CE E ÎN NEREGULĂ CU GARDA MEA DE CORP?
– Dezastrul care a urmat –
Porsche
M-am încruntat în timp ce mă agățam de marginea piscinei. Nici măcar nu sunt la examenul de înot de azi și totuși nu reușesc să-mi revin. În situația în care mă aflu acum, mă simt ca și cum dacă m-aș scufunda adânc în apă și aș fi apoi supt în subteran, oare aș putea rezista și supraviețui?
Nu pot să nu mă gândesc la peștele pe care l-am omorât aseară. Habar nu am ce mi se va întâmpla în continuare. Recunosc, chiar nu vreau să mă mai confrunt cu alte probleme la serviciu.
Chiar vreau să mă înec după ce toți peștii koi au murit doar pentru că au fost prea sensibili la un anumit “lichid străin” care a intrat în iaz.
– Ce-i cu fața asta lungă?, a întrebat Tem în timp ce înota spre mine, iar Jom, care era ghemuit lângă bazin, s-a îndreptat spre noi. S-au uitat la mine expectativ, așteptând un răspuns. Starea actuală a corpului lui Jom nu-i permite să dea testul de înot astăzi, așa că trebuie să facă în schimb un raport scris.
– Despre ce naiba vorbiți? Cum a fost timpul meu? Ei bine, l-am văzut pe profesor notând rezultatele. Am respirat adânc, ceea ce a provocat și mai multă confuzie, pentru că în mod normal nu-mi arăt emoțiile. Doar că, de data asta, o fac pentru că sunt foarte stresat.
– Sunt speriat! Bine? Am spus în timp ce m-am ridicat din piscină și m-am așezat lângă Jom.
– Care este problema? Povestește-mi, poate te pot ajuta, a spus Tem, plutind încă în apă, în timp ce mă privea neliniștit. Cu cât mă uitam mai mult la nenorocitul ăla cu șapcă de înot portocalie, cu atât mai mult îmi treceau prin minte imagini cu pești koi morți, fir-ar să fie! Dacă aș fi omorât din greșeală un pește în altă parte, aș fi putut să-mi cer scuze și să termin cu asta. Dar ucisesem din greșeală peștele koi care aparținea fiului cel mare preferat al liderului mafiot! Viața mea s-a terminat!!!
– Ce mă voi face?!, am întrebat în timp ce îmi frecam cu putere fața. Cei doi prieteni ai mei erau și mai stânjeniți pentru că, probabil, mă vedeau pentru prima dată manifestând o astfel de stare.
– Ce a făcut nenorocitul ăla de mafiot acum? Îi voi tăbăci fundul!!! Jom a făcut o figură feroce în timp ce își ridica vocea până când Tem l-a stropit cu apă, tăindu-i brusc urletele.
– Uită-te mai întâi la starea ta, nenorocitule!!! Ce tupeu din partea ta!, l-a certat Tem pe Jom.
– Hei, ar fi foarte satisfăcător. Uită-te doar la ce mi-au făcut! Haideți! Fața lui Jom era plină de frustrare și furie de fiecare dată când vorbea despre asta. Chiar mă simt vinovat că i-am folosit numele când Kinn m-a întrebat cum mă cheamă. Îmi cerusem scuze, îi explicasem totul și, bineînțeles, era furios. Așa că m-am oferit să îi asigur prânzul pentru întreaga lună, așa că acum a revenit la normal, să fie un ticălos enervant.
Apoi, amândoi și-au dat seama că acum lucrez pentru casa mafiotă. S-au opus cu vehemență și au fost îngrijorați de alegerea mea, dar le-am explicat că am făcut-o din cauza actelor casei și a amenințărilor din partea ticălosului de Kinn. Pe lângă asta, oferta pe care mi-au făcut-o a fost generoasă. Mi-au ascultat explicația, dar tot nu au fost de acord cu alegerea mea.
– Tem, poți să-ți scoți mai întâi șapca?, am întrebat cu o voce blândă. Tem încă plutea în piscină, iar șapca lui de înot îmi amintea de koi-ul portocaliu Sebastian, ceea ce m-a făcut să mă simt rău din punct de vedere mental.
– Ce? Am încercat să aleg o culoare care să mi se potrivească. Nu-ți face griji, când vei da testul, vei lua note bune, a spus Tem în timp ce și-a dat jos șapca, apoi a sărit din piscină și s-a așezat lângă mine.
– Te simți bine?, m-a întrebat Tem din nou cu blândețe.
– I-am ucis pe Elizabeth și pe Sebastian… Am închis ochii și am respirat adânc.
– La naiba, Porsche!!! Kinn este un nenorocit!!! Abia ai terminat prima zi și Kinn ți-a ordonat deja să omori oameni? Cheamă poliția să îl aresteze!!!” a strigat Jom.
