Și un cântec care , zic eu, i se potrivește Păunului roșu .
https://youtu.be/CDU87PqxiWs?si=lLVDeFKyhkJ0kNvb
– Tivul hainei lungi de un roșu-închis se legăna în vânt. Cum soarele apunea, părea că era scăldat în sânge. Fața lui era la fel de pură și de frumoasă, ca un tablou scăldat într-o lumină dulce. Ochii lui de culoare neagră se uitau drept la prova navei unde doi oameni stăteau împreună. Unul reprezenta întunericul, trecutul său care era mai mult decât un iad. Celălalt reprezenta lumina, prezentul său paradisiac care era acum pe punctul de a-i fi luat.
Mâinile lui Lu Yi Peng erau legate și atârnate de o macara mică de metal, situată la prova navei. Văzând asta, Hong Kong nu se putut abține să nu ofteze.
– Peng Peng, o cauți mereu cu lumânarea.
Lu Yi Peng nu a răspunse imediat pentru că era ocupat să tușească și să încerce să-și tragă răsuflarea. Tuși o vreme înainte să poată să scoată un sunet:
– Hm, știu.
Hong Kong Shuai continuă să se uite la silueta musculoasă a tânărului care era legat cu mâinile în sus.
Vorbi cu o voce calmă.
– Îmi poți înapoia jumătatea? spuse el fără măcar să se uite la Rong Shi Xi. Cu toate acestea, persoana care fusese ignorată vorbi cu un ton de bucurie evidentă.
– Xiao Pai Xi…. mă bucur să te revăd.. Nu te-ai schimbat deloc.
Fața lui Hong Kong Shuai rămase neclintită:
– Nu, dar cred că tu arăți foarte rău.
Rong Shi Xi râse.
– Tu nici nu te-ai întors să te uiți la mine. De unde știi că arăt rău?
Hong Kong Shuai întoarse capul și se uită la persoana care vorbise, pentru prima dată. În fața lui era un bătrân. Vârsta se apropia de șaizeci de ani. Avea părul alb tuns semi-lung. Pe față, în afară de cicatricile cauzate de gloanțe, avea riduri adânci. Elegantul Rong Shi Xi, demn ca un vultur, dispăruse. Ceea ce rămăsese părea doar o pasăre bătrână… O pasăre bătrână care revenise zburând din iad.
Hong Kong Shuai se uită direct în cei mai adânci și mai nebuni ochi. Confruntarea cu temerile sale din trecut. Cei doi se uitară unul la altul în tăcere mult timp. În cele din urmă, Rong Shi Xi fu cel care vorbi primul.
– Chiar ai crescut foarte mult.
– Ești bătrân și ar trebui să fii pus într-un sicriu, replică Hong Kong Shuai.
– Cum ai supraviețuit? Te-am împușcat în frunte, continuă el.
Rong Shi Xi răspunse:
– Trebuie să fi fost norocul. A fost și al tău? Am căzut amândoi în același moment. Cerul trebuie să ne fi destinat să ne regăsim.
Hong Kong Shuai se uită cu ură la el, dar primi râsete în schimb.
– Xiao Pai Xi… Acest copil îți place cu adevărat, nu?
Hong Kong Shuai nu avu timp să răspundă. Sunetul macaralei care începuse să funcționeze deveni brusc mai puternic. Macaraua începu imediat să-l ridice pe Lu Yi Peng în aer.
– Ce ai de gând să faci?! scăpă un strigăt teribil, Hong Kong Shuai.
Macaraua ridică încet corpul tânărului polițist balasându-l și rotindu-l. Apoi treptat corpul fu întors cu fața spre prova navei, deasupra apei.
– Xiao Pai Xi…Ce spui? Dacă ar cădea sub vapor, crezi că ar supraviețui? întrebă Rong Shi Xi zâmbind.
Ochii lui Hong Kong Shuai înghețară instantaneu.
