În urmă cu patru ani, Lu Yi Peng era în serviciul de poliție de mai puțin de peste un an când primi ordin să investigheze cazul dispariției lui Zhang Zheng. Fost secretar al ministrului Apărării din China continentală, acesta demisionase din funcția sa înainte de a dispărea în mod misterios. Și aceasta avusese loc când se dezvăluise cazul de corupție bugetară în achiziționarea de echipamente militare în perioada în care ministrul fusese în funcție. Guvernul chinez de la acea vreme a lucrat cu Departamentul de Poliție din Hong Kong pentru a ajuta la investigarea acestui caz. Sursa de știri raportase că dispariția lui Zhang Zheng putea avea ceva de-a face cu un vechi grup mafiot cu o istorie de aproape treizeci de ani, care se numea Hong Kong Shuai.
Polițistul desemnat în acest caz dispăruse fără urmă timp de aproape o săptămână. Fu găsit din nou într-un parc public cu ligamentele gleznei și încheieturii mâinii tăiate, iar când își recăpătă conștiința era complet nebun, vorbind într-una de Hong Kong Shuai și de un păun roșu.
Ca student de onoare de primă clasă. care obținuse cel mai mare punctaj general în anul în care absolvise, Lu Yi Peng intenționase pe deplin să investigheze acest caz. Începuse prin a investiga o companie ale cărei acțiuni erau deținute sub numele Hong Kong Shuai și urmărise mașina secretarului personal al lui Hong Kong Shuai până reușise să se strecoare cu succes în conac. Dar se confruntă cu un mecanism care fusese creat pentru a prinde intruși și fu capturat de majordomul lui Hong Kong Shuai, cu abilități de kung-fu.
De fapt, Lu Yi Peng plănuise asta. Se va lăsa prins pentru a-l întâlni direct pe Hong Kong Shuai. Dacă putea avea de-a face cu șeful mafiei, probabil nu vor îndrăzni să facă nimic. Dar ideea lui fu cu adevărat foarte greșită. Îl întâlni în sfârșit pentru prima dată pe Hong Kong Shuai. Chiar dacă mâinile și picioarele lui nu erau legate, fu imposibil să-l atingă pe acel bărbat. Pentru a-și salva viața și a gestiona misiunile atribuite de îndeplinit, Lu Yi Peng scrise cu fermitate Hong Kong Què pe coapsa stângă. Folosise o tijă de fier fierbinte care fusese înroșită pe cărbuni aprinși. Durerea aproape că îl făcuse pe tânărul polițist să leșine de mai multe ori în timp ce scria acele litere. Dar cu determinare Lu Yi Peng scrisese tot numele complet înainte de a-și pierde cunoștința.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Încă ținând fierul fierbinte în mână, tânărul nu știa de cât timp stătea acolo, inconștient. Dar când deschise ochii și se trezi din nou, își simți creierul greoi. Putu vedea tavanul de culoare gri. Lumina de la lampa de lângă el era slabă și când încercă să se miște, constată că era legat de ceva.
După ce-și recăpătă cunoștința, Lu Yi Peng își dădu seama apoi că era întins pe un pat. Era o cameră îngustă cu o lampă antică lângă pat și fusese dezbrăcat. Era acoperit doar cu o pătură de bumbac alb murdar. Acoperit așa, arăta ca un cadavru care așteaptă să fie îngropat.
Se mai afla încă în conacul lui Hong Kong Shuai? Ce se întâmplase mai exact cu el?
Lu Yi Peng rămase întins acolo gândindu-se o clipă. Apoi auzi ușa deschizându-se. Tânărul polițist întoarse imediat capul, se uită și văzu un bărbat înalt cu o cicatrice care începea de la baza părului de pe tâmple până la vârful nasului. În lumina aceea slabă el părea o fantomă a cărei cap fusese tăiat de un topor. În spatele acelui bărbat, urmau încă doi bărbați. Lu Yi Peng deschise larg ochii. Bărbatul cu cicatricea nu scoase niciun cuvânt. Brusc, dădu pătura la o parte și îi ridică piciorul stâng. Pumnalul laminat pe care îl ținea în cealaltă mână îl puse dedesubt. Apoi luă borcanul cu soluție salină de la unul din bărbați și i-o turnă pe rană.
