Poziția de inspector a lui Lu Yi Peng nu căzuse din cer. Primise gradul de inspector la vârsta de 25 de ani, pentru că rezolvase multe cazuri complexe și misterioase. Deși multe cazuri necesitaseră ajutorul lui Hong Kong Shuai, nimeni nu putea nega că dacă nu ar fi fost priceperea lui Lu Yi Peng , acesta n-ar fi cooperat. Ei bine, când mai fusese de acord să ajute pe cineva așa de ușor acel Hong Kong Shuai ?
…………………………………………….…………………………….
Lu Yi Peng ridică privirea din grămada de documente de pe masă când sergentul din tura de noapte intră cu o ceașcă de cafea.
– Inspectore, ai rămas din nou treaz până târziu. Cazul Tong Pai Shi?
– Da.
Inspectorul Lu Yi Peng scoase un sunet din gât și oftă din greu. Auzi din nou vocea sergentului.
– Tong Pai Shi este nașul comerțului sexual al acestei generații. Se spune că nu prea e în relații cu Hong Kong Shuai. De ce nu a făcut inspectorul….
– Uită-l pe Hong Kong Shuai, spuse Lu Yi Peng.
– Nu toate cazurile necesită să ne bazăm complet pe el.
– Îmi spuneam doar părerea, spuse încet sergentul de serviciu.
Lui Yi Peng oftă.
-Uite, aș prefera să mă întorc și să mă odihnesc mai întâi. Hai să vorbim mâine.
– Conduceți cu grijă, inspectore.
…………………………………………………………………………………….
Pentru că era deja miezul nopții, drumul era destul de liber. Lu Yi Peng conducea aceeași mașină pe același drum pentru a merge acasă să se odihnească. Rulă o bună bucată de drum și avu impresia că e urmărit, deci încetini, pentru a vedea dacă mașina din spate îl urmărește sau nu. Apoi văzu că mașina îl depășește. Lu Yi Peng călcă pedala de accelerație și mări viteza vehiculului. Dar dintr-o dată, mașina din față care tocmai trecuse pe lângă el se opri brusc. Lu Yi Peng apăsă pe frână cu toată forța. Se auzi scrâșnetul roților și zgomotul infernal al pneurilor care frecau asfaltul cu furie. Apoi se auzi o bubuitură puternică.
– La naiba, înjură Lu Yi Peng înainte de a deschide portiera mașinii pentru a vedea stricăciunile. În același timp se întrebă de ce proprietarul mașinii din față refuza să iasă. Urechile lui auziră ceea ce suna ca un zgomot de motor ce se apropia în spatele lui, dar nu se întoarse să se uite. O mână necunoscută îi prinse capul și îi acoperi nasul și gura cu o batistă.
…………………………………………………………………………………………….
Lu Yi Peng deschise din nou ochii și se trezi într-o încăpere întunecată. Când își mișcă mâna, își dădu seama că era legat cu o frânghie suspendată deasupra capului. Nu vedea încă nimic. Închise ochii brusc când o lumina fulgeră în fața lui.
– Ești treaz inspectore? strigă o voce necunoscută, înainte ca o palmă plinuță să se întindă și să îl plesnească peste față cu un sunet surd.
– Deschide ochii, nu vă plăcea vouă polițiștilor să folosiți reflectoare pentru a orbi fețele suspecților atunci când sunt interogați?
– Îmi pare rău, nu m-am născut în acea epocă, spuse Lu Yi Peng închizând ochii.
Apoi fu pălmuit până când își întoarse fața de la persoana ce-l lovea. Lu Yi Peng simți un gust sărat în gură, apoi scuipă sânge amestecat cu salivă înainte de a auzi aceeași voce întrebând :
– Lu Yi Peng, nu deschizi ochii să vezi unde ești?
– Dacă stingi luminile mai întâi, răspunse Lu Yi Peng apoi auzi un râset batjocoritor.
– Sincer, când l-ai cunoscut pe Hong Kong Shuai, aveai o gură tot la fel de bună ca asta?
Persoana întrebată, nu răspunse. Aceeași voce vorbi:
– Stingeți luminile, vreau să văd clar fața inspectorului Lu.
Luminile se stinseră, așa că Lu Yi Peng deschise ochii.