Lu Yi Peng se uită în jos, la apa de dedesubt care era spulberată de motoarele din spate către prova navei . Se uită apoi la Hong Kong Shuai și strigă :
– Nu mor eu doar din asta !
Hong Kong Shuai strigă înapoi.
– Taci din gură!! înainte de a se întoarce spre Rong Shi Xi.
– Adu macaraua aia înapoi imediat.
Rong Shi Xi zâmbi.
– Telecomanda este la mine. Vrei să vii să arunci o privire?
– Nu am timp de pierdut cu tine, spuse hotărât Hong Kong Shuai aruncându-se imediat spre Rong Shi Xi.
………………………………………………………………………………………………………….
Ochii lui Lu Yi Peng ieșiră din orbite. În toți acești ani el se gândise mereu că Hong Kong Shuai era de neegalat în kung-fu. Că probabil nu exista nimeni altcineva pe lume care să se poată mișca atât de repede. Și nimeni nu putea rezista mai mult de zece lovituri la puterea aceea de elefant.
Dar ceea ce vedea el acum era un bătrân de vreo șaizeci de ani stând și primind acei pumni și acele picioare fără să miște. Uneori, întindea mâna și îl îndepărta. Era ca și cum s-ar fi jucat cu un copil.
Ce dracu e asta?!!!!!
Lu Yi Peng știa mai bine decât oricine cât de puternic era fiecare pumn al lui Hong Kong Shuai. Dar tipul acela psihopat suporta cu o expresie normală, de parcă nu ar fi simțit nimic. Măduva spinării tânărului polițist tremură brusc.
Previziunile mele erau greșite!!!!
Lu Yi Peng întoarse capul și se uită la soarele care era pe cale să apună. Apoi se întoarse și se uită din nou la acea bătălie terifiantă.
Spera că vor sosi la timp.
………………………………………………………………………………………………………………
Hong Kong Shuai simți transpirația scurgându-i-se pe tâmple. Chiar trecuse mult timp…nimeni nu i-ar fi ținut piept atât de mult, așa e… de la incidentul de pe vasul de croazieră din acea zi. Pe lângă Rong Shi nimeni nu rezistase vreodată la mai mult de zece lovituri de la el…
Răul pe care credea că-l ucisese cu mai bine de treizeci de ani în urmă, apăruse în fața lui. Și putea fi chiar mai puternic decât înainte.
Cum era Hei Ying?
Hong Kong Shuai știa cel mai bine.
Acum treizeci de ani dacă Li Kong nu l-ar fi ajutat, probabil că nu ar fi avut curajul să ia o armă și să-l împuște pe acest om în frunte. Astăzi, se confrunta din nou cu trecutul său infernal, fără ajutor, doar cu un copil nebun încăpățânat și prost ca ostatic.
Dar de mai bine de treizeci de ani Hei Ying se schimbase. Și el se schimbase.
Hong Kong Shuai respiră adânc. Acum treizeci de ani chiar dacă el credea că Hei Ying murise în acel moment, fu determinat să inventeze un nouă mișcare de box. O mișcare de box menită să lupte împotriva bărbaților care erau mai terifianți decât demonii din iad. De treizeci de ani, o practica în mod regulat cu speranța că într-o zi va întâlni un adversar demn.
Destinul îl adusese înapoi pentru a se testa din nou ca în situația inițială .
Piciorul stâng era plantat pe pământ. Își mișcă piciorul drept pentru a crește impulsul, se răsuci ușor și lovi. O mișcare de box neobișnuită care ataca din cel mai improbabil unghi.
!!!!
Hei Ying fu surprins. Silueta puternică se clătină cu o jumătate de pas înapoi. Numai asta fu suficient pentru a-i oferi posibilitatea de a ataca mai departe. Hong Kong Shuai își adună toată puterea în speranța de a pune capăt acestei chestiuni groaznice odată pentru totdeauna.