Mai devreme când se trezise, Lu Yi Peng simțise deja o durere la coapsa stângă. Dar acum, când venise vorba de a fi stropit cu apă sărată, durerea era indescriptibilă. Tânărul polițist strânse din dinții. O transpirație rece îi curgea pe față.
Bărbatul înalt termină de turnat apă sărată pe rană, apoi luă o cârpă albă care era pe o tavă și i-o șterse. Apăsarea nu era grea sau ușoară. Dar când se repetă peste senzația de usturime a apei sărate, chipul tânărului polițist deveni și mai palid decât înainte. Bărbatul deschide un flacon cu unguent și obloji rana.
Durerea lui Lu Yi Peng era atât de mare încât vederea i se încețoșă. Bărbatul termină de uns rana. Luă pătura și-l acoperi ca înainte, apoi plecă. Curând leșină din nou.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Lu Yi Peng își recăpătase cunoștința cu aroma mâncării. Se pare că mirosea a terci. Când a încercă să se miște, constată că mâinile și picioarele îi erau încă înlănțuite ca înainte. Întorcându-se pe o parte, văzu un castron cu terci așezat acolo. Încă mai pluteau aburi în jur. Stomacul tânărului polițist chiorăi brusc. Nu știa câte zile rămăsese inconștient. Dar chiar acum, lui Lu Yi Peng îi era foarte foame. Problema era că în afară de acel bol de terci nu era nimeni altcineva în cameră. Privind pe fereastra îngustă pe care era atașată o perdea gândi că trebuie să fie deja târziu. Tânărul polițist încercă să-și miște mâinile și picioarele, dar constată că era legat de pat cu cătușe.
Stomacul chiorăi din nou, vederea i se încețoșă. Aproape că înnebunea. Mirosul bolului acela de terci îl deranja mai mult decât durerea rănii de pe coapsă. Când aproape că-i curgeau bale din gură, cineva deschise ușa.
Lu Yi Peng nici măcar nu se uită la cine era. Era bărbat sau femeie? Instinctul de bază al omului pentru mâncare umbrea tot ceea ce fusese învățat. Uitase că trebuie să ai grijă ca alimentele să nu conțină substanțe străine. Persoana trase un scaun și se așeză. Apoi luă bolul cu terci amestecă încet, luă cu lingura, suflă ușor pe el, apoi îi dădu de mâncare tânărului polițist.
Terciul era destul de fierbinte. Dar Lu Yi Peng nici ni observase că persoana ținea castronul cu terci cu mâinile goale. Părea că este doar puțin fierbinte. Tânărul polițist mâncă terciul cu poftă. Chiar dacă era atât de fierbinte încât aproape că îi ardea limba, foamea îl făcu să-l înghită repede. Atât de repede, încât nici nu-i simți gustul. Pe lângă faptul că îl înghițea pentru a opri durerea din stomacul ce continua să chiorăie.
Bolul cu terci era mare cât pentru două persoane, dar fu mâncat în întregime de Lu Yi Peng în câteva minute. Când stomacul lui începu să fie plin, tânărul polițist se simți revigorat și se uită la persoana care îi dăduse terciul. Omul acela avea o față alungită, fină. Când se uită la ea, își dădu seama că era foarte frumoasă. Dar dintr-o amintire estompată Lu Yi Peng își aminti cine era acest bărbat.
– Hong Kong Shuai!! scăpă un strigăt tânărul ofițer de poliție și încercă imediat să se scoale. Hong Kong Shuai zâmbi în colțul gurii și ridică ceașca de ceai care era pe masă.
– Vrei și niște ceai, ofițer de poliție?
Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui și la ceașca de ceai din mână. Aroma frunzelor fine de ceai era destul de tentantă. Tânărul polițist înghiți în sec și vorbi:
– M-ai pus în lanțuri. Cum aș putea să-l beau?
Persoana întrebată zâmbi ușor înainte de a ridica ceaiul și de a sorbi din el. Apoi își aplecă fața în jos și-și apăsă buzele de cele ale lui Lu Yi Peng.
Mirosul frunzelor de ceai era atât de parfumat încât îi gâdilă nasul. Și Lu Yi Peng bău ceai în acest fel, pentru prima dată. Tânărul polițist abia simți gustul ceaiului. Tot ce știu e că gândurile îi treceau prin cap în mare viteză.
Sunt șocat și furios. Urechile îmi țiuie. De ce a trebuit să fiu sărutat de un alt bărbat? Ce dracu este asta?
