Partener de filmare – Capitolul 24

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 24

În ziua aniversării zilei sale de naștere, Xu Zheyi era în alertă maximă. Scosese micul ghemotoc de blană la plimbarea de dimineață.

Cățelușul probabil nu știa prea multe despre lume. Totul era nou și interesant pentru el. Alerga peste tot, frecându-se de lucruri și adulmecând diferite suprafețe. Comparativ cu comportamentul plin de viață al acestuia, Xu Zheyi se simțea ca un bazin de apă stătătoare.

Căutase o cafenea în care animalele de companie să fie acceptate, deschise un ziar pe care îl adusese cu el și răsfoi paginile la rubrica de divertisment.

Acesta era un obicei al lui pe care anii trecuți nu reușiseră să i-l schimbe. După cum era de așteptat, numele lui nu apărea pe nicăieri în acele pagini.

Era imposibil să spui că Xu Zheyi nu se simțea singur. Ziua lui de naștere fusese atât de animată în ultimii câțiva ani. În timpul zilei organiza o petrecere pentru fani, iar apoi, spre seară, planifica să se întâlnească cu prietenii săi și să sărbătorească până târziu în noapte.

Reporterii își făceau adesea apariția la aceste întâlniri, iar, la scurt timp după aceea, el apărea mereu în tabloide. Din păcate, odată ce începuse să accepte roluri în filme de calitate inferioară, compania anulase activitățile de aniversare a zilei de naștere, care îi includeau pe fani.

Nu trecu mult timp până când și prietenii începură să se înstrăineze, îndepărtându-se de el unul câte unul. După ce preluă rolul din filmul GV, doar câteva persoane mai păstrau legătura cu el. Într-un final, primi doar câteva mesaje superficiale de „la mulți ani.

Se uită la mesajele text, acordă ceva timp pentru a-și exprima recunoștința, apoi îi invită pe acești câțiva oameni la cină. Așteptă răspunsurile lor toată după-amiaza, pentru a primi în final numai refuzuri.

Într-adevăr, era însă cineva pe care nu-l invitase.

Totul decursese așa cum anticipase, așa că își luase lucrurile și se pregătise să plece acasă. Se dovedi că nici măcar Ruka nu îl sunase. Asta nu era o surpriză. La urma urmei, el nu îi spusese tipului data sa de naștere.

Xu Zheyi își lăsă astfel mintea să se relaxeze complet. Merse încet pe drum cu cățelușul, ba chiar se opri să-i cumpere micuțului o gustare pentru câini. Acest lucru făcu micuța pufoșenie să fie fericită și să sară entuziasmată pe piciorul acestuia.

– Micuțule, va trebui să-l servești astăzi pe acest bătrân de ziua lui de naștere.

Xu Zheyi ridică micuțul ghemotoc de blană și îl băgă la subsoară. Atunci când mai avu doar câțiva pași până acasă, se opri brusc.

Bărbatul de care se plângea cu doar câteva clipe în urmă stătea în fața ușii sale, cu un tort și un bax de bere la picioare. Acesta se încruntă instantaneu când îl văzu și îl întrebă:

– Cât timp ți-a luat să faci o plimbare?

****

Gândul oarecum amar al lui Xu Zheyi fu că, dacă acea scenă ar fi avut loc într-o dramă televizată, probabil că aceasta ar fi reprezentat momentul în care protagonistul s-ar fi îndrăgostit.

Chiar și așa, el ducea o adevărată luptă în inima sa. Era ca și cum o voce îi striga speriată într-o ureche „Fugi! A venit Ruka”, iar o altă voce îi spunea ușurată „Din fericire, Ruka a venit.”

Simțea că vedea linia roșie de demarcație. Linia care exista între el și Ruka.

Dacă ar fi trecut peste ea pentru a intra pe teritoriul lui Ruka, linia ar  fi devenit un râu. Cu cât lucrurile aveau să se dezvolte mai mult între ei, cu atât acel râu s-ar fi extins și s-ar fi lărgit treptat, dând naștere unei strâmtori. Viața sa anterioară ar fi fost complet scufundată și ar fi dispărut pentru totdeauna.

Nu vreau să fiu gay.

Își zize în tăcere acele cuvinte în adâncul inimii sale, deschise ochii și privi lumina lumânării, care strălucea dansând pe tortul său. Singura persoană din fața ochilor lui era Ruka.

Mușchii faciali rigizi ai lui Ruka păreau incapabili să arate o privire blândă și tandră, dar atunci când el îl privi în ochi, Xu Zheyi încă putu să simtă tandrețea sa. Nu putea să stingă repede lumânarea și să acopere totul în întuneric.

După ce lumânarea fu stinsă și lumina camerei se aprinse, Ruka se prefăcu nepăsător și îl întrebă degajat:

– Ce dorință ți-ai pus?

Contrar tonului său relaxat, ochii lui erau ațintiți spre Xu Zheyi, fără să părăsească spatele celuilalt bărbat.

– Uh, pacea mondială?

Expresia lui Ruka era evident una de înfrângere, apoi se încruntă și întrebă din nou:

– Și mai ce…?

În acel moment, Xu Zheyi nu mai avu pregătit niciun răspuns superficial.

… Tipul ăsta chiar mă place.

Atunci când se uită la Ruka, mintea lui îi era plină de astfel de cuvinte. Cei doi bărbați se priviră unul pe celălalt timp de câteva secunde, apoi Ruka se aplecă și spuse cu o voce oarecum plângăcioasă:

– Vreau să te sărut chiar acum !

Totuși tonul său general era încă vesel.

Desigur, Xu Zheyi vru să-l refuze, dar protestele sale erau doar niște sunete bâlbâite, insesizabile, care au fost sigilate rapid de buzele celuilalt bărbat.

Mai târziu, Xu Zheyi își aminti următoarea serie de evenimente. Încă nu știa exact cum se petrecuseră aceste lucruri. Nu-și putea aminti dacă se aruncase în brațele celuilalt sau dacă era pe jumătate dornic și pe jumătate nu[1].

Își amintea doar că stătea într-un singur loc, fără să se miște nici înainte, nici înapoi, și era ca și cum pământul de sub picioarele lui îi fugise.

Plonjase instantaneu într-o mare adâncă și fără fund. Era complet amețit, fără să știe cât de mult era împins și rostogolit de valurile ondulate de la spate. În acest timp, putu doar să audă vocea slabă a lui Ruka curgând în conștiința sa:

– Hei… Xu Zheyi.

Totul se liniști, iar Ruka se lipi cu putere de spatele său. Își frecă buzele de urechea lui Xu Zheyi și îi șopti:

– Îmi place de tine.

Xu Zheyi își deschise brusc ochii. Mâinile sale erau umede și lipicioase, iar în ele se afla dovada orgasmului lui Ruka. În acel moment, se simți ca o păpădie mare înflorind în palma lui. Își lăsă brațele libere și îi permise lui Ruka să-l strângă și mai tare la pieptul lui.

[1] Pe jumătate dispus și pe jumătate lipsit de voință: expresie care înseamnă a ceda după ce ai făcut o demonstrație de rezistență