În prim-plan o lumină îi bătea în ochi . Ochii lui Lu Yi Peng se încețoșară brusc. Închise din nou ochii auzind un râs maniac.
– Lu Yi Peng, Lu Yi Peng chiar vreau să știu la ce te pricepi tu așa de bine, încât păunul ăla nebun a fost dispus să te lase să trăiești.
Lu Yi Peng își drese vocea înainte de a vorbi în sfârșit.
– Nu știu cine ești, dar nu am un cordon ombilical atașat de Hong Kong Shuai. Doar mă tachinezi, așa că vei avea probleme.
– Nu chiar, spuse din nou aceeași voce.
– Am auzit că intri și ieși de la conacul lui Red Peawfol doar pentru a te distra. Trebuie să fii persoana lui preferată. N-ar trebui să fie așa. Ești un tânăr ofițer de poliție cu un viitor strălucit. Cred că ai devenit jucăria acelui păun nebun.
Sunetul unei lovituri puternice se auzi din nou, apoi luminile se stinseră.
– Foarte bine, Lu Yi Peng, deschide ochii. Vreau să știu ce-o să mai debiteze gura ta.
Lui Peng deschise ochii. Primul lucru pe care îl văzu fu propria sa reflectare în oglinda din fața lui. De fapt, era atârnat cu mâinile încătușate, cămașa îi fusese scoasă. E bine că încă avea pantalonii.
Tânărul polițist răsuflă ușurat, apoi auzit din nou aceeași voce vorbind.
– După cine suspini?
– După nimeni, răspunse Lu Yi Peng, apoi se întoarse să se uite la persoana care vorbise de la început, înainte de a exclama:
– Oh, dar e Khun Tong Pai Shi !
– Nu știam că ai un păr așa de bogat. În poza din fișierul de profil pe care o am, ai părul rărit de când aveai 35 de ani.
Tong Pai Shi ridică mâna și atinse propriul păr înainte de a se uita în ochii lui Lu Yi Peng cu răutate.
– Ai o gură frumoasă, răsună din nou vocea.
Fața lui Lu Yi Peng se întoarse imediat în altă direcție. Tânărul polițist tăcu o vreme, înainte de a scuipa mai multă salivă, amestecată cu sânge.
– Dacă îndrăznești să vorbești din nou, te voi plesni până când nu mai ai dinți de mestecat, amenință Tong Pai Shi.
Buzele lui Lu Yi Peng zvâcniră ușor înainte de a privi în jur.
1… 2… 3… 4………. 9…10, 11, 12, probabil că erau 12 dintre subalternii lui Tong Pai Shi în jurul lui. Uneori vedea clar fețele, alteori nu le vedea bine. Unii oameni trebuie să fi fost arestați de el înainte. Se uitau la el de parcă ar fi vrut să-l ucidă sau să-l blesteme. Lu Yi Peng oftă din greu, apoi se întoarse și se uită la reflexia lui în oglindă.
Tong Pai Shi se apropie de el.
– Lu Yi Peng, știi de ce ai fost capturat așa?
– Nu știu, dar probabil că încă mai ai ranchiună față de Hong Kong Shuai, pentru că și-a retras acțiunile în urmă cu 2 ani, fără să-ți spună. Dar eu cred că ai îmbătrânit și ai răpit persoana nepotrivită.
Tong Pai Shi se uită la el cu o privire întunecată și strânse din dinți.
– Chiar ai o gură bună, apoi se întoarse să primească ceva din mâna subordonatului care intrase în acel moment.
Sunetul obiectului fin care despica aerul era puternic și clar pentru auz. Apoi urmă un zgomot puternic și imediat apăru pe talia lui Lu Yi Peng o urmă roșie.
– Nu ar fi mai bine să încerci asta?
– Inspector Lu, m-ai acuzat că am maltratat copii cu biciul. Ce-ar fi să-l încerci și tu? De fapt, cred că ți-ar putea plăcea spuse Tong Pai Shi dând din nou cu biciul negru din mână. De data aceasta fu abdomenul lui Lu Yi Peng cel care primi o marcă roșie. Strânse din buze cu o expresie tulburată, înainte să poată vorbi.
– Bine, Khun Tong, ce vrei să spui? Spune odată ce ai de spus.
Un râs puternic, se auzi din cealaltă parte.