– Ce naiba faci, perversule?
Aceasta fu prima propoziție pe care Lu Yi Peng o pufni după ce Hong Kong Shuai își retrase gura. Persoana care fusese certată îi răspunse încruntându-se:
– Chiar ai o gură proastă. Ți-am dat să bei ceai. Dacă nu îți place, atunci bea-l după cum vrei.
După ce a spus asta, luă ceașca de ceai și o turnă pe fața lui Lu Yi Peng. Ceaiul cald îi intră în gură și în nas, sufocându-l pentru o clipă. Fierbințeala ceaiului aprinse fața tânărului.
Lu Yi Peng tuși puternic. Hong Kong Shuai depuse ceașca de ceai goală pe masă. Apoi se ridică să plece, privindu-l pe tânărul polițist care se uita la el de parcă ar fi vrut să-l omoare.
– Mai dormi puțin, polițistule. Apoi își introduse mâna în spatele pelvisului lui Lu Yi Peng apăsând ușor pe locul de dormit. Apoi… imaginea din fața tânărului polițist dispăru.
……………………………………………………………………………………………………………….
De data aceasta, Lu Yi Peng era conștient de… întuneric… Nu pentru că ar fi fost deja seară sau pentru că cineva ar fi stins luminile. Ci pentru că era legat la ochi cu o bucată lungă de pânză, cu încheieturile și gleznele încă înlănțuite. Rana de pe coapsă nu-l mai durea. Dar acolo jos, în partea intimă, simțea o fierbințeală fără niciun motiv aparent. Apoi își dădu seama că cineva era deasupra lui. Coloana vertebrală a lui Lu Yi Peng se răci instantaneu, de sus până jos.
!!!
Tânărul polițist deschise gura să vorbească. Dar nu putu face decât un zgomot înăbușit. Pentru că i se legase gura cu o altă bucată de pânză. Persoana călare pe el îi mângâia pieptul. Apoi îl plesni atât de tare încât Lu Yi Peng tresări de durere. Persoana îi mușcă ușor pieptul pentru o vreme. Mâna ei se mișcă în jos. Îi mângâie abdomenul, acolo unde mușchii erau tari și proeminenți. Coborî încet până jos la pelvis, apoi până la coapsă.
Tânărul polițist tresări din nou când mâna îi atins rana proaspătă. Până acum nu-l durea. Dar se simțea ca umflăturile rănii nu erau încă cicatrizate.
Persoana îl mângâiase peste tot. Apoi se întoarse și-l plesni din nou peste piept. Îi frământă vârfurile sfârcurilor până când tânărul polițist tresări din nou. Brusc, persoana își mișcă mâna pentru a o înfășura în jurul membrului în erecție dintre picioarele lui Lu Yi Peng.
Lu Y Peng tremură violent. Nu era ca și cum nimeni n-ar fi pus niciodată mâna acolo. Fosta iubită de care se despărțise când intrase în serviciul guvernamental, obișnuia să facă asta pentru el. Avea un falus prea gros pentru a fi folosit cu gura. Dar când mâna aceea coborî, un val de căldură îi trecu drept prin măduva spinării. Căldura îl fulgeră în abdomenul inferior. Excitarea lui crescu imediat.
Mâna i-o mângâie o vreme. Tânărul polițist începu să geamă. Dacă nu ar fi fost legat de mâini și de picioare, probabil că s-ar fi ridicat și ar fi violat persoana de deasupra lui.
În timp ce gemea cu reținere, mâna se opri. Apoi corpul persoanei se mută. Lu Yi Peng simți dintr-o dată umezeala gurii și vârful fierbinte al limbii care-i lingea partea intimă. Silueta lui robustă tresări din nou.
Lu Yi Peng apucă cearșaful cu mâinile strângându-l puternic. Încheieturile și gleznele îi erau blocate de cătușe. Dar plăcerea dintre picioarele lui îl făcu să uite toată această jenă. Limba și gura celeilalte persoane se mișcau fluid. Aproape că îl făcu să ejaculeze de mai multe ori. Dar de fiecare dată când simțea că va ejacula și-și arcuia șoldurile, gura se oprea. E ca și cum voia să-l înnebunească, să-l necăjească.
Văzând asta, Lu Yi Peng voia să scape rapid din robia lui, voia să prindă persoana în brațe și să urce în al 7-lea cer.