!!!!!!!!!!!!
Impactul fu ca și cum ar fi fost lovit de un camion. Silueta în haină roșie fu trimisă zburând și izbindu-se de peretele cabinei navei. Hong Kong Shuai își propti picioarele pe pământ și-și redresă corpul înainte de a se prăbuși. Tuși și scuipă o cantitate mare de sânge.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Simțea gustul sângelui în toată gura. Hong Kong Shuai ridică repede capul și văzu o siluetă care semăna cu un coșmar înaintând cu viteză spre el. Ridică mâna pentru a-și șterge sângele din colțul gurii.
– Nu-i rău, Xiao Pai Xi. Au trecut treizeci de ani. Chiar te-ai ameliorat. Sunt mândru de tine, spuse el, întinzând brațul pentru a-i atinge chipul frumos. Hong Kong Shuai ridică imediat mâna și i-l îndepărtă. Rong Shi Xi se uită la el și oftă.
– Pai Xi, am uitat să-ți spun altceva. Acea frânghie, chiar nu-i suportă greutatea mult timp.
!!!!!!
Hong Kong Shuai întoarse imediat capul să se uite la macara. Lu Yi Peng atârna încă, dar frânghia de deasupra începea să se rupă pe măsură ce cerul se întuneca.
– Ce e de făcut, Pai Xi?…
Hong Kong Shuai înghiți în sec. Hotărârea fu luată rapid. Strângându-și buzele, își dădu haina roșie jos. Apoi începu să-și deschidă nasturii cămășii, unul câte unul.
……………………………………………………………………………………………………………
Lui Lu Yi Peng nu-i venea să-și creadă ochilor când îl văzuse pe Hong Kong Shuai folosind acea mișcare ciudată de box pentru a-l ataca pe Hei Ying. Credea că totul se va termina cu siguranță. Dar se întâmplă altfel. Bărbatul care supraviețuise în trecut era atât de puternic încât se întrebă dacă Păunul mai trăia.
Imaginea lui Hong Kong Shuai zburând și lovindu-se de peretele cabinei navei… imaginea acestuia scuipând sânge… nu-l iritaseră atât de mult ca ceea ce vedea acum.
Pielea albă, frumoasă apăru în lumina palidă a amurgului. Albă ca zăpada… Lu Yi Peng o atinsese de multe ori, își amintea încă bine sentimentul resimțit.
De data aceasta, pielea aceea albă, curată, pe care el o iubea atât de mult…oh, nu !!!… Kong Shuai se sacrifica pentru el…O furie imensă îl cuprinse.
Mâinile lui Rong Xi îl mângâiau cu poftă pe Kong Shuai.
– Rong Shi Xi !!!!!!!!!!!!
Lu Yi Peng urla din toți rărunchii și se balansă pentru ca frânghia să cedeze.
– Rong Shi Xi !!!!!! Ia-ți labele tale murdare de pe el !!!!!
Rong Shi Xi nu-l băgă în seamă. Își îngropase fața în curba gâtului. Sărută și mușcă pielea albă până deveni roșie și se învineți, în timp ce Hong Kong Shuai întinse mâna și își înfășură brațele în jurul gâtului lui. Sprâncenele sale frumoase erau încruntate, buzele strânse…ochii aceia erau închiși. Parcă nu mai voia să știe de scena din fața lui.
Ochii lui Lu Yi Peng ieșiră și mai tare din orbite ca și cum pleoapele erau gata să se rupă. Simți, cum în cap încep să-i bată ciocane, inima părea să-i explodeze de mânie. Continuă să se zbată iar și iar până când frânghia care îl ținea de macara în aer, se rupse…
Acel ticălos!!! Acel ticălos!!!!!!!!!!!!!!!
…………………………………………………………………………………………………………..
Hong Kong Shuai trecea prin toate flăcările iadului.
A avea plăcere sexuală în fața altora nu era de fapt nimic nou în viața lui.
