Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 8 – Special

ZIUA DE NAȘTERE A  LUI NAN

– Bună, ce vrei să cumpăr poimâine? Nu uita să-mi scrii, spuse Wei în timp ce intra în biroul lui Nan de pe pistă.

– Nimic, cumpără doar ofrande și lucruri de gătit, spuse Nan.

– Ce zici de seara asta? Ce ai la cină? întrebă Wei.

Nan zâmbi în colțul gurii.

– Nenorociților, vreți să găsiți ceva de băut? Ei bine, o să vă dau bani să cumpărați ceva de mâncare și să comandați și băuturi, spuse Nan.

– Mac știe că poimâine este ziua ta de naștere? Wei întrebă, deoarece Mac era încă în America.

– Nu știu, poate că nu-i voi spune lui Mac. Nu vreau să se gândească la mine, ei bine, ziua mea de naștere. Nu este nimic special, este la fel în fiecare an, spuse Nan.

Dar Wei credea că de data aceasta era specială, în principal pentru că era momentul în care pista se deschidea pentru ca oamenii să se întreacă gratuit în noaptea zilei sale de naștere. Astfel, clienții obișnuiți știau foarte bine că era o zi de naștere, și așteptau să folosească terenul gratuit.

– Dar frate, ar fi trebuit să-i spui. Dacă Mac află mai târziu, va fi supărat, răspunse Wei.

– De ce ar fi supărat? Nu-și amintește prea multe despre acele zile, răspunse Nan, pentru că cunoștea bine personalitatea iubitului său, spre deosebire de Brick, care tindea să se concentreze foarte mult asupra zilelor speciale sau a festivalurilor, până când Day se plânge periodic de asta.

– Voi, puteți merge la muncă, vedeți și grupul Phil, el nu este potrivit pentru noul grup de clienți, spuse Nan.

–Da, răspunse Wei înainte de a pleca.

Nan stătea jos și lucra când îi sună telefonul mobil. După ce îl ridică, el apasă imediat pe accept.

– Da, frate, răspunse Nan la telefon.

– Poimâine este ziua ta de naștere, nu? întrebă Day cu o voce joasă.

– Da, îți amintești? întrebă Nan glumind.

–Nu-mi amintesc, dar Brick da, spuse Day.

Acest lucru îl făcu pe Nan să ridice ușor sprâncenele, înainte de a-l auzi pe Day mormăind.

–Vorbește cu el, spuse Day înainte de a-i înmâna lui Brick telefonul mobil pentru a vorbi cu eI.

–Ticălosul ăla… veni vocea lui Brick.

– Ce naiba? Ai de gând să te plângi din nou de Day? întrebă Nan în glumă.

– Nu sunt supărat, doar îi cer să te sune și să-ți povestească despre ziua ta, dar el se plânge de mine… atunci… mă deranjează, se auzi vocea lui Brick înainte de a țipa la cealaltă persoană.

– De unde știi că poimâine e ziua mea? întrebă Nan.

– Ți-am văzut buletinul, nu-ți amintești? De asemenea, te-am întrebat ce ți-ar plăcea să mănânci de ziua ta, răspunse Brick, iar Nan dădu din cap pentru că era suficient să își amintească.

-Și? întrebă Nan.

– Am sunat să întreb dacă dai o petrecere de ziua ta? O să primesc niște chestii gratis, răspunse Brick glumind.

– Hehe, ești amuzant. Ei bine, eu pregătesc ceva de mâncare cu copiii. Vii și tu? Dar aș vrea un cadou de 2 litri, spuse Nan.

– Ce? Tu vei bea ulei, eu îți voi da 3 litri de ulei. Se toarnă și arde… Sfârșit…spuse Brick sarcastic, făcându-l pe Nan să râdă.

– Haha, dacă vrei să aduci ceva, adu, spuse Nan zâmbind, înainte ca apelul video să sune, așa că a derulă pentru a-l vedea.

– Brick, asta e tot pentru moment, mă sună soția, îi spuse Nan grăbit lui Brick.

– Oh, îți vezi soția mai bine decât prietenul tău, îl tachinează Brick înainte să închidă, așa că Nan primi un apel de la Mac.

– Ce făceai? întrebă Mac văzându-i fața.