– Trebuie să fiu atât de violent ca să înțelegi? Să te ia naiba inspectore!
– Ce vreau? Pur și simplu vreau să te torturez pentru ca Hong Kong Shuai să nu poată sta nemișcat. În ultima vreme m-a mușcat de fund și sunt în mizerie.
Crezi că dacă ai sprijinul păunului, vei putea să mă dobori cu ușurință? Nu sunt așa de prost inspectore. Acum e timpul să-ți dau și ție o lecție. Ca un senior. Este rândul tău acum.
Lângă el fu adusă o cameră video. Tong Pai Shi se îndepărtă puțin.
– O să fii un actor în filmul meu. Acum ia telefonul și găsește-l pe blestematul de păun, spune-i că tu, copilul lui, ești acum în mâinile mele.
Apoi dădu un ordin către subalternii săi care stăteau în picioare. Persoana căreia i se ordonase să ridice telefonul se uită la el o vreme cu furie.
– Nu cunosc nici un număr unde să-l sun pe Hong Kong Shuai.
Tong Pai Shi se încruntă înainte de a merge pentru a lua telefonul. Se auzi din nou vocea lui Lu Yi Peng vorbind.
– Uite, este inutil să mi-l ceri, nu i-am păstrat numărul de telefon.
– Hai, spune-mi-l.
Lu Yi Peng își înclină capul, se uită puțin la persoana care îl întreba și doar râse.
– M-ai adus aici ca să-l ameninți, dar nu știu cum să-l contactez, că mă crezi sau nu.
După ce vorbi oftă din greu până când Tong Pai Shi răcni cu o voce înfuriată.
– Nu mai lătra ca un câine și spune-mi numărul cu care comunici în mod regulat. Nu răspunde ușor la telefon.
– Oh…
Lu Yi Peng se opri, înainte de a da numărul de telefon.
– Acesta nu este un număr direct. Este telefonul de la conac. În mod normal, majordomul răspunde la telefon. Dacă suni acum, Kong Shuai doarme.
Tong Pai Shi doar zâmbi.
– Nu e foarte târziu, inspectore. Probabil că ai uitat câte ore ai dormit azi noapte.
Apoi formă numărul.
………………………………………………………………………………………………………..
Lu Yi Peng se uită la el o vreme și apoi căscă.
– Vreau să dorm, îl poți contacta, apoi vino și fă-mă eroul videoclipului tău.
– La naiba!
Vocea se auzi din nou și fața furioasă a lui Tong Pai Shi se ivi în fața lui.
– Lu Yi Peng, dă-mi numărul acelui păun înainte să te fac în bucăți. Să nu crezi că dacă nu poți să-l contactezi, voi înceta să te chinuiesc !
– Îți voi tăia mai întâi pula, apoi trupul, tendoanele, oasele, o să-ți tai încet până și rahatul din tine și o să fac un videoclip ! Apoi îl voi trimite acelui blestemat de păun!
Lu Yi Peng oftă.
– Cred că probabil o să-i placă videoclipul tău. Hei, Khun Tong, nu vreau să mor gratis. Există o propunere mai interesantă? Dacă ai ceva mai interesant decât asta, poate te pot ajuta să îi atragi atenția.
Tong Pai Shi ridică din sprâncene înainte de a izbucni în râs.
– Deci vrei o cale mai ușoară? Atunci spune-mi cum să-l contactez pe Hong Kong Shuai. O să cobor puțin frânghiile care-ți țin brațele atârnate, dar dacă nu vrei, te trag în sus și te spânzur, apoi te bat până îți rup oasele. Și după aceea voi lua apă sărată și o voi turna pe tine.
Lu Yi Peng dădu din cap.
– Bine, de data aceasta mă voi ruga ca să răspundă la telefon.
………………………………………………………………………………………………..
Hong Kong Shuai hrănea cu insecte frunzele plantei carnivore Venus în pepinieră, în momentul în care Li Kong deschise ușa.
– Kong Shuai, un apel de la inspectorul Lu Yi Peng.
– Oh…
Hong Kong Shuai se opri. Apoi folosi cu grijă penseta pentru a coborî insecta pe frunză. Nefericita insectă scăpă din strânsoarea pensetei, dar înainte să-și poată deschide aripile, fu capturată de planta carnivoră Venus, fără nici o modalitate de a scăpa. Hong Kong Shuai vorbi.