Când se afla încă sub autoritatea lui Rong Shi Xi, acestuia din urmă îi venise poftă să facă sex la masă, făcându-i pe cei din casă să se ascundă în camerele lor de jenă. Lui Hong Kong Shuai nu i-a păsat niciodată. Chiar dacă reușise să scape din ghearele lui Hei Ying, nu întorsese niciodată spatele acestei chestiuni. Cu puterea și prestigiul pe care le avea, indiferent ce făcea, nimeni nu îndrăznea să se certe cu el.
Dar de data aceasta, Hong Kong Shuai chiar nu îndrăznea să deschidă ochii. De teamă să nu vadă expresia celui care era spânzurat. Indiferent de expresia lui Lu Yi Peng, Hong Kong Shuai nu voia să-l vadă deloc. Nu putea decât să ridice mâna pentru a simți pe deplin corpul lui Rong Shi Xi. Aștepta să găsească un moment bun pentru a-l lovi din greu încă o dată.
!!!!!!!!!!!!
Sunetul frânghiei care se rupe și sunetul unei macarale… Hong Kong Shuai a deschis imediat ochii.
Copilul ăla…nu-mi spune că…!!!!???
Reacție automată…Hong Kong Shuai împinse corpul care se ascundea lipit de el și imediat lovi cu pumnul. Dar, desigur, chiar și în acel moment Hei Ying nu mai era Rong Shi Xi care era complet pierdut în el acum 30 de ani. Prin urmare, o astfel de reacție primi un răspuns imediat.
!!
Rong Shi Xi pierdu brusc ritmul. Hong Kong Shuai profită imediat de această ocazie și atacă. Atât cu mâinile, cât și cu picioarele se repezi spre partea adversă fără să-i lase timp să se pregătească. Rong Shi Xi se retrase succesiv. Zeci de pași împreună, apoi, înainte ca Hongkong Shuai să-și tragă respirația, Rong Shi X dădu un pumn spre pieptul lui Kong Shuai. Dar cineva îi tăie elanul și pară lovitura.
!!!!
Lu Yi Peng îl lovise cu putere pe Rong Shi Xi chiar dacă cele două mâini ale sale erau încă legate împreună cu o frânghie. Poate că fusese avantajat că mâinile îi erau legate atât de strâns. Puterea pumnului trimis fusese de două ori mai puternică. În plus, cealaltă parte își pierduse deja ritmul. Rong Shi Xi zbură în aer imediat. Hong Kong Shuai rămase uluit o clipă.
– Grăbește-te și îmbracă-ți hainele.
Lu Yi Peng se întorsese și spusese cuvintele cu o expresie anxioasă, ca și cum
și-ar fi văzut propria fiică dezbrăcându-se în fața altor oameni. Hong Kong Shuai se uită la fața lui și într-un final izbucnit în râs.
– Nu sunt o fată.
Lu Yi Peng nu fu amuzat. El ridică vocea cu o expresie serioasă:
– Kong Shuai !!!…Nu-l voi lăsa să te atingă din nou.
Hong Kong Shuai se uită la fața lui Lu Yi Peng de parcă ar fi văzut o fantomă. înainte de a scoate un oftat.
– Inspectore, salvează-te mai întâi pe tine. Și cum ai ajuns aici de sus?
– Am încercat să mă arunc pe vapor. Și frânghia tocmai s-a rupt.
El răspunse cu o față foarte serioasă. Hong Kong Shuai se uită la el stupefiat înainte de a vorbi
– Acest inspector este cu adevărat nebun și prost.
După ce spuse asta, îl împinse brusc pe Lu Yi Peng. Atunci tânărul ofițer de poliție își dădu seama că Rong Shi Xi se repezea deja spre el. Hong Kong Shuai se întoarse să-și înfrunte fratele adoptiv cu partea superioară a corpului său gol. Păunul roșu-sânge de pe spate se mișca în ritmul pumnilor.
