Alegerea
–KINN–
Stăteam lateral pe canapea, cu pistolul în mână, uitându-mă la ușa de lemn sculptată cu motive de dragon. Concentrat pe cei care urmau să sosească. Personajul cu care mă jucam era angajat într-o luptă distractivă.
– E aici, domnule.
În scurt timp, ușa mare s-a deschis și a apărut o siluetă înaltă. Tatuajul de sub deschizătura cămășii albe era atât de izbitor, încât nu s-a putut abține să nu arunce o privire rapidă. Ochii lui au controlat încăperea înainte de a se opri în fața mea, privindu-mă lung.
– Așează-te! Big l-a împins astfel încât acesta s-a așezat pe canapea în fața mea.
“…” Tăcerea a cuprins întreaga încăpere. Nimeni nu a spus nimic, inclusiv eu. S-a uitat la mine fulgerându-mă și m-am întors să îl privesc la fel de aprig, ne-am privit unul pe celălalt fără ca vreunul dintre noi să cedeze.
– Ce vrei?…, spuse Porsche cu o voce calmă, joasă.
Ochii lui, adesea încrezători, au devenit alerți și aveau o expresie suspectă pe care nu o mai văzusem niciodată la el. Se uită la bodyguardul care stătea în spatele lui și purta o mască neagră. Fața lui era, clar, foarte speriată.
– Vino și lucrează pentru mine, i-am spus fără să-mi iau ochii de la el. De îndată ce am terminat fraza, i se auzi vocea aspră.
“NU!”
– Ah!… Ești mai încăpățânat decât credeam.
Am râs. Înainte de a-i observa atitudinea şi comportamentul. Porsche era un bărbat agresiv și încăpățânat, care încerca să pară dur pentru a ascunde un sentiment interior; cel mai important, avea o intoleranță ridicată și avea tendința de a respinge oamenii noi. Deși eram la începutul celor douăzeci de ani, trecusem prin multe, experiențele mele făcuseră din mine o persoană care putea vedea deficiențele altora, o persoană care ar putea avea grijă de cineva.
– De ce faci toate astea?
– Ce am făcut?, am întrebat, aruncându-i un mic zâmbet.
– Îi deranjezi pe cei din jurul meu, îmi faci probleme la serviciu și mă vânezi ca să pot veni să lucrez pentru tine.
– Exact…
– Îmi pui bețe în roate la serviciu și ai amenințat-o pe Jade, astfel că nu mai am un loc de muncă. Mă faci în mod deliberat nervos din cauza acestei situații nenorocite. Știi că el este o altă persoană!
– Ah, vorbești despre băiatul pe nume Jom?! Am vrut să-ți dau o lecție pentru că ai îndrăznit să mă înșeli, am spus continuând să-l privesc.
– Nu ne deranja pe mine și pe oamenii apropiați!
– Dacă nu aș fi făcut-o, ai fi venit astăzi la mine?
Am văzut o privire nerăbdătoare, fantastică, astfel că am știut că va fi ușor să-l trag în jocul meu. Dacă mi-aș fi folosit puterea pentru a-l înfrunta pe Porsche, el nu ar fi cedat niciodată și ar fi luptat din toată inima. Dar punând presiune asupra lui folosind oameni apropiați, a fost forțat să intre în colțul în care se afla acum.
Nu voiam să mi se spună că sunt rău. Pentru că eu, personal, am încercat să ajung la o înțelegere cu el, dar el nu a dorit să asculte. Dacă nu ar fi existat probleme în viitorul apropiat, nu aș fi avut atâtea cărți de jucat. Și acestei persoane încăpățânate i-a plăcut întotdeauna să-mi țină piept, așa că a trebuit să-i spun că are de-a face cu persoana greșită…
– De ce ar trebui să… de ce mă vrei atât de mult?, spuse el furios.
– Pentru că cineva ca mine primește întotdeauna ceea ce își dorește și eu nu am asta în acest moment.