– Spune-i că îmi face plăcere să am grijă de plante, vorbim mai târziu.
Li Kong transmise fiecare silabă din cuvintele stăpânului său, fără a pierde nici unul. Apoi continuă să vorbească.
-Inspectorul a spus că trebuie să vă vorbească, a spus că este ceva foarte important.
– Dă-mi-l, puse Hong Kong Shuai lăsând penseta și închizând capacul cutiei pentru insecte. Apoi ridică telefonul.
– Bună, inspectore Lu, ce se întâmplă?
– Bună, Kong Shuai, nu ne-am văzut de mult timp.
Vocea de la celălalt capăt al firului părea mult diferită de vocea lui Lu Peng. Hong Kong Shuai oftă greu.
– Pai Shi? Vocea ta nu s-a schimbat deloc, e tot așa de nasoală. Și părul ți-a crescut pe cap? Ultima dată am auzit că ai găsit un medicament bun sau ești chel din nou?
Tong Pai Shi strânse din dinți apoi răspunse:
– La naiba cu tine, Hong Kong Shuai! Vrei să-ți spun ceva? Iubirea ta cea mai prețioasă este acum în mâinile mele.
– Ce?? exclamă Hong Kong Shuai pe un ton exagerat de șocat, înainte de a se întoarce spre Li Kong.
– Unde e Xiao Chik al meu?
– E în cameră. Se joacă cu Xiao Tsi, răspunse Li Kong.
Vocea lui Tong Pai Shi urlă în telefon.
– N-o mai face pe prostul Kong Shuai, copilul tău prea iubit, Lu Yi Peng, e în mâinile mele !! Cine e acest Xiao Chik?
– Iubitul său cacatoes, răspunse repede Lu Yi Peng.
Tong Pai Shi se uită imediat la el, înainte de a se întoarce să vorbească la telefon.
– Ce tot spui Kong Shuai?
Hong Kong Shuai oftă ușurat.
– Sunt ușurat, credeam că vorbeai, de Xiao Chik. Mai e ceva? Închid, sunt ocupat.
– Hei! exclamă Tong Pai Shi, apoi se întoarse să se uite din nou la Lu Yi Peng.
Tânărul polițistul îi vorbi.
– Ai răpit persoana nepotrivită.
– Taci! țipă Tong Pai Shi frustrat, înainte de a continua să vorbească în telefon.
-Kong Shuai, nu te comporta chiar atât de indiferent. Ți-am atârnat băiatul aici, ți-ar plăcea să-i auzi vocea?
– Oh, haide, prefer să ascult vocea lui mai mult decât a ta, spuse Hong Kong Shuai.
Tong Pai Shi porni difuzorul telefonului. Apoi îl lipi de fața lui Lu Yi Peng.
– Kong Shuai, spuse Lu Yi Peng în telefon.
– Ce mai faci?
– Hrănesc plantele, răspunse Hong Kong Shuai și puse telefonul pe difuzor.
Îl așeză pe raft lângă ghiveci înainte de a ridica penseta și cutia de insecte.
– Inspectore, ce afacere aveai de discutat cu mine?
Văzând că Tong Pai Shi se uita la el cu atenție, vorbi din nou.
– Ei bine, a spus că mă va tortura încet, tăindu-mă bucată cu bucată. Dar mai întâi îmi va tăia scula și la urmă rahatul. Apoi va înregistra un videoclip și ți-l va trimite să-l vizionezi.
Hong Kong Shuai își drese vocea scoțând un sunet din gât. Încercă să îndrepte insecta pentru a intra direct în capcana plantei.
– Spune-i să se grăbească să o facă. Sunt înnebunit după astfel de filmări.
Lu Yi Peng ridică privirea spre Tong Pai Shi și din buze.
– Ți-am spus, îi va plăcea.
Tong Pai Shi urlă de frustrare, înainte de a se întoarce la telefon. Tonalitatea vocii era amenințătoare.
– Hong Kong, să nu crezi că nu îndrăznesc să o fac. Acum poți vorbi nonșalant.
Hong Kong Shuai opri în grabă difuzorul telefonului, câteva insecte evadară din cutie.