Ultimele raze de soare apuseră peste orizont.
Lu Yi Peng trebui să-l părăsească pe Hong Kong Shuai care lupta singur cu Hei Ying. Apoi fugi direct în camera de control a navei pentru a aprinde luminile de avertizare.
E timpul !!
……………………………………………………………………………………………………………….
Hong Kong Shuai nu știa de unde avusese Lu Yi Peng atâta noroc. Reușise să cadă pe vapor chiar înainte ca frânghia să se rupă. Dar asta nu este o mare problemă. Acum era sigur…el era în siguranță acum, așa că nu avea de ce să-și faci griji. Mâinile și picioarele ripostau și mai înverșunat.
Noaptea se lăsase deja și acoperise cerul. Hong Kong Shuai și Rong Shi Xi se luptau în întuneric. Bazate pur pe intuiție, fiecare mână sau picior loveau aprig. Atât de aprig încât până și grinda de oțel care separa părțile laterale ale navei când fu lovită cu piciorul se deformă.
În mijlocul unei bătălii frenetice ambele părți începură să respire greu.
Hong Kong Shuai avea leziuni interne din cauza loviturilor atât de puternice Scuipase sânge în urmă cu câteva clipe. Dar situația lui Hei Ying nu era mult mai ușoară. Ambele lovituri de pumn pe care Hong Kong Shuai i le dăduse prima dată și pumnul pe care i-l lansase Lu Yi Peng, cuplată cu lupta continuă îi diminuaseră forța. Cei doi oameni se priveau în întuneric cu o ură nebună. Era ca și cum reveniseră înapoi la o perioadă de acum mai bine de treizeci de ani. Atunci, luminile din jurul navei pâlpâiseră încet și se stinseseră una câte una.
Lu Yi Peng ieși alergând din camera de control. Tocmai la timp pentru a vedea din nou lupta înfricoșătoare a celor doi oameni. Era o bătălie atât de acerbă și de bizară, încât nu găsi momentul potrivit pentru a se amesteca între ei doi. Tânărul polițist stătea de pază nervos.
Curând vor ajunge… în sfârsit….
Mărgele de sudoare fierbinte se prelingeau pe piele, în ciuda aerului rece și a vântului care sufla puternic. În lumina slabă, jumătate din chipul lui Hong Kong Shuai era scăldat în întuneric adânc. Tot așa, doar jumătate din fața lui Hei Ying era luminată de lumină. Două perechi de ochi continuau să se privească unul la altul fără să se oprească. Fiecare parte știa ce voia celălalt.
………………………………………………………………………………………………………………
De când fusese luat din orfelinat, viața lui Hong Kong Shuai cunoscuse cuvinte noi. Aceste cuvinte erau ‘’tată’’ și ’’frate’’. Era încântat că are un frate mai mare cu cinci ani care îl iubește și are grijă de el.
Ce orfan norocos era Hong Kong Shuai…
Se gândise mereu că nu va fi niciodată departe de acest frate. Că se vor ajuta reciproc în afacerea familiei. Că va fi cel care va purta ceaiul la nunta fratelui său. Că-și va vedea nepoții crescând și că va fi împreună cu el oriunde s-ar fi dus.
Dar totul fusese un vis stupid…
Totul se destrămase… Persoana pe care o iubise și o admirase cel mai mult, se dovedise a fi persoana pe care o disprețuia cel mai mult. Ura se îngrămădise în inima lui până când se umpluse de resentimente. Chiar dacă trecuseră mai bine de treizeci de ani, tot ce i se întâmplase îl răscolea încă în piept.
A trebuit să-l omoare pe acest om.
………………………………………………………………………………………………………………..
Nimeni nu-și putea imagina cât de mult se îndrăgostise Rong Shi Xi de fratele său mai mic. Chiar el însuși știa în adâncul sufletului că era o dragostea irațională, delirantă care îi întunecase mintea și conștiința. Rămăsese doar dorința de a poseda și de a îi aparține.
