După ce îl aude pe celălalt întrebându-l de cine îi place mai mult, „îți place de el, îți place de mine?”, fața lui Hira în acel moment devine cea a unui idiot cu gura deschisă, care se întreabă dacă să spună „Ce?” sau „Despre ce vorbești?”.
Rușinea și furia explodează pe fața lui Kiyoi și-l lovește pe Hira cu toată puterea lui.
Este furios şi supărat pentru că așteaptă de mult timp să-l sune.
Îl așteaptă pe acel băiat de prea mult timp.
Kiyoi habar n-are ce gândește băiatul acela acum.
Kiyoi l-a văzut pe Hira pentru prima dată în prima zi de schimbare de clasă de la Kouji.
Când l-a văzut pe Hira, el se uita fix la el, cu fața luminoasă și roșie.
Hira a fost un băiat bun, ascultător, făcând tot posibilul să îl servească, iar în ciuda a tot ceea ce se întâmpla, avea întotdeauna o față fericită pentru Kiyoi.
După divorțul părinților săi, Kiyoi a devenit un copil singuratic.
Mama lui ieșea doar la serviciu și se întorcea acasă seara târziu.
Casa era mereu goală, așa că se juca mereu până târziu cu prietenii săi. Dar când era ora cinei, toată lumea își lua la revedere și pleca acasă.
Drumul spre casă a fost singuratic, pentru că mergea singur.
În fiecare zi, scotea cheia din buzunarul mic al rucsacului său și intra în casa goală.
Kiyoi trăia între două familii din jurul lui; ambele se certau cu fetele, fiecare ceartă se filtra prin perete.
A deschis televizorul și mereu același canal, pentru că nu l-a schimbat niciodată.
Se ducea la bucătărie și pe masă era mereu un vas învelit, care era cina lui în fiecare seară, în timp ce se uita la televizor. Apoi făcea baie cu volumul televizorului la maximum, pentru că îi era foarte de frică de tăcere.
Lui Kiyoi îi place să se uite la televizor, pentru că în cutiuța aia mică sunt mereu oameni care zâmbesc, se distrează și fac activități fericite.
Vreau să fiu acolo în fiecare zi, să fiu fericit și să mă distrez acolo unde toată lumea mă poate vedea, a fost dorința lui Kiyoi. Deoarece mama lui se întorcea seara târziu și pleca dimineața devreme, uneori nici nu se puteau întâlni.
– Mamă, vrei să mănânci orez?
– Bine.
– Ţi-l gătesc eu.
– În regulă, dă-mi-l pe-al tău.
Grija lui Kiyoi era să servească orezul pentru cina de la miezul nopții a mamei sale. Era epuizat, somnoros, dar întotdeauna își dorea să petreacă mai mult timp cu ea.
Când Kiyoi a devenit adolescent, mama sa s-a recăsătorit. Noul lui tată a fost foarte bun.
Au părăsit micul apartament și au plecat să locuiască într-o casă mare de familie.
În acea casă frumoasă mama lui stătea acasă în fiecare zi…
Când venea acasă, îl saluta întotdeauna.
Astfel, Kiyoi nu s-a mai jucat până târziu cu prietenii săi și a avut mai puțin timp să se uite la televizor.
A fost foarte fericit și le-a povestit mamei și noului său tată despre activitățile sale zilnice, ceea ce a fost foarte amuzant. Acestea erau mesele la care visase dintotdeauna, dar brusc, într-o zi, a sosit un frate mai mic.
Deși noul tată al lui Kiyoi era foarte bun și iubitor, sosirea fratelui său mai mic l-a determinat să se schimbe complet.
Atitudinea față de un fiu adevărat era foarte diferită de cea față de el.
În anul următor, a sosit o soră mai mică și, deși avea mai mulți membri ai familiei, Kiyoi se simțea mai singur decât înainte.
Am vrut să o spun și să-i anunț pe toți, dar nu am putut să o spun.
