Secretarul – Capitolul 3

–Cine ești și ce cauți în biroul meu? întrebă supărat privind spre bărbatul ce era cu spatele la el.

Acesta se întoarse,  dar rămase în dreptul biroului având în mâna dreaptă un dosar.

-Bună ziua, domnule.   Sunt trimis de domnul Sam.

-Te-a trimis să îmi comunici ceva?

-Nu. Sunt aici în locul secretarei dumneavoastră, domnule.

-Vrei să spui că…de azi înainte vei fi secretarul meu? întrebă mirat privindu-l mai atent.

De fapt stăteau amândoi și se priveau: el, din dreptul ușii deschise, iar celălalt, din dreptul biroului unde rămăsese ca o stană de piatră strângând dosarul între degete.

 -Până la urmă, a pus amenințarea în practică, spuse cu voce șoptită, mai mult pentru el, trecând pe lângă celălalt. Lăsă servieta pe birou și rămase  în spatele acestuia în picioare.

 -Ați spus ceva, domnule? întrebă viitorul lui secretar întorcându-se spre el.

  Își aținti privirea asupra lui, studiindu-l din cap până în picioare.

Măcar nu e urât, își spuse el în gând.

Nu era mulțumit de alegerea tatălui său, dar realiză că putea avea parte de cineva mult mai dezagreabil pe care trebuia să îl vadă în fiecare zi.

 -La ce departament ai lucrat până acum?

 -Contabilitate, domnule.

 Dădu scurt din cap, înțelegând.

  -Cum te numești?

  – Miha Marcus, domnule.

  -Bănuiesc că pe mine știi cum mă cheamă și cine sunt.

  -Vă numiți Jeditiah Ronay și sunteți directorul adjunct al companiei, domnule, spuse abținându-se cu greu să nu își dea ochii peste cap.

Toată lumea îl știa, cum se știa că este fiul directorului general, cum se știa de altfel că este un bărbat căruia ii plăceau femeile, în special secretarele. Bârfele erau la ordinea fiecărei zile. De fapt cu ele se începea ziua de muncă.

 -Ce făceai în biroul meu?

 -Ella mi-a spus că în fiecare zi trebuie să vă aduc dosarul cu programul pe ziua în curs și cafeaua de dimineață, domnule.

 După ce îl lămuri, așeză în fața lui, pe birou, dosarul din mână. Cafeaua apucase deja să o lase.

 -Dacă…vei fi secretarul meu, spuse lungind puțin cuvântul ,,dacă”,

– ...va trebui să renunți la apelativul “domnule”. Ma irită și mă face să mă simt de parcă aș fi tatăl meu.

  -Cum doriți, domn…

  Se opri rostind cuvântul doar pe jumătate, privindu-l întrebător.

   -Vreau să îmi spui Jed, fără nici un fel de formalism.

   -Am înțeles, dom…Jed.

   -Te sfătuiesc să nu îmi spui niciodată  pronumele întreg. Dacă nu te simți confortabil  să îmi spui pe numele mic, îmi poți spune Ronay.

    -Așa am să fac…Ronay.

    Alesese să i se adreseze așa, decât pe numele mic.

    -Poți ieși. O să te chem prin interfon dacă am nevoie.

     Miha dădu din cap și se îndreptă spre ușă, închizând-o în urma lui. Se lipi de ea răsuflând ușurat.

     -Cum a decurs întâlnirea? întrebă fata privindu-l speriată.

   Se dezlipi de ușă și veni în spatele propriului birou. Se așeză pe scaun încercând să-și ordoneze gândurile. Era prima oară când interacționa cu el. Îl văzuse de câteva ori, dar nu avuse ocazia să vorbească. Departamentul de contabilitate își avea birourile la etajul doi al clădirii, iar acum era la etajul cinci.

  -Nu te stresa prea tare, pentru că am să te învăț eu tot ce trebuie.

   -Am fost foarte surprins când l-am văzut pe secretarul directorului general la noi în birou, iar când m-a înștiințat că de azi voi fi secretarul fiului, am rămas perplex, lămuri el asupra situației ce îl aduse acolo.

 -Să știi că nu este un șef rău.

  -Nu o fi rău, dar nu vreau să fiu aici.

 -Poate este ceva temporar, spuse fata încurajator.

– Eu sunt aici ca asistent de secretar de opt luni, iar peste un an când voi termina facultatea îmi doresc foarte mult să rămân aici în firmă.

 -Se pare că de azi înainte va trebui să lucrez aici, așa că învață-mă tot ce implică această muncă.

-Nu este atât de greu pe cât pare. Cum ți-am spus și dimineață, primul lucru ce trebuie să îl faci în fiecare zi, este să îi lași pe birou dosarul cu programul zilnic și cafeaua. De obicei aceea este prima din zi, restul o sa i le duci când o să-ți ceară. Programul pentru a doua zi trebuie să îl faci în fiecare seară înainte de plecare. După care, toată ziua nu trebuie să părăsești biroul decât pentru a merge la baie sau la masă. Acestea le poți face doar când eu nu sunt plecată cu treabă la alte departamente. Nu vrea ca acest birou să fie vreodată gol.

-El merge la masă sau  comandă?

-Depinde. Dacă are vreo întâlnire, el poate lua și masa sau poate merge cu directorul general. Dar când are întâlniri în afara biroului,  va trebui să îl însoțești. De altfel, va trebui să o faci la toate întâlnirile pentru a lua notițe despre ce se discută. Trebuie să fii un fel de umbră a lui.

  Miha simțea că mai degrabă era un fel de dădacă decât un secretar. Job ce nu și-l dorea. Dar când directorul general te solicită personal pentru această funcție, nu prea e loc de fasoane.

  Se așeză mai bine în scaun, mulțumit că o avea măcar pe Ella care să îl îndrume și nu aterizase aici ca o muscă în lapte.    Singurul cuvânt ce îl rosti în gânduri era ,,adaptare” sperând din tot sufletul ca aceasta să fie pe termen scurt. Cât mai scurt posibil dacă avea noroc.