Transpirația i se scurgea pe față. Timp de peste treizeci de ani, așteptase să revadă persoana care era lumina ochilor lui. Și de data asta, când îl revăzuse știu că nu-l va lăsa să plece nicăieri.
Chiar dacă trebuiau să moară împreună…el era gata să accepte…
……………………………………………………………………………………………………..
Doi oameni stăteau uitându-se unul la altul în lumina slabă. Așteptau ultimul moment pentru a învinge cealaltă parte într-o stare de tensiune extremă.
Se auzi un zgomot puternic, ca de petardă.
– Ridicați mâinile deasupra capului acum! Sunt un ofițer de poliție!
Patru sau cinci comandouri îmbrăcate în negru apărură din spatele vaporului cu arme în mâini. Țintiră pe cele două persoane care stăteau față în față pe punte.
Vaporul era înconjurat de bărci pneumatice aparținând Departamentului de poliție din Hong Kong,
Ochii lui Rong Shi Xi străluciră în lumina slabă. Se uită fix la persoana din fața lui înainte de a zâmbi.
– Cooperezi acum cu poliția? Ești cu adevărat deprimant.
Hong Kong Shuai nu spuse nimic. Privind la cealaltă persoană cu ochii neclintiți ca o statuie, pentru o clipă, Rong Shi Xi continuă să vorbească.
– Ei ne vor captura atât pe tine, cât și pe mine. Știi deja asta, nu?
Kong Shuai nu răspunse, doar îl privi neclintit. Rong Shi Xi zâmbi.
– Dar nu voi lăsa să fii luat. Vom rămâne împreună până în ultima clipă.
Totul se petrecu într-o secundă, încât nimeni nu putu face o mișcare. Rong Shi Xi băgă mâna în buzunarul pantalonilor. Apoi scântei fulgerară din pupa navei cu sunetul unei explozii puternice. Forța exploziei aruncă mai mulți polițiști în apă.
Lu Yi Peng sări și se ghemui la pământ. Lumina flăcărilor roșii putea fi văzută reflectându-se pe toată nava. Apoi răsunară râsete isterice.
– Vei merge în rai cu mine!!!! Nu trebuie să aparții nimănui altcuiva !!!
Dar Hong Kong Shuai nu mai era în fața lui.
Silueta cu păunul roșu pe spate se mutase în lateral și atacă întinzând piciorul într- o lovitură de kung-fu. Apoi o altă persoană veni grăbită să i se alăture. Cei doi își aruncau mâinile și picioarele spre Rong Shi Xi, fără să-i lase o clipă de odihnă. Deodată, se auzi din nou sunetul unei explozii.
Flăcări roșii fulgerară în sus în aer. Pe măsură ce carena navei se înclina treptat în jos, forța exploziei îi făcură pe Lu Yi Peng și pe Hong Kong Shuai să se retragă și să piardă controlul. Cealaltă parte profită imediat de această ocazie și atacă.
Hong Kong Shuai se pregăti pe deplin pentru atac. Dar în loc ca Rong Shi Xi să-l atace ca de obicei, se întoarse direct spre Lu Yi Peng. Această schimbare îl făcu pe Hong Kong Shuai să ezite pentru o clipă. Suficient pentru a deschide un spațiu pentru ca acea parte să-l lovească puternic cu picioarele.
!!!
Forța loviturii îl făcu pe Hong Kong Shuai să dea înapoi de câțiva pași înainte să audă o voce puternică vorbind:
– Pai Xi, dacă îl plângi atât de mult pe mucosul ăsta nebun, îl voi trimite să te aștepte în rai.
!!!!
…………………………………………………………………………………………………….
Hong Kong Shuai singur, fără Lu Yi Peng ar fi pierdut în primele cinci secunde.