La sfârșitul propoziției, am zâmbit. S-a uitat la mine o vreme. Erau cuvinte egoiste, dar erau adevărate. Pentru că acasă, tatăl meu era stăpânul tuturor și eu crescusem în puf. Dacă îmi doream un lucru, toți erau pregătiți să mi-l ofere. Dacă ceea ce îmi doream se dovedea a fi dificil de obținut și trebuia să depun mai mult efort, acest lucru nu făcea decât să-mi sporească interesul pentru a-l câștiga. Ca în acest moment, de exemplu.
– De ce să-ți îndeplinesc eu dorințele?, întrebă Porsche.
– Lasă-mă să explic. Dacă ar fi să jignești pe cineva ca mine, ce crezi că s-ar întâmpla?
– Cine te crezi!? Făcând ceea ce faci și vorbind în acel mod egoist!!! , și se ridică deodată de pe canapea.
Toți subalternii mei au intrat și l-au înconjurat. Până când s-a oprit și s-a uitat în jur, ochii îi erau speriați înainte de a se așeza înapoi pe canapea. Putea fi atât de puternic pe cât și-ar dori, dar oricine s-ar fi confruntat cu cei zece bodyguarzi ai mei ar fi fost speriat. Pentru că asta era casa mea și nu ar îndrăzni să înceapă o luptă.
– Porsche, știu că oamenilor ca tine nu le place să fie forțați. Dar, din moment ce ești o persoană atât de bună, am încercat să urmez acea metodă.
Mi-am schimbat poziția, m-am aplecat și mi-am pus brațele pe genunchi. Aveam de gând să vorbesc serios.
– N-o să fac asta, spuse el cu voce tare.
– Băieți, ieșiți afară.
Mi-am trimis subalternii afară pentru că voiam să discut cu el termenii ofertei mele și nu voiam să știe niciunul dintre ei pentru a nu-i face să simtă inegalități.
– Dar… domnule Kinn…, protestă Big și l-am privit imediat cu ochi severi, fără să-l las să termine.
– Hei …!! Dacă îi faci ceva d-lui Kinn, am să te omor cu siguranță!, spuse Big, arătând cu degetul spre fața lui Porsche înainte de a pleca.
Porsche se ridică devenind din ce în ce mai frustrat, și-a ridicat piciorul și a lovit canapeaua din apropiere, înjurându-mi subordonații.
– Sigur! Tu și amenințările tale! , îl batjocori Porsche, făcându-l pe Big să privească în altă parte și să închidă ușa.
– Hei, îmi place foarte mult curajul tău, am spus în timp ce am clătinat din cap.
– Îți spun din nou, îmi doresc foarte mult să vii să lucrezi pentru mine. Poți să-mi spui cu cât ai vrea să fii plătit, am spus crezând că această propunere va fi ușor acceptată, deoarece oameni precum Porsche aveau nevoie de bani.
– …. Un milion de Baht pe lună, poți să mi-i dai? (cca 28.000 €) L-am văzut zâmbind. Era cu adevărat bun.
– Ce drăguț! Ce ai de oferit? Bazându-te pe fapte concrete, desigur.
– Mă bazez pe fapte! Mă vrei atât de mult, așa că eu cred că un milion pe lună are sens. Un jucător de fotbal este plătit cu până la zece milioane de baht, așa că după părerea mea un milion este suficient.
Și-a schimbat poziția, stând mai relaxat pe canapea, lăsându-se confortabil pe spate.
Hmm, deci acum crede că este un lucru negociabil…
– Dar nu ești fotbalist… te gândești să lucrezi pentru mine o lună pentru a-ți recupera casa, după care mă vei ignora.
Am înțeles la ce se gândea, așa că s-a întors spre mine cu o față ușor mirată. Nu am fost deloc surprins de expresia sa. Am putut să înțeleg ce nu a crezut nicio clipă, că poate glumi cu mine.
