta făcea întotdeauna clanul mai mic.
– Nenorocitul ăla de Big a dispărut. Cred că s-ar putea să fi fost prins. M-am încruntat, dacă ceea ce spunea Vegas era adevărat, atunci clanul principal era destul de serios de data asta.
– Deja…?
– Era inutil, Pete! Și depinde de tatăl meu ce o să facă. Mi se epuizează răbdarea și sunt obosit. Dacă vor să-mi distrugă familia, atunci s-o facă. Vreau doar ca Macau să fie în siguranță. De asemenea, nu mai vreau să concurez cu Kinn pentru că oricât de bun ar fi el, nimeni nu-mi poate vedea eforturile. Acum voi aștepta ziua în care tatăl meu va cădea. Vreau să știu dacă soția și copiii lui vor mai fi cu el sau nu, a spus Vegas și am rămas pe loc.
– Poți să renunți la toate astea. Eu cred că nu totul este rău. Mai ai timp să scapi de necazurile în care te-ai băgat și Khun Korn te va iubi pe tine și pe Macau. Nu ești nepotul lui? Dacă ceva nu merge bine, sunați-l și clarificați. Știi că ceea ce faci nu este bine. Am spus să îmbunătățesc situația, dar nu știam dacă am făcut bine. Nenorocitul de Vegas s-a uitat la mine în gol și am devenit nervos. La dracu!
– Dacă mor, roagă-te și pentru mine. Se pare că înțelegi lumea atât de bine, spuse Vegas și buzele lui s-au crispat într-un mic zâmbet. Rahat! Inima mi s-a scufundat.
– Uh… Deci îți place să cânți la chitară? Eu, care îmi era deosebit de frică să nu mor în ultima vreme, am arătat prostește spre chitara pe care o ținea și am schimbat subiectul. Nu îl mai puteam stresa pe Vegas, altfel s-ar transforma din nou.
– Da.
– De ce îți place să cânți la chitară? De ce nu tobe sau bas? Argh! Am vrut doar să știu despre el. Era în regulă să schimb subiectul? Era obișnuit, dar poate că era puțin suspect.
– Ei bine, unul dintre seniori mei de la școală a spus că aș putea să cânt la chitară pentru a flirta cu fetele. Dar nu mă interesează femeile, așa că o folosesc în schimb pentru a flirta cu băieții care îmi plac.
– Oh, să flirtezi? Ahh, am vrut să mă plesnesc peste gura, am vrut doar să schimb subiectul. Camera era liniștită în acel moment și nu am vrut să vorbim despre lucruri stresante.
Argh! Totul s-a terminat.
– Totuși, nu mai sunt sigur. Am flirtat cu tine recent, dar mi-ai aruncat o pernă, așa că nu știu dacă ești doar timid sau mă urăști, spuse Vegas zâmbind. Amintirea exacta mi-a trecut prin cap, dar m-am rugat să nu spună ce credeam eu.
– Te urăsc, cred…
M-am grăbit să împachetez hainele pe care le pregăteam în timp ce Vegas cânta la chitară și ochii lui se uitau la mine înainte să deschidă gura și să înceapă să cânte. În ceea ce mă privește, am încercat să țin capul în jos în timp ce mă duceam la treburile mele, împăturind hainele și punându-le în valiză. A continuat să se joace în timp ce mă privea așa și m-am simțit puțin inconfortabil.
Păstrez momentele când suntem doar noi doi. În inima mea, nu o pot uita. Ești mai strălucitor decât cerul albastru. Ai o inimă de aur. Cu imagini de dragoste, mi-aș dori să pot schimba viețile noastre. Când zâmbești, lumea devine frumoasă. Vreau doar să-ți mulțumesc pentru fiecare zi bună pe care o am cu tine…
Nici nu am îndrăznit să ridic capul ca să-i întâlnesc privirea, știam că încă nu și-a îndepărtat privirea de la mine până când am început să simt că nu mai eram eu însumi.