Hei Ying…
Cu cineva ca acesta, Lu Yi Peng se gândise să se grăbească și să scape, cu cât mai departe, cu atât mai bine.
Problema…nu era singur. Kong Shuai era aici, venise pentru el. Cu siguranță nu putea avea înțelepciunea de a scăpa într-o situație și loc ca acesta. Și, cel mai important, cu o personalitate ca a lui Hei Ying, în aceasta situație nu exista absolut nicio cale de ieșire.
Deci Lu Yi Peng se lupta acum cu Rong Shi Xi cu riscul de a nu supraviețui.
Rong Shi Xi pierduse multă putere și nu se aștepta ca Lu Yi Peng să aibă inteligența necesară pentru a rezista atât de mult. Dar chiar si așa nu era sigur că Lu Yi Peng putea scăpa cu ușurință din ghearele lui Hei Ying.
Hong Kong Shuai se repezi după el imediat ce se ridică în picioare, înainte de a striga:
– Peng Peng, îți mai amintești mișcarea pe care mi-ai furat-o?
Lu Yi Peng nu putu răspunde. Se concentra la încercarea de a contracara forța mâinii care îl lovea cu puterea unui camion.
Hong Kong Shuai îl întreba despre mișcările ciudate de box pe care le imita doar pentru distracție. Cine-și putea aminti de ele?
– Baza ta este mai stabilă decât a mea. Încearcă să o folosești.
După ce spuse asta, se lăsă să cadă pe o parte, alunecând pentru a bloca rapid calea lui Rong Shi Xi pentru o vreme. Acesta se întoarse cu fața spre fratele său mai mic și mârâi furios:
– Dă-te la o parte !!!
Degetele puternice ca un clește de fier se izbiră imediat de încheietura mâinii lui Hong Kong Shuai, înainte de a-l apuca și de a-l arunca cu violență în afara cercului de luptă.
În momentul în care Hong Kong Shuai alunecase între ei, Lu Yi Peng avusese timp să respire o tonă de aer. Chiar nu se putea gândi la multe lucruri chiar acum. Dar din moment ce Hong Kong Shuai spusese asta, iar mâna lui Rong Shi Xi îl aruncase cu forță, nu avea altă alegere. La urma urmei, chiar dacă ar rata, nu ar fi putut să fie lovit cu pumnul într-o singură mișcare.
Lu Yi Peng își mută picioarele înapoi și începu să le miște în cele mai bizare unghiuri. Din cauza vaporului care se înclinase în lateral pumnul lui Rong Shi Xi rată ținta. Îi atinse doar vârful nasului. Lu Yi Peng își încordă respirația. Apoi, deschise palmele și-l izbi în regiunea epigastrică cu o forță supraomenească.
!!!!!!!!!!
Trupul lui Rong Shi Xi zbură ca și cum ar fi fost catapultat instantaneu. Lu Yi Peng părea uluit. Se întoarse către Hong Kong Shuai cu o privire victorioasă.
– Kong Shuai!!
Hong Kong Shuai se uită la el.
– Nu este momentul să fii fericit, Peng Peng. Sari în apă!!
Vaporul se înclina acum amenințător. Până și macaraua care fusese plasată la prova navei începuse să se aplece. Lu Yi Peng alergă spre Hong Kong Shuai și îl luă de mână. În mijlocul acestui haos flăcările cuprinseseră spatele vaporului și ardeau puternic în sus.
– Vino cu mine, hai să sărim împreună.
Hong Kong Shuai se întoarse să se uite la el și spuse:
– Inspectorul e gata să mă aresteze.
Lu Yi Peng îngheță. Apoi răsună o altă explozie:
– Kong Shuai, nu avem timp, să ne grăbim, spuse el și trase în grabă mâna celeilalte persoane spre prova bărcii. Mai multe bărci de poliție puteau fi văzute așteptând la distanță.