– LA DRACU’!!! Am un prieten care este un criminal, un ucigaș!!! L-am pălmuit puternic pe Jom, indiferent de rănile pe care le avea de la bătăile anterioare.
La naiba!!! De obicei se fac astfel de lucruri într-o afacere ca asta? La naiba, Porsche! Trebuie să încetezi să mai lucrezi pentru el, a spus Tem, cu fața lui de parcă l-ar fi lovit o bombă. S-a îndepărtat puțin mai mult de mine și părea speriat.
– Acum toată viața ta este aruncată la gunoi!, a continuat Jom să se plângă, apoi s-a uitat la mine.
– Asta este încă o viață de om!!!, a spus Jom bombănind. Dar înainte ca bâlbâiala lui să continue și povestea să fie mai distorsionată decât era deja, l-am întrerupt.
– Ei nu sunt oameni!!!, am exclamat.
“…”
Cei doi au rămas tăcuți, așteptând să-mi continui cuvintele.
– Sunt pești! Amândoi au deschis gura în stare de șoc, fălcile lor au căzut literalmente la pământ. Dar în spatele lor am văzut un suspin constant de ușurare și au revenit la normal.
– La naiba… aproape că ne-ai provocat un atac de cord. Acum sunt ușurat. Deci acestea sunt numele peștilor? Eli… ce?, a întrebat Jom.
– Din cauza numelui peștelui, am crezut că mă va ucide! I-am povestit tot ceea ce am trăit în prima mea zi și asta i-a făcut pe amândoi să râdă. M-a ajutat transformarea feței mele stresate în râs alături de ei. Oare mă va suna astăzi? Nu vreau să dau peste o atmosferă haotică atunci când mă întorc și nici nu-mi pot imagina cu ce mă voi confrunta mai târziu. Jom a insistat cu fermitate să demisionez, ceea ce eu am refuzat din nou, dar în sinea mea am protestat, dacă nu demisionez, va trebui să mă confrunt cu nenorocitul ăla îngâmfat de Kinn.
Se pare că nu am altă opțiune decât să cerșesc iertare și să primesc o pedeapsă, deoarece nici eu nu pot să nu mai lucrez acolo, întrucât semnasem deja un contract pe un an. Dacă acesta este încălcat și trebuie să plătesc penalitatea, de unde voi face rost de bani?
M-am ridicat de pe marginea piscinei și m-am îndreptat spre baie pentru a mă schimba. Mi-am aruncat o privire pe telefonul mobil și am văzut că numărul nesemnat al lui Kinn mă sunase de opt ori. În sinea mea, mă întristez pentru alegerile mele de viață și îmi dau seama că trebuie să urmez sfatul lui Tem de a aborda această problemă cu capul înainte, pentru că, la urma urmei, nu pot fugi.
La ora șase fix, am parcat motocicleta și mi-am scos casca, rugându-mă la Khun Phra Si Rattanatrai să mă protejeze. Imediat ce picioarele mele au atins pământul, un gardian a venit și m-a strigat.
– Khun Kinn te cheamă. Am respirat adânc, cine a spus că dacă suspini des îți scurtează viața? S-a dovedit că avea dreptate, pentru că mă simt ca și cum aș fi aproape de ușa morții.
Am mers încet, urcând scările fără efort în timp ce mă uitam la ușa mare de lemn și am deschis-o în liniște. Atmosfera din cameră este complet tăcută. Kinn nu este singur, căci îl văd pe fratele său mai mare stând cu brațele încrucișate, cu o încruntare adâncă pe față și privindu-mă cu răutate. Am încercat să-i evit privirea și pe cea a lui Kinn, de asemenea, care mă privea fix.
Ei știu deja că eu am fost…
– Ucigașule, de ce mi-ai omorât peștele?
“…” Nu am răspuns.
Prea obosit ca să mai spun ceva, am înghițit toate înjurăturile posibile care încercau să-mi iasă pe gură.
– Oh… îți plângi de milă? Era vocea lui Kinn. Era un ton normal, care nu transmitea niciun sentiment, dar era sigur că a luat-o în derâdere, și era îndreptată spre mine.
“…” Încă îmi este greu să spun ceva.
– Sau vrei să insinuezi că nu ai făcut-o tu?, și-a ridicat Kinn sprâncenele.
– Cum ar putea să nu fie el? Camerele de supraveghere au înregistrat clar. La început, am crezut că a fost Time, așa că l-am sunat și l-am înjurat puternic. Dar când m-am uitat mai atent, mi-am dat seama că erai tu! Așa că acum sunt foarte supărat. Cum te-ai gândit să faci asta!!!?, a întrebat supărat Khun.
La naiba!!! A luat iPad-ul care arăta că îndeplineam chemarea naturii în acea seară și chiar a ciupit ecranul pentru a mări locul unde mâinile mele își îndreptau mândria spre piscină și și-a îndreptat nasul chiar în fața mea.