– Nu ai de gând să-mi răspunzi flirtului? întrebă Vegas zâmbind.
– Ce boxeri vei purta? Ăștia sau ăștia. Am ridicat doi boxeri pentru a-i arăta. Nenorocitul de Vegas doar a zâmbit, ignorând complet întrebarea mea.
– Oh, am terminat. Mai bine merg la baie… Am pus valiza în fața dulapului și m-am ridicat, m-am uitat în stânga și în dreapta, înainte de a merge direct la baie. De îndată ce am închis ușa, m-am rezemat de perete și imediat mi-am pus mâna pe partea stângă a pieptului.
O să fac un infarct. Am înjurat și m-am tot uitat la ușa băii din când în când. Despre ce naiba vorbea Vegas? Nu eram prost, doar nu voiam să accept adevărul. Nu este adevărat, nu este! Argh!
Versul pe care îl cântase tocmai acum îmi era, în mod clar, destinat mie. Glumea sau spunea adevărul?! Ce naiba?! Am petrecut destul de mult timp în baie, mi-am tot muscat unghiile până unele au fost tăiate complet.
Oh, la naiba! Vasele de sânge din creierul meu sunt pe cale să explodeze!
Am stat acolo o vreme înainte de a deschide ușa băii cu un oftat de ușurare. Vegas s-a dus la birou și a stat acolo, vorbind cu subalternii săi cu o privire încordată. Am mers pe jumătate la pas și jumătate am alergat spre pat și m-am așezat în timp ce încercam să-mi dau seama ce să fac în continuare. Așa că am decis să iau o carte și să o citesc, măcar era ceva ce puteam face.
– Ai mâncat cam puțin. Mai târziu, după-amiază, Vegas l-a pus pe unul dintre tipi să-mi aducă un sandviș. Vegas venise și el să mănânce ca de obicei, iar de data acea am mâncat prăjit. Mi se dăduse și curry cu orez dar după trei-patru mușcături am lăsat jos lingura.
– Nu știu, dar deja mă simt plin. Nu știu de ce, totuși. Am băut puțină apă în timp ce mă uitam la farfuria cu orez confuz. De ce toată mâncarea pe care o mâncam era atât de satisfăcătoare în ultima vreme? Era ca și cum cineva mi-ar fi plătit credit și mă simțeam ciudat de în largul meu.
– E ciudat. De obicei mănânci până ești sătul. Ei bine, dacă ți-e foame mai târziu în seara asta, spune-mi.
Am dat din cap și, deodată, mi s-a făcut pielea de găină. Vegas, trebuie să te răzgândești. Nu te îndrăgosti de mine. Nu fi serios cu cineva ca mine!
Toată noaptea, Vegas a dormit în timp ce mă îmbrățișa din spate. Am stat întins cu ochii închiși cea mai mare parte a nopții, prefăcându-mă că dorm, chiar dacă nu puteam să adorm. Căldura emisă de corpul lui mă proteja de aerul condiționat pe care îl reglase Vegas. Mă ținuse strâns la piept toată noaptea. Eram acoperiți cu aceeași pătură, brațele și picioarele lui împletite cu ale mele și îl auzeam sforăind încet lângă mine.
Lasă-mă să mor! Nu puteam să înțeleg când l-am făcut să se simtă așa și nici măcar nu eram ca Porsche. Era cool, fața lui era extrem de frumoasă și părea la fel de sofisticat ca Tankhun. În timp ce eu arătam uneori ca un om fără adăpost. Chiar dacă trebuie să recunosc că sunt frumos, tot eu eram! Eram doar un om normal. Doar un simplu bodyguard. Nu pot să cred. Ce voia de la mine? Care erau standardele lui dacă înainte îi plăcea de Porsche și acum de mine?
Nu știu când am adormit, dar m-am trezit din nou când am simțit că era ceva pe obrazul meu. Am încercat să-l îndepărtez pentru că eram enervat, dar când am deschis ochii să-l privesc, am fost șocat de surpriză.