– Ok, atunci nu…
– Mă întreb, pentru trei sute cincizeci de Baht (cca 10€) pe zi în barul tău, când vei putea economisi banii pentru a-ți lua casa înapoi?… Hmm, zece ani? Nu, patruzeci de ani? Nu pot număra.
Mă simțeam deja câștigătorul acelei provocări.
– Am metodele mele, spuse Porsche și se grăbi spre grădină.
– Chiar le ai?!, am zâmbit și i-am sunat pe subalternii mei, care erau deja în fața magazinului de băuturi în care lucra Porsche.
– Fă-o!, i-am ordonat cuiva aflat de cealaltă parte a liniei telefonice.
Auzind asta, Porsche m-a privit curios.
– Ce ai de gând să faci?
– Așteaptă și vei vedea, am spus, ridicându-mă și mergând spre cealaltă parte a mesei, bătând ușor cu degetul în mașina de cafea în timp ce mă uitam la ceas. Era o linişte totală în cameră.
Trrr (a sunat telefonul lui Porsche)
– Da, domnule Q?
– Ești concediat! Vocea din cealaltă parte a telefonului era suficient de puternică încât am auzit-o și eu. A zâmbit amar înainte de a se ridica, faţa lui părea atât de furioasă încât trupul îi tremura. Ochii aceia sălbatici s-au uitat la mine și i-am zâmbit înapoi.
– La naiba, Kinn!
Şi-a aruncat mobilul înspre mine, iar eu nu l-am evitat. Obiectul m-a lovit în colțul sprâncenei și am simțit sângele curgând. Eram foarte supărat, suficient cât să mă confrunt de el. Picioarele mele s-au apropiat repede de el, înainte de a-l prinde cu o mână de gât și de a-i lovi trupul de perete. Părea surprins și nu se aştepta că aș putea să-i fac asta. A căutat să-mi scape din mâini, dar mi-am dat seama că emoțiile îmi creșteau și aveam mai multă energie ca de obicei.
– Ţi-am vorbit corect!, am spus cu o voce profundă.
Nu știam cât de nervos mă simțeam să-l văd acum, când privirile ni s-au întâlnit, mâna cu care încerca să mă împingă și să scape a rămas nemișcată. Am văzut o scânteie de frică în acei ochi, mi-am slăbit strânsoarea, dar nu i-am dat drumul.
– Tuh, Tuh. (sunet de tuse)
– Dacă nu încerci să mă manipulezi sau să-ți bați joc de mine, nu voi fi supărat pe tine…
– Ce să fac?
– Te dai altcineva, mă lovești, mă muști de gât până îmi lași o rană și mă eviți. Chiar dacă la început am jurat că nu voi folosi această metodă, m-ai enervat în momentul în care te-am căutat, de la facultate până la clubul unde lucrai, si nu am găsit pe nimeni pe nume Jom. În plus, mi-ai rănit orgoliul, deși nu am făcut nimic.
– Mă bucur că ți-am făcut asta… și… nu te aștepta să îți satisfac dorințele!! Nebunule!
Frustrarea mea era din ce în ce mai mare, inconștient i-am ridicat corpul și l-am împins de perete până când picioarele nu-i mai atingeau pământul. Scuipatul de pe fața mea m-a făcut și mai furios. Nu a contat cât de mult a încercat Porsche să se elibereze de sufocare sub strânsoarea mea. Aproape că voiam să omor persoana din fața mea, însă saliva lui îmi curgea pe obraz până când a trebuit să o șterg cu mâna liberă.
– De când m-am născut, nimeni nu mi-a făcut asta niciodată!, am strâns din dinți cu putere și mâna care îl ținea aproape să-i rupă gâtul.
– Domnule Kinn!!! Domnule Kinn… Lasă-l!