– Am vorbit cu Brick la telefon, tocmai am închis, răspunse Nan.

– Vorbești cu Brick sau cu altcineva? întrebă Mac pe un ton neobișnuit de iritat.

– Vorbesc cu idiotul ăla, a răspuns Nan din nou.

– Oh, sper să fie adevărat, răspunse Mac tăios.

– Ce ai? Spune-mi ce e în neregulă cu dispoziția ta? întrebă Nan cu o voce gravă. Mac își mușcă buza înainte de a așeza caietul pe masă.

– Ce s-a întâmplat? Nan își coborî ușor vocea.

– Sunt obosit, sunt stresat, spuse Mac cu o voce joasă, cu fața lăcrimată.

– Ce este stresant? continuă Nan să întrebe, văzând cum ochii lui Mac se înroșesc. Probabil era consecință a lipsei de somn.

– Nu am primit notă de trecere din partea profesorului, așa că trebuie să mă întorc și să o corectez din nou. Va trebui să învăț din nou pentru teste, se plânse Mac cu o voce obosită.

– Vreau să merg acasă, mormăi Mac.

– Dar ce vrei să fac? Vrei să te aduc acasă înainte să termini școala? Ai suportat asta timp de aproape doi ani. Nu poți suporta încă puțin? Hmm? spuse Nan cu o voce normală, dar un pic firavă.

Mac făcu un zgomot, făcându-l pe Nan să vadă că biroul lui Mac era plin de materiale de studiu.

– Trebuia să găsesc o mulțime de informații, dar profesorul m-a presat să o fac din nou, Mac se plânse din nou, lăsându-l pe Nan să știe că Mac era frustrat de tema pe care profesorul nu o aprobase, fiind nevoit să o refacă .

Nan stătea liniștit și nu spunea nimic, holbându-se în tăcere la fața lui Mac prin ecran. Mac era și el tăcut.

– Ai sunat pentru că ai vrut să te plângi de eșecul tău la școală? întrebă Nan, știind că Mac avea nevoie de un loc unde să se descarce.

– Um… îmi pare rău de asta, spuse Mac.

– Așteaptă, încă un an, vrei ca ceilalți să te privească de sus? Ai fost într-un oraș străin, ai mers de două ori la școală și încă nu s-a terminat, spuse Nan nu foarte serios. Mac era uimit.

– Este obositor, spuse Mac cu voce joasă.

– Știu că ești obosit, dar obișnuiai să-l ajuți pe tatăl tău cu munca. Vezi că merge, e obositor să înveți din nou. Vârsta școlară este cel mai confortabil lucru, dacă nu poți suporta oboseala studiului, cum vei suporta oboseala muncii? Spuse Nan pentru a-l face să gândească. Mac rămase tăcut.

– Există mulți oameni care vor să studieze, dar nu studiază. În timp ce tu ai ocazia să studiezi mai bine decât alții, trebuie doar să te concentrezi și să ai răbdare, spuse din nou Nan.

Mac tăcu pentru o clipă înainte de a da din cap.

– Știu, spuse Mac cu o voce joasă.

– Ești la țară? continuă Mac să întrebe.

Nan răspunse, înainte ca cei doi să nu poată vorbi despre altceva decât despre studiu.

– În acest moment, nu prea ai timp liber, așa că nu este nevoie să suni.

Dacă poți, rezolvă mai întâi lucrurile și apoi sună-mă înapoi, spuse Nan.

–Nu, vreau să mă descarc când sunt stresat, răspunse imediat Mac, iar apoi Nan zâmbi.

– Poți să o faci, dar nu mă intimida. Du-te și caută ceva de mâncare, spuse Nan cu vocea lui normală. Mac se încruntă ușor.

– Oh, știu, răspunse Mac înainte să închidă.

Nan răsuflă ușurat, era obosit în ultima vreme și totodată stresat. Dar nu voia ca Mac să știe, din cauza faptului că în ultima lună ploile abundente împiedicaseră deschiderea pistei. O parte din venituri scăzură, așa că fu nevoit să folosească economiile pentru a plăti datoriile.

