Omegaverse-Iubiri nepermise-Capitolul 23

Fondul muzical al lecturii:

https://youtu.be/WGGz6ikmNiA?si=XUafTT8CJw1cGf

Marca temporară

Seara căzuse lent peste oraș, iar lumina toamnei se filtra prin perdelele subțiri ale buticului „Ceai și Cărți”. Ariana își strânsese câteva haine într-o geantă mică din piele gri, în timp ce Arian o aștepta afară, sprijinit de mașină, cu mâinile în buzunare și expresia aceea calmă, care o liniștea și o neliniștea în același timp.

După ce închise buticul, Ariana privi pentru o clipă înapoi, ca și cum ar fi vrut să-și memoreze fiecare detaliu: rafturile cu ceaiuri, mesele mici, mirosul dulce-amărui de frunze uscate și cărțile vechi.
Arian o observă, dar nu spuse nimic, doar îi deschise portiera și îi zâmbi.

Drumul până la casa lui nu dură mai mult de 5 minute. Mașina se opri pe o străduță îngustă, mărginită de plopi și lanterne mici care ardeau galben. În fața lor, o căsuță cu obloane albe și ziduri acoperite de iederă îi întâmpina cu o lumină caldă la fereastră.

Ariana coborî încet.
Căsuța părea desprinsă dintr-un tablou japonez,  mică, dar perfect ordonată, cu ghivece de flori la ferestre și un miros de lemn curat. În curte, Arian plantase crizanteme și iasomie, iar parfumul lor se amesteca cu aerul răcoros al serii.

–

–E frumoasă… murmură Ariana, aproape în șoaptă.
–Nu e mare lucru, dar e sigură, răspunse el.

– E un loc unde te vei simți în siguranță.

În interior, casa era simplă și caldă: mobilier din lemn deschis, draperii bleu, lumini difuze. Pe măsuța din living, un ceainic aburea deja. Totul mirosea a ceai de crizanteme și lemn de santal.

Ariana își plimbă privirea prin cameră. Fiecare obiect părea așezat cu grijă, fără ostentație.
Arian îi luă haina și i-o puse atent pe spătarul unui scaun.

–Dacă vrei, dușul e pregătit, spuse el, cu voce joasă.

–Și am pus în dormitor câteva lucruri. Nu vreau să te simți ca o musafiră aici.

Ariana îl privi cu recunoștință și zâmbi slab.
– Mulțumesc… e mai mult decât speram.

Se retrase spre baie, iar Arian rămase o clipă nemișcat în prag. În spatele ușii se auzea susurul apei, iar aerul părea să se umple din nou de parfumul acela care îl tulbura. Feromonii ei, florali, curați, cu notele acelea rare de crizantemă opal, pluteau în aer, amestecându-se cu respirația lui grea.

Când Ariana ieși, purta o cămașă de noapte fină, cu bretele subțiri, simplă, dar de o eleganță care o făcea să pară ireala. Își strânse ușor părul umed pe spate și își așeză mâinile pe genunchi, încercând să ascundă tremurul.

-Voi face și eu un duș, du-te și te bagă în pat, nu mă aștepta, e un pic răcoare în seara asta și n-am pregătit încă șemineul.

Ariana plecă, lăsând în urma ei parfumul care îl amețise deja pe Arian.

Ariana întră în dormitor și se simți dintr-o dată extrem de liniștită. Totul era în tonalități de alb și bleu. Pe o măsuță joasă erau puse diferite creme de diferite mărci pentru mâini și față. Ariana zâmbi. Arian le cumpărase, se pare, pentru ea, se vedeau etichetele și erau toate neatinse.

Patul era enorm, ai fi putut pune 4 persoane, nu două. 2noptiere se odihneau de o parte și de alta. Pe una dintre ele un vraf de cărți despre legislație. Alături zări cu coada ochiului o cărțulie mică de Haiku de Shiki.[1] Un semn de carte ieșea delicat dintre file. Ariana o deschise și citi.