Când am văzut că această chestiune nu se va încheia atât de ușor, am decis să-mi cer scuze cu voce joasă.
– Îmi pare rău.
– Cu ce ți-au greșit ei oare? I-am iubit atât de mult!!! Țipetele lui au fost urmate îndeaproape de scâncete. Ochii lui umflați și roșii, care se holbau la mine, indicau o furie puternică și o suferință emoțională.
– Trebuie să-ți instruiești oamenii, să se comporte bine!!! Ugh… Acum voi pleca, dar voi fi cu ochii pe el!!! Haideți cu toții! Pentru mine, să-l aud pe fiul cel mare al familiei mafiote încercând să-și reprime un mârâit sălbatic aproape că m-a făcut să râd, chiar dacă situația era foarte tensionată când am ajuns. Dar, văzându-i reacția, am știut că era o situație serioasă. Nu știu de ce, dar mă simt ca un prost.
Bang!!!! Ușa mare s-a deschis trântit, în timp ce grupul mare de gărzi de corp, ca un grup de oameni dintr-un cortegiu funerar, l-a urmat pe Khun afară din cameră.
M-am uitat înapoi, puțin ușurat că gărzile de corp rămase nu erau atât de multe pe cât credeam. Dar nu știu dacă mai aveam încă probleme și, când am întors capul, privirea mea s-a ciocnit de fața lui Kinn, care încă mă privea cu atenție și era plină de dezgust și de nemulțumire.
– Te simți vinovat sau ai vreun regret?, m-a întrebat Kinn, în timp ce se așeza cu brațele încrucișate pe piept, cu o expresie de iritare pe față.
“…” Mi-am făcut o față cât mai neutră și m-am uitat înapoi la el.
– De ce nu te-ai dus la baie? Nu ai venit aici ca să faci astfel de greșeli stupide. Vocea lui Kinn era încă plină de furie.
– Păi, nu știam unde e, bine. Când am văzut că iazul de pești era tot negru, am crezut că e un canal, i-am răspuns în timp ce expresia lui subtilă, care era rigidă de la interacțiunea anterioară s-a mai domolit puțin, așa că m-am așezat pe canapeaua din fața lui.
– Cine a spus că poți să te așezi! Am auzit un țipăt puternic îndreptat spre mine de îndată ce fundul meu a atins scaunul moale al canapelei, ochii verzi ai lui Kinn m-au privit furioși.
– Hei, sunt obosit, bine?!, i-am răspuns cu dezinvoltură.
– Cred că ți-ai ieșit din minți. E normal pentru oameni, am vrut doar să mă așez. Cum să mă oprească să mă așez? Eram deja bine așezat pe canapea.
– Nu știu pentru ce ar trebui să te înjur mai întâi. Scuza ta banală despre pește sau faptul că mă provoci mereu!!! Ridică-ți fundul! Locul ăsta nu e pentru tine”, a spus Kinn pocnindu-mă din nou
– La naiba cu asta! Cine te crezi tu!, am întrebat liniștit înainte de a mă ridica de pe canapeaua foarte confortabilă. Atunci mi-am dat seama că nimeni altcineva nu are voie să stea lângă el în afară de nenorocitul de Khun. M-am săturat să am un astfel de sistem de segregare a claselor. Ce naiba e în neregulă cu el? Crede că oamenii ca mine nu obosesc? Chiar nu pot să înțeleg cum funcționează mintea lui.
– Și încă ceva! Kinn s-a îndreptat spre o hârtie de pe masă și mi-a aruncat-o în față, făcând-o să zboare prin cameră. Ce drept are el să se poarte așa cu mine?! M-am uitat înapoi la Kinn cu furie.
– Dă-te naibii de pe spatele meu Kinn!!!, am spus cu o voce rigidă.
– Pardon! Nu-mi spune pe nume. Nu înțelegi ce ai făcut?, a întrebat Kinn în timp ce se apropia amenințător de mine. Nici măcar nu m-am gândit să fac un pas înapoi, hotărât să mă apăr de acest nebun nenorocit. Oare crede că este singurul furios în acest moment? Poți să crezi că cineva ca mine nu va lăsa pe cineva ca el să continue să mă trateze așa!
– Ce am făcut? Ce naiba încerci să faci aici?, am țipat la el.
– Porsche! Îndrăznești să ridici vocea la mine!!!, a spus Kinn revoltat.
– De ce n-aș îndrăzni? Întotdeauna mă comport așa!, am spus fără menajamente. Dacă nu aș fi fost sigur pe mine, cu siguranță nu m-aș fi holbat așa la fața ta enervantă!
– Tu și gura ta clevetitoare, huh!, m-a împins puternic în piept, suficient de puternic pentru ca spatele meu să se lovească de perete și să mă simt puțin fără suflare. La naiba, m-am săturat de prostiile tale, Kinn!!!… și am făcut un pas spre el, împingându-l înapoi până când aproape că a căzut pe canapea.