După ce tachină o vreme acest loc, cealaltă persoană își retrase gura. Apoi mâinile coborâră până la șolduri. De data aceasta, Lu Yi Peng a tresari puternic.
Uau…nu…. probabil că nu….!!
Se auzi un zgomot puternic. Acea persoană îl plesni cu mâna peste fund atât de tare încât tresări din nou. Apoi îi puse ceea ce părea a fi un prezervativ. Încet încet, ceva strâns și fierbinte se apăsa pe vârful lui. Lu Yi Peng își dădu seama că persoana care călărea deasupra lui probabil nu era o femeie.
…până acum…
Canalul mic, îngust, absorbi membrul fierbinte și sensibil, treptat și încetul cu încetul. Lu Yi Peng simțit o senzație de apăsare care-l făcu să geamă. Doar jumătate din el fusese introdus. Se apropia de punctul culminant. Nu se mai simțise niciodată atât de bine ca acum.
Când penisul intră până la capăt, Lu Yi Peng nu se putut abține să nu-și miște șoldurile și să prindă cu mâinile corpul de deasupra lui. Auzi un geamăt de plăcere. Apoi cele două trupuri se apropiară unul în celălalt într-un ritm nebunesc. Vârfurile unghiilor i se înfipseră în coapse și strângerea penisului în canalul nevăzut îi dădea un fior greu de descris. Creierul lui Lu Yi Peng era ca în ceață. Degusta acest moment din plin și ar fi dorit să nu se oprească niciodată.
Nu-și mai aducea aminte de câte ori ejaculase. Ceea ce își amintea Lu Yi Peng era că simțise că era pe cale să moară de atâta bucurie. Aceasta îl umpluse de o fericire nebună. Nu se opri din mișcare nici un minut. Era ca și cum injecta persoanei de deasupra lui forța sa vitală prin acea parte. Era în același timp dureros , dar era atât de bine.
Dacă trebuia să moară scufundat în atâta fericire, poate că până la urmă nu era atât de rău.
………………………………………………………………………………………………………………
Se trezi din nou. Corpul lui era ușor, aproape aerian. Lu Yi Peng deschise ochii și văzu că cerul era deja luminos. Legăturile de la ochi și de la gură îi fuseseră îndepărtate. Mâinile și picioarele erau descătușate.
Tânărul polițist închise din nou ochii. Încă nu-și revenise din fericirea pe care o primise când deschisese ochii ultima oară. Dar dormise o vreme.
Deschise din nou ochii. Se dezmeticise. Își dădu seama că în mod clar, tocmai fusese abuzat sexual și, mai important, probabil că era încă în mâinile acelui misterios șef al mafiei. Dacă da, cum rămâne cu abuzul lui? Este posibil să fi fost fotografiat pentru a-l șantaja.
De îndată ce se gândi la asta, tânărului ofițer de poliție îi păru cu adevărat rău pentru propria sa slăbiciune. Dar cu o partidă de sex de genul ăsta, cum ar putea cineva să fie capabil să rămână de piatră? În plus, tipul ăla trebuie să fi pus un fel de medicament în ceai sau în terci. Altfel, nu ar fi fost așa de excitat.
Se tot gândi la un plan pentru a rezolva problemele care s-ar putea întâmpla în continuare. Ușa se deschise. Apoi un bărbat în jurul vârstei de douăzeci sau treizeci de ani, intră. Avea părul pieptănat în lateral și purta o cămașă de culoare roșu închis.
– Bună dimineața, ofițer de poliție. Cum te simți?
Lu Yi Peng se aruncă asupra bărbatului în speranța de a-i trage un pumn pentru a-l lăsa inconștient și a-l captura.
Auzi o voce murmurând:
– Chiar e fioros!
Lu Yi Peng văzu apoi talpa unui pantof în fața lui. Căzu cu fața la pământ cu o bufnitură puternică. Lovitura de kung-fu îi încețoșase ochii și creierul îi amorțise. Persoana își propti piciorul pe umărul lui Lu Yi Peng. Și apoi doar întreabă cu o voce severă :
– Deci, de ce ai venit aici? Chiar ai de gând să mă arestezi? Unde este mandatul de arestare?
Lu Yi Peng încercă să se descotorosească de el, deși piciorul lui îl apăsa pe umăr. Dar când voi să se ridice, parcă se găsea sub o grămadă de fier. Până la urmă, trebui să vorbească în cuvinte înfundate, întins pe podea așa.