– Xiao Pai Shi, de câte ori ți-am spus să nu mai țipi? Plantele mele sunt foarte șocate.
Lu Yi Peng gândi că dacă Tong Pai Shi ar putea ucide pe cineva la telefon, Hong Kong Shuai ar fi cu siguranță primul.
Tong Pai Shi urlă în telefon.
– Nu-mi mai spune așa, cine crezi că ești tu?!!!
Hong Kong, oftă din greu.
– Poate că e din cauza tatălui tău. Nu te voi numi gunoi… e suficient să spun că ești fiul lui. Hai, Tong Pai Shi, mă faci să-mi pierd timpul. Decât să-ți faci nervi, mai bine ar trebui să-ți miști fundul. Du-te să te uiți în fața cafenelei tale, să vezi dacă totul este în regulă.
– Hei! așteaptă un minut !
Urlă după ce apelul fu deconectat, încercă să sune din nou și apelul fu refuzat. Când își ridică capul, îl văzut pe Lu Yi Peng clătinând din cap într-un mod fără speranță.
– E foarte rău, l-ai supărat din nou. De data aceasta, răpirea mea nu îți va aduce altceva decât acuzația de maltratare a unui funcționar.
Tong Pai Shi se uită urât la el înainte de a scoate un sunet.
– Ce naiba! Păunul ăla e așa de prost. Se joacă cu mine. Crede că sunt un simplu hoț. Nu te voi omorî, dar te voi face să-ți amintești pentru tot restul vieții că nu trebuia să te încurci cu oameni ca el.
Lui Peng oftă din nou.
-Atunci, grăbește-te și fă-o, Khun Tong Pai Shi, pentru că mi-e prea lene să mă emoționez de ceea ce vor face oamenii lui Hong Kong când vor invada și ataca cuibul tău.
– Nu mă amenința, nu va veni să te ajute, spuse Tong Pai Shi și Lu Yi Peng dădu din cap.
– Oh, desigur că nu va veni să mă ajute, dar știi, nu-i așa, că are un temperament exploziv. Ai sunat și i-ai întrerupt fericirea, probabil că nu te va lăsa în pace.
Tong Pai Shi se uită cu privirea rece la Lu Yi Peng, înainte de a se întoarce să dea un ordin subordonaților săi.
– Duceți-vă și aruncați o privire în fața cafenelei.
Câțiva subordonați dădură din cap și dispărură. Tong Pai Shi se întoarse spre Lu Yi Peng și tânărul polițist vorbi din nou.
– Te rog eliberează-mi un braț. Sunt cu totul amorțit acum.
Auzi o voce care râdea.
– Nu pot să-ți eliberezi brațul acum, dar în schimb, îți voi da jos pantalonii.
Lu Yi Peng se încruntă imediat.
– Învățătura ta abia va începe, spuse Tong Pai Shi făcând semn subordonaților săi.
Un cal triunghiular care fusese văzut doar în filmele pornografice fu adus imediat.
– Vreau foarte mult să-ți văd fața când îți voi scoate pantaloni. Acum te voi pune să stai pe calul ăla și tu încearcă doar să ai o față plăcută și o voce foarte bună.
– Așteaptă doar puțin. Videoclipul va fi foarte fierbinte. Pune-ți bine în evidență scula pentru ca toată lumea să o vadă, nu trebuie să-ți fie rușine.
Lu Yi Peng strânse din dinți cu gânduri serioase.
– Khun Tong, vrei să faci un videoclip pentru a mă șantaja?
– Desigur, ce altceva aș face cu el?
Expresia lui Lu Yi Peng deveni cu adevărat tulburată.
– Dar poate există ceva mai interesant decât să urc pe un cal. Eu cred că este într-adevăr plictisitor să călăresc un cal.
Tong Pai Shi se uită la persoana din fața lui, de parcă ar fi văzut o fantomă, înainte de a vorbi.
– Lu Yi Peng, tu ești un sadic? Ah, atunci să-ți satisfacem dorința.
După ce spuse asta îl bătu din nou cu biciul. Se auziră trosnete puternice, succesive. Câteva răni roșii apărură imediat pe corpul lui Lu Yi Peng.
– Nu e suficient, vreau ceva mai puternic. Este mai bine să iei ceva care taie carnea și pielea.