Pe canapeaua mare și lată, Kiyoi a început să se uite la televizor cu părinții, care îi legănau pe fratele și sora lui mai mici.
Un copil nu este deloc drăguț. Sunt zgomotoși, murdari, mirositori, destul de enervanți și îți fură complet mama.
– Vino să te distrezi! Uită totul!
În acel moment, în timp ce se uita la televizor, a început un concert Idol. Un idol cânta și dansa la televizor, un fan s-a apropiat de el și i-a acordat tot sprijinul. Fața lui s-a înroșit puternic, a întins mâna cu disperare, deși nu putea ajunge la el, și chiar și bărbați și femei în toată firea plângeau pentru a fi lângă el.
Dintr-o dată, Kiyoy simte o mică teamă, dar ar fi frumos să fie tratat așa. În mod nerezonabil, „se simte bine”.
Kiyoi a simțit că părinții lui erau obsedați de un copil care era ca o lipitoare care fura și își trăda mama. De aceea s-a înscris pe lista de participare de anul viitor:
– Când voi fi mare vreau să fiu idol.
Hira este un băiat cu un aer tipic unui fan, atât de mult încât chiar și atunci când Kiyoi nu avea prea multe activități, era constant urmărit de Hira.
Când se simțea rău, Hira era mereu acolo, când era maltratat de ceilalți elevi, Hira era mereu acolo pentru el.
A fost și o dată când s-a bătut cu un alt elev, lovindu-l grav pe Shirota, moment în care Kiyoi s-a speriat.
S-a uitat la ochii lui Hira, erau complet înroșiți, ca și cum ar fi fost injectați cu sânge, fața lui era complet deformată. Fără îndoială, era un fan care-și urmărea idolul, nu lăsa să i se întâmple nimic.
Kiyoi și-a amintit mereu expresia agitată a lui Hira. După acel accident grav, Hira l-a fotografiat cu un aparat de fotografiat cu un singur obiectiv reflex în sala de muzică, unde erau doar ei doi. În acea sală mare de muzică, se auzeau doar respirațiile a doi oameni. În acea zi, Kiyoi a fost numit rege, iar Hira i-a promis că îl va proteja chiar dacă va fi ultimul soldat.
A fost o plăcere pentru Kiyoi să fie tratată cu adorație.
Dar s-a întrebat și ce simte cu adevărat cealaltă persoană.
Nu putea decât să se gândească: „Uită-te la mine mai mult” „Uită-te la mine”.
Îl voia pe Hira doar pentru el, fără să-l lase să scape.
În ziua absolvirii, Kiyoi a vrut să spună tot ceea ce gândea, dar nu a putut să o spună când era în fața lui Hira.
Își dorea foarte mult să fie împreună cu Hira, dar: De ce trebuie să spun eu asta?
Ar fi o idee bună dacă Hira l-ar întreba. Așa că nu a spus nimic în acea zi.
Kiyoi, surprins că în acea ultimă zi petrecută împreună Hira nu făcuse sau nu spusese nimic, l-a determinat să se simtă complet enervat și iritat.
Era atât de iritat, încât s-a apropiat de Hira, l-a apucat de gulerul cămășii și l-a sărutat.
În timp ce-l săruta pe Hira, a început să intre în panică, nu-i venea să creadă ce face, era primul lui sărut.
Nu avea vise mari pentru ziua în care va veni primul lui sărut, de fapt, întotdeauna crezuse că va fi cu o femeie.
Așa că, în acel moment, a început să se simtă disperat, gândindu-se că își va aminti acel sărut pentru tot restul vieții, pentru că, dacă ar fi vrut să îl șteargă, nu putea.
Kiyoi s-a mai gândit în acel moment că, dacă va continua acel sărut, Hira va înțelege fără îndoială. Chiar dacă nu ar fi înțeles, ar fi continuat să-l urmărească ca un hărțuitor.