– Am venit să întreb despre Zhang Zheng.
– Oh… ochelaristul ăla? spuse persoana de deasupra lui. Lu Yi Peng era cu adevărat jenat.
Trebuia să pună întrebări sau să spună lucruri în timp ce era călcat astfel de acest tip anemic!!
– Știi despre el, nu?
– Cine ți-a spus că știu? Știi cine sunt?
– Hong Kong Shuai, spuse Lu Yi Peng și continuă :
– Informatorul nostru a raportat că ești singura persoană care probabil știe unde a plecat Zhang Zheng. Pentru că are o relație cu tine.
– Oh… te pricepi să investighezi, spuse Hong Kong Shuai, apoi ridică piciorul. Lu Yi Peng se ridică imediat. Dar încă nu reușise să stea în picioare că fu din nou doborât.
– Nu ți-am spus încă să stai în picioare, eram doar obosit și voiam să schimb piciorul, spuse Hong Kong Shuai. Lu Yi Peng simți un alt pantof frecându-se de umărul drept.
– Uită-te în sus.
Tânărul polițist scrâșni din dinți, dar ridică privirea. Văzând asta, un zâmbet i se ivi în colțul gurii.
– Spune-mi din nou numele tău.
– Lu Yi Peng.
– Lu… Yi…Peng, repetă el și zâmbi din nou.
– Despre locul unde se află Zhang Zheng nu pot să-ți spun. Dar informații despre cazul de corupție pot să-ți dau, ce spui?
– De ce nu-mi poți spune unde e? spuse Lu Yi Peng, cu fața încă la pământ.
– Oh… pentru că ți-am spus. Polițiștii ca tine, pe lângă faptul că nu au înțelepciunea de a-și proteja viața, vor prinde inamicul ca să-l reducă la tăcere. Hei, să nu crezi că nu există legături guvernamentale în departamentul de poliție. Te las pe tine sa alegi: revii cu dovezi solide sau te întorci cu mâinile goale?
Lu Yi Peng tăcu o vreme. Apoi răspunse:
– Ai acele documente de examinat?
– Desigur, altfel de ce ți-aș spune?
Hong Kong Shuai continuă:
– Dovezile și certificatele sunt complete. Pot fi folosite în instanță. Le vrei sau nu?
– Lasă-mă să le văd mai întâi, spuse tânărul polițist.
– Bine. Spune-mi mai întâi, dacă intenționezi să sari peste mine după ce ridic piciorul de pe tine, dacă nu ești cuminte, te voi lovi până vei fi inconștient, apoi te voi întinde pe acoperiș să devii carne uscată.
– Hm, pufni Lu Yi Peng.
Hongkong Shuai își retrase apoi piciorul. Tânărul polițist se ridică.
-Unde sunt documentele?
Hong Kong Shuai lipi un plic maro pe pieptul gol al tânărului polițist.
– Oh… pieptul tău e tare, iar partea de jos este pasionantă pentru mine. Mai vrei ca aseară?
Lu Yi Peng se uită la persoana care vorbise. Înainte de a apuca plicul, se duse încet spre pat, înfășurându-și pătura în jumătatea inferioară.
– Oh.. De ce ți-e rușine? Lucrurile tale au fost deja analizate. Să le ascunzi acum, nu va ajuta la nimic.
– Este treaba mea, spuse Lu Yi Peng și deschise plicul.
Se uită la acele documente o vreme. Apoi se întoarse și răspunse:
– Trebuie să trimit mai întâi aceste documente pentru inspecție.
– Calm, spuse Hong Kong Shuai,
– Dacă nu ești mulțumit poți veni din nou aici. Vino pe ușa aceea sau sună și anunță-mă mai întâi.
Lu Yi Peng ridică imediat sprâncenele surprins. Hong Kong Shuai se apropie, apoi își trânti mâna pe coapsă.
– Ai deja un permis de intrare. Nu încerca să-l scoți sau să-l strici. Altfel, te voi omorî.
Persoana capturată fu șocată.
Kong Shuai ridică mâna și îl ținu de bărbie.
– Voi face un duș și o să mă schimb. Îți voi da numărul meu de telefon. Memorează-l corect. Nu-l nota. Nu-l salva în telefon. Ți-l spun doar o dată. Dacă nu ți-l amintești, vino, strigă și sună. Probabil că cineva te va auzi în aproximativ trei ore.