– Ai o gură atât de drăguță și de bună. Chiar sunt nerăbdător să văd dacă îți place cu adevărat ceea ce îmi ceri, spuse Tong Pai Shi și chemă pe unul dintre subalternii săi.
Un cuțit cu mâner lung se reflectă în fața lui Lu Yi Peng.
– Inspectore Lu, să aruncăm o privire la pielea aceea albă. Ce se va întâmpla cu corpul tău când va fi tăiat? spuse Tong Pai Shi în timp ce mișca cuțitul din mână cu abilitate, înainte și înapoi în fața lui. Lu Yi Peng oftă din greu, înainte de a da din cap.
– Acest gen de lucru poate fi folosit fără ca nimeni să știe ce se poate întâmpla.
Lui Peng care fusese încătușat și legat de o grindă de mult timp, sări brusc la pământ. Balansă piciorul și lovi persoana din fața sa, înainte de a-și folosi celălalt picior pentru a-i lovi cuțitul care zbură în aer și ateriză în mâna lui. Apoi reveni din nou în picioare, înainte de a folosi acel cuțit pentru a tăia frânghia care atârna de grindă. Toate acestea duraseră mai puțin de 5 secunde.
– La naiba, strigă Tong Pai Shi încercând să-l lovească cu biciul. În acel moment Lu Yi Peng tăie frânghia.
Tânărul se roti în aer. Își folosi piciorul pentru a lovi cuțitul care lovi becul mare, ce atârna deasupra capului.
Poc !
Becul explodă cu un zgomot puternic, iar biciul își rată ținta.
Lumina se stinse și urmă imediat un haos. Toată lumea urla.
– Hei, a fugit!
– Au!
– Se duce sus! Aprindeți repede luminile!
Înainte ca luminile să se aprindă din nou, Lu Yi Peng dispăruse. Între timp, Tong Pai Shi care era înfuriat de ceea ce se întâmplase auzi un zgomot de petarde împreună cu sunetul unor obiecte sparte și voci dintr-o altă cameră.
– Ce se întâmplă? strigă Tong Pai Shi înainte ca să-l vadă pe unul dintre subalternii săi, intrând grăbit.
– Hong Kong Shuai! Hong Kong Shuai!
Nu terminară de spus aceste cuvinte că un glonț zbură spre perete. Toată lumea se ghemui imediat la pământ. Se auzit zgomotul unor obiecte care se spărgeau și zgomotul prafului de pușcă care exploda, înainte ca totul să se calmeze. Calmul revenise. Tong Pai Shi ordonă celor 5 subordonați să-și pregătească armele, apoi alergară imediat să privească la geam. Toată lumea fu surprinsă. O cafenea de lux de acum câteva minute se dovedi a fi un fel de epavă plină cu praf din fumul de armă și fragmente de ciment explodate. Mai important, găurile de glonț care împușcaseră peretele lăsaseră scris câteva litere pe el.
Ochii lui Tong Pai Shi se măriră și ieși afară, strigând:
– Hong Kong ! Apoi îi veni în minte un alt lucru.
Polițistul acela?
………………………………………………………….
Biroul lui Tong era situat la etaj, așa că scăpase valului de gloanțe. Un comerciant care făcea trafic uman și care avea aproape 50 de ani, fugea gâfâind.
Scoase o cheie din buzunar și descuie ușa înainte de a alerga direct la birou. Aplecându-se, deschise sertarul secret și de acolo scoase zeci de bucăți de hârtie și le îndesă în grabă în pieptul cămășii.
În acel moment simți o prezență în spatele său.
Tong Pai Shi strigă după subordonații săi, dar ceea ce primi fu doar o lovitură grea pe umăr înainte de a fi forțat să stea cu fața în jos pe birou.
– Tong Pai Shi, te arestez pentru răpirea și molestarea unui ofițer de poliție, spuse Lu Yi Peng, în timp ce-i punea cătușele.
Apoi luă documentele căzute și se uită pe ele.
– Oh, acuzații de exploatare a unui bordel ilegal, agresiune sexuală a unui copil mai mic de 15 ani. Lista originală este una bună de păstrat și de privit, Khun Tong Pai Shi.
Tong mormăi nervos. Dar pentru că era încătușat, nu putu face mare lucru. Își ridică încet capul și se uită urât la Lui Yi Peng înainte să audă sunetul sirenelor.
