Piesa lipsă -Capitolul Special 14

Făcând pace

Yang Yue i-a trimis lui Shen Mo fotografia pe care tocmai o făcuse, adăugând o legendă:

„Am întâlnit-o pe „doamnă”  în timp ce făceam cumpărături. Se pare că făcea cumpărături cu o femeie foarte frumoasă”.

În fotografie era o mașină de lux din care ieșea o femeie zveltă. Îi puteai vedea doar spatele, dar din hainele la modă puteai deja să-ți dai seama că era frumoasă.

Aproximativ cinci minute mai târziu, Shen Mo a răspuns în cele din urmă.

„Ți-am spus de multe ori. Nu există nicio  „doamnă”.”

Yang Yue sorbea din ceaiul cu lapte din mână. Nu se putea abține să nu găsească situația amuzantă.

Shen Mo era proprietarul studioului în care lucra. Era bun la suflet și chipeș, dar singurul lui defect era că era încă singur la vârsta de treizeci de ani. Chiar și Yang Yue, angajata sa, începuse să își facă griji pentru el. În timpul ultimului An Nou Lunar, Shen Mo și-a petrecut vacanța călătorind în străinătate, iar când s-a întors, a spus că vrea să muncească din greu pentru a întreține un copil. Acest lucru o afectase profund pe Yang Yue.

După aceea, Yang Yue a încercat să-l convingă pe Shen Mo să-i spună detaliile. Descoperise că Shen Mo cunoscuse în străinătate o femeie frumoasă, divorțată, singură și cu un copil. Shen Mo se îndrăgostise de ea la prima vedere și începuse imediat să planifice să câștige bani pentru a întreține familia ca tată vitreg.

O intrigă romantică demnă de un film!

Yang Yue, căruia îi plăcea să urmărească drame romantice, își imaginase imediat o poveste de dragoste clasică. Abia aștepta să o întâlnească pe viitoarea „doamnă”. Cu toate acestea, când a văzut-o în sfârșit în carne și oase, a rămas fără cuvinte de uimire.

Da, era frumoasă, dar nu era o femeie. În schimb, era un bărbat chipeș. Dacă Yang Yue nu ar fi avut deja un iubit, s-ar fi repezit imediat la el.

După prezentarea lui Shen Mo, Yang Yue a descoperit că domnul Ji avea grijă singur de un băiețel de trei ani. Mama copilului murise cu mult timp în urmă. Shen Mo o cunoștea și el și, din diverse motive complicate, decisese să crească copilul împreună cu domnul Ji.

Nu era atât de banal pe cât își imaginase Yang Yue, dar să ai un bărbat chipeș la care să te uiți nu era rău deloc. Din acel moment, Yang Yue a început să-i spună bărbatului ”domnul Ji” , la fel cum făcea Shen Mo. Doar când glumea cu Shen Mo menționa uneori cuvântul „doamnă”.

De data aceasta a fost la fel. Yang Yue îl întâlnise pe domnul Ji în timp ce făcea cumpărături și a profitat de ocazie pentru a glumi cu Shen Mo. Nu a luat-o în serios și a avut un weekend minunat, dar a aflat că Shen Mo era deja la studio când s-a întors la muncă luni.

– Șefule? De ce ai ajuns atât de devreme astăzi? Am crezut că locuiți în vila Jinxiu. Traficul trebuie să fi fost destul de rău pe drum.   

– Da. Expresia lui Shen Mo nu era cea mai bună. Părea că nu dormise bine.

– Nu m-am întors acasă noaptea trecută.   

– Ce? De ce?   

Shen Mo a răspuns vag:

– Este mult de lucru. Eram îngrijorat că nu o voi putea termina la timp.   

– Te referi la pictura pe care domnul Tang a comandat-o data trecută? Timpul este un pic strâns, dar nu a fost nevoie să lucrezi toată noaptea, nu-i așa?   

Fără să explice, Shen Mo a făcut doar un gest cu mâna.

– Treci la treabă.   

Yang Yue nu a spus nimic, dar s-a simțit destul de surprinsă.

Ciudat… șeful ei era modelul perfect al unui om decent. De ce nu se duse brusc acasă seara?

Dar și mai ciudat a fost ceea ce s-a întâmplat în continuare. În timpul pauzei de prânz, o mașină cunoscută a oprit în fața studioului. Un bărbat a coborât din mașină și a intrat direct.

– Domnule Ji?   

Domnul Ji venea rar la studio la acea oră. Yang Yue s-a grăbit să îl întâmpine.

– Șeful nu a dormit bine noaptea trecută. Se odihnește acum. Mă duc să-l chem.   

– Nu e nevoie.   Ji Mingxuan i-a zâmbit lui Yang Yue.

 – Am venit aici pentru tine.   

– Pentru mine?   