– Acum plec. Mă întorc curând… rămâi în camera mea și comportă-te frumos. Vegas și-a lipit nasul de obrazul meu și m-a adulmecat ușor. Nu am putut spune nimic și când a terminat ce făcea, a părăsit încăperea ducându-și valiza. M-am ridicat din pat și am scos un oftat adânc.
Am oftat… O să înnebunesc înainte să pot scăpa de aici.
M-am dus să fac un duș și am făcut exercițiile de dimineață. Făceam multă activitate fizică pentru că era singurul lucru pe care îl puteam face acolo. Când nu găseam nimic, mă întindeam pe canapea. Creierul meu încă nu era capabil să se gândească la Vegas și la fugă. Stăteam întins cu capul atârnat de canapea, uitându-mă la toată camera cu capul în jos doar pentru a putea arăta puțin diferit decât de obicei. Am vrut să pot vedea ceva nou.
– Nooop, lasă-mă să plec, te rog, am spus cu o voce plângăcioasă în timp ce încă stăteam întins. Dă-mi drumul acum… Chiar dacă știam că nu mă va asculta, am continuat să o spun. Simțeam că devin mai curajos, dar nu eram sigur.
– De ce stai așa? Ridică-te și mănâncă-ți mâncarea.
– Nooop… ce ar trebui să fac? am spus răgușit. Nop, a pus farfuria cu mâncare pe masă în fața canapelei și a privit cu încredere starea mea.
– Nu vei muri, Pete. Nu îți face griji.
– E adevărat…
– Dar el nu te va lăsa să pleci. Ce ai de gând să faci în privința asta? M-am încruntat la cuvintele lui Nop.
– Bănuiesc că poți continua să faci asta. Când va lăsa garda jos, mă va lăsa să dezleg lanțul pentru tine. Dar nu înseamnă că îți va permite să scapi… înțelegi ce spun?
Am ridicat privirea și m-am întors să mă întind pe burtă, am apucat cartea de lângă masă de lângă mine. Ce vrei să spui?
– Nu înțelegi? Lui Vegas îi place… Am ridicat mâna ca să-l împiedic pe tip să continue să vorbească pentru că știam exact ce vrea să spună.
Argh! Sunt stresat! Am luat cartea și am deschis-o pentru a arunca o privire mai atentă. Deodată, ochii mei s-au uitat la paginile cărții despre cunoașterea personalității cuiva. Ieri, creierul meu se gândise brusc la ceva: Oamenilor cu sânge AB nu le plăceau oamenii egoiști.
La naiba! Nu vreau ca el să simtă așa ceva pentru mine. Încă e ciudat, nu știu.
– Ce fel de oameni urăști? Am citit cartea și am deschis gura să-l întreb.
– De ce? Ce încerci să faci?
– Doar te întreb. Spune-mi.
– Nu-mi plac oamenii ca Kinn.
L-am văzut adesea pe Vegas spunând cum Dl. Kinn putea fi atât de perfect. El era cel mai rațional dintre cei trei frați, dar uneori era prevăzător și cam mofturos. Trebuie să fi fost certat des de Porsche, dar era tăcut, taciturn și avea o înfățișare formidabilă, iar la început nu i-a plăcut genul ăsta de persoană. Domnul Kinn era un adversar pentru el, dar cu ce puteau concura?
– Ce trebuie să fac ca să-l plictisesc sau să se enerveze pe mine, ca până la urmă să mă lase să plec? L-am întrebat pe idiot ce gândeam. Pentru că în tot timpul în care am încercat să-l înnebunesc pe Vegas sau să-l fac să se plictisească de mine, nu a funcționat niciodată. Aveam nevoie de un plan nou.
– Oh… eh, nu cred că se va întâmpla asta.
– Răspunde-mi. De ce fel de persoană crezi că s-ar plictisi? Idiotul s-a uitat la mine. Doar îi cerusem părerea.