– Kong Shuai, sari cât de departe poți. Trebuie să ieșim din raza vârtejului din jurul navei, spuse Lu Yi Peng și prinse strâns mâna lui Hong Kong Shuai. Apoi încercă să îl tragă în jos. Hong Kong Shuai își retrase mâna.
– Peng Peng…acest caz este terminat. Poți veni să stai cu mine? Renunță la slujbă și vino să trăiești cu mine.
Lu Yi Peng se uită surprins la Hong Kong Shuai. Un fulger de flăcări roșii îi acoperi jumătate din față transformându-l într-un portocaliu deschis. Lu Yi Peng își văzu propria imagine dansând în acei ochi profunzi. Hong Kong Shuai întinse mâna și-i mângâie delicat fața.
Buze moi calde și vârful fierbinte al limbii se apăsară pe buzele lui Lu Yi Peng. O senzație de fericire îl făcu pe acesta din urmă să ridice mâinile și să îmbrățișeze strâns silueta mică ce părea acum atât de vulnerabilă și fragilă. Redevenise aceeași pasăre mică ce se ascundea la pieptul lui de câte ori făceau dragoste.
Sărutul era fierbinte, lung. Lu Yi Peng era de data aceasta cel care căuta să-i aspire limba și buzele . Un sărut greu de descris, o senzație de furnicături în toată gura…
Hong Kong Shuai se retrase brusc. Se uită direct în ochii lui cu o privire tandră, dar tristă.
– Ai grijă de tine, Peng Peng. Te iubesc.
Inima lui Lu Yi Peng se opri, tăindu-i respirația. Nu-i spusese niciodată această frază…Simți un cuțit în inimă…
Kong Shuai, ce vrei să faci?
Nu avu timp să reacționeze…
Corpul lui fu izbit în plex cu o forță considerabilă. Atât de puternic încât fu aruncat imediat de pe vapor. În zborul lui, Lu Yi Peng întinse mâinile disperat ca să-l apuce pe Kong Shuai…
…………………………………………………………………………………………………………..
Văzuse doar acel spate tatuat cu un păun roșu dispărând în prova vaporului care fusese cuprins de flăcări.
…………………………………………………………………………………………………………..
– Gata mergi cu mine acum?
Hong Kong Shuai se uită la silueta care îi dăduse odată totul și distrusese totul.
În jurul lor era o mare de flăcări pe cale să devoreze totul fără milă.
Pe față, pe ochi și pe păunul roșu de pe spate îi pâlpâia lumina roșie.
– Xiao Pai Xi ! Hai să mergem în rai împreună.
Hong Kong Shuai strânse pumnii privind la figura din fața lui.
– Ba mai degrabă te voi trimite eu în iad !!
……………………………………………………………………………………………………….
Apa de mare era atât sărată și aspră. Lu Yi Peng căzu de pe bordul navei și fu imediat zdrobit de vârtejul care se formase în jurul ei. Tânărul polițist se grăbi să scape din apele mortale ce se învârteau în jurul navei care se scufunda. Apoi mâna cuiva îl scoase din apă.
!!
Lu Yi Peng respiră adânc. Văzu un polițist în uniformă de comando pe o barcă în fața lui. Cei doi soldați din lateral îl ajutară trăgându-l în sus. Lu Yi Peng fu urcat în barcă.
Dar el?!!
O explozie și flăcări purpurii apărură în fața lui, parcă ar fi vrut să răspundă la întrebare. Nava de croazieră se scufundă încet, cuprinsă de flăcări. Vârful ei se înălța sus în aer. Ochii lui Lu Yi Peng se măriră de spaimă. Inima lui ardea împreună cu nava aceea. Se ridică într-o secundă și vru să se arunce din nou în apă. Polițiștii din barcă îl împiedicară în ultimul moment ținându-l strâns.
Lu Yi Peng se zbătu ca un nebun și urlă cu toată disperarea:
– Hong Kong Shuai!!!!!!!!!!!!
