Secretarul – Capitolul 11

  -Hai tati mai repede, strigă copilul nerăbdător.

Deja era așezat pe canapea cu roboțelul galben lângă el.

      -Stai să pun floricelele într-un bol.

       Îi strigă acesta. După un minut ieși din bucătărie jonglând cu bolul plin cu floricele de caramel, un pahar de suc și o bere.

       Le așeză pe masă iar bolul îl așeză  pe canapea între ei.

      Nici nu apucă tatăl lui să se așeze că și apăsă butonul telecomenzi dând drumul la film. Evident Transformers partea în care Bamblebee era eroul principal. Pentru Chris, nu conta că îl mai văzuse de șase ori, de fiecare dată era la fel de entuziasmat.    Uneori făcea întrecere cu tatăl lui, să vadă care știe cele mai multe replici.

       Alia și Mika erau la teatru. O prietenă actriță le oferise invitații la piesa din acea seară. Așa că ele merseră ca fetele iar ei rămase acasă ca băieți.

       -Tati după ce termini, o să  bem amândoi bere!

     -Normal. Doar suntem bărbați.

         Cu ceva timp în urmă, tot la o seară a lor, după ce băuse berea, puse suc în cutie și astfel pretindeau că beau amândoi bere.

       Îi ciufuli părul negru moștenit de la el, și faptul că era băiat. Culoarea albastră a ochilor și pielea albă era de la mamă.

        Era o miniatură reușită a doi adulți frumoși. Ca Mika să nu fie nedreptățită, toți concluzionară că seamănă cu ea la perseverență și uneori încăpățânare.

        Rămase privind copilul concentrat pe imaginile ce se derulau pe imensul televizor, simțind în suflet o imensă mândrie și recunoștință divinități, sau celui ce era responsabil de împărțirea norocului, că îi dăruise o porție atât de mare. Să aibă un fiu sănătos și din punctul lui de vedere, perfect.

         Viața lui de până la apariția lui, fusese o sumă de alegeri. Unele asumate iar altele năvălind peste el fără voie. Nu regreta nimic, iar dacă norocul I se reducea doar la copilul de lângă el, fără să aibă și împlinire sufletească referitor la  dragostea aceia care îți ia răsuflarea, tot s-ar fi considerat norocos

***

          -Visai ceva urât? întrebă Alia privindu-l îngrijorată. 

– Aveai o față ciudat de crispată.

         -Pe toți sfinții. Bine că m-ai trezit, îi spuse oarecum recunoscător.

Se înfioră și privi spre Mika ce se apleca spre Chris. Îl luă în brațe și se îndreptă spre camera lui. Când trecu pe lângă el, o văzu depunându-i un pupic tandru pe frunte.

          -Cum a fost piesa? o întrebă pe Alia, ridicându-se în picioare.

        Se întinse de îi trosniră oasele, după care adună de pe masă cutiile de bere și bolul gol și le duse în bucătărie.

        –,,Vine copilul” , se cheamă piesa. Este o comedie ce reflectă o realitate cotidiană. Ceea ce m-a făcut să îmi mai doresc…un copil.

       Miha o privi neîncrezător rămânând cu dozele goale de bere aproape suspendate deasupra coșului de gunoi.

        -Iar ați băut bere ca băieți!? întrebă amuzată știind de plăcerea lui Chris de a face acest lucru cu tatăl lui.

        -Daaa. Nu am înțeles eu bine, sau ai spus că piesa de teatru ti-a făcut poftă de încă un copil!?

        Lăsă să cadă cutiile în coș după care se așeză pe un scaun în fața ei, la masa din bucătărie.

       Femeia își privi mâinile împreunate pe masă.

      -De fapt…această idee nu mi-a venit chiar acum. Privind piesa doar ma făcut să mă gândesc mai serios la acest aspect.

            -Mika ce spune!?

        -Am adus în discuție această chestiune, și i se pare și ei o idee bună. De fapt a recunoscut și ea că s-a gândit la această idee, doar că…a avut rețineri în a mi-o spune.

       -Vreți…să fiu tot…

            -Nu te mai bâlbâi.     Deocamdată este doar o idee de luat în calcul. Dacă ne hotărâm, o să vorbim cu toții, încercă ea să îl liniștească.

– La urma urmei noi doi am realizat că facem copii frumoși. Îi spuse privindu-l zâmbind.