– Ai timp pentru o cafea, domnișoară Yang?   

– Bineînțeles!

În acel moment, Yang Yue uitase complet de logodnicul ei. Ar fi găsit timp pentru o cafea chiar dacă nu ar fi avut.

Era o cafenea chiar în fața biroului, așa că Ji Mingxuan a invitat-o pe Yang Yue să se așeze pentru o vreme. Toată lumea a comandat o ceașcă de cafea, iar după câteva discuții mărunte, Ji Mingxuan a trecut direct la subiect și a început să pună întrebări despre Shen Mo. În fața unui chip atât de atrăgător, Yang Yue i-a spus în mod natural tot ce știa.

“Ce a făcut în ultima vreme? Nimic în mod special.”

“Este într-o stare bună de sănătate. Nu l-am văzut niciodată mergând la spital.”

“Probleme la serviciu? Categoric nu.”

“Afacerile firmei merg foarte bine. Nu ar trebui să existe probleme financiare.”

“Iubită? Categoric nu. Se întoarce acasă în fiecare zi imediat după muncă. Nu are timp pentru o iubită.”

Chiar și după multe discuții, Yang Yue și Ji Mingxuan nu au putut afla de ce Shen Mo nu se întorsese acasă în noaptea precedentă. Dintr-o dată, fata și-a amintit de fotografia pe care i-o trimisese lui Shen Mo în weekend, așa că a și menționat-o.

Auzind asta, Ji Mingxuan a făcut o pauză.

– Ce fotografie?   

Yang Yue a găsit fotografia pe telefonul ei și a întrebat, puțin neliniștită:

 – A fost doar o fotografie din spate. Nu se pune ca o invadare a intimității, nu?   

Expresia lui Ji Mingxuan părea destul de serioasă. A studiat fotografia pentru o vreme, ca și cum ar fi meditat asupra a ceva, apoi i-a înmânat telefonul înapoi lui Yang Yue.

– Nu-ți face griji. Cred că știu ce se întâmplă.   

Yang Yue a întrebat:

 – Despre ce este vorba?   

Ji Mingxuan nu i-a răspuns la întrebare. El a spus doar:

– Îmi cer scuze că ți-am răpit atât de mult timp, domnișoară Yang. Mă voi întoarce cu tine la studio.   

Deși era foarte confuză, Yang Yue nu și-a putut reține curiozitatea.

– Domnule Ji, femeia aceea este logodnica ta?   

– Nu. Colțurile buzelor lui Ji Mingxuan s-au ridicat ușor.

– Era mașina mea, dar i-o împrumutasem unui prieten în acea zi.   

– Oh. Atunci am făcut o greșeală.   

Ji Mingxuan a răspuns cu un ușor,

– Mn.   

Nu ar fi trebuit să existe nicio emoție în acel sunet, dar, dintr-un motiv oarecare, Yang Yue a simțit că domnul Ji era într-o dispoziție foarte bună.

Seara, când a fost timpul să meargă acasă, Ji Mingxuan s-a întors din nou. De data aceasta, însă, l-a adus și pe fiul său, Ji Ning, cu el. Shen Mo era încă închis în camera de relaxare, probabil ocupat cu munca. Ji Mingxuan l-a împins pe Ji Ning în față și i-a spus:

 – Du-te și bate.

Ji Ning s-a întors și a ridicat trei degete.

– Trei jucării.   

– Una.   

– Atunci două.   

– Bine, de acord.   

Ji Ning a afișat imediat un zâmbet. A bătut la ușă și a spus încet:

– Unchiule, eu sunt.

– Xiao Ning?   Auzind vocea lui Ji Ning, Shen Mo a deschis ușa așa cum se aștepta.

– De ce ești aici?   

Ignorând întrebarea, Ji Ning s-a aruncat în brațele lui Shen Mo, îmbrățișându-i talia. Profitând de moment, Ji Mingxuan a făcut un pas înainte și s-a strecurat și el prin ușă.

– Domnule Ji…   

Shen Mo a avut timp să îi strige numele o singură dată înainte ca ușa să se închidă cu zgomot surd.

După un timp, ușa s-a deschis un pic, iar micuțul Ji Ning a fost împins afară din cameră. Apoi s-a auzit sunetul unui șevalet care a căzut pe podea, urmat de tăcere.

Surprinsă de ceea ce a văzut, Yang Yue l-a întrebat pe Ji Ning:

– Ce s-a întâmplat?   

– Se certau. Tocmai s-au certat.   

– Și apoi?

Ji Ning a clipit cu ochii ei mari spre Yang Yue.

Fata a înțeles imediat și i-a dat o bucată de ciocolată.

Ji Ning a băgat ciocolata în gură. A vorbit ca și cum ar mai fi văzut scena asta de prea multe ori:

– Și apoi… S-au împăcat, desigur.