– La naiba, Lu Yi Peng, ai cooperat cu acel blestemat de păun de la început.
Lu Yi Peng oftă.
– O să-ți spun ceva, Khun Tong. Ai devenit obsedat de acest nume. Nu m-am folosit de nimeni ca să te arestez. Nu m-am folosit de tine ca să-l aduci aici. Ai făcut totul pe cont propriu.
Tong îl privi cu o privire neagră înainte de a urla furios.
– Hong Kong Shuai !!!
……………………………………………………………………………………………………
– Lu Yi Peng când ai fost anesteziat, nu ai dormit? întrebă, Hong Kong Shuai. Apoi îl forță să- i povestească ce se întâmplase în aceeași zi de la început până la sfârșit.
– Doar m-am prefăcut că eram adormit, dar de fapt nu eram. Dar cum fusesem atacat de banda lui Tong Pai Shi, ce ar fi trebuit să fac?
Hong Kong râse încântat.
-Lu Yi Peng, ai învățat să fii blând și rezervat. Kong Shuai este cu adevărat fericit.
Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui, dar nu spuse nimic. Hong Kong Shuai continuă să vorbească.
– Mi-ar fi plăcut să văd momentul în care ai scăpat din cătușele acelea. Cred că a fost foarte tare. Tehnica pe care te-am învățat-o a fost utilă, nu-i așa ?
Lui Pen dădu din cap, fără tragere de inimă. Trecuseră 4 ani, tipul ăsta îl băgase în cătușe de nu știu câte ori.
Îi spunea mereu că dacă nu exersează, cu siguranță va fi la ananghie dacă e prins. Un polițist adevărat trebuia să cunoască o așa tehnică.
Trebuia să se fie încătușat de un bandit ca Tong Pai Shi, ca să-și dea seama cât îi fusese de folos Hong Kong Shuai.
– Sincer, dacă nu te-ar fi adus în cafeneaua asta, ce aveai de gând să faci? întrebă Hong Kong Shuai privindu-l zâmbitor.
– Trebuia să o fac pe adormitul mai mult timp. Ai fi venit să mă cauți, nu-i așa?
Hong Kong Shuai chicoti.
– Aș dori să știu care sunt planurile tale, pentru că încerci mereu să mă păcălești.
Lu Yi Peng strânse din dinți. Se gândise că într-o zi va trebui să găsească un plan pentru a-l păcăli pe acest păun nebun.
Hong Kong Shuai se uită la el, apoi folosi penseta pentru a ridica o insectă și a o arunca în gura plantei carnivore. În prezent vorbeau în pepinieră, care era plină de tot felul de plante și de copaci. Erau unele plante la care doar atingerea frunzelor te putea omorî. Din această cauză Lu Yi Peng nu avea încredere în Hong Kong Shuai. Era mai bine să nu riște.
– Acum serios, de unde știai că Tong Pai Shi plănuia să mă răpească?
Cu o săptămână în urmă. Lu Yi Peng venise la conacul lui Hong Kong Shuai pentru a discuta de cazul lui Tong, asupra căruia nu găsise încă dovezi solide împotriva lui. Fusese sfătuit să se pregătească bine în următoarele 2 zile pentru că probabil Tong Pai Shi va veni și-l va invita cu forța la cafeneaua lui.
Hong Kong Shuai făcu o pauză și se uită răutăcios la Lu Yi Peng, apoi zâmbi.
– De ce un ofițer de onoare al departamentului de poliție ar pune o întrebare atât de stupidă ?
– Tipul ăsta îmi ținea ranchiună de mult timp. Încerca mereu să găsească o oportunitate de a se răzbuna pe mine.
– Am mizat mare. Dacă nu te ar fi atins ar fi fost ciudat. Am răspândit doar câteva știri pentru a încuraja să se miște mai repede. Totul a fost în favoarea mea.
Lu Yi Peng încercă să ghicească ce fel de știri lansase Hong Kong Shuai și își spuse că trebuia să aibă răbdare. Lovi podul palmei bărbatului zâmbitor care stătea în fața lui. Pentru că pe lângă faptul că nu putea să-l aresteze, ar fi putut avea un ghinion suplimentar.
