Răzbunarea lui Klaine- Capitolul 9

Îmi deschid ochii și îmi duc rapid în dreapta mea, unde îl simțeam pe el. Mâna lui îmi ținea mijlocul și el dormea liniștit lângă mine. După ce mă sărutase de parcă tot ce dorea era să mă facă să înnebunesc și mai tare, se așezase lângă mine în pat, cerându-mi voie să îl las să doarmă lângă mine. Nu i-am putut răspunde și asta l-a făcut să ia tăcerea mea ca un accept.

Îmi dau ochii roată prin cameră și îi dau mâna la o parte, mă ridic cu greutate din pat și mă îndrept spre ușa mică ce eram sigur că este baia. Când intru, primul lucru pe care îl fac este să mă privesc în oglindă și când îmi vad reflexia, rămân fără aer. Eram tot umflat și vânăt, nasul bandajat de cei de la spital, ochiul și obrazul stâng erau vineți și umflați și buza tăiată.

Îmi duc mâna să trec cu degetele peste acele semne și pufnesc de durere când apăs mai tare. Toate erau din vina lui și eu…eu îl sărutam de parcă eram un maniac. Ce dracu se întâmplă cu mine ?

Eram pierdut în toate aceste sentimente și mă ardea toracele de câte ori mă gândeam la asta, de parcă uitasem pentru ce am intrat în viața lui și asta nu făcea decât să mă simt ca un trădător, ca un nenorocit.

– Ce faci? îi aud glasul și mă întorc brusc spre el. Își frecă ochii și își ridică irișii spre mine, ceea ce mă face să înghit în sec.

– Nimic, vreau să merg în camera mea, îi spun rece și dau să ies din baie, dar el mă oprește.

– Ce dracu este cu tine?  îl aud și îl văd destul de furios.

– Spune-mi Klaine, ori joci un rol ori tu chiar mă urăști. Sau poate te urăști pe tine atât de mult încât nu suporți să știi că mă vrei la fel de mult cum te vreau eu, rostește dur și iese din baie, dar eu mă duc rapid după el și îl apuc de braț întorcându-l spre mine.

– Te urăsc….și mă urăsc și pe mine în același timp, pentru că aș vrea să fiu indiferent la prezența ta și nu pot, îi urlu în față.

– Nu ai habar cât de mult mă chinuie asta…

– De ce? De ce mă urăști? Ce dracu ți-am făcut eu ție?

– Mi-ai… încep să spun dar mă opresc și îi eliberez mâna. Nu puteam să îi spun adevărul. Nu voiam să îi spun acum adevărul. Mă întorc înapoi vrând să intru în baie dar el mă apucă iar și mă trântește de perete.

– Vrei să îți demonstrez că nu mă urăști ? îmi spune mai încet de data asta și își lipește buzele de maxilarul meu și din instinct îmi închid ochii.

Buzele lui erau fierbinți pe pielea mea rece, și îmi lipesc mai mult capul de acel perete, în timp ce el îmi depunea săruturi ce mă făceau să mă pierd sub un milion de senzații. Era o furtună în interiorul meu și aveam impresia că, dacă îmi dau voie să simt tot ce îmi oferea el, mă pierdeam pentru totdeauna, mă duceam în acel iad înainte să termin tot ce mi-am propus. Buzele lui urcă ușor spre buzele mele și îl primesc, îi dau voie să mă sărute, sau poate el îmi dădea voie.

Mâinile îmi urcă pe trupul său și îi aud mârâitul aprobator în urma gestului meu, ne luptăm acum dar ne luptăm pentru cine avea să conducă și totuși o făceam amândoi. Eram amândoi la fel de încăpățânați să nu lăsăm pe celălalt să conducă mai mult și o făceam în egală măsură. Sărutul ne devine și mai brutal și parcă nu mai durea nimic acum. Îmi simțeam trupul cum arde, cum arde sub acea dorință și îmi simțeam organele cum se topesc În mine. Mâna Îi ajunge sub tricou, mângâind ușor dar dur în același timp. Îmi ridic mâinile și îmi trage rapid tricoul peste cap, buzele lui se lipesc de pieptul meu și îmi las capul pe spate….era dorința sĂ fiu atins …era dorința ca acele buze să mă sărute până îmi lua foc sufletul….îl doream …