– Porsche!!!, a strigat Kinn, în timp ce se întorcea și mă prindea de încheietura mâinii atât de tare încât mi-am pierdut echilibrul. Am căzut împreună peste canapea în timp ce mă trăgea, înainte de a-mi trânti corpul pe canapea, așezându-se deasupra mea. Ceea ce înseamnă că, în acest moment, Kinn mă ținea foarte strâns, fără să am cum să scap. Îmi dădeam seama cât de furios era, când îi vedeam ochii lui ascuțiți care mă priveau fix, iar el strângea din dinți, ca să nu mai spun că strângerea lui puternică de brațul meu este foarte dureroasă. Chiar dacă am încercat să mă eliberez din strânsoarea lui, nu-mi dădea drumul. Nu, nu trebuia să ripostez, pentru că atunci când Kinn se enervează cu adevărat, forța lui devine periculos de incontrolabilă și copleșitoare.
– Te-am avertizat ce se va întâmpla! Măcar știi cu ce naiba ai greșit astăzi?, a răcnit Kinn.
– Cu ce am greșit acum? Ticălosule, dă-mi drumul!, am țipat, în timp ce în capul meu sunt uluit de modul în care Kinn continuă să crească în nivel de nebunie din prima zi în care l-am întâlnit “Cu ce am greșit acum?! Dă-mi drumul, la naiba!!!” De ce se comportă așa? E ca și cum Kinn e o altă persoană atunci când își pierde controlul.
– Crezi că e o glumă?!!!! O voce puternică și furioasă încă se mai auzea venind dinspre el…
– Raportul pe care l-ai făcut, l-ai încurcat de la început până la sfârșit! Sau ai de gând să spui că este vina mea? Vocea furioasă a lui Kinn a umplut camera în timp ce continua să țipe.
– Dă-te naibii de pe mine!!! Nici măcar nu pot să respir!, am gâfâit în timp ce încercam să mă lupt să mă eliberez din strânsoarea lui. Chiar dacă erau momente în care reușeam să-mi eliberez mâinile, el încă stătea deasupra mea, împiedicându-mă să mă îndepărtez. Fiind atât de aproape, îi puteam vedea clar chipul, de la privirea lui ascuțită și furioasă, de la ochii lui verzi până la sprâncenele lui negre și încruntate.
– Chiar îți dorești moartea!!!, a spus Kinn, ținându-mă în continuare strâns de încheietura mâinii și apăsându-și corpul mai aproape de mine. Am tresărit când am constatat că fața lui era la doar câțiva centimetri de a mea. Nu cred că am suficientă putere să mă lupt cu el, în timp ce am continuat să mă eliberez din capcana lui. Am încercat să mă ridic și am reușit să-l lovesc de câteva ori cu piciorul până când m-am eliberat, iar Kinn a fost împins de cealaltă parte a canapelei. M-am ridicat rapid în timp ce Kinn încerca să respire după ce l-am lovit puternic cu piciorul în stomac. Nu voi renunța. Hai să rezolvăm această problemă acum!
– La naiba! Pur și simplu nu știu cum să mă descurc cu tine!!!, a exclamat Kinn frustrat în timp ce s-a lovit de spătarul canapelei până când a scos un țipăt puternic.
– Hai, atunci, înainte! Chiar dacă suntem egali ca forță, sunt sigur că mă pot lupta cu el.
– Oamenii ca tine sunt complet egocentrici… A suspinat mult timp până când expresia lui de furie s-a transformat în extenuare.
– Oamenii ca mine sunt bine, tu ești cel care este absorbit de sine, am spus eu în timp ce îl priveam pe Kinn cum își strângea tâmplele.
– Mi-e teamă, într-o zi chiar te voi ucide, a mormăit el, lucru care, desigur, nu mi-a păsat. Văzând că nu mai spunea nimic altceva, m-am săturat să mă aflu în aceeași încăpere cu acest ticălos. După tot ce am trăit astăzi, chiar nu mai vreau să-i văd fața și vreau să părăsesc încăperea.
– Cine a spus că poți pleca?! Pașii mei s-au oprit când am auzit asta. Ce se întâmplă acum?
– Altceva…?
– Du-te și schimbă-ți hainele. Ies în curând.
– Hainele mele? Sunt atât de confuz acum….
– Eu ies; în niciun caz nu te las să ieși îmbrăcat așa, a spus Kinn în timp ce mă privea din cap până în picioare. Azi îmi schimbasem hainele acasă într-un tricou negru și blugi, pentru că acestea sunt cele mai comode haine pentru mine.
– Nu vreau să mă schimb, am spus ridicându-mi brațele și încrucișându-le pe piept.
– Trebuie să fii îmbrăcat cum trebuie, e un ordin!. Vocea puternică a lui Kinn sublinia fiecare cuvânt în parte.