Stătu un timp și îl privi pe Hong Kong Shuai cum hrănea plantele carnivore, apoi îi spuse.
– Mulțumesc, Kong Shuai.
Hong Kong Shuai își întoarse imediat capul și se uită la el mirat. 2 insecte avură ocazia să scape.
– Ce?
– Mulțumesc pentru ce?
Lu Yi Peng păru jenat.
– Ei bine, pentru că m-ai ajutat. Dacă nu veneai să-l ataci, nu știu dacă aș fi supraviețuit. Mă gândisem deja în sinea mea că de data aceasta, până aici mi-a fost.
Lu Yi Peng se gândi că de data aceasta ar fi putut să-l acuze pe Hong Kong Shuai de provocarea unor tulburări și de deținere ilegală de arme.
Hong Kong Shuai păru nedumerit, înainte de a izbucni în râs.
– Peng Peng, eu cred că tu ai înțeles greșit. De ce te-aș fi ajutat?
Apoi făcu o pauză pentru a pune cutia de insecte jos.
– Dacă ai fost atât de slab încât ai căzut în mâinile lui Tong te-aș fi lăsat să mori dacă el nu m-ar fi enervat.
– Și nu uita ce ai pe coapsă.
Lu Yi Peng tresări când partea stângă a coapsei fu cuprinsă și ținută în mână de către Hong Kong Shuai. Îi apucă instinctiv acea mână.
– Vezi tu. Așa ceva nu este ușor de găsit, iar gustul meu are standarde înalte. Dacă nu m-ar fi enervat, aș fi stat la conac și aș fi așteptat să văd videoclipul. Ar fi trebuit să fie suficient pentru a-mi ușura starea de spirit.
Răspunsul depăși așteptările lui Lu Yi Peng, care vorbi după o clipă.
– Dar și zilele trecute te-ai grăbit să mă ajuți cu mașina ta.
De data aceasta, Hong Kong Shuai se opri brusc. Apoi întinse mâna și-i acoperi ușor gura.
– Lu Yi Peng, de data aceasta spui un adevăr.
Tânărul ofițer de poliție își simțit buzele zdrobite ușor de degetele lui Kong Shuai, înainte de a-l auzi spunându-i:
– Ar trebui să uiți unele lucruri.
Apoi mâna se îndepărtă și buzele lui îi luară locul. Îl sărută ușor, delicat, timp de câteva secunde.
– Ești prima persoană care m-a făcut să mă simt înflăcărat. Dar știu deja că nu te vei îndrăgosti de mine doar din această cauză.
Lu Yi Peng încercă să îndepărteze silueta care era lipită de el. Kong Shuai întinse mâna cealaltă și îl strânse puternic, înainte de a-l săruta și mai înfocat. Rămaseră o vreme unul în brațele altuia, fără să spună nimic. Apoi Lu Yi Peng spuse:
– Du-te să-ți hrănești plantele, insectele evadează.
Hong Kong Shuai zâmbi în colțul gurii, apoi îi prinse fața și îl sărută din nou puternic, înfocat ca și cum nu ar fi vrut să se mai separe niciodată de el.
– Lu Yi Peng, eu aș vrea să văd cât de mult ai progresat cu tehnica de deschidere a cătușelor. Vrei să încerci aici sau pe pat?
– Vreau pe pat, dar am timp doar până la ora 04:00, pentru că trebuie să plec la serviciu.
– Oh… gemu Hong Kong Shuai și își frecă mâna de-a lungul pieptului cămășii lui Lu Yi Peng.
– Poți veni mâine pentru interogatoriu, îți poți lua o zi liberă de la servici, vei putea investiga în profunzime.
– Mâine te voi invita la secția de poliție pentru interogatoriu, spuse Lu Yi Peng, înainte de a încerca să iasă din brațele lui Hong Kong.
Hong Kong Shuai îl bătu ușor peste gură.
– Ai o gură destul de bună spuse el și apoi îl sărută din nou cu putere.
Lu Yi Peng auzi un clinchet și apoi simți cătușele la încheietura lui.
– Îmi pare rău este aproape ora 04:00, nu putem ajunge la pat la timp, spuse Hong Kong Shuai și începu să-l mângâie din ce în ce mai tare.
Lu Yi Peng scoase un oftat greu.
La naiba, se termină din nou așa…