Buzele lui ajung la betelia pantalonilor și simt cum introduce mâna până ajunge la penis și un curent îmi tranversează corpul când îi simt mâna mângâind ușor. Abia puteam respira, abia puteam sta pe propiile picioare. Se lăsă ușor în fața mea și simt cum îmi dă pantalonii în jos. Gura lui îmi ardea pielea și mă aud cum scot un sunet de plăcere când îi simt mâna pe erecția mea. ..eram întărit și mă durea și îi simt limba și îmi strâng ochii…

Îmi doream să se oprească dar, în același timp doream să mă atingă și mai mult. Îi simt gura și totul se termină în mine, mintea mi se golește și tot ce se auzea în cameră era respirația mea vulcanică.

– Xavier …reușesc să spun și nu știu dacă i-am spus numele să se oprească sau să continue, pentru că nu mai știam nici eu ce îmi doresc acum.

Simțeam doar plăcere, o plăcere destul de mare și el îmi oferea această plăcere.

Mâinile lui îmi strângeau carnea coapselor, gura lui se mișca până la capăt și eu încep să tremur ușor și îmi duc mâinile în părul său când simt că nu mai pot și îl țin acolo până mă eliberez…

– Ah…la dracu, rostesc și simt că abia mai pot respira cum trebuie. Se ridică brusc, mă sărută și îmi simt propiul gust pe buzele lui și îl trag și mai aproape de mine…

– Nu îmi spune acum că mă urăști, îmi șoptește la ureche dar eu nu mai aveam curajul să îmi deschid ochii.

– Klaine….te simt, știu că în tine se dă o luptă și voi fi sincer cu tine….te vreau, îl aud și îmi deschid ochii să îl privesc…

– Poftim? întreb și vocea îmi era extrem de răgușită.

– Te vreau Klaine….vreau…

– Taci…taci...încep eu să urlu spre el…

Îmi trag rapid pantalonii și îl împing de lângă mine …

– Tu realizezi ce dracu scoți pe gură? taci dracului din gură…

Mă aplec cu greutate și îmi iau tricoul de jos și îl trag pe mine…

– Ești un nemernic, îl aud și mă întorc spre el, îmi strâng mâna în pumn și îl lovesc făcându-l să se dea câțiva pași în spate…

Îi privesc buza spartă de unde curgea un firicel de sânge și zâmbesc superior…

– Asta te face să te simți mai bine? Mai bine decât oralul pe care ți l-am făcut? mă întreabă ironic și mă reped spre el și îi mai trag un pumn care îl dărâmă la pământ.

El nu făcea nimic să se apere, doar îmi zâmbea și mă trezesc că mă arunc peste el și încep să îl lovesc ca un nebun. El doar stătea și mă privea și m-am oprit…am început să urlu de frustrare, i-am privit fața plină de sânge…îmi las fruntea să cadă pe pieptul lui și respir zgomotos…

– Te urăsc, îi șoptesc.

– …și în același timp….mă urăsc și pe mine….

– Klaine….îmi aud numele rostit de el și îmi ridic privirea spre el.

– Mă poți lovi până la moarte, asta nu schimbă cu nimic faptul că te vreau …este greu să auzi asta…. știu…dar te vreau, îmi spune privindu-mă în ochi și mă arunc peste el. Dar de data asta îi prind gura într-un sărut ce mă termină cu totul….avem gustul sângelui său pe buze și încep să îl dezbrac rapid de parcă eram un nebun și tot ce vedeam era doar el…îmi pun buzele pe trupul lui și îl aud cum mârâie de plăcere și încep să îl sărut și să îi mușc carnea puțin mai tare, de parcă îmi doream să îi ofer plăcere cu durere. Era un amestec ciudat de sentimente și le uram și le doream pe toate….îi dau rapid pantaloni jos și îi iau erecția în mână. Îl întorc pe burtă și mă aplec deasupra lui până îi ajung în dreptul urechii, pe care o mușc destul de brutal, făcând-ul să scoată un sunet gâtural și îi întorc chipul spre mine. Îmi introduc două degete în gura lui, pe care le mușcă ușor și apoi le linge până le umple de salivă,le scot și le duc spre intrarea lui…