Nan nu era îngrijorat de faptul că nu avea bani, dar în inima lui nu voia să folosească economiile. Dar, de data aceasta, era necesar, pentru că trebuia să plătească chiria pentru casa lui Mac, în plus față de mituirea unui ofițer de poliție de rang înalt, deoarece domeniul nu este foarte legal.

– Uau, oftă Nan și continuă să lucreze, dar nu rămase mult la serviciu când Wei alergă după el și-i spuse că grupul de care trebuia să se ocupe se luptă cu clienții noi.

Acum, ceilalți subalterni ai lui Nan îi blocaseră. Nan suspină din nou înainte de a lua pistolul din sertar, de a-l pune în talie și de a părăsi biroul.

Nan poartă o armă, astfel încât, dacă există o urgență cu adevărat scăpată de sub control, să o poată folosi pentru a întrerupe lupta.

– Ce naiba? țipă Nan înainte ca o sticlă să zboare în timpul meciului.

Deodată… Nan încremeni imediat când sticla ateriză chiar pe capul său, se  sparse și sângele îi curgea din cap.

Toată lumea încremenit, Wei se întoarse să se uite la el în stare de șoc. Nan își ridică mâna și-și netezi fruntea, înainte să vadă sângele curgând, se uită la grupul de tineri care se luptau între ei cu ochi fioroși.

Bang!

O împușcătură răsună în timp ce Nan trase în jos, între cei doi tineri care fură separați, făcându-i pe toți să tresară.

– Sunteți foarte curajoși să vă bateți aici. Nu respecți regulile mele, nu-i așa? întrebă Nan cu o voce gravă și ochii sclipitori.

– Cine are o treabă cu cine? întrebă Nan.

– Phil și băiatul ăla, spuse unul dintre subalternii lui Wei care depus mărturie.

Era în spatele unui bărbat pe nume Phil și al unui alt tânăr nou client. Cei doi încă păreau nervoși.

– Deci voi doi vă certați. Aici, ceilalți nu pot fi deranjați! spuse Nan cu voce tare, făcându-i pe Phil și pe un alt tânăr să se întoarcă și să se uite la el în tăcere.

– La ce te uiți? Ți-am spus să te oprești sau vrei să te lupți cu mine? întrebă Nan cu o voce gravă.

În acel moment, era și mai obosit și mai stresat. Era suficient  să vadă copii bătându-se pe pista lui să-l facă și mai frustrat.

– Voi doi deja vreți să vă loviți unul pe altul, nu-i așa? Dacă credeți că sunteți prea proști, trebuie să vă bateți unu la unu, spuse Nan înainte de a lua loc pe un scaun.

Cei doi tineri se uitară unul la celălalt înainte de a se lupta așa cum spusese Nan. Nimeni nu îndrăznit să-i ajute, pentru că oamenii din Nan aveau controlul.

– Hei, nu vrei să îți cureți rana mai întâi? Wei merse să-l întrebe pe Nan, care stătea și privea cum doi tineri se luptau între ei.

– E în regulă, doar fă-o, spuse Nan cu o voce seacă, știind cât de gravă era rana.

Cei doi tineri se loviră până când fură epuizați și se despărțiră unul de celălalt.

– Cine v-a făcut să vă opriți? spuse din nou Nan.

Cei doi tineri se uitară unul la altul ezitant, pentru că erau amândoi obosiți și răniți.

– Aveți de gând să vă bateți din nou? întrebă din nou Nan. Tânărul scutură imediat din cap. Nan se ridică apoi în picioare și-i trântit pe cei doi tineri la pământ.

– Rahat. Lăsați-mă să plec. Vă interzic să folosiți domeniul meu timp de o lună și dacă vă văd aici, vă împușc, ticăloșilor. Dacă voi credeți că nu o fac, trage-ți singur concluziile. Eu vreau să ne înțelegem și nu accept bizoni care nu-mi cunosc limba. Duceți-vă și luptați-vă până la moarte în altă parte, înjură Nan. Acest lucru îi făcu pe cei care îl cunoșteau pe Nan să-și dea seama că era într-o dispoziție foarte proastă.

Nan le ordonă subordonaților săi să expulzeze acest grup de oameni de pe pistă și  Nan se întoarse la birou. Wei îl urmă rapid, grăbindu-se să găsească trusa de prim ajutor. Nan o luă pentru a-și curăța singur rana.