Dar după ce a terminat acel sărut, nu l-a mai văzut. Hira dispăruse complet din câmpul său vizual.
De aceea a așteptat contactul lui Hira ca pe ceva special, până azi. Deși a ținut mereu numărul de telefon la el, nu a auzit niciodată vreun sunet de la acea persoană.
Așa că a trimis un mesaj text, dar acesta i-a fost returnat. Un mare val de enervare a crescut în interiorul lui Kiyoi, așa că a pus mâna pe telefonul mobil și a format numărul înregistrat de Hira.
Surpriza lui a fost și mai mare atunci când s-a anunțat că linia a fost suspendată, fapt care l-a zdrobit complet.
După tot ce făcuse Kiyoi, Hira nu a mai luat legătura cu el.
Deși Kiyoi este o persoană care a câștigat multă popularitate, el se confruntă acum cu ceva ce nu poate realiza.
Dar nu pot sta cu ochii pe cineva atât de plictisitor ca Hira. Voi deveni un obsedat?
Întotdeauna a fost rolul lui Hira de a urmări, lucru pe care mândria lui nu putea permite.
Deși Kiyoi era nerăbdător să-l găsească pe Hira, furia lui față de el începea deja să se potolească.
Kiyoi a început să păstreze în adâncul inimii toate acele sentimente bune pe care le avea pentru Hira.
Deși nu și-l mai amintea la fel de des ca înainte, de fiecare dată când mergea pe stradă și vedea o siluetă asemănătoare lui Hira, alerga spre el. Doar pentru a-și da seama că nu era el.
Ori de câte ori ieșea în centrul orașului, nu putea decât să-i caute peste tot silueta și își petrecea după-amieze întregi căutând-o, dar fără succes.
În timpul facultății, a făcut parte dintr-o agenție de divertisment și a lucrat 80 la sută ca model şi 20 la sută în televiziune.
Kiyoi, analizându-și constant viața, nu mai dorea să fie un idol, dar dorința de a fi văzut, căutat și găsit de acea persoană l-a împiedicat să renunțe la asta.
În acest fel, el poate fi în raza vizuală a persoanei respective, plimbându-se prin oraș, dansând pe scenă, prezentând o reclamă.
Sute de ochi se uitau la el în același timp, fără îndoială că va veni ziua în care va fi văzut de el.
Kiyoi se simțea nemulțumit undeva în inima lui.
Era iritat cu el însuși, pentru că, acesta cunoscuse cea mai sinceră privire, cea mai însufleţită privire care îi umpluse complet inima, dar azi simțea abandonarea acelei priviri sincere și iubitoare.
Hira îl părăsise, așa că nu voia să se întoarcă în viața lui la un astfel de tip.
După un timp, când era hotărât să-l uite pe Hira… în acel moment, acesta a apărut din nou pe radarul său.
Când a participat la o petrecere a unei companii de teatru pe care o cunoștea, a auzit o conversație între un bărbat pe nume Sato, un scriitor, și un bărbat pe nume Koyama.
– O relație între bărbaților.
– Nu este ceva neobișnuit în această industrie, nu-i așa?
– Este, dar este complicat când este fratele meu mai mic.
Chiar dacă cineva poate asculta calm conversația celorlalți, majoritatea oamenilor vor fi confuzi dacă mărturisesc că sunt homosexuali.
Există, de asemenea, o diferență de sentimente în lumea din care face parte, Kiyoi nu ascunde faptul că este homosexual când vine vorba de muncă, dar se teme să nu fie descoperit la universitate sau acasă.
Încă din liceu, Kiyoi era mai interesat de talentele și actorii de sex masculin decât de cele feminine, chiar și atunci când se uita la televizor, ceea ce admira erau întotdeauna idolii de sex masculin.
Datorită înfățișării sale, era foarte popular atât printre femei, cât și printre bărbați. Dar el nu se putea uita decât la Hira.