Își lăsă capul pe pardoseală în momentul când îmi introduc un deget în el și îl aud cum scoate acele sunete …

– Drace, Klaine, îl aud și îmi introduc și al doilea deget, începând să mi le mișc ușor în el dar nu mai aveam răbdare și mă dezbrac rapid. În timp ce le scot, mă poziționez penetrându-l ușor și îl simt cum se încordează când mă simte…și eu mă blochez…

Realizez ce se întâmplă, ies rapid din el și mă ridic fulger în picioare, fără să bag de seamă toată durerea ce mă săgeta în acest moment. Mă îmbrac și mă îndrept spre ieșire…cobor rapid scările și mă îndrept spre camera mea. Trântesc ușa, mă lipesc de ea și încep să urlu…eram un nebun, un nebun care avea sufletul chinuit. Cad în genunchi și încep să plâng zgomotos. El mi-a distrus viața și eu, în loc să îl fac să sufere, îl doream ca ultimul nebun. Eram bolnav. Eram bolnav și nu mai știam pe ce drum să o iau…Mă reped spre cufăr și scot arma și mi-o pun la tâmplă.

– Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, era tot ce repetam, de parcă eram într-o transă. De parcă tot ce doream era să ajung cât mai repede la ea, dar ea nu avea să fie în iadul în care mă duceam eu…Scot piedica și îmi închid ochii…dar îmi simt mâna prinsă și arma îmi dispare din mână.

– Ce dracu faci? Atât de mult mă urăști? Atât de mult te urăști pe tine încât să îți iei viața pentru că te simți atras de mine? îmi urlă în față și mă reped iar spre el.

– Vreau să mori și vreau să mor și eu, îi urlu.

– De ce? Ce dracu ți-am făcut? mă întreabă furios.

– Mi-ai omorât iubirea vieții mele, îi urlu și mă opresc și el își mărește ochii spre mine șocat…

– Poftim? îi aud vocea răgușită și joasă…

– Mi-ai luat viața…și m-ai aruncat 17 ani într-un iad pentru o crimă pe care ai făcut-o tu… Criminalule, îi spun rece.

– Te urăsc atât de mult că mă simt scârbit pentru tot ce s-a întâmplat între noi. Te urăsc atât de mult că am visat cum îti bag un glonț în cap timp de 17 ani în fiecare zi. Știi de câte ori am vrut să îmi iau viața ? Dar m-am gândit la tine și nu puteam să mor până nu te pedepseam….atât de mult te urăsc…

Îl văd cum face un pas în spate privindu-mă pierdut…

– Nu știu despre ce vorbești, spune încet și mă reped spre pat de unde scot poza ei de sub pernă și o ridic la nivelul ochilor săi. O privește atent și ochii lui se măresc…

– Îți amintești acum? îi scuip și îi arunc poza în față.

– Mi-ai luat totul și acum îți voi lua și eu, spun și mă îndrept spre arma care era pe parchet și o ridic spre capul lui.

Îl văd cum privește spre geam și câteva lacrimi îi curg pe obraz…

– Rose? îl aud și încep să tremur violent când îi aud numele ieșit din gura lui.

Își duce mâna spre acel semn pe care îl avea pe corp și se întoarce să mă privească ciudat.

– Rose este moartă? mă întreabă și îl văd cum aleargă spre baie și îl aud cum vomită.

Mă duc rapid după el și îl văd cum pică în fund și își pune mâinile pe cap, începând să rostească cuvinte pe care nu le înțelegeam.

Se ridică brusc și trece pe lângă mine și eu încerc să îl opresc, dar mă împinge și aleargă spre ieșire. Încep să alerg în urma lui. Iese afară și îl văd cum se îndreaptă spre sera de flori.

Intru după el și îl văd cum se oprește lângă masa din capăt, dă acele flori la o parte și apare numele ei. Eu îmi scap arma din mână când îl aud cum începe să plângă zgomotos și se lasă în jos…

– Îmi pare rău, îmi pare rău, îl aud.