– Ce faci? întrebă Wei cu o voce încordată.

– La naiba, cred că am nevoie de copci, am o rană aniversară, mormăi Nan, înainte ca Wei să-l ducă de urgență la spital pentru copci.

Când Mac îl sună, el nu a răspuns la apel, ci trimise un mesaj în care spunea că nu este disponibil.

Ziua de naștere a lui Nan!

Nan se trezi devreme și pregăti o ceremonie, mâncăruri dulci și sărate. Apoi se duse direct la templul de lângă casă, singur, așa cum nu face nimic foarte pompos în fiecare an. Oferit mâncare și ofrande călugărilor pentru binecuvântare, și turnă apă pentru ambii părinți decedați. Dar înainte de a pleca, Nan aduse mâncare dulce și sărată pentru a-și onora părinții.

Când termină de făcut merite, îl sună repede pe Wei să se întâlnească cu el la bazar pentru a cumpăra lucruri de gătit.

Ieri, Mac îl sunase pe Nan toată ziua, dar Nan refuzase apelurile pentru că lua antibiotice și era întins cu o rană la cap. Astăzi, Mac îl suna din nou în timp ce Nan stătea și fuma o țigară în spatele unei camionete care mergea să cumpere lucruri și parcase în parcarea pieței de produse proaspete.

– Bună, Nan răspunde la apelul lui Mac.

– De ce nu mi-ai răspuns ieri la telefon? întrebă Mac sec.

– Am dormit, răspunse Nan scurt.

– Unde ești acum? De ce nu pot să-ți văd fața? Mac continuă să întrebe de ce nu-și pusese telefonul mobil în poală pentru a-i vedea fața.

– Suntem la piața de produse proaspete, am venit cu Wei, răspunse Nan.

– Ai ceva să-mi spui? De ce nu vrei să-ți văd fața? întrebă Mac înapoi pe un ton stresat.

– Nimic, răspunse Nan cu voce joasă.

– Nimic? Trebuie să se fi întâmplat ceva. Altfel nu aș fi atât de suspicios, spuse Mac. Nan ridică apoi receptorul pentru ca Mac să-i vadă fața. Mac tăcu o vreme când văzu ceva cusut pe capul lui Nan.

– Ce s-a întâmplat cu tine? întrebă Mac cu o voce îngrijorată.

– Niște copiii s-au bătut între ei aseară și eu am fost prins în focul încrucișat, răspunse Nan cu o voce normală.

– Încă o dată? De ce nu ai grijă de tine? Se întâmplă tot timpul, se plânse îngrijorat nenorocitul de Mac.

– Cum pot să le interzic? Deci ești liber să mă suni? Nan schimbă imediat subiectul conversației.

– Citesc o carte, dar vreau să-mi odihnesc ochii. Ei bine, ieri nu mi-ai răspuns la telefon, spuse Mac.

Nan nu spuse nimic, pentru că știa că Mac nu avea habar că era ziua lui. Altfel, Mac i-ar fi spus deja.

– Oh, scuze, nu-ți face griji pentru mine. Termină cartea și treci examenul, spuse Nan,  o parte din el nevrând ca Mac să se gândească prea mult.

– Ai ceva de spus? Nu-mi ascunde, îți place să o ascunzi, spuse Mac cu o voce gravă.

Nan zâmbi puțin.

– Nu-i nimic, lucruri mărunte, spuse Nan zâmbind pentru a-l face pe Mac să se simtă confortabil.

– Hei, ai de gând să cumperi un tort?  Se auzi vocea lui Wei care  nu știa că Nan vorbea cu Mac.

Nan se întoarse repede spre el cu o privire feroce.

– Ce tort? Mac întrebă imediat.

– Nimic, în seara asta Brick și fratele Day vor veni la mine acasă. Brick m-a rugat să cumpăr un tort, minți Nan primul. Mac dădu din cap.

– Oh, atunci nu te deranjez, te sun mai târziu, spuse Mac.

Nan dădu din cap și închise.

– Așa că el chiar nu știe, nu? Că astăzi este ziua ta de naștere? întrebă din nou Wei.

Nan dădu din cap.