Doar Hira este special, în afară de asta, atât bărbații, cât și femeile continuă să-l urmărească.
Când a auzit că Hira se masturba cu imaginea lui, nu a putut decât să-i admire fața murdară, era adorabilă.
Acest lucru l-a determinat să fie puțin curios.
Apoi s-a apropiat de Hira ca și cum ar fi vrut să-l atingă, ca să încerce să facă ceea ce Hira tocmai spusese, dar Hira a îngenuncheat și l-a sărutat cu înflăcărare pe mână.
Kiyoi a început să se simtă foarte bine, inima îi bătea repede, senzația îl provoca să se simtă și mai irezistibil pentru Hira.
Imaginea din fața lui, îngenuncheată la picioarele sale, era incredibilă, sentimentele care se aplicau ambilor oameni erau similare.
Hira a continuat să-i sărute mâna, lingând-o ca un câine, dar se simțea incredibil. Cu siguranță și-a dat seama că îi plăcea, că voia să-l aibă așa pentru totdeauna.
În prezent, povestea de dragoste a lui Kiyoi se afla într-un impas.
Sunt câțiva actori și modele celebre, dar și mai mulți bărbați care sunt atrași de el. Dar când încearcă să facă ceva, ochii lui Hira se întâlnesc cu ai lui dintr-un motiv oarecare.
Astfel, Kiyoi începe să compare persoana din fața lui cu Hira. Sentimentele lui se trezesc și totul se termină fără un singur sărut.
Ce naiba e asta, ce mă determină să mă îndrăgostesc de el în halul ăsta?
Trec lunile și încă nu-mi amintesc primul meu sărut. De ce nu pot să uit acea persoană bolnavă, de ce aș vrea să mă întâlnesc așa? Este atât de rău. E numai vina lui Hira, dar acum are un iubit. A dispărut pentru un iubit! Cât despre mine, nu pot săruta pe nimeni!!
Kiyoi s-a apropiat de grupul de oameni din teatru pentru a asculta și mai bine.
– Este colegul lui de clasă la universitate, Hira, și se bâlbâie la fel ca mine.
Hira? Un bâlbâit? Probabil că-l cunosc pe Hira.
– Tocmai am auzit de relație, nu trebuie să-ţi faci griji.
– Oh…
– Ai o relaţie? au întrebat direct.
– Kiyoi-kun, câți ani ai?
– Nouăsprezece.
– Aceeași vârstă ca și fratele meu mai mic.
– Celălalt băiat este de aceeași vârstă cu mine?
Sunt nebun să întreb acest lucru.
– Nouăsprezece.
– E bine. Cum este cealaltă persoană? De asta depinde o relație bună.
– Păi, parcă au fost făcuți unul pentru celălalt. Fratele meu spune că este un băiat bun, o persoană minunată și foarte responsabil. Dar eu sunt îngrijorat.
– Deci, celălalt tip este foarte bun?
– Da.
– Nu ai o poză?
Când am terminat de întrebat, dl. Koyama a dat din cap.
– Da, am.
Și-a scos telefonul mobil și a arătat poza.
Kiyoi se uită fix la ecran în timp ce-și reprimă tensiunea din piept.
Kiyoi se întreabă dacă poate exista o asemenea coincidență, dar imaginea de pe ecran este inconfundabilă.
– Acesta este fratele meu mai mic și prietenul său care stă lângă el.
Kiyoi se uită la ecran de parcă ar vrea să ucidă pe cineva, nu-i vine să creadă ce observă în acel moment.
Persoana care se afla acolo era o persoană foarte asemănătoare cu dl. Koyama, în compania unui băiat zâmbitor care stătea lângă el.
Hira și Koyama s-au aliniat unul lângă altul pe fundalul unui izakaya* normal.
N/T*un tip de bar japonez în care se servește o varietate de mâncăruri și gustări, de obicei ieftine, pentru a însoți băuturile alcoolice.