– Nu s-ar plictisi niciodată de tine.
– Nu este adevărat! Ce fel de persoană nu-i place?! M-am așezat și am citit cartea care descrie personalitatea grupului AB.
– Eh…
– Răspunde-mi.
– Poate o persoană ca Tankhun? Probabil că e enervat pe el. Las-o baltă. Nu are sens. Eforturile tale vor fi zadarnice.
Oh! Serios, de ce nu m-am gândit la asta? Exact asta spunea cartea. Nu le plăceau oamenii egoiști. Asta era clar Tankhun. Ori de câte ori Khun dorea ceva, trebuia să-l obțină. De ce era așa? Nu am știut. Îi plăcea să facă scandal și era adesea iritat. Când se întâmpla ceva ce nu-i plăcea lui Khun, începea să țipe și apoi se supăra pe noi. De ce nu m-am gândit la asta în primul rând?
Uită de asta. Nu ar mai funcționa acum. Sunt un idiot! Trebuie să-mi folosesc creierul inteligent și să încep să elaborez un plan pentru a-l plictisi de mine. Când iese, eu ar trebui să fac ceea ce face Khun cu mine. Enervează-l cu apeluri! Corect!
– NOP! L-am strigat pe idiotul care tocmai plecase cu o clipă în urmă. Am țipat cu voce tare și am aruncat o cutie de șervețele în ușa de sticlă pentru că nu puteam ajunge la ușă de lanțurile mele.
– Ce? Nemernicul a intrat cu o expresie serioasă pe față.
– Sună-l pe Vegas pentru mine. S-a încruntat, a rămas nemișcat de parcă ar fi simțit ceva în neregulă.
– Grăbește-te!
– De ce vrei să-l suni?
– Doar fă-o și sună-l, am spus încruntat.
– Eh, ești ciudat. Și nu face fața asta. Nemernicul a băgat mâna în buzunarul pantalonilor și a scos telefonul.
– În regulă. Mi-a ordonat să-l sun imediat dacă vrei să vorbești cu el. Parcă vă puteți citi gândurile, mormăi tâmpitul.
M-am ridicat imediat și eram entuziasmat că voi putea să-mi execut planul corect. Nemernicul a introdus numele lui Vegas în contactele lui și l-a sunat înainte de a-mi da telefonul. Am ridicat cu entuziasm telefonul.
[Ce este?] De îndată ce a răspuns la apel, inima mea a început să tremure de emoție.
– Unde ești?! Am țipat enervat, copiind frazele pe care le spunea adesea Tankhun.
[Oh… Pete, de ce ai nevoie? Nop nu este acolo?] Vegas și-a ajustat vocea și mi-a vorbit pe un ton vesel.
– Te-am întrebat unde ești! Hei! Acest lucru este teribil de distractiv.
[Păi… sunt blocat pe autostradă, de ce mă întrebi?]
– Când te întorci? am încercat să țip.
[Mâine mă întorc. Ți-am spus deja, nu?]
– NU! Trebuie să te întorci acum! Am țipat și Nop și-a dat imediat ochii peste cap.
– De ce vrei să se întoarcă în grabă? întrebă Nop cu voce joasă.
– Shh, lasă-mă în pace… m-am încruntat ca răspuns.
[Ce naiba faci?] Nenorocitul de Vegas părea surprins.
– Nu știu! Trebuie să te întorci acum!
[Ce e în neregulă cu tine, Pete? Lucrez cu tata. Cum să mă întorc în grabă?]
– Nu știu, nu există niciun motiv, dar trebuie să fugi înapoi.
ASTA E TOT! Am închis și am zâmbit.
– De ce faci asta? Se va întoarce în curând. Nu poți să aștepți? Nop își luă telefonul cu o expresie neîncrezătoare pe față.
– Nu se va întoarce, hehe.
Calmează-te, vei vedea că te vei distra. Dar… am uitat să mă gândesc la el. Dacă se întoarce cu adevărat și mă lovește sau ceva?