        -Pe toți sfinții…articulă neâncrezător, dar zâmbi la rându-i.

– Cât ne-am uitat la film, de fapt eu m-am uitat mai mult la Chris, mă gândeam la càt de norocos sunt că îl am, recunoscu în fața femei pe care o iubea.

Iar ideea de a mai avea un copil, îl încântă  la culme.

         -Rămâi? îl întrebă ea.

       -Da, răspunse ridicându-se de pe scaun.

       La fel făcu și femeia.

       Ieșiră amândoi din bucătărie iar el stinse lumina.

       -In clipă asta mă simt mândru că sunt bărbat.

      Simțea că dacă ar fi avut pene, în acea secundă acestea s-ar fi zburlit pe el, mai ceva ca la un dans al împerecherii.

       -Tipic bărbaților. Să fiți mândri de chestia aia care vă atârnă între picioare, îi spuse mergând înaintea lui pe holul ce ducea la camerele lor.

         -Să știi că nu atârnă…mereu, o contrazise, pledând pentru supremație.

      -Te cred pe cuvânt, îl asigură femeia intrând în dormitor.

…………..

       Se aruncă pe pat cu un zâmbet imens pe chip. Dacă fetele vorbiseră despre eventualitatea de a avea încă un copil, sigur această situație avea să devină realitate.

       Ridică o mână acoperindu-și ochii cu antebrațul. Chiar dacă în cameră era întuneric, acesta fiind străbătut de o rază aproape estompată de  luna, simțea nevoia să fie într-un întuneric total.

Închise ochii, iar gândul i se întoarse la visul ce îl avuse înainte de a-l trezi Alia, mulțumindu-i pentru a doua oară în gând că o făcuse, chiar dacă în subconștient ar fi vrut să vadă continuarea. O continuare ce îl făcea acum să strângă din dinți,  dar totuși…dorind o rememorare a scenei.

      Fusese din nou în baia lui Jed, amândoi privindu-se cu intensitate. Poziția lui, îngenunchiat, și mâinile așezate pe șoldurile lui, îl făcuse să își umezească buzele. Încet și fără grabă.

        Atunci Jed își afundase degetele în părul lui, strângând între ele șuvițele mătăsoase. Mângâia și strângea așteptând înfrigurat că el să continue aprofundarea situației ce îi aduse în acea poziție.

       Își transmiteau amândoi din priviri, dorința de mai multă cunoaștere și simțire.

        Se văzuse alunecând cu palmele pe coapsele lui, până la nasturele ce acum era la locul lui. Îl deschisese încet, după care trăsese la fel de încet și fermoarul.

         Nu îi părăsise privirea nici măcar când îi atinsese cu degetele erecția proeminentă ce o simțise prin materialul boxerilor.

         Văzuse în privirea lui Jed, doar foc și vâlvătăi.

         Când acesta își dăduse capul pe spate acaparat de simțurile incendiare, lăsase și el privirea să poposească pe degetele curioase.

        Își mai umezise încă o dată buzele uscate, și începuse să îi tragă lent pantaloni și boxeri pe coapse, lăsând vederii lui aprige, partea ce o mângâiase cu venerație.

       Nu se simțise ca  un zeu, ci mai mult ca un muritor  doritor, ce așteptase cu înfrigurare să venereze un zeu.

       Așa văzuse trupul perfect a lui Jed.

       Cuprinsese între degete duritatea îmbrăcată în piele fină, iar după câteva mișcări, își aplecase capul…

………………..

        Sări ca ars, deschizând ochii mari. Clipi de câteva ori încercând să își regleze respirația.

        Rămase în mijlocul așternutului răvășit, încă sub influența visului, frustrat că se terminase înainte de a începe.

        Acum era furios pe Alia, că îl trezise, chiar când devenea totul foarte, foarte interesant.

       Lăsă privirea să îi alunece pe propriul trup, oprindu-se pe acea parte ce îi împungea pantaloni scurți cu care era îmbrăcat.

       Pe toți sfinți, avea o erecție de toată frumusețea visând la șeful lui.

      După toată întâmplarea din baie, se întâlniră ca și cum nimic nu ar fi fost suspect în interacțiunea lor, fără a avea norocul ca acesta să îl trimită din nou la contabilitate.  Continuară să lucreze împreună.