Cum bate vântul de toamnă;
Suntem în viață și ne putem vedea unul pe altul,
Tu și eu.

Repetă micul poem cu voce tare. I se părea că Shiki scrisese acest haiku pentru ea și Arian. De dincolo se auzi ușa băii deschizându-se. Ariana puse cu grijă cartea la locul ei, ocoli patul și se așeză pe partea unde pe noptieră era o sticluță cu apă, un pahar și o cutie cu batiste parfumate, Se băgă sub așternutul moale care părea făcut din fulgi de pasăre. Ariana înspiră. Totul mirosea a Arian și-i plăcea mult.

Arian intră în cameră. Ținuta lui era destul de lejeră și Ariana încetă să respire. Corpul lui Arian era atât de frumos. Era prima dată când îi vedea mușchii proporționați și pieptul puternic fără fire de păr. Arian se băgă în pat și se întoarse spre ea. El o privi pentru o clipă fără să spună nimic, apoi se apropie cu tot corpul o privi direct în ochi și îi vorbi pe un ton grav, aproape stins:
–Ariana… trebuie să vorbim despre marcaj.

Ea îl privi liniștită și cu o anumită blândețe.
– Știu, spuse șoptit.

–Știu ce trebuie să urmeze.

–E doar una temporară. Va durea foarte puțin. Nu… nu…voi depăși limitele. Doar pentru siguranța ta, feromonii mei se vor impregna pe pielea ta și te vor urma oriunde vei merge. Astfel, oricine s-ar apropia de tine va ști că ai un soț.
Ariana îl ascultă, apoi îi răspunse, aproape șoptit, dar cu o claritate care izbi urechile lui Arian făcându-l să încremenească.
–Dacă vrei să mă protejezi, fă-o complet[2]. Tam nu trebuie să simtă nici urmă de îndoială.

Ariana făcu o pauză ridică mâna dreaptă și depuse palma delicat pe obrazul lui Arian, apoi continuă privindu-l în ochi cu o privire nespus de duioasă:

– Sunt soția ta acum, nu?

Arian fu amețit de irișii verzi. Parcă alge verzi unduiau răscolite de un ocean imens. În aer, tensiunea se împletea cu parfumul de crizantemă opal și cu aroma pielii ei albe.
Puse mâna stângă pe talia ei și o trase spre el lipind-o complet de corpul lui deja înfierbântat, iar pentru o clipă totul păru suspendat: respirațiile, bătăile inimii, timpul.

Feromonii lui se răspândeau încet, calmi, protectori , pământul reavăn începu să caute tulpinile de flori. Ariana îi răspunse instinctiv, iar parfumul de crizantemă opal îi invadă camera.

Ochii lui Arian se închiseră pentru o clipă. Era îmbătat de mirosul ei, de liniștea aceea stranie care se așternuse între ei.
Apropierea nu era una brutală, ci firească, inevitabilă. Ariana își scoase cămașa de noapte cu mișcări lente, lăsând la iveală un corp nespus de frumos. Apoi trase de maieul lui Arian și corpul acestuia se dezvălui în toată splendoarea lui. Arian o prinse în brațe încolăcind brațele în jurul taliei ei. Se simțea redus la stadiul unui adolescent care e la prima lui relație. Contactul piele pe piele îl făcu să scoată un geamăt adânc, geamăt care făcu să iasă cuvinte neașteptate.

–Ariana, chiar vrei? Nu vreau să te rănesc, spuse el.
– Știu că nu o vei face, răspunse ea, și în glasul ei era ceva neașteptat de sigur.