– Ai de gând să cumperi tort? întrebă Wei.

– Trebuie să-mi cumpăr tort în fiecare an? întrebă Nan.

El îi spuse apoi de ce nu cumpără niciodată tort de ziua lui în fiecare an, deoarece mama lui fusese răpită la a 10-a aniversare, în timp ce el tăia tortul. Nan nu mai cumpărase niciodată un tort pentru ziua lui după aceea.

– Oh, toate produsele proaspete au fost cumpărate. Haide, să mergem acasă, spuse Wei, iar Nan dădu din cap în semn de aprobare, înainte de a se despărți pentru a conduce mașina înapoi acasă.

Când ajunseră acasă, Wei chemă pe cineva să ajute la gătit. Astăzi, Nan își lăsase subordonații să mănânce și să bea pe rând până seara… Ziua, Brick, Neil, Nick, precum și Sage și Frog veniră la Nan acasă.

– Oh, Brick, chiar nu credeam că vei cumpăra, spuse Nan când îl văzu pe Brick ținând în mână o cutie cu o sticlă de whisky Black label de 2 litri.

– Oh, cutia este neagră, dar în interior este Ginsberg light, glumi Brick. Nan își ridică puțin sprâncenele.

– Cred, răspunse Day.

Nan deschise în grabă cutia pentru a arunca o privire, înainte de a zâmbi larg pentru că era exact cum spusese Brick.

– Lasă-mă să ghicesc, bani, spuse Nan cu un zâmbet.

– Banii tăi sunt ca și banii mei, nu i-am cumpărat pentru că îi voiai tu. Ci pentru că și eu îi vreau, glumi Brick, înainte de a-i conduce pe toți să se așeze la o masă lungă pe care o adusese să o așeze pe peluza din fața casei.

Day și Sage se cunoșteau bine, așa că puteau vorbi între ei. Frog însuși se duse să-l ajute pe Wei să aranjeze lucrurile.

Când totul fu gata, începu petrecerea de ziua lui Nan. El  bău, a mâncă și vorbi cu prietenii săi și cu subalternii lui în mod normal. Când  se făcu ora 15:00, Mac sună, făcându-l pe Nan să răspundă la telefon lîngă acvariu, pentru că era destul de liniște. Când răspunse, deveni imediat suspicios după ce văzu fața lui Mac, deoarece ochii lui erau roșii, fața lui părea supărată de ceva.

– Ce s-a întâmplat?  întrebă Nan, iar Mac își strânse puțin buzele.

– Ce facem noi doi? întrebă Mac încet, ca și cum și-ar fi controlat propriile emoții.

– Noi suntem soț și soție, suntem îndrăgostiți, a răspuns Nan.

– Oamenii care se iubesc au ceva de spus și nu ascund nimic, nu-i așa? spuse din nou Mac.

Nan tăcu un pic pentru că nu era sigur despre ce vorbea Mac.

– Oamenii care se iubesc, indiferent cât de triști sau fericiți sunt, nu sunt întotdeauna aproape unul de celălalt?  repetă Mac.

– Ce vrei să spui, Mac? spuse din nou Nan. Mac își mușcă ușor buza.

– Astăzi este ziua ta de naștere, spuse Mac, făcându-l pe Nan să rămână tăcut pentru o vreme.

– Um, de unde știi tu? întrebă Nan.

– De ce nu mi-ai spus? E adevărat, eu sunt cel care ar trebui să-și amintească de ziua ta, dar tu ar trebui să-mi spui. Mă vezi ca pe altcineva pentru tine? Nu sunt eu suficient de important ca să știu? răspunse Mac furios.

Persoana care-i trimisese mesajul era Wei, care îi spunea totul lui Mac, că această perioadă fusese stresantă și că astăzi era ziua de naștere a lui Nan. Dar Wei decise să-i spună că Nan nu voise ca Mac să își piardă timpul de studiu.

– Mă pregătesc pentru examen, e adevărat. Dar crezi că nu ar trebui să-ți urez la mulți ani, sau să vorbesc cu tine despre ziua ta? Mac se mai plâns, iar Nan tăcu.

În parte, își dădea seama că într-adevăr se gândea prea mult la Mac, așa că nu voia ca Mac să-și piardă timpul cu prostii.