Lu Yi Peng încercă să scuture din cap.
– Am înțeles, lasă-mă să plec.
Hong Kong Shuai chicoti. Apoi îl trase spre el pentru un sărut. Lu Yi Peng fu luat prin surprindere. Înainte să spună ceva, îi introduse limba în gură. În toată viața lui nu mai fusese sărutat așa, încât să fie atât de amețit.
Își supseră buzele o vreme. Apoi Hong Kong Shuai se retrase zâmbind.
– Vreau să treci cât mai des, să nu uiți asta.
Lu Yi Peng se uită la el urât înainte de a îi striga în față:
– Jur că nu voi mai pune niciodată piciorul în acest loc !
– Hm… doar voi aștepta și voi vedea, spuse Hong Kong Shuai, stând în picioare și privindu-l pe tânărul polițist cu ochi afectuoși. Apoi îl trase după el în baie.
…………………………………………………………………………………………………………….
– Ce e cu zâmbetul ăsta?
Lu Yi Peng nu se putuse abține să nu întrebe când îl văzuse pe omul de la masă care zâmbea de câteva minute.
Hong Kong Shuai se uita la mâna lui Lu Yi Peng care mânca terci cu bețișoare și spuse zâmbind:
– M-am gândit la început, când ne-am întâlnit. Ai aspirat terciul în două secunde.
Lu Yi Peng s-a uită imediat la persoana care vorbise:
– Oh… asta e ceva la care chiar nu vreau să mă gândesc.
– De ce? Peng Peng este jenat?
Kong Shuai spuse acestea apoi luă bețișoarele din mâna lui Lu Yi Peng ciupindu-i ușor vârful nasului.
– Hei, nasul meu nu este un crab fiert, spuse Lu Yi Peng ridicând mâna pentru a-și șterge bețișoarele.
– Și nu sunt jenat. Nu pot fi jenat de ceva atât de groaznic.
– Serios? spuse Hong Kong Shuai, zâmbind. Lu Yi Peng se uită din nou la el și puse bețișoarele în terci.
– Mă duc. Nu mai pot mânca.
– Oh… Ce se întâmplă? Ești mare, încă mai vrei să te hrănesc, spuse Hong Kong Shuai cu o față plină de îngrijorare.
Lu Yi Peng s-a uitat la el.
– Cuvintele tale mă îmbolnăvesc.
– Oh… nu vorbesc despre ceva atât de dezgustător ca o râmă. Peng Peng, dacă vrei să te hrănesc, spune-mi. Îl voi pune pe Li Kong să reîncălzească terciul. Dacă este cald, va fi distractiv să mănânci, nu? În caz contrar, continuă să mănânci până când termini. Nu e bine să arunci mâncarea.
Lu Yi Peng își mușcă buza de jos și termină de mâncat tot.
– Oh, pleci acum? De ce nu stai să te joci mai întâi cu Xiao Chik? spuse Hong Kong Shuai din nou. Lu Yi Peng ridică mâna pentru a-și aranja cămașa și se întoarse pentru a răspunde:
– Voi întârzia din cauza ta. Nu e suficient că mi-ai tras-o până dimineață? Azi trebuie să merg la muncă.
– Oh.. Te poți plânge ca un bătrân, dar nu ești încă atât de bătrân, spuse Hong Kong Shuai, ridicând mâna pentru a lovi șoldurile înguste ale tânărului polițist.
– Oh, nu te mai comporta ca un bătrân pervers, chicoti Hong Kong Shuai.
– Cât de obscen sunt? Peng Peng, te gândești prea mult.
Lu Yi Peng se uită din nou la el apoi continuă:
– Mă duc.
– Hm.. vei veni în seara asta?
– Nu, trebuie să merg să ud planta. Apa pe care am pus-o se va termina într-o clipă.
Hong Kong Shuai dădu din cap:
– Dacă ai timp liber, adu-mi-o să o văd.
– Hm… Îți garantez că vei fi uluit, spuse îndepărtându-se.
– Apropo, nu trebuie să-mi mai trimiți nimic ciudat. Te rog să ai milă de departamentul de criminalistică, continuă tânărul polițist.
Hong Kong Shuai oftă din greu.
– Nu am trimis niciodată nimic ciudat. Peng Peng e doar suspicios.
Lu Yi Peng închise ușa trântind-o.