Hira râde, chiar nu-i vine să creadă.
Când era în liceu, uneori râdea puțin de Kiyoi, dar în afară de asta, expresia lui Hira era săracă și sumbră. Era în regulă, dar acum nu-i venea să creadă că se pierduseră din vedere din cauza acelui tip.
Chiar m-a părăsit pentru tipul ăsta?
– Ei bine, recunosc că arată bine pentru vârsta lui, a spus Koyama.
– Ce?!
Kiyoi pare suspicios.
– Băiatul. Nu este un tip chipeș și nici nu se îmbracă la modă, dar are o vibrație unică. Nu are o față de Idol, dar e în regulă.
Kiyoi și-a înghițit repede supărarea reflectată.
– Nu este un compliment?
– Hei, ce părere ai despre tipul din stânga?
– Vrei să te alături grupului?
N/T{Normal că vrea după ce-i umblă prin căpăţână referitor la Hira!} [wpdiscuz-feedback id=”ww39jwiqpn” question=”Please leave a feedback on this” opened=”0″][/wpdiscuz-feedback]
– Ce, serios?
– E ca și cum ar avea o aură bună, pare a fi o persoană bună.
Kiyoi își stăpânește cu disperare furia crescândă.
Toată lumea este de acord cu imaginea lui Hira.
Și dacă Hira este acum cineva popular?
– Îți faci griji pentru fratele tău sau ești mândru de prietenul lui?
Sato se uită la Koyama cu surprindere.
În timp ce ascultă sentimentele complicate ale fratelui său, Kiyoi spune ceva neașteptat:
– De ce nu vă întâlniți într-o zi?
– Ce?!
– Luna viitoare vom începe cu faza de prezentare, cred că ar fi bine să îl sunăm și să îl invităm împreună cu noul său prieten. În loc să ne facem griji pentru imaginația fiecăruia, e mai bine să ne întâlnim în persoană.
– Îmi vine să spun asta. Serios… vreau să-l cunosc.
Vreau să-l văd din nou pe Hira. Vreau să-l văd și să-l rănesc nebunește. Vreau să-l țin în fața mea și să-l umplu de durere. Vreau să-l am în fața mea ca să-mi provoace inima să bată din nou.
N/T{Da’ ce măă, Hira e un obiect fără sentimente sau ce?!!}
[wpdiscuz-feedback id=”yon3ujrbka” question=”Please leave a feedback on this” opened=”0″][/wpdiscuz-feedback]
Acum este diferit de sentimentele subtile de bucurie din liceu.
În ziua spectacolului, Hira este teribil de surprins să îl vadă acolo.
Fratele mai mic al lui Koyama este probabil cel care stă la aceeași masă cu el. În poză, era doar un om simplu, dar în realitate, impresia lui este puțin diferită.
Este puțin ciudat, dar există ceva asemănător cu tandrețea a două animale mici, băiatul este complet diferit de Kiyoi.
După aceea, Kiyoi îl ascultă întâmplător pe Hira vorbind cu cei prezenți, dar Hira nu a încercat niciodată să se uite la Kiyoi.
Kiyoi, în sinea lui, vrea doar ca el să se uite la el, să se apropie de el, se tot gândește că ar face-o, așteaptă și așteaptă, dar nu se întâmplă.
Kiyoi devine treptat nerăbdător.
Ai de gând să te duci acasă așa? Asta e o problemă. Cred că l-am sunat, de ce nu vorbești cu mine. Nu, e o pierdere de timp.
În timp ce era nerăbdător, el aude o voce. Aproape certându-se și apropiindu-se, Hira se întoarce și nu încearcă să-l vadă pe Kiyoi.
– Kiyoi-kun, tipul ăsta e un fan al lui Kiyoi-kun.
Kiyoi este brusc surprins de cuvintele lui Sato.