Apoi se lăsă în brațele lui, iar camera se înecă în liniște și parfum.
Feromonii lor, amestecați, transformau aerul într-o aură densă, strălucitoare. Crizantemele opal țâșniră dintr-o dată din toate glandele Arianei invadând pământul reavăn cu o putere fenomenală. Arian fu lovit în plex de puterea feromonilor Omega, avea nevoie să posede corpul Arianei , trebuia să muște și să o facă a lui, chiar dacă era temporar. Cu o mișcare circulară se învârti regăsindu-se deasupra femeii care mirosea înnebunitor. Simțurile i se ascuțiră, dorința de a o penetra era aici și știa că vrând nevrând îi va face rău. Așa era mereu prima dată. El eliberă cât mai mulți feromoni de liniștire până când simți că sub el, corpul Arianei devenise maleabil și gata de acuplare. Continua să o strângă în brațe , iar sexul lui devenise enorm. Ariana îi înlănțui dintr-o dată gâtul și începu să-l sărute , mai întâi ușor, apoi din ce în ce mai frenetic. Ea era amețită deja de feromonii lui Arian și-i căuta disperată gura. Când o găsi, sărutul fu lung, gura ei cerșea,  gura ei ruga. Arian supse buzele ei și introduse limba invadând erotic intimitatea fierbinte cu aromă de reglisă. Ariana gemu și răspunse sărutului împletind limba ei cu cea a celui care răsărise de nicăieri și-i demonstrase că sufletele pereche există. Se sărutară atât de mult încât feromonii lor deveniră o singură entitate învăluindu-i pe amândoi cu frenezie. Arian se extrase cu greu din acele săruturi. Îi șopti la ureche:

– A sosit momentul să mă leg de tine și să devin cu adevărat soțul tău. Nu-ți fie teamă.

Arian se detașă de Ariana și rămânând deasupra ei în genunchi o trase spre falusul care era dornic și așteptase îndelung. Se aplecă din nou spre gâtul ei și în timp ce o penetră cu o singură mișcare, mușcă glanda de pe ceafă. Ariana scoase un strigăt puternic. Feromonii ei o luară razna și crizantemele se scuturară vijelios sub durerea actului. Adrian simți că trebuie să se retragă altfel ar fi injectat feromonii lui în glanda Arianei. Era destul pentru acea seară și deși era frustrat că nu ejaculase, se retrase din corpul fierbinte. Câteva picături de sânge scăpară pe cearșaful alb. Arian scoase din sertar o batistă de bumbac alb și culese picăturile care revelau că Ariana aparținuse doar lui. El puse batista pătată de sângele purității pe solul curat. Îi venea să plângă. Multe și diferite sentimente și gânduri se învârteau în capul lui. Dar unul răsărea puternic, infailibil: într-o zi el o va marca permanent pe Ariana. O iubea fără limite, era sufletul lui pereche…

Pământul reavăn cu miros de iarbă cosită era acum acoperit de miile de petale oferite cu generozitate de crizantemele opal și acum, Arian și Ariana erau legați unul de altul pentru cel puțin trei luni. Arian o ținu strâns lipit de piept pe Ariana. Ar fi vrut să rămână o veșnicie așa. Se simțea atât de fericit că această femeie delicată și atât de frumoasă se oferise lui cu generozitate. Se gândi că în timpul actului dorința de a o marca definitiv fusese extrem de puternică.

Când, în cele din urmă, Ariana adormi, lumina veiozei o îmbrățișa într-o nuanță caldă, iar Arian o privi lung. Îi așeză o șuviță după ureche și șopti doar pentru el:

–De acum, nu te mai poate atinge nimeni.

Pentru prima dată după mulți ani, simți că nu mai e singur.

[1] Haiku (俳句), un termen inventat de poetul Masaoka Shiki (1867-1902), este o formă poetică caligrafică și extrem de codificată de origine japoneză, a cărei autoritate, în spiritul său actual, este atribuită poetului Bashō Matsuo (1644-1694). Provenind din tanka, este un poem mic, extrem de scurt, care își propune să exprime evanescența lucrurilor.

[2] Există două tipuri de mărci temporare: fără penetrație, marcă temporară de scurtă durată sau cu penetrație, marcă temporară completă care durează 3 până la 5 luni.