– Atunci nu merg!
Kinn s-a ridicat de pe canapea și s-a îndreptat spre mine, așa că acum îl urmez și nu-l mai las să facă nimic. Dar el mi-a tras înapoi mâna care era pe punctul de a pune cartela pentru a deschide ușa. M-a târât brusc spre ușă, dar m-am împotrivit.
– Ce naiba faci?! Mi-am tras brațul înapoi, care era suficient de puternic pentru a scăpa de al lui.
– Ai de gând să-mi urmezi ordinele de bunăvoie, sau ar trebui să-i pun pe ticăloșii de afară să te târască în camera ta?, a exclamat cu voce tare, apoi mi-a tras brațul înapoi. De data aceasta, s-a îndreptat spre ușă, a tras de ea și m-a târât după el. Subalternii care păzeau în fața camerei trăgeau cu urechea, dar când l-au văzut pe Kinn, s-au prefăcut că sunt de pază, plimbându-se înainte și înapoi în fața camerei sau prefăcându-se că citesc o carte.
– Poți să mergi singur, sau să le spun să te târască?, a întrebat Kinn. I-am văzut că se holbau la mine. Am îndepărtat din nou brațul lui Kinn și am răspuns.
– Da! Bine… bine. Am mers în urma lor, blestemându-l nebunește în inima mea. Oameni ca el, nu erau doar oameni obișnuiți. Dacă aș putea să-l bat...
– S-a întors Pho?, a întrebat Kinn pe unul dintre bodyguarzii din apropiere, în timp ce m-a făcut să mă ridic și să mă opresc în fața camerei de la parter.
Când a terminat de vorbit, m-a apucat de braț și m-a târât în camera unde Khun Korn și Phi Chan stăteau la o masă mare, ceea ce m-a făcut să realizez atunci că acesta este biroul tatălui său.
– Care pare să fie problema? Khun Korn s-a încruntat scurt înainte de a râde cu poftă. Apoi am simțit o bătaie în ceafa mea. I-am aruncat din nou mâna lui Kinn, apoi m-am întors să ridic mâinile pentru a le face wai (salutul thailandez cu mâna) lui Khun Korn și Phi Chan.
– PHO! Nu-l voi lăsa să iasă să lucreze pentru mine în ținuta asta, i-a spus Kinn nepoliticos tatălui său.
– Oh, serios, hei, apropo, am auzit bine că aproape mi-ai dat foc la casă ieri?. Khun Korn a suspinat în timp ce s-a întors să vorbească cu mine. Bineînțeles, nu i-am răspuns, deoarece eram stânjenit.
– Tată! Revenind la hainele lui, nu are privilegiul de a purta astfel de haine atunci când lucrează pentru mine. Pho știe că am o întâlnire cu domnul Krit, a spus Kinn. Khun Korn privea în tăcere, verificându-mi hainele din cap până în picioare.
– Dacă voi muri, va fi din cauza voastră, amândoi îmi dați dureri de cap, a mormăit Khun Korn și și-a frecat tâmplele.
– Porsche, înțelegerea noastră este să purtăm orice fel de haine când nu suntem de serviciu. Dar când lucrezi în afara casei, am spus că trebuie să porți uniforma. Am suspinat. Ochii lui Khun Korn se holbau puțin la mine. Uitasem complet că fusesem de acord cu o astfel de condiție, așa că nu pot decât să dau slab din cap. Dacă Kinn nu i-ar fi spus niciodată nimic despre mine tatălui său, nu ar fi trebuit să lucrez pentru el!
– Bine… du-te și schimbă-ți hainele; așteaptă-mă în fața casei la ora două după-amiaza, a spus Kinn pe un ton normal, dar expresia lui este de nelipsit. Am mormăit și l-am înjurat în sinea mea după aceea. Trebuie să fie fericit că poate să forțeze oameni ca mine, care vorbesc rar, să vorbească cu el de cele mai multe ori. Consideră că ai câștigat de data asta, nenorocitule!
Khun Korn i-a ordonat lui Phi Chan să-mi dea niște costume. Când le-am primit, m-am întors imediat în camera mea; m-am spălat pe ochi și pe față și mi-am schimbat hainele. În viața mea anterioară, trebuie să-l fi ucis pe Kinn, astfel încât acum am primit karma de a fi garda lui de corp. După ce totul a fost gata, nu am uitat să-mi scot arma și să o țin în mână, așa cum mă instruise Phi Chan.
La ora stabilită, m-am îndreptat spre el pentru a-l aștepta. Mă simțeam înțepenit și inconfortabil purtând astfel de haine. Câteva dintre gărzile de corp mi-au aruncat priviri ciudate, iar ceilalți oameni au zâmbit pur și simplu! O să-mi amintesc tot ce mi-ați făcut și aștept să vină acea zi în care cu siguranță mă voi răzbuna pe rând!