O voi face la intervale de timp. Îl voi suna să-l enervez așa cum face Khun. O să sun atât de des încât nu va putea face nimic. Deși… nimeni nu îndrăznește să-i facă ceva lui Khun, dar Vegas cu siguranță îmi va face ceva.
Așa că a trebuit să mă așez și să mă gândesc la un nou plan. Poate aș putea, dar trebuia să o fac cu grijă, la intervale. Trebuia să o fac într-un mod în care să-l enerveze, dar nu prea mult pentru a nu-l înfuria pe mine.
Așa că mi-am mâncat mâncarea și m-am tot gândit la asta. Toată ziua m-am tot gândit, m-am plimbat și am făcut aceleași lucruri pe care le făceam pe ici, pe colo. Era ca și cum, cu cât eram mai mult singur, cu atât gândurile îmi continuau să se adâncească.
Ce ar trebui să fac?! M-am plictisit, vreau să plec de aici!
M-am întins mai întâi pe spate si apoi pe o parte. Mă gândeam că pe la 22:00 seara îl voi chema pe idiot ca să-l pot suna înapoi la Vegas. Am estimat un moment în care ar putea dormi. L-aș fi trezit ca să răspundă la telefon și să se enerveze. Dacă s-ar înfuria atât de mult, nu ar putea face nimic pentru că era deja la cazinou. Și oricum era atât de departe încât nu putea face nimic. Analizasem totul.
Am auzit zgomotul ușii glisante care se deschidea, mi-am ridicat capul să mă uit și era Nop cu telefonul la ureche, răspunzând cu câteva cuvinte persoanei cu care vorbea de cealaltă parte a liniei.
– E Dl. Vegas. Mi-a pus telefonul în mână și s-a dus să se așeze pe canapea. Am înghițit în gol de frică, trebuia să fiu eu cel care îl chema primul.
– Ce-i? Mi-am pus telefonul la ureche și am acceptat fără teamă. Mi-a stricat planul sunându-mă înainte să o fac a doua oară.
[Nu dormi încă?] întrebă Vegas pe un ton normal. Nu era niciun semn de furie, așa că m-am simțit puțin ușurat.
– Nu.
[Ai luat deja cina?] Mi-am luat telefonul de pe ureche și l-am privit confuz.
Vegas, de ce faci lucruri care mă fac să tremur, eh?!
– Da.
[OK, este bine. Ești supărat pe mine? Nu mă pot întoarce acum. Tata mă va certa și nu-mi permit să fac asta acum. Dar mă voi întoarce mâine. Vrei să-ți cumpăr ceva când mă întorc?]
Mi-am frecat fața cu exasperare și am oftat din greu.
– Unde ești acum?
[Sunt deja la hotel. Mă duc să dorm pentru că mâine trebuie să mă trezesc devreme.]
– Întoarce-te acum. Acum, am spus cu voce joasă. Mă simțeam inconfortabil, nu știam ce să fac.
[De ce nu te gândești la mine până adormi? Haha.] Nenorocitul ăla, Vegas, fiu de cățea! Am vorbit la celălalt capăt al firului fără să fac zgomot. [Hai… mă întorc mâine.]
– Hm, la ce oră te întorci?
[Probabil seara târziu, nu sunt sigur.]
– Am spus la ce oră! Am inspirat adânc și am țipat înapoi.
[Ah, nu mai târziu de șase. Îți voi cumpăra ceva de mâncare, bine?]
– Uh, sigur. Cumpără-mi niște curry. Vreau sa îl mănânc. Chiar dacă o spusesem cu o voce aspră, mintea mea se întorsese să se gândească la ce voi mânca a doua zi.
[Ok… acum mă duc să dorm. Mâine voi termina repede și mă voi întoarce în grabă.]
– În regulă. Adu și niște gustări. Ceva dulce.
[Bine… Nu ai de gând să-mi spui la revedere?] Am clătinat din cap cu putere și m-am gândit că n-aș spune asta cu siguranță.