Nu-i plac ochii fratelui mai mic al lui Koyama, care stă lângă Hira și nu vrea să plece de lângă el. Chiar par un cuplu.
Serios, sunt iubiți? Dar asta e ceva ce nu voi putea suporta.
N/T{Păi şi cât doreai să te aştepte după ce tu l-ai trântit într-o baltă?}
În momentul în care Hira își ridică fața, un sentiment de teamă apare în Kiyoi. Simplul fapt de a fi observat de Hira îl determină să îi scadă complet temperatura.
Ochii lui Hira, fixați în fața lui, privirea lui este aceeași ca în liceu, ceea ce înseamnă că nu s-a schimbat complet.
De fiecare dată când se uita mai adânc în ochii lui, Kiyoi se simțea și mai înfierbântat.
Este confuz, inima îi bate cu putere, simte că trupul său va dispărea, dar trebuie să accepte că Hira de azi are un iubit.
Hira a dat imediat din cap când a fost invitat la petrecerea de după spectacol.
Lângă Hira se află fratele mai mic al lui Koyama, care continuă să se uite la Hira cu un zâmbet larg, dar ochii lui Hira sunt fixați pe el, pe Kiyoi.
În acel moment, Kiyoi crede că a câștigat.
S-ar fi putut întâmpla multe lucruri, dar până la urmă, privirea lui Hira a continuat să se îndrepte într-o singură direcție. Kiyoi.
Fără îndoială că acest lucru este rău pentru fratele mai mic al lui Koyama, dar nu va avea altă soluție decât să se predea.
Cum pot să dau de el? Chiar dacă aș vorbi cu el mai întâi, nu vreau să-l iert imediat, de ce?
Încă are același efect asupra mea, sunt nervos, nu mă pot abține. Dar dacă mă apropii de fratele lui Koyoma în seara asta, am putea face schimb de contacte, ar fi perfect!
Când Kiyoi se află în baie, se preface că este într-o dispoziție relaxată, dar Hira tocmai a spus că nu va merge la petrecere.
Dar dacă pleacă acasă acum, nu-l voi mai vedea și nu voi mai putea face rost de numărul lui.
Un astfel de lucru, însă, nu poate ieși din gura lui Kiyoi, care sfârșește prin a-i răspunde cu o atitudine neprietenoasă.
După aceea, îl lovește doar un regret asemănător cu furia.
După un timp, Kiyoi a auzit că în seara asta este ziua de naștere a lui Koyama, iar ăsta a fost momentul în care sentimentul de înfrângere i-a ajuns în inimă. E ceva fatal.
Hira a dat prioritate zilei de naștere a acelui animal în detrimentul petrecerii mele.
– Kiyoi-kun, a spus că e doar un coleg de clasă.
– Domnul Koyama era atât de îngrijorat, încât am vrut doar să-l tachinez puțin.
Nu a vrut să recunoască faptul că era rănit. Ce face cu cealaltă persoană?
– Ai un iubit?
– Se pare că am unul.
– Dacă ai fi fost femeie, te-aș fi dus cu siguranță la fratele meu mai mic.
Domnul Koyama se apleacă în față cu nerăbdare.
– Ei bine, am pe cineva care e în inima mea de mult timp…
– Hei, prietenul ăla al fratelui meu, îl cunoșteai? Ce fel de prieteni avea?
– Era un personaj tăcut.
– Ei bine, cum se face că nu avea prieteni?
– Hmm… păi, într-un fel…
– Deci…
– Cu alte cuvinte, Hira era ca un hărțuitor care nu avea prieteni, doar își urmărea persoana preferată și o privea din spate.
– Un urmăritor?
Am fost dezamăgit că a plecat și m-a abandonat, lăsându-mă aici. Nu mai vreau să vorbesc despre Hira. Tot ceea ce mi se întâmplă, tot ceea ce gândesc acum în capul meu este din vina lui Hira. Să mă uit la ochii lui îmi provoacă rău. La urma urmei, e un tip rău, în plus, a plecat și nu vreau să mai am de-a face cu el.