Nu după mult timp, Kinn a ieșit într-un costum de marină. M-a privit din cap până în picioare înainte de a zâmbi și de a intra în berlina de lux care era parcată în fața casei. Am mers în urma lui, puțin confuz în legătură cu locul unde trebuia să stau, deoarece mașina era condusă de cineva pe nume Sharp. În ceea ce privește cealaltă gardă de corp, acesta stătea lângă șofer. Stăteam stânjenit în picioare, mă mișcam în stânga și în dreapta, înainte ca vocea lui Kinn să răsune din nou
– De ce mai stai acolo? Aștepți o invitație personală?. Mi-am înfrânat dorința de a ajunge la el și de a-i da un pumn în față, în timp ce mă urcam în mașină și trânteam ușa cât de tare puteam. Kinn a întors capul pentru a mă privi cu acei ochi amenințători, ceea ce m-a făcut să-i întorc privirea nu mai puțin firavă. M-am așezat atât de departe de el, încât aproape că m-am încolăcit în ușa laterală.
Interiorul mașinii era învăluit în tăcere, căci nimeni nu vorbea. Kinn, care stătea în continuare cu picioarele încrucișate, a apăsat ecranul iPad-ului din mână fără să se uite în jur. Mi-am amintit că Pete spunea că Kinn era cel mai bun dintre cei trei fii. Se părea că avea dreptate, căci hainele sale din cap până în picioare arătau bogăția imensă a familiei sale. Purta o cămașă albă impecabilă, asortată cu un costum albastru închis, lipit de corp, cu pantaloni slim fit și pantofi lucioși, cu o batistă în buzunarul de la piept. Chiar și felul îngrijit în care își aranja părul arată bine, chiar dacă este incredibil de demodat.
– La ce te uiți?, a spus brusc Kinn, fără să se uite la mine. Mi-am mutat rapid privirea în afara ferestrei. M-am uitat la el doar pentru a confirma spusele lui Pete.
Mașina oprește în curând în fața unui hotel de lux, un loc pe lângă care am trecut de multe ori, dar în care nu m-am gândit niciodată să intru pentru că pare atât de luxos încât nu pot pătrunde în el. Kinn ne spune celor trei să-l urmăm înăuntru și să urmărim de la distanță. Încă nici măcar nu știu ce are de gând să facă sau de ce a venit aici.
Intrăm într-un lift care apoi ne duce sus. Când ușile s-au deschis, am fost surprins să văd în fața noastră un bar de lux pe acoperiș, foarte aglomerat. Sunetul răsunător al unei melodii care cânta acompania pașii lui Kinn, care se îndrepta spre el pentru a saluta pe cineva pe care îl cunoștea. Am observat că toată lumea de aici poartă haine formale. Un bărbat poartă un costum scump și o cravată, iar o femeie și-a ridicat rochia lungă și elegantă, de parcă i-ar fi fost teamă că se va împiedica. M-am despărțit de ceilalți pentru a explora acest loc, pentru că mi-am dat seama că, atunci când bogații vor să bea alcool, vin în locuri luxoase ca acesta.
– Trebuie să fii cu ochii pe Khun Kinn în permanență. Să nu-ți iei ochii de la el nici măcar o secundă, mi-a ordonat Sharp, în timp ce se îndrepta spre mine.
– Oh? Și tu cum rămâne cu tine?, am întrebat eu.
– Și eu voi fi cu ochii pe el și ține minte, să nu intri în necazuri. Nu am răspuns și am ieșit afară pentru a vedea o femeie tânără care se uita la copaci. La urma urmei, Sharp mi-a ordonat să îl supraveghez de la distanță, așa că asta ar trebui să fie suficient de departe.
M-am apropiat și m-am așezat în fața barului. Până la urmă, totul aici este excepțional de bun, mai ales femeile. Zâmbesc și le trimit o privire cochetă celor câteva fete care se tot uitau la mine. Nu după mult timp, chelnerița s-a apropiat de mine cu o băutură, arătând spre tânăra care îmi zâmbea larg.
Am dat din cap în semn de răspuns, ridicând ușor paharul, apoi am dat pe gât băutura complet. Băutura acestor oameni bogați este delicios de tare, coborând lin. Am zâmbit stângaci când am observat că privirea ei era încă îndreptată spre mine. Recunosc că femeia este atrăgătoare, am acceptat a treia băutură pe care mi-a trimis-o fără să irosesc nici o picătură. Gustul fiecărui pahar este diferit și îmi provoacă o senzație de plăcere pe care nu am mai simțit-o niciodată.
– Pot să stau cu tine? Tânăra a pus mâna înainte și a spus că numele ei este Prim.
– Porsche. Întind mâna și îi ating mâna, mângâind-o ușor pentru a-i da de înțeles femeii din fața mea că sunt interesat. Am lucrat mult timp în barul lui Jade, așa că știu ce este nevoie pentru a face față la așa ceva.