Nici nu mi-am dat seama când au intrat în cameră. Chan a intrat și mi-a eliberat mâna împreună cu unii dintre slujitorii, care mă țineau, până când chiar am fost nevoit să-i dau drumul. Trupul lui Porsche a căzut la pământ și s-a auzit zgomotul unei respirații, care încerca să dea aer plămânilor gâfâind, alături de o tuse atât de puternică încât părea că ar fi chiar pe moarte.
– Ce faci!, se auzi vocea tatălui meu din spate.
Mi-am scos brațul din strânsoarea care mă ținea și mi-am întors privirea.
– Eşti bine?, se auzi vocea lui Chan, care îl întreba pe Porsche și îl ridica pentru a-l aşeza din nou pe canapea.
-Ți-am dat voie să te apropii de el ca să-l faci bodyguard, nu să-l omori!
– Ieși afară și calmează-te înainte de toate, mă ocup eu de aici încolo.
–PORSCHE–
Am tras adânc aer în piept, încă șocat de situația actuală, privirea celui care mă privea m-a îngrozit, pentru că n-am mai văzut-o până acum. Privirea îngrozitoare ca a unui înger al morții m-a înspăimântat atât de tare încât nici nu mă mai puteam mișca. Parcă totul în jurul meu era de nemișcat. Nu puteam decât să fiu uimit să văd persoana din fața mea transformându-se într-o alta, complet diferită de cea pe care o întâlnisem…
Cineva m-a ajutat să mă așez pe canapea, o furnicătură de-a lungul gâtului a înlocuit frica. Respirația era dureroasă și inconfortabilă, de parcă m-aș fi înecat și aș fi murit.
–Nu știu ce sa întâmplat între tine și Kinn, dar îmi pare rău pentru tot.
Vocea profundă m-a făcut să privesc în altă parte, îmi pierdeam cunoștința și nu îmi puteam da seama de situație. Tot ce știam era că, în momentul de față, lângă mine stătea un bărbat de vârstă mijlocie calm și înfricoșător.
– Bea mai întâi.
Nu am ezitat să iau băutura întrucât tușeam până când gâtul se uscase si devenise dureros. Mi-am închis ochii ușor în timp ce apa rece curgea în josul faringelui și mi-a dat o senzație de ușurare.
– Am auzit că nu vrei să lucrezi pentru mine?
Mi-am ridicat capul să mă uit din nou la silueta din fața mea. Părea să fie cel mai puternic de aici, de la felul în care stătea până la felul în care vorbea, foarte respectabil. Am crezut că este tatăl lui Kinn.
– Nu, i-am răspuns cu greu și cu o voce răgușită.
– De ce?, întrebă el imediat.
– Eu… nu vreau să-mi complic viața și mai mult… e prea riscant și nu vreau să mă încurc…
Kinn mă făcuse acum să-mi schimb părerea despre el, nici măcar nu voiam să mă gândesc la asta.
– Viața ta a fost în pericol de când l-ai salvat prima dată pe Kinn. Crezi că celelalte clanuri nu te vor deranja la fel cum a făcut-o Kinn? Cred că pot face și mai rău, spuse el calm, privindu-mă atent cu ochii.
– Ce vrei să spui?, am întrebat.
De ce ar trebui viața mea să fie în pericol? Ce ar putea să-mi mai facă alte clanuri? Dacă viața mea este blestemată astăzi, totul este din vina lui Kinn!
– Un om grozav ca tine, care a câștigat competiții cu cei mai buni boxeri ai țării? Bineînțeles că nu te vor lăsa niciodată să scapi.
Nu știu despre cine vorbea! Cine nu m-ar lăsa niciodată să plec? Dar nu conta, știam că doar încerca să mă convingă.
– Nu… oricum n-o voi face.
– Am auzit că ești nepotul lui Athe,aşa-i?
– Dacă accepți, viața lui va fi cruțată.
– Nu-mi pasă de el, doar ucide-l. Dacă încerci să mă convingi cu această metodă, poți s-o uiți, pentru că nu funcționează.