– Îmi pare rău, nu am crezut că nu ești important, pentru că ești important. M-am gândit mult la asta. În plus, ziua mea de naștere nu este doar anul acesta, anul viitor vom fi împreună, așa că putem sărbători împreună. Nu e ca și cum vom avea doar o zi astăzi, explicat Nan pentru ca Mac să înțeleagă.

– Ei bine, este ziua ta de naștere, primul an în care sunt cu tine. Vreau doar să te binecuvântez, dar tu faci asta. Mă face să mă simt ca și cum nu aș fi mare lucru, spuse Mac, pentru că el chiar se simțea așa.

– Nu spune că nu ești important. Dacă nu ești important, de ce mi-ar păsa mie de tine? Haide, îmi pare rău, răspunse Nan.

– Dacă aș ascunde că este ziua mea de naștere și aș sărbători în secret cu prietenii mei fără să-ți spun cum te-ai simți? întrebă Mac.

Nan recunoscu că se înșelase amarnic de data asta. Poate pentru că și el era stresat, așa că nu se gândi prea mult la asta.

– E ziua ta cea mare, eu sunt dragostea ta și aș vrea să fac parte din ea. Nu vreau să fiu despărțit ca ceilalți oameni, spuse din nou Mac.

– Okay, recunosc că am fost puțin superficial. Nu o voi mai face, nu am făcut mare lucru astăzi. Am fost să aduc ofrande la templu și am făcut merite doar pentru părinții mei. Seara, l-am lăsat pe Wei să facă ceva de mâncare, ca în fiecare zi. Și băieții au venit în vizită astăzi, asta-i tot, spuse Nan, ca să nu-l înfurie și mai tare pe Mac.

– Celorlalți, le-ai spus să vină de ziua ta. Dar mie de ce nu mi-ai spus nimic? Mac continuă să se plângă. Nan suspină ușor.

– Nu ți-am spus, dar ei deja mă cunosc. Brick a sunat alaltăieri să-mi spună că vine aici. Ticălosul știa deja asta, pentru că este prietenul meu, răspunse Nan. Mac a tăcut o vreme.

–Nu s-a întâmplat mare lucru, spuse din nou Nan.

În mod normal, nu se înțelege prea bine cu Mac dar de data aceasta își dădu seama că greșise cu adevărat. Așa că trebuia să încerce să se împace cu Mac în felul lui.

– Poți să nu mai fii supărat pe mine? întrebă Nan. Mac se așeză să se calmeze pentru o clipă înainte de a da din cap, ceea ce-l făcu pe Nan să zâmbească puțin.

– Știind că astăzi este ziua mea, poți să-mi iei ceva? întrebă Nan.

– Am aflat acum câteva ore. Ce pot să-ți cumpăr? întrebă Mac pe un ton enervat.

Nan râse.

– Hmm, atunci cântă-mi un cântec, alege unul, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se oprească un pic.

– Nu pot să cânt ca tine, spuse Mac, acum că își eliberase furia.

– Nu-i nimic, cântă-mi-l. Oh, să audă și copiii tăi, spuse Nan, așezându-se lângă iazul cu pește. Mac zâmbi.

– Oh, stai puțin, lasă-mă să aleg un cântec, spuse Mac, înainte de a se așeza să aleagă un cântec și să găsească melodia pe care să o cânte ca să poată cânta.

– Okay, okay, spuse Mac, zâmbind, apoi se așeză pe spate și ascultă.

– Să nu mă tachinezi mai târziu, spuse Mac grăbit.

Nan dădu din cap în semn de aprobare. Mac respiră adânc înainte de a ridica muzica, care era un cântec de femeie, dar Mac alese tonul vocii unui bărbat transformat acustic pentru a deschide acompaniamentul.

Cântec:

Puțini oameni vor fi cot la cot,

Puțini oameni se vor uni în suferință.

Și nu mă lăsați singur.

Nu contează ce lucruri rele se întâmplă,

El este gata să meargă cu mine.

Puțini oameni mă vor iubi cu adevărat.

Mă face să zâmbesc în ora mea singuratică dintr-o viață trecută.