– E un nume drăguț, Prim, hai să bem ceva . Am remarcat în timp ce tânăra femeie a zâmbit dulce apoi s-a întors să comande o altă băutură. Am zâmbit, uitându-mă la silueta ei plus fața ei foarte adorabilă. Cu siguranță ai gusturi grozave, Porsche! Cel puțin în seara asta, nu voi pleca acasă cu mâna goală.
Pentru o clipă, am impresia că am uitat ceva important, dar la naiba! Mă interesează mai mult băutura din fața mea. Beau pahar după pahar pe care Nong Prim mi le-a dat non-stop.
Începeam să mă simt amorțit, dar nu beat. Îmi place foarte mult să beau alcool cu o femeie frumoasă lângă mine. Dar există încă un sentiment enervant, o senzație sâcâitoare că am uitat ceva în spatele creierului meu… Doar că nu mă pot gândi ce ar putea fi.
– Porsche, nenorocitule!!! Ce naiba faci?!, a răsunat vocea unei alte gărzi de corp a lui Kinn, în timp ce mă trăgea brusc de braț. Mi-am întors corpul ca să mă uit la el.
– Ce mai vrea acum?!, am întrebat înapoi, vocea mea părea ușor neclară, în timp ce am observat că femeia, Prim, era speriată să vadă schimbul meu verbal cu acest nenorocit.
– Khun Kinn!!! Este o situație în toaletă!!! La naiba! Am făcut ochii mari când m-a lovit ca un pumn în gură și mi-am dat seama că ceea ce uitasem era… acel nenorocit enervant de Kinn, Futu-i…!!!
ATUNCI DE CE NU TE DUCI SĂ-L AJUȚI!, am strigat în timp ce mă ridicam rapid de pe scaun, urmându-l rapid pe nenorocitul ăla. Dar când am încercat să mă gândesc la ce trebuie să fac, parcă lumea începe să se învârtă.
– Pentru că am venit să te iau pe tine!!!, a spus el în timp ce alerga. Văzând asta, i-am urmat nebunește exemplul și m-am izbit din greșeală de o masă, ceea ce i-a făcut pe oamenii din jurul meu să se uite la mine cu o expresie șocată. Imediat ce am intrat în baie, l-am văzut pe Kinn apucând capetele a trei atacatori, celelalte gărzi de corp pregătindu-se să se alăture luptei. Repede, am sărit în acțiune și am lovit cu piciorul persoana cea mai apropiată de mine care era pe punctul de a-l lovi pe Kinn.
– Arrgh! Ce faci!!! Cumva, mi-am pierdut echilibrul și picioarele mele au aterizat în mijlocul corpului lui Kinn, spulberându-i concentrarea, dar acesta s-a întors pur și simplu să continue să-i atace. Eu nu am întârziat și am intrat în forță în timp ce am apucat capul unuia dintre ei și l-am lovit cu pumnul. Se pare că suntem cam învingători, deoarece majoritatea acestor nenorociți se târau pe jos. Mi s-a părut că mai văd trei oameni care se luptau, dar deodată am început să văd că sunt șase. Așa că mi-am scuturat capul, încercând să-mi limpezesc vederea și m-am bătut scurt pe față. M-am dus să-i lovesc cu piciorul, dar, ca și înainte, am țintit greșit.
Kinn s-a întors să se uite din nou la mine, apoi m-a întrebat:
– Ești beat? Vocea lui părea furioasă și m-am întors să mă uit la el.
– Nu, nu sunt, am spus, clătinând din cap, pentru că mi se părea că Kinn avea un frate geamăn răutăcios care stătea lângă el.
– Sharp, rezolvă mizeria asta, a ordonat Kinn.
..
..
Aștept ca totul să fie curățat în timp ce îi punem pe cei implicați în dubă împreună cu noul aghiotant al lui Kinn și apoi mă pun și eu în aceeași mașină. Kinn avea o față posomorâtă și nu a vorbit deloc. Simt că l-am înfuriat foarte tare pe Kinn, urmele mele sunt foarte evidente pe hainele lui. Aproape că îmi venea să mă dau cu capul de pereți pentru a-mi șterge amorțeala provocată de alcool. În acest moment, simt că alcoolul din corpul meu începe să-și facă efectul, durerea de cap pe care o simt după ce beau este mai pronunțată decât de obicei. În mod normal, am o toleranță mare la alcool și nu mă îmbăt, dar alcoolul pe care mi l-a dat femeia aceea era probabil o licoare mai tare decât ce am mai băut până acum și l-am băut pe tot.
Când am ajuns acasă, Kinn încă nu vorbea. Am așteptat ca el să țipe, chemându-mă în camera lui. Am exersat blocându-mi urechile și îl așteptam. Dar nu s-a auzit niciun țipăt. Am mers nesigur, amețeala din cap devenind tot mai puternică în timp ce am deschis ușa și am găsit figura înaltă a lui Kinn stând în picioare ca și cum m-ar fi așteptat.