N/T{Lasă, că mai încolo parcă văd că ţi-o tragi cu el de mama focului!}
[wpdiscuz-feedback id=”0jweb6o96h” question=”Please leave a feedback on this” opened=”0″][/wpdiscuz-feedback]
În perioada în care fratele mai mic al dlui. Koyoma a stat la Teatrul Kiyoi, l-a auzit pe acesta spunând că Hira nu era prietenul lui, ci doar un partener.
Ce naiba e asta? Vreau să știu adevărul, de aceea l-am invitat în oraș, dar Hira nu a venit.
În zilele următoare, într-un mic teatru, ochii lui întâlnesc o privire deosebită, fără să se mai gândească își dă seama imediat că este vorba de urmăritorul lui.
Privirea lui este unică, îndreptată numai spre el, ca și cum nimeni altcineva nu ar mai conta.
După ce își termină reprezentația, Hira stă în colț cu spatele. Așa că spune Kiyoi:
– Ce faci?
Hira se întoarce, surprins, și nu spune nimic.
– Iubitul tău nu te însoțește?
– Iu-iu-iu-iu.
– Iubitul tău.
– Fără iubit.
Auzind acest răspuns, Kiyoi nu s-a putut abține să nu fie încântat, așa că i-a înmânat o broșură lui Hira.
– Dacă vrei, poți să vii și tu.
Discută despre diverse lucruri la o cafea, dar el este din ce în ce mai enervat de lipsa de claritate a lui Hira.
Hira spune că fratele mai mic al lui Koyama nu este iubitul lui. Dar el este o persoană bună, îi place să fie amabil și protector.
Mai mult decât atât, în acea seară i-a spus de ce nu l-a contactat niciodată. În ziua absolvirii telefonul lui s-a udat și a decis să îl schimbe și și-a pierdut toate contactele.
Cu toate astea, când Kiyoi îi spune că are probleme pentru că nu are o sală de repetiții, îl abordează pentru a-i oferi un loc. Hira din acele vremuri s-a întors. Ba chiar i-a dat din nou numărul de telefon.
După ce părăsește cafeneaua, Kiyoi este confuz în legătură cu conversația cu Hira.
Vrea neapărat să își descopere adevăratele sentimente.
– Nu știu.
Hira nu a negat. El a mai spus:
– De ce îți pasă?
N/T{Pentru că s-a îndrăgostit de tine, tontule!}
Mă așteptam la „Nu-mi place de el, îmi place de tine”, cuvintele pe care vreau să le aud. Cuvinte de iubire, de ce te obosești să mă urmărești, de ce spui că îmi vei pune la dispoziție o sală de repetiții?
– De cine îţi place? De el sau de mine?
La o clipă după ce rostește aceste cuvinte, Kiyoi este lovit de o mare ruşine, iar aceste întrebări sunt ridicole și incomode.
Aștept răspunsul tău „Îmi place de tine”, „Îl vreau pe Kiyoi”. Dacă așa simți tu… Spune-o! Te rog spune-o, apoi dacă o spui te voi săruta din nou.
Hira a deschis gura, expunându-și fața idioată. Avea o față de parcă ar fi fost întrebat ceva neașteptat
– Despre ce vorbești?
Koyama nu are nimic de-a face cu tine, nu-i așa? Spune-i doar așa.
Kiyoi are nevoie doar de răspunsuri, răspunsuri pe care nu le-a primit.
Ceea ce începe să simtă, însă, este că i se înroșesc urechile și vrea să plece de acolo. Nu mai poate suporta.
Așa că, pentru a-și ascunde ruşinea, decide să-l lovească pe Hira și să fugă de acolo.
Kiyoi vrea doar să dispară, e imposibil să meargă mai departe în prezența cuiva atât de prost.