Puțini oameni în care am încredere să mă țină de mână

 Ei vor să aibă încredere în viața mea.

Și unul dintre ei a fost această fată.

Pe care sunt norocos că am întâlnit-o din o sută

Unul la un milion s-a alăturat mersului

Dă-mi o inimă pentru a găsi o iubire bună

Puțini oameni își vor păstra speranțele mari.

Sunt doar câțiva oameni în care poți avea încredere.

Într-o viață trecută Puțini oameni au încercat să-mi primească inima

Doar cuiva în special vreau să-i dăruiesc inima mea.

Dă-mi o inimă pentru a găsi o iubire bună…

Vreau să spun că te iubesc din nou, persoană bună.

În timp ce Mac cânta, se uita la fața lui Nan prin ecran, fără să ridice privirea. Nan continuă să se uite la iubitul său.

Când cântecul se termină, Mac zâmbi timid.

– De ce ai ales acest cântec? întrebă Nan curios.

– Pentru că vreau să-ți mulțumesc, pentru că ești mereu alături de mine. Mă simt norocos că te-am cunoscut. Vreau să fiu persoana de lângă tine, în zilele tulburi sau în zilele fericite, vreau doar ca noi doi să fim împreună în toate întâmplările vieții. Chiar dacă acum suntem despărțiți, spuse Mac pe un ton serios, făcându-l pe Nan să zâmbească cu căldură.

– Mulțumesc, spuse Nan încet, pentru că nu credea că va avea pe cineva ca Mac alături de el astăzi.

– Nan, de fapt, mai am un cadou pentru tine, continuă Mac.

Acest lucru îl făcu pe Nan să ridice ușor sprâncenele.

– Ce cadou? întrebă Nan.

– Hei, am ceva de livrat! o voce strigă în față.

– Ce este asta? întrebă Nan, zâmbind ușor.

– Probabil că asta am cerut, poți să te duci să vezi, dar nu închide încă, spuse Mac, apoi Nan se întoarse cu fața spre casă. Era un șofer care livra o cutie mică. Nan se uită imediat la ea și știu că era un tort.

– Mi-ai comandat un tort? întrebă Nan, iar Mac dădu din cap.

– Nan, știu că nu mi-ai cerut niciodată un tort. De atunci toate s-au întâmplat, dar anul acesta nu mai este la fel. Părinții tăi sunt din nou împreună, iar tu mă ai pe mine. Vreau să arunci în aer tortul pe care l-am cerut, este totul în regulă? Mac întrebă.

Nan fu puțin luat prin surprindere, înainte de a-și ridica mâna pentru a-și freca fața cu un râs ușor.

Oftă…

– Astăzi este ziua în care chiar nu poți controla ce vreau eu, nu glumesc, spuse Mac.

– Bine, o să sting tortul, spuse Nan, înainte de a încerca să introducă lumânarea  care venea cu tortul.

Apoi așeză tortul pe masa din față, unde stătea toată lumea. Subordonații lui Nan se adunară să stea în apropiere. Brick însuși se uita la tort cu ochi strălucitori.

– Trebuie să cânți mai întâi, îi spuse Nan lui Mac, încă pe ecranul telefonului. Nan le arătă tuturor tortul comandat de Mac.

– Mulți ani trăiască… Mulți ani trăiască… Mac începu să cânte primul, apoi urmară ceilalți.

Nan zâmbea ușor la micile lucruri pe care le făcea Mac, poate că nu erau perfecte, dar aveau valoare sentimentală pentru el. Când cântecul de ziua de naștere ajunse la ultimul vers, Nan se uită și el la fața lui Mac.

– La mulți ani.

Când cântecul se termină, Nan își puse o dorință în suflet și apoi stinse lumânarea. Sunetul aplauzelor și al huiduielilor din partea subordonaților săi deveniră mai puternice. Nan îi zâmbi lui Mac prin ecranul telefonului său. Nan avea de gând să taie primul tort și să îl ofere și mamei și tatălui său.

– La mulți ani, Nan, fii fericit împreună cu mine, spuse Mac zâmbind.

 Nan îi răspunse cu un zâmbet și se gândi că anul viitor ar trebui să cumpere un tort pe care să îl mai arunce în aer așa.

Sfârșit

************************************