– Îmi pare rău, am spus mai întâi, pentru că știam că am greșit total.
– Ce naiba făceai?! În cele din urmă, țipătul lui Kinn a umplut camera. Am ridicat mâna și mi-am protejat puțin urechea.
– Îmi pare rău, eu… Mă uit la Kinn, care stătea în fața mea. Dintr-o dată, simt că pleoapele îmi devin foarte grele și simt cum căldura se răspândește în tot corpul meu. Ticălosul! Costumul ăsta mă sufocă! Mi-am dat jos pantalonii negri și am rămas doar cu boxerii pe mine. Nu-mi pasă de el, pentru că suntem bărbați. În plus, pot spune cu încredere că trupul meu este al naibii de sexy!
– Ce naiba faci!!! Fața lui furioasă continuă să-mi urmărească mișcările. Nu m-am oprit din a mă dezbrăca de haine. Chiar în acel moment, simt că nu mă mai pot susține, așa că am căzut pe canapeaua interzisă a lui Kinn.
– Lasă-mă să mă așez un moment. Mă simt amețit.
– Nu te simți rău?! Vocea țipătoare a lui Kinn s-a domolit, așa că a trebuit să-mi ridic fața ca să mă uit la el. Kinn s-a uitat la mine, ochii lui abia dacă clipeau. Expresia lui furioasă s-a înmuiat și ea și a revenit la o expresie normală a feței. Îmi imaginasem că își va descărca furia pe mine așa cum o face de obicei, sub formă de blesteme și furie, pentru că mă așezasem pe canapeaua lui ca mai înainte. Dar, în mod neașteptat, a încetat să mai țipe la mine.
– La ce te uiți? Am întrebat slab, deoarece încă nu a încetat să se holbeze la mine. Așa că am crezut că aștepta ca eu să îi răspund la întrebarea anterioară.
– Da, chiar mă simt rău. Îmi pare rău. Dar acum mă simt amețit….
– Dacă ți-e cald, dă-l jos cu totul …, a spus Kinn, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. E adevărat că nu mai era supărat pe mine? Întrebările mi se învârteau în jurul capului când am observat expresia lui, era fața lui supărată sau era altceva?
– Pot să-l dau jos pe tot? De ce nu ai spus asta de la început!!! Mi-am dat jos costumul negru și mi-am scos cravata din jurul gâtului, lăsând doar cămașa albă pe corp în timp ce îmi desfăceam primii trei nasturi.
– Asta mă face să mă simt puțin claustrofobic. Această uniformă este cu adevărat incomodă!
După o vreme, s-a uitat în tăcere la mine pentru o lungă perioadă de timp. De ce nu mai țipă la fel de mult astăzi?
– Mi-ai putea fi de folos în loc…, a exclamat el în timp ce se apropia de mine. De când se apropiase Kinn atât de mult de mine? Fața lui Kinn se apropia atât de mult, ceea ce m-a făcut să mă uit ușor în altă parte.
– Huh! Ce-mi ceri să fac, ce ai de gând să folosești?! Promit că nu voi mai folosi mașina de cafea!!!” Am spus în timp ce dădeam din cap. Încă mă simt bântuit de aparatul de cafea. În plus, mă simt un pic beat, așa că nici nu cred că aș putea să încerc să o folosesc acum.
– Um … Nu îndrăznesc să-ți mai cer asta din nou, a remarcat Kinn.
Închid ochii pentru ceea ce pare a fi o clipă scurtă, iar când am deschis din nou ochii, am văzut fața lui Kinn foarte aproape de a mea, de fapt era la doar câțiva centimetri în fața mea. Îi simt chiar și respirația caldă suflându-mi pe față în timp ce mă uitam în ochii lui. Nu știu cum am ajuns într-o astfel de poziție, dar simt că nu mă pot mișca nici măcar un centimetru cu acei ochi care mă priveau fix. Respirația lui îmi gâdila fața de parcă ceva ar fi fost pe punctul de a-mi călca pe față; mă enervează foarte tare, așa că m-am șters pe față de ciudă. Doamne! Corpul meu este încă fierbinte, incredibil de fierbinte. Această senzație mă deranjează foarte mult.
Și chiar și acum, mă simt….
– A fost greșeala mea, lasă-mă să mă revanșez..., am spus cu o voce joasă care părea că oftez…
După aceea, totul s-a întunecat și nu-mi mai amintesc nimic…
*Phi’ se folosește când te adresezi cuiva mai mare decât tine.
*Khun este, de asemenea, folosit ca termen de respect. Ambele se pun înaintea numelui mic.
~ De traducerea acestui capitol s-a ocupat Zâna noastră minunată ~
Mulțumim ❤️