– Dacă viața este atât de nedreaptă față de tine, cu siguranță nu o poți aprecia.
Își puse mâna înapoi pe canapea într-un mod relaxat. Toată mizeria asta s-a întâmplat din cauza unchiului Athe și a lui Kinn!!
– Plec acum… și te rog spune-i lui Kinn să nu mai amenințe oamenii apropiați mie.
Dar cuvintele pe care le-am auzit mai târziu m-au făcut să mă întorc repede.
– Chiar dacă Kinn nu o face, altcineva o va face. Cu siguranță vei avea probleme mai grave… Știu că ai un frate mai mic, nu?
– Nu-mi pune fratele la înaintare!, i-am răspuns cu o voce înțepenită, privindu-l pe bătrân în față.
– Nu, nu aș face așa ceva.
Un zâmbet care semăna mult cu al lui Kinn m-a făcut să cred că ceea ce credeam era adevărat.
– Dar dacă accepți această slujbă, îți voi da cincizeci de mii de baht pe lună… (cca. 1400 €) și îți va face viața mai confortabilă. Sau vrei ca fratele tău să treacă prin momente dificile?
Cuvintele care puteau părea apăsătoare erau invers proporționale cu cuvintele care păreau slabe atunci când mă privea. Ochii săi greu de interpretat m-au derutat.
– Nu vreau ca fratele meu să fie trist, din acest motiv nu vreau, i-am spus sincer.
Pentru că, deși nu a fost vina mea, oamenii din jurul meu erau în conflict cu această situație.
– O persoană inteligentă ca tine probabil că nu va muri ușor. Gândește-te cum poți să-l faci pe fratele tău să se simtă mai bine înainte să te gândești la viață și la moarte. Vreau să îți fac o altă ofertă.
Dacă accepți… promit să am grijă de fratele tău, nu va avea probleme și îl voi ajuta până la doctorat.
[…]
Nu am înțeles de ce oferta actuală era mai mare decât cea precedentă. De ce acești oameni mă doreau atât de mult? Doar pentru că aveam o tehnică bună de autoapărare și de luptă?
– Acceptă, pentru că te vreau cu adevărat… sau vrei mai mult? Și-a deschis mâinile de parcă aș fi putut cere orice.
– Casa mea! Vreau casa părinților mei înapoi.
Pentru că știam că va fi greu și aproape imposibil să o recuperez. Nu eram foarte sigur de ceea ce am spus, dar răspunsul m-a surprins.
– Da… pot să ți-o dau înapoi chiar acum.
“…” Nu-mi venea să cred urechilor mele. Cererea mea a fost acceptată cu ușurință de un bărbat care părea înfricoșător, dar avea ochi buni. Dacă nu mă înșelam, părea că ține la mine, cu adevărat diferit de personalitatea lui.
– Vrei mai mult?
– Salariul meu nu poate fi de cincizeci de mii. Eu cer… o sută de mii de baht pe lună. (Aproximativ 2800 €)
Am vrut să fie clar că pot cere ceea ce vreau fără să fiu păcălit.
– Wow… scump. Putem face optzeci de mii? (2.200 €), a spus el zâmbind.
Mi-am închis gura, atmosfera care la început era plină de îngrijorare, se transformase într-una mai calmă. Am ajuns să cred că bărbatul din fața mea era ca tatăl meu, atât prin felul în care vorbea, cât și prin privirea lui. Imaginea tatălui meu și a fratelui meu PorsChé s-a răspândit prin capul meu. Am promis odată în fața trupului tatălui meu că voi avea grijă de fratele meu mai mic și că nu-i voi face probleme. Dar acum, nici măcar nu mai aveam casa lui. Apoi m-am gândit la ce mi-aș mai putea dori și am încercat să negociez din nou.
– Trebuie să fiu liderul lor.
Bodyguardul din cameră se pregătea să deschidă gura și să spună ceva, dar tatăl lui Kinn I-a întrerupt.