– Mi-ai salvat viața și eu …..îmi pare rău Rose….îmi pare rău…

Mă încrunt spre el, mă apropii și când îl ating pe umăr se ferește de mine…

– Despre ce dracu vorbești? îl întreb dur.

– Ea mi-a salvat viața în seara aia… M-am trezit la spital și cei de acolo mi-au spus că am fost norocos…ea …ea mă salvase, spune rapid.

Îl privesc ca un nebun…

– Ai omorat-o, îi mârâi furios…

– I-ai bagat un glonț în cap, criminalule, încep să urlu și sar pe el lovindu-l și el doar stă. Îl văd cum lacrimile îi curgeau mai rapid dar își revine și mă răstoarnă, se suie deasupra mea și îmi prinde mâinile.

– Dacă ai venit aici să te răzbuni, ești un prost. Dar îi voi omorâ pe toți și asta este ultima oară când mă atingi, îmi urlă.

Și eu mă opresc să mă mai zbat sub el.

– Despre ce dracu vorbești? Tu ai ucis-o, îi scuip eu.

– Da, eu am ucis-o pentru că m-a ajutat, dar nu eu am apăsat pe trăgaci, spune dur. Se ridică în picioare și mă privește furios.

– Mă poți urî cât de mult vrei, dar daca vrei să îi răzbuni moartea și vrei să prinzi criminalul aici, ai greșit. Dar nu îți face griji, îți voi face acest ultim favor pentru ea. Îl voi prinde și îi voi băga eu un glonț în cap, spune cu ură și se îndreptă spre ieșire.

– Am stat 17 ani în iad urându-te…visând la moartea ta, spun eu încet încă întins pe acel ciment.

– Nu îmi lua asta…nu îmi lua ura asta față de tine pentru că nu mai pot trăi așa….între două lumi… Spune-mi adevărul, te implor Xavier…te implor….vreau adevărul.

Se întoarce și îmi întinde mâna să mă ridic și când ajung în șezut se așează și el lângă mine…

– În seara aia cineva mi-a umblat la frânele mașinii și m-am răsturnat cu ea, dar nu s-au oprit acolo. Am simțit acel glonț cum mi-a intrat în carne. Am început să merg pe străzi să scap de ei și am căzut la ușa ei. M-a ajutat să intru fără să întrebe nimic, fără să spună nimic și mi-a scos glonțul, m-a cusut și m-a pansat. Totul în timp ce îmi vorbea calm, de parcă făcea asta în fiecare zi dar îi vedeam tremurul mâinilor. Mi-a spus că este însărcinată, că se numește Rose, că iubește trandafirii albi și că visează la o seră plină cu ei….Ea…ea a fost îngerul care mi-a salvat viața. Mi-a spus de tine, dar nu știam că tu ești. Vederea îmi era încețoșată și am auzit-o cum vorbea la telefon, apoi am leșinat și m-am trezit la spital. Am stat 3 luni internat și după aceea, când am încercat să o caut, nu îmi mai aminteam casa…

Îmi închid ochii și îmi strâng palmele în pumni.

– Ai dreptate. Poate nu am apăsat eu pe trăgaci, dar faptul că ea m-a ajutat în seara aia i-a adus moartea…sunt un criminal, dar lasă-mă să aflu cine sunt cei vinovați și îți jur că vor plăti pentru fapta lor și după îmi poți băga un glonț în cap dacă dorești, spune și se ridică în picioare plecând de lângă mine…

– Ea….spun eu încet…

– M-a sunat în seara aia, mi-a spus de tine. Am avut numele tău minte 17 ani …ca un ecou…ura față de tine era tot ce mi-a rămas…

Se întoarse și se lăsă pe vine în fața mea….îmi luă chipul în mâini…

– Mă poți urî, Klaine. În momentul ăsta și eu o fac, dar asta nu ascunde realitatea….Nu ascunde faptul că te vreau mai mult decât orice pe acest pământ…dar  acum știu…noi nu eram niciodată sortiți să fim nimic mai mult decât două persoane cu același scop .. răzbunare…