– Grăbește-te și întoarce-te. Asta e tot. Am închis imediat ce l-am auzit pe Vegas râzând de la cealaltă parte a liniei.
Probabil a vrut să mă provoace! Dar nu era deloc supărat! Oh, ce ar trebui să fac? Trebuie să-l insult ca să-l enervez? Dar s-ar putea să fie deplasat. Oh, Pete!
Nemernicul a venit după telefon, clătinând încet din cap și s-a uitat la mine de parcă mi-aș fi pierdut deja mințile.
M-am rostogolit în pat, era greu să adorm înainte, când ticălosul ăla s-a întins și m-a îmbrățișat în brațe. În seara asta, nu știam de ce, dar era și mai greu să adorm. Poate pentru că m-am tot gândit la prostii și am adormit abia când era deja dimineață.
A doua zi, m-am trezit pe la prânz. Nu știam când îmi va aduce idiotul ăla de mâncare și m-am uitat îngrijorat la ceasul de pe perete. La naiba! De ce mă uitam la el? Îmi doream atât de mult curry? Eram atât de lacom?
– NOOP! L-am strigat pe Nop și am aruncat din nou cutia cu șervețele în ușa de sticlă. Mai bine l-aș suna pe Vegas să-l deranjez din nou. Poate că de data asta ar fi fost puțin iritat și furios.
Idiotul a deschis ușa exact la timp și vorbea la telefon.
– Este Dl. Vegas… amândoi gândiți la fel și în același timp, spuse el cu voce scăzută și mi-a întins telefonul.
Este un moment bun pentru a suna, nu?
– Bună.
[Pete, s-ar putea să întârzii puțin.]
– DE CE?! Mi-am sucit inconștient fața și părea că ticălosul avea un zâmbet pe buze, de parcă ar avea un secret.
[Dacă ți-e foame, mănâncă ceea ce ți s-a dat deocamdată. Îți cumpăr curry mai târziu, bine?]
– De ce?! l-am întrebat pe un ton enervat. Am fost iritat și m-am simțit puțin dezamăgit.
[Trebuie să merg la o înmormântare.]
– Cine a murit? am întrebat frenetic. De ce eram într-o dispoziție atât de proastă doar pentru că nu puteam mânca curry așa cum mă așteptam?
[Nu știu încă. Secretara tatălui meu mi-a adus un costum negru pe care să-l port. Tocmai am aflat că clanul principal a ordonat închiderea companiei pentru o săptămână.]
– CE?! Ce legătură are asta cu clanul principal? Auzind acele cuvinte, m-am simțit amorțit din cap până în picioare. Devenisem palid când am auzit că vestea proastă venea de la clanul principal.
[Aceasta este o înmormântare organizată de familia principală.]
– Cine este?! am întrebat eu nerăbdător. În mintea mea, începusem să mă gândesc la multe lucruri. Eram teribil de îngrijorat pentru Khun, Kinn și Kim.
[Nici măcar nu știu. Încă nu am ajuns la templu. Așteaptă, o să-ți spun când știu… Vegas, am nevoie de tine aici.] Vegas mi-a vorbit până am auzit intervenind vocea lui Khun Kan. Așa că a vorbit repede înainte de a închide.
[Cu siguranță nu este Khun, Kinn sau Kim, altfel știrea s-ar fi răspândit deja. Asta este tot pentru acum.]
Tăcerea m-a cuprins când apelul s-a încheiat. Am fost consternat de cuvintele spuse de Vegas. Dacă s-a ajuns la punctul în care au fost nevoiți să închidă temporar compania, însemna că persoana care a murit trebuie să fi fost foarte importantă. Dar indiferent cine era în familia principală, ceva de genul acesta se întâmplase acum. Îmi doream foarte mult să fug la casa principală a familiei.
La naiba! Mă simt atât de rău.
~A cui o fi înmormântarea ? ~
-Sunny-