– Haha, așa a fost menit să fie.
Bodyguardul era și mai furios. Mi-am ridicat ușor un colț al gurii spre el. Cum aș putea să nu fiu mulțumit de această victorie?
– Și nici nu voi purta uniforma aceea ridicolă! Voi purta haine normale.
– Ce rol ai? Bodyguard sau presedinte de companie?! Hahaha. Îmi place, a arătat spre mine râzând cu voce tare.
Eram foarte relaxat așa că am ridicat din sprânceană întrebător.
– Deci, pot să o fac?
– Da, în doar când ești în casă. Când ești afară, vreau să fii la fel ca ceilalți, pentru că altfel nu e v văzut frumos.
– Mm…
– Pe scurt… ca acum, nu?
Apoi mi-am amintit ceva… a deveni bodyguard însemna să fii bodyguard lui Kinn, corect?
– Și dacă Kinn m-ar ucide?
– Sub nicio formă nu o voi permite.
– Cum pot să am încredere că îți vei respecta promisiunile despre protecția fratelui meu și a casei mele?
– Huh… Ar trebui să știi deja cine sunt. Până în ziua de azi, nu mi-am rănit niciodată demnitatea nerespectând promisiunile făcute… Ce ar trebui să spun mai mult?, spuse vocea lui severă.
Nu era același lucru cu a-mi revendica proprietatea și era mai demn de încredere.
“…” Încă mă gândeam la toate aceste lucruri. Încercând să găsesc contradicții, amintindu-mi de ce nu mi-aș lua niciodată acest job.
– Dacă siguranța și confortul fratelui tău trebuie să fie cu prețul vieții tale, este cu adevărat riscant. Deci decide acum!
-…Mă voi gândi la asta. Am vrut să îmi iau timp pentru a revedea totul în mod corespunzător.
În acel moment eram confuz, nu voiam să accept oferta, dar în acelaşi timp eram cu adevărat tentat. Îmi era dor să îl văd pe Chè mâncând și trăind în demnitate. Dar imaginea lui plângând în acea zi a continuat să se învârte în capul meu și a făcut decizia și mai dificilă.
– Când poți să-mi dai un răspuns?, a spus cu o voce profundă.
Dar înainte de a mă hotărî, mi-a venit în minte o altă întrebare. Chiar dacă nu voiam să-l includ pe unchiul meu, el era totuși cineva pe care tatăl meu îl iubea.
– Te mai întreb un singur lucru.
Mi-a făcut semn să vorbesc.
– Dacă accept... dă-mi ceva timp, ah, ai putea amâna plata datoriei?
Bărbatul din fața mea a zâmbit înainte de a da din cap.
– Desigur, a spus el.
– Mâine… Mâine vei primi răspunsul meu.
După acea conversație, m-am întors la motocicleta mea. Cu toate întrebările care se repetau în capul meu. Ce trebuia să fac? Acea alegere avea să fie punctul de cotitură din viața mea. Dacă aș accepta, fratele meu ar putea avea o viață mai bună. Ah, ce ușurare ar fi fost să-l văd. Dar dacă aș fi spus nu, ar fi trebuit să-mi găsesc un nou loc de muncă pentru a putea economisi banii pentru casă și dacă aș fi decis să fac asta, relația dintre mine, fratele meu și Athe ar fi trecut printr-o perioadă dificilă, toate acestea cu prețul liniștii tuturor…
Ce alegere ar trebui să fac?
[Conversație între domnul Korn și Chan]
– De ce îi oferi atât de mult? Cere prea mult. Renunță la el. Oamenii grozavi nu sunt unici.
– La început și eu am crezut așa, dacă lucrurile se complică, nu vreau să devină o bătaie de cap.
– Deci?
Pentru că știu al cui fiu este Porsche…
~ Iată-ne cu un nou capitol! Cum vi se pare până acum? Nu-i așa că acum înțelegeți mai bine? ~
